NATIONALISM SI PATRIOTISM

Homeopatia-vindecare fizică, mentală şi emoţională


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea din 22 mai 2017, difuzată online la Radio Bio Eden Lyfe România, a avut ca temă de dezbatere domeniul homeopatiei şi al recuperării medicale prin tehnici specifice moderne.
Invitatul emisiunii:
-dna.Diana Ulkusal, medic specialist balneologie şi recuperare medicală, cu competenţe de homeopatie, reprezentantul Clinicii Comoclinic din Slobozia.
Redactor:
-dl.Nicuşor Ploşniţă. tehnician nutriţionist, maseur, reflexoterapeut.
Editare audio&video:
DIO PRODUCTION STUDIO
Contact:
Vodafone: 0721.259.276
Orange: 0747.128.077
Telekom: 0766.340.035





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Invitaţie la Radio Bio Eden Lyfe – România


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

“Vaxxed”, documentar despre vaccinare, regia Robert de Niro


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Catherine Frompovich este o activistă ardentă în ceea ce priveşte sănătatea fiinţei umane. A profesat ca specialist în nutriţie naturală, având o pregătire înaltă în ceea ce priveşte alimentația şi sănătatea holistică. Lucrările sale au fost publicate începând cu 1980. În cele ce urmează vă oferim comentariul pe care Catherine Frompovich l-a făcut după ce a vizionat filmul Vaxxed.

După decenii de cercetare cu atât de multe studii, materiale, date, prospecte de vaccinuri şi alte documentaţii referitoare la vaccinurile produse de Big Pharma şi făcute obligatorii de CDC/FDA, în cele din urmă am fost capabilă să anulez orice posibilă „prezumţie de nevinovăţie” pe care aş mai fi putut-o avea despre autenticitatea informaţiilor răspândite de CDC/FDA, sub controlul Big Pharma, ca adevăruri de necontestat despre vaccinurile toxice, în timpul urmăririi documentarului Vaxxed. L-am văzut nu doar o dată, ci de două ori, în două zile consecutive!

A doua oară am luat notiţe, pentru că m-am gândit că cititorii vor dori să ştie nu doar ce gândesc despre cel mai important, mai promițător şi excepţional de revelator documentar, dar de asemenea ce s-a petrecut după a doua vizionare a sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a urmat imediat după premiera filmului. Atunci dr. Andrew Wakefield şi două dintre participantele la documentar, mame ale căror copii au fost afectaţi de vaccinuri, au onorat teatrul cu prezenţa lor şi au interacţionat cu audienţa, în mod evident implicată.

Vaxxed a fost pus pe lista neagră şi scos din Festivalul de Film Tribeca. Actorul Robert De Niro, care are un copil afectat de vaccinuri, a făcut declaraţii revelatoare legate de modul în care el şi organizatorii festivalului de film au fost puternic presați pentru a scoate acest film din festival. El şi-a exprimat comentariile faţă de omul de televiziune Al Roker sub forma: „Este ceva care nu e tocmai kosher în toată treaba asta”.

În primul rând şi mai presus de toate, mass-media a răspândit calomnii despre Vaxxed, spunând că este un film despre un medic britanic discreditat profesional, Andrew Wakefield.

Filmul este un documentar autentic, care foloseşte toate modalitățile şi tehnologia posibile pentru a proba frauda absolută care transpare de la nivelul CDC, în ceea ce priveşte aruncarea la gunoi a analizelor şi studiilor care au arătat că autismul este cauzat de vaccinul MMR. Aceasta în special la băieţii afro-americani cu vârsta sub trei ani. Aceste studii au fost în mod deliberat omise, ascunse iar mai apoi folosite în mod eronat în studiul DeStefano, susținut de William Thompson, doctor în ştiinţe, care se dovedește astfel a fi un regretabil conspirator şi complice care vrea însă acum, datorită unei treziri a conștiinței, ca faptele şi adevărul să fie cunoscute!

Vaxxed are două linii de derulare:

Se pare că Thompson a realizat că nu are de-a face cu un tată nătâng!
Pe această linie a documentarului ni se prezintă dialogul Thompson-Hooker, un schimb de informaţii şi conversaţii telefonice înregistrate în care Thompson mărturiseşte frauda şi evidentele crime ştiinţifice comise în numele industriei farmaceutice şi scopul aparent al protejării intereselor legitime ale oamenilor, protejându-se în schimb, pe ascuns, interesele Big Pharma, CDC şi FDA, precum și ale cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă plătiți de acestea.

În film se arată că dr. Thompson i-a spus doctorului Hooker în mod specific într-o convorbire telefonică înregistrată care se poate auzi în film, că dacă Hooker l-ar asculta pe Thompson şi ar face ce zice Thompson, Hooker „va fi capabil să acceseze un cufăr de comori de date”.

Dr. Hooker a realizat în mod evident cum a fost ghidat şi ascultat deoarece se aude o înregistrare a dr. Thompson spunând ca răspuns la afirmaţia „rasa (umană – n.r.) în general este înşelată”, „Oh!Ai găsit!”.

Thompson a confirmat astfel că Hooker era capabil să sorteze rezultatele pe care i le-a furnizat şi care demonstrau corelaţia şi legătura între vaccinul MMR şi autism la băieţii de culoare afro-americani cu vârsta sub trei ani!

Mai mult, dr. Thomson a afirmat că a primi vaccinul MMR după cum este în schemele de vaccinare CDC/FDA creşte riscul de îmbolnăvire de autism de 2,6 ori faţă de situaţia în care s-ar primi vaccinul MMR după vârsta de trei ani.

Mai mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii sunt intervievaţi în film, iar unii accentuează faptul că autismul, sau sindromul Kanner – aşa cum a fost numit în anii ’40, era un caz la 15.000 de oameni înainte de 1978! În prezent, există diferite statistici, inclusiv cea care spune că acum se înregistrează un caz la 48 de indivizi!

Dr. Wakefield își joacă propriul rol în film, chiar dacă tot el l-a regizat. Wakefield a fost contactat de părinţi englezi ai căror copii sufereau de probleme gastrointestinale grave după ce au fost vaccinaţi. Wakefield era un eminent gastroenterolog în Marea Britanie, așa că el a fost apelat de mulţi părinţi pentru orice ajutor le putea oferi în diagnosticarea problemelor cu care se confruntau copiii. Wakefield a spus că dr. John Walker-Smith, unul dintre coautorii materialului Wakefield retras a fost medicul care a decis că acei copii trebuie investigaţi, alături de un membru al echipei de cercetare care a produs controversatul material care în mod ostentativ a fost „demascat” de un jurnalist englez fără nicio pregătire medicală!

Pentru a scurta povestea, atât Walker-Smith, cât şi Wakefield au fost degradaţi din statutul de profesionişti englezi în domeniul sănătăţii; Walker-Smith şi-a recăpătat creditul profesional, dar Wakefield a continuat să fie discreditat şi lăsat în bătaia vântului, aşa cum spun chiar ei.

Din moment ce Walker-Smith a fost reinstaurat în funcţie, de ce nu a fost reacceptat şi Andrew Wakefield? Bună întrebare! În film se poate vedea şi auzi o audiere în care întrebări referitoare la problemele gastrointestinale la copii au fost în mod specific direcţionate către dr. Wakefield care a răspuns la ele, la cererea conducătorului grupului!

Cea mai ironică parte despre întregul fiasco medical din Marea Britanie legat de Wakefield este că în Concluziile acelui material făcut de Wakefield şi care apoi a fost retras – iar aceasta este dovedit de o imagine prezentată în film a materialului – se spune că articolul nu dovedeşte o corelaţie cauză-efect între MMR şi autism, şi că SUNT NECESARE MAI MULTE INVESTIGAŢII! Dacă Big Pharma, CDC/FDA şi alţi cercetători ar fi continuat cercetările după concluziile materialului lui Wakefield, la nivel global nu s-ar experimenta această creştere exponenţială a numărului cazurilor de autism.

Unul dintre medicii din film, dr. Sears, pediatru, pare sceptic în privința posibilității ca vaccinurile să determine autism şi întreabă despre vaccinul MMR pentru fiul său. Spre finalul documentarului, când îi sunt date rezultatele studiului Thompson pentru a le evalua, rezultate care au fost oferite congresmanului Posey şi sunt disponibile tuturor celor care le solicită, dr. Sears – aproape într-o neîncredere totală, spune în faţa camerei –

mă simt ca şi cum am fost minţit… aici există date pe care ei au ales să le ignore”.

Mai departe, el se lamentează puţin spunând că simte că tot ceea ce a spus părinţilor tuturor copiilor consultaţi în ultimii 10 ani se baza pe o minciună şi o muşamalizare. Cât de tragic trebuie să fie pentru un pediatru să ajungă la această concluzie şi să o și mărturisească apoi. Dar dr. Sears nu a fost singurul; au fost şi alţi medici care şi-au exprimat îngrijorările.

Rachel Rose, medic, a spus:

Este într-adevăr uimitor modul în care datele au fost prezentate tocmai pe dos… Despre ce oare am mai fost minţită?

Stephanie Seneff, medic, cercetător la Massachusetts Institute of Technology, afirma în faţa camerei că vom avea nişte copii foarte bolnavi iar societatea noastră nu va mai fi capabilă să se focalizeze pe altceva!

O catastrofă completă, dacă îi permitem să se petreacă! Aceasta este cheia pentru această întreagă fraudă medicală oribilă făcută de om, mai ales când CDC/FDA încurajează, susţine şi promovează cercetarea FRAUDULOASĂ în domeniul vaccinurilor!!

James Moody, avocat public în Washington, a afirmat că la mii de oameni li se neagă dreptul onest la proces iar copiii sunt sacrificaţi, deoarece Curtea pentru vaccinuri în mod aparent neagă hotărârea reală dată de Congres care spune că toţi vaccinaţii afectaţi de vaccinuri trebuie să fie compensaţi!

Aş putea să mai aduc în atenţie mii de aspecte în ceea ce priveşte documentaţia, revelaţiile şi alte lucruri evidente din documentarul Vaxxed. Încurajez pe toţi cititorii să ceară cinematografelor să facă rost de acest film şi să îl ruleze.

Sunt foarte multe de spus despre acest film, dar cele mai importante aspecte sunt:

Cel mai important lucru pe care fiecare îl poate face – indiferent în ce zonă a lumii trăieşte – este să contacteze agenţiile de sănătate guvernamentale şi să le ceară datele ştiinţifice reale, concrete despre vaccinuri, şi să refuze vaccinurile care consideră că nu sunt sigure, deoarece cu toții avem acest drept. Mai mult, cei care cer ca dvs. să fiţi vaccinat furnizează informații frauduloase; nu există studii ştiinţifice care să arate că vaccinurile multivalente au fost testate sau studiate pentru interacţiunile biochimice posibile şi/sau negative şi/sau probabilitatea de a cauza boli acute sau pe termen lung datorită tuturor neurotoxinelor şi a altor substanţe chimice toxice din vaccinuri, sau care să fi fost supuse altor studii, la fel cum se petrece şi cu substanţele farmaceutice.

Cea mai impresionantă parte din Vaxxed şi mai ales din înregistrarea evenimentului de întrebări și răspunsuri de după premieră a fost când un spectator s-a ridicat şi a pus această întrebare revelatoare, care pare că aduce răspunsul ultim pentru întregul fiasco cu vaccinurile – inclusiv hotărârilor bazate pe o ştiinţă falsă, care pot fi amendate şi corectate:

De ce nu este pusă sub urmărire penală frauda din interiorul CDC, FDA şi Big Phrama, în virtutea legii RICO (2) din SUA, din moment ce ceea ce se petrece este cu adevărat fulminant?





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Terapeutul: calităţi, competenţe, limite


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea “Responsabilitate pentru Sănătate”, difuzată luni, 8 mai 2017, live, online, de la ora 20.00, la postul de Radio Bio Eden Lyfe România a trecut în revistă câteva particularităţi ale Terapeutului autentic.
-Redactor:
NICUŞOR PLOŞNIŢĂ, tehnician nutriţionist, maseur, reflexoterapeut.
-Invitat special:
GABRIEL ILĂŞOAIA, specialist tehnologii bioinformatice
Editare audio&video:
DIO PRODUCTION STUDIO
Contact:
Vodafone-0721.259.276
Orange-0747.128.077
Telekom-0766.340.035




Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Noi dezvăluiri şocante despre activităţile Eden Line România!!!

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.



În loc să-şi vadă de afacerea lor şi să se preocupe să ajute oamenii, anumiţi membri de nivel înalt din Edenline Romania caută să descopere paiul din ochiul altora…Dacă nu mai au niciun argument în sprijinul activităţii lor comerciale şi privesc cu invidie prin curţile vecinilor, ar fi bine să-şi evalueze rapid comportamentul , înainte de a fi prea târziu.
Îi rugăm pe aceasta cale să inceteze să ne mai şicaneze, direct ori prin interpuşi! Vom informa publicul asupra oricăror manifestări ce încalcă normele unui comerţ civilizat sau deontologia profesională care priveşte sănătatea umană.



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mișcarea Legionară – o pagină mereu ascunsă și interzisă a istoriei României

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


L-am invitat pe profesorul Corvin Lupu la o discuție privitoare la rolul și locul pe care îl are Mișcarea Legionară în istoria României. În spațiul public se dezbate adeseori această temă și se enunță puncte de vedere contradictorii. Pe de altă parte, interesul opiniei publice a fost mereu catalizat de interdicțiile pe care, în trecut le-au impus regimurile antonescian, regal și comunist și pe care le impune, cu și mai mare determinare, regimul politic actual, cel care a emanat mult contestata Ordonanță 31/2002, devenită Legea 107/2006 și completată prin Legea 217/2015. Această serie de acte normative este menită să elimine libertatea cuvântului în România, libertate rămasă doar „pe hârtie”, în paginile Constituției, libertate care se respectă doar atunci când regimul politic are interes. Cu toate acestea, în conștiința publică, spiritul Mișcării Legionare a rămas treaz, ca urmare a faptului că, practic, în marea majoritate a familiilor de etnici români a fost cel puțin un legionar.

  L-am invitat pe profesorul Corvin Lupu la o discuție privitoare la rolul și locul pe care îl are Mișcarea […]

Marius Albin Marinescu: Încep discuția noastră, domnule profesor, rugându-vă să ne spuneți cum a apărut această mișcare națională românească.

Corvin Lupu: Sunt convins că propunerea dumneavoastră trezește interes multor cititori. Cât ar fi să scurtăm discuția noastră, tot va trebui să o facem în două sau trei discuții diferite, tema fiind importantă și neputând fi expediată în derizoriu printr-un răspuns scurt și sec.

În primul rând aș arăta că Mișcarea Legionară s-a desprins din mișcarea de dreapta apărută și dezvoltată după primul război mondial. „Părintele” acestei mișcări este profesorul universitar de Drept de la Iași, Alexandru C. Cuza.

După primul război mondial și după crearea României Mari, pe plan european s-a dezvoltat foarte mult mișcarea socialistă. Ea a câștigat în prestigiu la nivelurile de la baza popoarelor europene. Succesele bolșevicilor, care au ajuns să preia puterea în Rusia, au influențat mult societatea europeană, mai ales în statele învinse în război și în care existau comunități evreiești puternice. Evreii erau cei care propovăduiau și răspândeau bolșevismul în Europa. Efectele au fost imediate. Preluarea puterii politice de către bolșevicii evrei Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg în Republica Sovietică Bavaria și de către Bela Kuhn, tot evreu, în Republica Sfaturilor din Ungaria, au încurajat și socialiștii din România, dominați majoritar tot de evrei, să acționeze împotriva regimului politic și a statului român. Încă nu se terminase bine războiul și, în decembrie 1918, au avut loc mari revolte muncitorești în București, dirijate de comuniști. În anul 1919, Lenin a înființat Internaționala a III-a Comunistă, care avea ca proiect politic răspândirea internaționalismului proletar, până la preluarea puterii de către comuniști în întreaga lume. Comuniștii promovau, domnule director, un fel de globalizare de astăzi, numită „internaționalism proletar”, doar că astăzi globalizarea este promovată în interesele altei supraputeri, „viceversa”, cum ar spune Caragiale, cel mereu actual.

În România, în 1919, a luat ființă Partidul Socialist, iar apoi, în vara anului 1920, aripa lui cea mai radicală a îmbrățișat bolșevismul, votând aderarea partidului la Internaționala a III-a Comunistă, ceea ce a condus la apariția Partidului Comunist Român, în mai 1921. În 1920, avusese loc atentatul din Parlamentul României: trei evrei comuniști au pus o bombă în Senat și au ucis și rănit numeroși parlamentari. În anii următori, acest Partid Comunist a inclus în programul său politic obiectivul de luptă a provinciilor românești împotriva statului național unitar, până la desprinderea lor de România. În aceste condiții, partidul a fost scos în afara legii. Aceste evenimente au scandalizat societatea românească, au renăscut sentimente antievreiești mai vechi, pe care o foarte mare parte a societății le-a perceput ca fiind firești și au dus, de asemenea firesc, la o acțiune contrară de apărare împotriva acestor excese.

Pericolele pe care le reprezentau acțiunile destabilizatoare, opoziția ascunsă sau fățișă a minorităților naționale față de statul național unitar, mai ales a ungurilor și a evreilor comuniști, nu a permis promovarea în România a unei democrații reale, conducerile României fiind nevoite să folosească adeseori represiunea pentru apărarea statului. În acest sens, în anul 1924 a fost promulgată Legea Mârzescu, care limita drastic întrunirile și dreptul la asociere. După cum o să discutăm mai târziu, escaladarea acestor măsuri represive avea să conducă însă și la excese antidemocratice, efectuate din interese legate de lupta pentru menținerea puterii politice, excese care au ajuns până la nivelul practicării terorismului de stat, în acest caz nu împotriva comuniștilor antiromâni, ci împotriva legionarilor, ceea ce nu s-a justificat, pentru că legionarii erau susținători ai statului național unitar român și doreau să preia puterea exclusiv prin mijloace democratice, respectiv prin alegeri.

Inițiatorul mișcării de dreapta, pe care eu nu aș numi-o „radicală”, ci, mai degrabă, ca fiind gruparea politică „poziționată cel mai la dreapta eșichierului”, a fost profesorul A.C. Cuza. Avea un mare prestigiu profesional. Era decanul Facultății de Drept din Iași, oraș majoritar populat și controlat de evrei. În conștiința publică, comuniștii erau identificați cu evreii, iar românii care se alăturau acestei doctrine erau percepuți ca fiind „jidoviți”. Corneliu Codreanu îi fusese student și a aderat o vreme la ideile sale, după care și-a nuanțat pozițiile. În martie 1920, Corneliu Codreanu, dând dovadă de mare curaj, a pătruns în fieful comuniștilor din Iași, Atelierele „Nicolina”, ai căror muncitori erau instigați de comuniști să declanșeze greva generală. Corneliu Codreanu s-a suit pe clădire, a înlăturat drapelul roșu care arbora și l-a înlocuit cu tricolorul românesc. Această acțiune temerară a blocat pur și simplu greva generală care fusese proiectată la „Nicolina”. Prin acest gest, Codreanu a câștigat notorietate și o mare simpatie în rândurile majorității românilor din Iași, care erau anticomuniști. Autoritățile nu avuseseră curaj și inițiativă să dea jos drapelul roșu de pe clădirea atelierelor.

Profesorul A.C. Cuza propunea o replică dură și imediată împotriva acestor evrei și a mișcării comuniste. Corneliu Codreanu a intrat în dispute ideologice cu fostul său magistru, pe probleme ideologice și tactice. Cu toată adversitatea la care au ajuns, când Corneliu Codreanu, în legitimă apărare, dovedită definitiv în Justiție, l-a ucis pe prefectul Poliției Iași, Constantin Manciu, profesorul A.C. Cuza l-a apărat. Când ideile lui Corneliu Codreanu privitoare la necesitățile etniei române s-au cristalizat, el a înființat Legiunea Arhanghelului Mihail, în 1927.

Marius Albin Marinescu: Relatați-ne pe scurt împușcarea prefectului Manciu, eveniment de mare răsunet în acel timp.

Corvin Lupu: Împușcarea prefectului Manciu de către Codreanu a făcut mare vâlvă în epocă și în perioada următoare, fiind folosită ca motiv de defăimare a lui Corneliu Codreanu. În realitate, lucrurile s-au clarificat la procesul care a urmat și în cadrul căruia judecătorii regimului politic de care aparținea prefectul Manciu au reținut și motivat legitima apărare și l-au achitat definitiv pe Corneliu Codreanu, ceea ce detractorii „căpitanului” ocolesc, prezentând doar ceea ce conduce la denigrare.

Studenți și elevi de liceu români, în frunte cu Corneliu Codreanu militau pentru drepturile românilor, în special pentru numerus clausus, arătând că ei nu vor să învețe într-o școală în care 80% din elevi și studenți sunt etnici străini și nici să trăiască într-o societate în care 80% din conducători urmau să fie străini, colegii lor evrei de școală și de studenție.

Prefectul Poliției Iași, Constantin Manciu, era un susținător al comunității evreiești din Iași. În mod repetat, polițiștii efectuau descinderi la casa din Ungheni unde se întâlneau tinerii români pentru a se organiza. Cu ocazia acestor descinderi, tinerii români au fost, în mod repetat, bătuți până la sânge, iar unii dintre ei duși la sediul Poliției unde au fost torturați. Erau bătuți la tălpi și alte părți ale corpului cu vergele și cu vână de bou. În mod repetat, au fost salvați de profesorul A.C. Cuza care mergea să-i elibereze însoțit de personalități ale orașului care aveau influență în Poliție. La Poliție, Corneliu Codreanu a fost și el bătut cu bestialitate. Aceste abuzuri colosale i-au revoltat mult pe români. În cadrul unui proces al unui tânăr român, care a reclamat bătăile și torturile la care a fost supus, pe care Corneliu Codreanu l-a apărat în fața instanței în calitate de avocat, între avocații reclamantului și agenții de poliție incriminați s-au iscat dispute care au condus la suspendarea ședinței de judecată. La ieșire, în stradă, prefectul Manciu, împreună cu mâna sa dreaptă, comisarul evreu Clos, au încercat, sub amenințarea pistoalelor să îl rețină pe Corneliu Codreanu pentru a-l duce la sediu. Împotriva lui Codreanu nu se emisese nici un mandat, acțiunea fiind abuzivă. Prefectul Manciu a ordonat agenților să pună mâna și să-l lovească pe Corneliu Codreanu. Acesta s-a opus și, amenințat fiind cu pistolul de către comisarul Clos și lovit cu pumnul de către prefectul Manciu, a folosit el primul arma, ucigându-l pe Manciu și rănind pe Clos și pe un alt agent, după care s-a întors în clădirea judecătoriei de la Ocolul I Urban și s-a predat procurorului, relatând cele întâmplate. Notorietatea lui Codreanu a crescut și mai mult. A fost arestat, dus la București și judecat în stare de arest. Achitarea lui definitivă de către instanță a trezit entuziasm în rândul românilor, dar a întărâtat autoritățile.

Marius Albin Marinescu: Oare ce-i frământa atât de mult pe români, în acea perioadă, încât să simtă nevoia să se organizeze pentru a se apăra în propria lor țară?

Corvin Lupu: România Mare a coagulat vechile teritorii românești care aparținuseră imperiilor înconjurătoare. În primii ani după primul război mondial existau legislații diferite de la o regiune la alta, cu tradiții diferite și din acest punct de vedere. Numeroase minorități naționale ajunseseră, prin schimbarea frontierelor, să trăiască în România Mare. Pe acest fond de lipsă de unitate legislativă, societatea nu era stabilizată. Din majoritari susținuți de fostele state care au stăpânit respectivele regiuni, etniile conlocuitoare s-au trezit minoritari în statul național unitar român, statut care nu le convenea. Așa era cazul ungurilor din Transilvania, bulgarilor din Cadrilater și rusofonilor din Basarabia. Apoi, cifra evreilor crescuse foarte mult și, ca urmare a prigonirii lor în diverse state europene, refugiați evrei intrau permanent în România. Cu cât statul român se consolida, cu atât se mai simțeau minoritățile naționale mai puțin confortabil, inclusiv sașii.

Principala problemă social-politică a perioadei interbelice a fost problema evreiască. Statul național unitar român era mereu sub presiune și amenințări internaționale cerându-i-se de către marile puteri să dea diverse drepturi sociale, politice și economice minorităților naționale, cu deosebire evreilor. Privitor la aceștia din urmă, începând cu perioada primului război mondial și până după venirea la putere în Germania a Partidului Național-Socialist, câteva sute de mii de evrei au escaladat frontierele României, pătrunzând fraudulos în țară, prin mituirea funcționarilor vamali, sau cu ajutorul unor filiere care ocoleau punctele de trecere a frontierei. Ei erau alungați sau persecutați, în cea mai mare parte a Europei, datorită modului în care se insinuau în punctele cheie ale societății asupra căreia exercitau apoi o influență pe care majoritatea europenilor au ajuns să o considere ca fiind nocivă. La aceasta se adăuga susținerea comunismului de către evrei, bolșevismul fiind considerat ca fiind o plagă periculoasă. Odată pătrunși în România, evreii se aciuiau pe la conaționalii lor, își găseau activități de desfășurat, locuri de muncă și se încadrau repede în societate, chiar dacă nu aveau acte legale. Nu este vorba despre câteva mii de oameni, ci de câteva sute de mii de oameni, ceea ce reprezenta o mare problemă pentru societatea românească, mai ales pentru etnicii români, a căror rezultate ale muncii erau traficate de evrei. Printr-un sistem pervers de complicități, corupție și influență, punctele cheie în societate erau preluate de evrei, iar românii erau mereu împinși către periferia societății. Este fără putință de tăgadă că minoritățile naționale au fost principalul factor de risc pentru securitatea națională a României. De altfel, și după 1989, minoritățile naționale, mai ales cei ascunși și deghizați în români (Iliescu, Roman, Năstase etc.) au contribuit cel mai mult la aservirea totală a României și la transformarea ei în colonie.

Marius Albin Marinescu: Numărul total al evreilor în perioada interbelică a fost de aproximativ un milion.

Corvin Lupu: În principiu, da, dar numărul evreilor din România a fost mereu greu de apreciat cu exactitate, în toate epocile, pentru că, la fel ca astăzi, mulți evrei preluau nume românești, germane, maghiare sau rusofone și își ascundeau etnia reală. Pentru perioada interbelică, în afara recensămintelor, în cadrul cărora fiecare își declara etnia după dorință, studiile aflate în circulație apreciază cifra evreilor între minimum un milion și maximum un milion și jumătate. Când vorbim despre evrei, avem în vedere atât evreii pământeni, așezați în Țările Române de sute de ani, bine integrați în societatea românească, mulți dintre ei elite cu contribuții semnificative, mulți dintre ei originari din Palestina, dar avem în vedere și evreii kazari.

Marius Albin Marinescu: Cei originari din nordul Mării Negre.

Corvin Lupu: Evreii kazari sunt o populație de origine asiatică așezată între anii 600 și 800 d.Ch. în nordul Mării Negre și care au îmbrățișat religia mozaică, potențându-i exclusivismul.

Marius Albin Marinescu: Ce doreau evreii pătrunși fraudulos în România?

Corvin Lupu: Ajunși în România, n-au mai vrut să plece. Este o constantă a istoriei României ca toți veneticii să dorească să rămână definitiv aici. Țară bogată și frumoasă, popor tolerant cu străinii, oportunități foarte variate… Din această cauză, liderii Federației Comunităților Evreiești din România au cerut comunității evreiești internaționale, foarte puternică și bine organizată, să facă presiuni asupra guvernului de la București să acorde cetățenia română din oficiu tuturor evreilor pătrunși fraudulos în țară. Când este vorba de evrei, liderii lor acceptă și ilegalitățile, inclusiv infracțiunile. Liderii evreilor argumentau toleranța față de infracțiuni, la timpul potrivit, cu faptul că evreii și-au părăsit locurile de origine datorită dificultăților pe care li le-au creat diverse state europene. Ei puneau problema ca și cum România ar fi avut obligația să preia asupra ei toate suferințele create evreilor de alte state, să accepte drept legale sutele de mii de escaladări frauduloase ale frontierelor de stat și rămânerea ilegală a evreilor, fără acte de identitate pe teritoriul țării și să ofere șanse acestei populații străine, în dauna românilor și pe seama românilor. Acest lucru era cerut imperativ, aș spune într-un limbaj neacademic, cu tupeu maxim. Opoziția societății românești și a unei părți a clasei politice, aceea care nu fusese acaparată de internaționalismul evreiesc, a creat mari convulsii în societatea românească, cu urmări până în zilele noastre.

Existau și atunci complicități ale unor înalți funcționari români cu acești evrei, complicități bazate de cele mai multe ori pe corupție, tolerându-li-se evreilor infracțiunile, pe de o parte și reprimând pe legionarii care se opuneau sufocării societății românești de către evrei, pe de altă parte. Pozițiile evreiești interbelice au fost preluate, după 1945, într-o formă nuanțată, de judeo-bolșevici, care au reprimat cu cruzime spiritul național românesc, pe toate planurile. Aceeași linie politico-administrativă este promovată și astăzi de judeo-capitaliști, cei care ne învinuiesc zi de zi și ceas de ceas că avem părinți și bunici criminali, că suntem vinovați față de ei, că am făcut ceva care se numește holocaust, că trebuie să plătim, că, în compensație pentru trecutul istoric „pătat”, trebuie să acordăm cetățenie română oricărui evreu care vrea să vină astăzi în țara noastră cu o oarecare sumă de bani și aici să devină miliardar etc. etc. Iar mai presus de toate, noi, românii, trebuie să tăcem și să-i lăsăm pe ei să ne conducă! Prin aceste învinuiri repetate se urmărește o culpabilizare a românilor și românismului care să permită reprimarea spiritului național românesc, atâta cât a mai rămas el astăzi.

Toate acestea sunt urmarea loviturii de stat din decembrie 1989, când trădătorii din fruntea Armatei și a Securității au adus la putere un grup de alți trădători și vânzători de țară, minoritari etnici, în frunte cu grupul format din Ion Ilici Iliescu (Ivanovici), Petre Roman (Neulander), Nicolae Militaru (Lepădat), Silviu Brucan (Saul Brukner), Virgil Măgureanu (Imre Asztalosz), Alexandru Bârlădeanu (Sasha Goldenberg) & CO…

Marius Albin Marinescu: Să revenim la legionari. Ce propuneau ei privitor la evrei?

Corvin Lupu: Corneliu Codreanu a formulat idei coerente pentru a proteja pe români, începând cu problemele de educație, pe care le punea la baza interesului național românesc. Învățământul nu era generalizat. Nu erau școli suficiente și nici resurse și cadre didactice pentru a fi dezvoltat în conformitate cu necesitățile etniei române. Liderul legionar a propus reducerea numărului de elevi evrei, în favoarea celor de etnie română, prin sistemul numerus clausus, respectiv proporțional cu numărul populației evreiești și românești, ceea ce era foarte corect și nu dezavantaja pe nimeni. Or, politica evreilor era ca ei să-și școlească întreaga populație și românii să fie cei care să rămână pe dinafară. În acest fel, românii erau menținuți în cea mai mare parte în afara școlii, devenind o masă înapoiată, ale cărei rezultate ale muncii și resurse naturale puteau fi ușor achiziționate ieftin, iar accesul românilor în poziții cheie în societate era limitat. Din statisticile vremii rezultă că proporțiile evreilor în școli, licee și universități depășeau 50%, uneori cu mult, mai ales în domeniile „cheie”, cu deosebire în Drept, Economie, Finanțe și Medicină. În marile orașe din Moldova, Cernăuți, Iași, Dorohoi, Botoșani și altele, acest procent era uneori de 80% evrei și 20% români.

De asemenea, Corneliu Codreanu s-a împotrivit aplicării articolului din Constituție, impus cu forța prin presiuni externe, care prevedea dreptul evreilor de a primi cetățenia română și de a fi admiși în viața politică. Codreanu și legionarii au prevăzut și măsuri prin care etnicii români să-și creeze rețele comerciale aparte, de la achiziția produselor, până la raft, altele decât cele evreiești, unde românii să-și poată promova produsele la prețuri corecte, fără ca producătorii români să fie extorcați și fără a fi nevoie de măsuri represive împotriva evreilor, care să creeze tensiuni sociale interne și politice internaționale. Corneliu Codreanu nu a propus niciodată folosirea forței, decât în scop defensiv și ca răspuns la măsurile ilegale antilegionare și antiromânești ale evreilor sau ale autorităților de stat. Ulterior, programul legionar s-a îmbogățit și perfecționat și s-au făcut și alte propuneri.

Marius Albin Marinescu: Programul politic al legionarilor a deranjat și i-a speriat pe mai marii societății românești. Cum explicați această problemă, în condițiile în care conducătorii țării erau etnici români?

Corvin Lupu: Da, români, cu excepția regilor, a unor consilieri regali, ai camarilei regale evreiești și ai celor mai mari bancheri și oameni de afaceri evrei. Programul legionar îi speria pe oamenii politici de atunci, ca și pe cei de astăzi, care-l interzic în continuare, pentru că el propunea reformarea din temelii a sistemului. În 1927, când Corneliu Codreanu a creat „Legiunea Arhanghelului Mihail”, programul acesteia era total diferit de al partidelor politice. Aplicarea acestui program ducea la înlăturarea sistemului politic al partidelor. Pe de o parte, acest sistem al partidelor era corupt în adâncul său, ca și astăzi, moștenind tarele fanariotismului, pe de altă parte, întreținea o confruntare continuă între partide și elite care eroda majoritatea energiilor societății românești. În finalul epocii interbelice, regele Carol al II-lea, care a fost mult influențat și de legionari, a trecut și el la politica partidului unic, în februarie 1938. Vă reamintesc că anii 1938-1939-1940, au fost cei mai buni ani ai perioadei interbelice, din punct de vedere economic, dar nu numai.

Legionarii propuneau în primul rând redresarea morală, prin promovarea de modele spirituale, într-o măsură mai mare decât prin măsuri politice și administrative. Legionarii propuneau exclusiv lupta parlamentară împotriva partidelor politice corupte și ajungerea la putere prin alegeri democratice, ceea ce ei numeau „biruința legionară”, poziție din care doreau să promoveze actele normative prin care să elimine marile tare ale societății românești. Tot programul legionar promova virtuțile umane, îndeosebi onoarea, demnitatea, onestitatea, modestia, bunul simț, curățenia sufletească, cinstea, respectul pentru muncă, moralitatea, conștiinciozitatea și punctualitatea și, mai presus de toate, dragostea de țară și de strămoși.

Apoi, într-o poziție centrală, a fost așezată dragostea și respectul față de muncă. Legionarii au organizat, în toată țara, mai ales în timpul vacanțelor, tabere de muncă pentru elevi, studenți și tineri. Totul se făcea benevol. De fapt, Mișcarea Legionară a fost mai mult o școală educativă a etniei române, decât o mișcare politică. Extinderea curentului legionar în rândurile românilor din toate provinciile țării a cunoscut un crescendo continuu, cu salturi deosebite în anii 1935-1937. Sub influența Mișcării Legionare, tinerii elevi de liceu, studenți, muncitori, intelectuali și țărani își formau aspirații și idealuri de viață. La anvergura mișcării, o contribuție importantă a avut figura carismatică a lui Corneliu Codreanu, admirat pentru moralitate, patriotism, determinare și spirit de sacrificiu pentru semeni. În rândul legionarilor se aflau intelectuali de mare clasă, valori ale istoriei culturii românești, pe care unii lideri ai evreilor și alți români jidoviți i-au interzis prin nefericitaLege 217/2015. În fine, ar fi multe de spus…

M.A.M.: Vă mulțumesc.

„Legionarii nu au fost nici naziști și nici fasciști…”

  Continuăm discuția cu profesorul universitar Corvin Lupu despre Mișcarea Legionară. Cititorii noștri, care nu au parcurs prima parte a […]

Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, v-ați referit la faptul că partidele politice care conduceau România interbelică nu agreau Mișcarea Legionară și ați arătat unele dintre motive. Totuși, eu insist să vedem de ce politicieni români, „arbitrând” conflictul dintre evrei și legionari, care erau români, au luat partea evreilor. „S-a făcut sângele apă”, sau ce s-a întâmplat?

Corvin Lupu: Așa cum am arătat, programul legionar avea în vedere înlăturarea prin alegeri democratice, prin voință națională, a partidelor politice de la conducerea societății românești. Pe lângă faptul că erau corupte în adâncul lor, ele reprezentau grupuri de interese ale căror acțiuni politice interne și externe erau dezavuate de morala legionară și nu slujeau interesele profunde ale românismului, așa cum erau ele văzute de legionari.

Am menționat corupția mare din acele timpuri. Evreii aveau multe și mari interese în România, ca și astăzi. Pătrunderea capitalului evreiesc în România era dăunătoare societății românești, motiv pentru care cei mai patrioți dintre liberali, au conștientizat fenomenul și au promovat doctrina Prin noi înșine!, care i-a consacrat și le-a adus mari succese în guvernarea României. Evreii aduceau bani în țară, acaparau activitățile economice și le integrau sistemului lor comercial, din care majoritatea românilor era exclusă. După primul război mondial, Ionel I.C. Brătianu a promovat cu mult succes această doctrină, dar nu i-a putut opri pe evrei să-și extindă controlul asupra societății românești. Evreii au găsit soluții de promovare a propriilor interese, având ca „vârf de lance” băncile evreiești. Una dintre acestea era Banca Marmorosch, Blank & Co. Pentru promovarea intereselor evreiești, printre altele, banca acorda credite și garanții bancare politicienilor români de vârf care le susțineau interesele. Cu alte cuvinte îi cumpărau. Se acordau credite fără termen fix de rambursare, un fel de credite nerambursabile, pe care eu îmi permit să le numesc taxă de protecție. Sumele erau foarte mari. Ca și astăzi… Vedeți cazurile Microsoft, EADS, Siemens și multe altele. Politicienii din România sunt cumpărați de companii străine, în schimbul acaparării pieței. Peste aceste afaceri, astăzi, ca și în perioada interbelică, justiția „independentă” pune mușamaua, dar asta nu înseamnă că faptele nu există. Așa era și atunci. Or, Corneliu Codreanu, ajuns deputat în Parlamentul României a trecut și la deconspirarea acestor politicieni și a sumelor uriașe pe care le acordau băncile evreiești politicienilor români. În 1931, în plenul Parlamentului, Corneliu Codreanu a dat citire unei liste cuprinzând pe Carol Davila, Rudolf Brandsch, Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu, Constantin Argetoianu, Eugenia Goga, Mihail Popovici și alții, care primiseră sume foarte mari de bani de la Marmorosch, Blank & CO, pe care, după cum s-a văzut ulterior, nu le-au mai restituit, banca intrând în faliment. Corneliu Codreanu era un justițiar, spunea ce gândea, nu făcea compromisuri și nu menaja pe nimeni, ca urmare, nici sistemul corupt de atunci nu îl agrea și toți se temeau de el și de mișcarea lui, în ansamblu.

Marius Albin Marinescu: L-a citit în Parlament și pe Titulescu…

Corvin Lupu: Da, l-a citit cu suma de 19.000.000 (nouăsprezece milioane) lei. Era o sumă foarte mare. O pereche de boi de jug costa 200 de lei… Vă dați seama ce putere de cumpărare aveau acei bani. Dar să nu credeți că plătind atâta mită băncile evreiești pierdeau. Nu, ele câștigau, fiindcă acționarii lor erau recompensați cu comenzi de produse, cu lucrări de investiții, de reparații, primeau acces la resurse naturale etc. Fiindcă ați pomenit de Titulescu, doresc să amintesc că el a fost și a rămas toată viața omul evreilor, care i-au promovat mereu o imagine excepțională. Eu nu îi neg calitățile de diplomat, carisma, cultura, într-un cuvânt valoarea. Dar a fost cumpărat de evrei, cum s-a dovedit. Titulescu, pe lângă realizările diplomatice importante pe care le-a avut, a contribuit foarte mult la declanșarea și menținerea adversității Germaniei și Italiei față de România, în perioada interbelică. Această adversitate a fost de negestionat de către România. Ea a avut urmări dramatice pentru țară, conducând la prăbușirea României Mari, în 1940. Multă lume a dat vina exclusiv pe regele Carol al II-lea, care era, ca și președinții de mai târziu ai țării, conducătorul politicii externe românești, dar ministrul Titulescu a jucat și el un rol foarte important și, adeseori, l-a influențat pe rege. Titulescu a adunat și el o mare avere, în parte, de la evrei. Atât el cât și alți politicieni au plecat din țară și au trăit ca niște nababi, din banii adunați din politică, pe bază de corupție, nu din salariile de demnitari de stat.

În anii 1995-1997, am studiat mult arhiva diplomatică a Legației SUA la București. Ea fusese oferită României de Departamentul de Stat al SUA, la schimb cu alte documente secrete ale statului român. Printre aceste documente, am găsit o copie a unui raport înaintat Departamentului de Stat de la Washington de către ambasadorul SUA la Paris, William Bullitt. Acesta își informa superiorii că Nicolae Titulescu a predat guvernului Franței documente secrete ale statului român. Vedeți, domnule director, poporul român are nevoie de modele, de repere, de mari personalități la care să se raporteze, dar, de multe ori, dacă cercetezi aceste repere, ajungi la concluzii triste, uneori, la concluzia că unele personalități nu-și merită faima. Există și situația inversă, când personalități istorice care sunt proiectate opiniei publice ca fiind eminamente „negative”, să necesite reevaluări importante. Nu mai dau exemple.

După părerea mea și a altor cercetători, laudele exagerate care s-au adus regimului politic al României interbelice nu au acoperire. În acel timp, s-a progresat în diverse direcții, mult față de perioada dinaintea primului război mondial, dar tarele societății românești erau incontestabile, din multe puncte de vedere. Idealizarea acestui regim a fost făcută pentru a oferi o alternativă virtuală la regimul ceaușist care fusese răsturnat în 1989. Idealizarea perioadei era folosită atât la lupta împotriva comunismului, practic, a socialismului de stat, cât și în promovarea politicii de „dare a ceasului înapoi”, practicată după 1990, prin care s-a spoliat România, prin retrocedările în majoritate frauduloase și care nu se justifică din punct de vedere politic, național și, adeseori, economic.

Marius Albin Marinescu: Cum adică „nu se justifică din punct de vedere economic”? La ce vă referiți?

Corvin Lupu: Ca să fiu bine înțeles privitor la argumentele economice pentru care multe obiective nu ar fi trebuit retrocedate. Prin lege s-a stabilit că acolo unde statul român a investit cel puțin 50% din valoarea inițială a imobilului, acesta să nu mai poată fi retrocedat. Această prevedere legală nu s-a respectat și nu s-a aplicat. Eu vă pot da exemple din orașul nostru, Sibiu. Inclusiv cu retrocedarea Muzeului Brukenthal. Pe lângă faptul că a fost retrocedat fraudulos din punct de vedere juridic, prin investițiile mari făcute de statul român în cercetarea științifică, în achiziții, în investiții și în reparații, valoarea lui a crescut cu mai mult de 50%. Luați în considerare zecile și zecile de tablouri achiziționate de Brukenthal și oameni trimiși de el pe la diverse târguri europene de artă, care au rămas în depozitele muzeului până în anul 1948 ca și lucrări anonime, fapt care le conferea o valoare scăzută și care, ulterior, după cercetare științifică și identificări, unele senzaționale, făcute de specialiști români și străini, cu finanțarea statului român, au crescut de zeci sau de sute de ori în valoare. Pentru aceste identificări, s-au finanțat deplasări în străinătate și au fost invitați specialiști de renume mondial care să contribuie la ele. Dau un sigur exemplu: Ecce Homo, a lui Titian. Un tablou anonim în 1944, la naționalizarea muzeului prin Decret regal, care valora câteva mii de dolari, valorează astăzi milioane de dolari. Dacă s-ar fi făcut o expertiză conform legii, erau temeiuri suficiente pentru a nu se retroceda muzeul. Cunosc situația Muzeului Brukenthal. Tatăl meu a fost 21 de ani director al acestui muzeu, înainte de a fi decan și director la Institutul Academiei Române. Și cui s-a retrocedat? Unei foste minorități care, practic, mai are câțiva indivizi rămași pe la noi, majoritatea zdrobitoare a sașilor emigrând în Germania, unde și-au pierdut identitatea, topindu-se în marele popor german. În municipiul Sibiu, la recensământ, s-au declarat sași doar câteva zeci de persoane, multe dintre ele fiind doar pe jumătate sași, sau pe sfert. Imediat după decembrie 1989, foarte mulți cetățeni care aveau o rudă de etnie germană s-au declarat sași și s-au înscris în Forumul Democrat al Germanilor, pentru că primeau pachete din Germania cu alimente, haine etc. Castelul Bran s-a retrocedat tot aiurea și foarte multe altele, la fel. Iar acum, după ce am retrocedat mari valori culturale și materiale ale statului român, vine premierul Czölösh să ceară poporului român să răscumpere Cumințenia pământului, a lui Brâncuși, care reprezintă o picătură din lacul retrocedărilor și a jafului din România. După ce ai retrocedat abuziv și ai jefuit țara, ceri amărâților să cumpere opere cu multe milioane de euro, încercând tu stat, să arăți că îți pasă… Dar, ne-am îndepărtat cu discuția de la evrei și am ajuns la alte necazuri…

Marius Albin Marinescu: Da, vorbeam despre banca Marmorosch. După ce i-au corupt pe politicienii români, au băgat banca în faliment…

Corvin Lupu: Falimentul ei a fost unul de mare senzație în epocă. A semănat cu falimentul BANCOREX, din anii 1990. La falimentul Băncii Marmorosch, Blank & CO, politicienii români au rămas cu împrumuturile nerambursate, ceea ce s-a și dorit, iar zecile de mii de depunători, majoritatea oameni de rând și din clasa mijlocie, au fost deposedați de depuneri.

Așa a fost și cu BANCOREX, după 1990, unde se aflau și o mare parte din conturile fostei Securități, respectiv ale fostei I.C.E. „Dunărea”, ca și o mare parte din sutele de conturi deschise pe numele unor ofițeri ai fostei Securități, care primiseră calitatea de „directori de credit”. Securitatea ținea ascunse de Ceaușescu sume imense de bani și nu le puneau la dispoziția bugetului de stat, de teamă să nu-i vină lui Ceaușescu ideea de a aproviziona populația, care nu ar mai fi putut să fie răsculată împotriva lui. Țara avea bani grei și depozitele pline, iar magazinele erau goale și românii nu aveau ce mânca… Am explicat pe larg aceste fenomene, în cartea Trădarea Securității în decembrie 1989, care se găsește în lanțul de librării „Diverta”. Devalizarea acestor conturi s-a făcut acoperit. Înaintea prăbușirii BANCOREX, s-au acordat credite fără dobândă cadrelor de conducere din politică, administrația centrală, servicii, din Ministerul de Interne etc., care au primit cadou această parte din banii țării, adunați în conturi ale fostei Securități, deschizând afaceri, sau mutând banii în paradisuri fiscale. Sistemul ticăloșit își cumpăra susținători, care să țină în frâu poporul român, care începea, încet și greu, să înțeleagă marea cacealma care s-a numit „Decembrie 1989” și care a însemnat acapararea României. Directorul BANCOREX, Răzvan Temeșan, ofițer al CIE/SIE, a fost ținut o vreme într-un penitenciar, de ochii lumii, dar de fapt, în regim de adăpost. Apoi, după ce „și-a ispășit pedeapsa”, s-a mai „făcut o nefăcută”: l-au scos din închisoare și, în urma unui proces controlat, instanța i-a admis despăgubiri pe seama statului român de 4,5 milioane de euro! Nu știu dacă a fost mulțumit, prin comparație cu ofițerii de securitate care au furat sume mult mai mari, unii chiar uriașe. Marii îmbogățiți post-decembriști aparțin fostei Securități! Așa i-au închis și lui Răzvan Temeșan gura și l-au recompensat pentru loialitate și pentru omertă… Seamănă mult cele două falimente bancare, Marmorosch și Bancorex…

Istoria este foarte importantă. Cine înțelege trecutul, înțelege și prezentul și poate controla viitorul. De aceea este Istoria „regina științelor umaniste” și de aceea vor acaparatorii României să scoată istoria de tot din școală. De fapt, au scos-o deja… Un popor care nu-și știe istoria și realitățile în care trăiește se îndobitocește și poate fi jefuit ușor. Or, stăpânii noștri actuali sunt experți în colonialism.

Marius Albin Marinescu: Deci, prin falimentul Marmorosch, Blank & CO, politicieni români au rămas cu creditele evreiești, care s-au transformat în mită, iar prin falimentul BANCOREX, acei securiști, după ce îl trădaseră pe Ceaușescu, au furat banii țării…

Corvin Lupu: Exact așa!

Marius Albin Marinescu: Din cele citite de mine, se pare că și regele Carol al II-lea i-a admirat pe legionari în tinerețe.

Corvin Lupu: După primul război mondial, Carol al II-lea a urmărit cu interes ascensiunea fulminantă a lui Benito Mussolini în Italia. Era entuziasmat de personalitatea acestuia și de modul în care poporul italian îl urma pe Mussolini și cum s-a dezghețat dintr-o dată întreaga societate italiană, dezgheț urmat de o dezvoltare deosebită, pe multiple planuri. În 1920, înainte ca Mussolini să preia puterea, principele Carol al II-lea avea în proiect să înființeze o mișcare națională de extremă dreaptă, pe care să o conducă el personal și care să-i fie bază de susținere mai târziu, când avea să devină rege. Nu și-a putut pune planul în aplicare, pentru că au urmat ani de mare agitație în viața prințului: căsătoria morganatică cu Zizi Lambrino, nașterea primului său fiu, Mircea, recăsătoria cu Elena a Greciei, nașterea lui Mihai, relația cu Elena Magda Wolff Lupescu, dezmoștenirea, părăsirea României, îndatorarea în străinătate, lovitura de stat din iunie 1930… Între timp, Corneliu Codreanu i-a luat-o înainte și a înființat, organizat și dezvoltat Mișcarea Legionară.

Mai târziu, în deceniul al patrulea, Carol al II-lea i-a propus lui Corneliu Codreanu să conducă împreună Mișcarea Legionară, prin aducerea regelui la conducerea ei, alături de Codreanu. În acest proiect, regele vedea singura modalitate de a-i putea controla și supune pe legionari. Corneliu Codreanu i-a spus regelui cu multă seninătate că morala legionară are exigențe mari și el, regele, care este un om imoral, nu se califică pentru a face parte din Legiune. Aceasta a fost ruptura totală dintre rege și „căpitanul” legionar, care va culmina cu întemnițarea abuzivă, dovedită ulterior, la rejudecare, a fi fost fără probe, iar în 30 noiembrie 1938, cu asasinarea primitivă a lui Corneliu Codreanu și a altor 13 mari conducători legionari. Astfel, aceștia au devenit martiri și au completat lunga listă de patrioți români, de mari patrioți români, care au murit năprasnic pentru că nu au vrut să se supună acaparatorilor României.

Oferta regelui ar fi scurtat drumul legionarilor spre guvernare, dar Corneliu Codreanu nu accepta guvernarea cu orice preț. La el, principiile organizației erau puse deasupra necesității de a prelua rapid puterea. Codreanu a spus mereu că Legiunea nu trebuie să preia puterea decât atunci când va fi foarte bine pregătită organizatoric, atât la nivel central, cât și în toate județele țării. În alegerile din noiembrie 1937, dreapta românească, adică legionarii lui Codreanu și partidele mai mici ale lui A.C. Cuza și O. Goga, a obținut cel mai mare procentaj: peste 25% din voturi, dar regele nu a vrut să dea guvernarea legionarilor și i-a oferit-o lui Octavian Goga. Au fost ultimele alegeri organizate în România interbelică.

Dezvoltarea Mișcării Legionare în condițiile unui regim electoral era de neoprit. Tineretul intelectual, dar și elitele sătești activau în număr tot mai mare în Frățiile de Cruce și în Legiune. După alegerile din noiembrie 1937, regele, camarila regală și partidele „istorice” și-au dat seama că în următorii patru ani legionarii vor prelua puterea prin alegeri, la pas și că erau de neoprit. Acesta a fost principalul motiv pentru care, în februarie 1938, Carol al II-lea a instaurat regimul regal și a desființat partidele politice, trecând la politica partidului unic. Național Liberalii și Național Țărăniștii nu s-au opus voinței regelui, conștienți că ei nu vor mai avea șanse electorale pentru a conduce țara și între legionari și rege, îl preferau pe rege, care nu le dezavua corupția și le tolera promovarea intereselor, după cutumele tradiționale în care morala juca un rol mai mic.

Marius Albin Marinescu: Cred că și procesiunile legionare i-au reținut atenția regelui Carol al II-lea. El credea în efectul acestor manifestări asupra poporului. Manifestările publice la care participa regele Carol al II-lea erau foarte atent concepute și organizate în toate detaliile lor.

Corvin Lupu: De acord cu dumneavoastră. Câteva procesiuni/manifestații legionare au fost cu totul deosebite și au rămas în conștiința publică, chiar dacă autoritățile statului român, care, trebuie să recunoaștem, nu era unul democratic, au dispus distrugerea filmelor realizate cu respectivele ocazii, pentru a nu rămâne mărturii ale atașamentului poporului român față de Mișcarea Legionară. Așa a fost cazul cu alaiul care a însoțit mirii la nunta lui Corneliu Codreanu, sau înmormântarea legionarilor căzuți în războiul civil din Spania în lupta împotriva comuniștilor internaționaliști, sau manifestația de exprimare a satisfacției pentru achitarea lui Corneliu Codreanu în procesul în care s-a judecat împușcarea prefectului Poliției din Iași, Constantin Manciu.

În aceste filme distruse, se vedeau manifestări legionare la care participa, în ordine perfectă, cum nu se prea întâlnește la noi, un număr impresionant de oameni. Coloanele se întindeau pe mai mulți kilometri. În România, asemenea manifestări nu au mai avut loc decât la înmormântarea Mariei Tănase și la vizita lui Richard Nixon, din 1969. Nu cred că trebuie să menționăm între aceste manifestări și ieșirea în stradă din după amiaza de 22 decembrie 1989, care a fost „rodul” unei manipulări colosale.

Comuniștii au procedat la fel, doar că nu au distrus filmele pe care le-au moștenit de la predecesori, ci le-au închis în arhive securizate. După decembrie 1989, cu „înalte aprobări”, unele date chiar de directorul Virgil Măgureanu, altele date de alți înalți demnitari de stat, reprezentanților unor instituții internaționale evreiești li s-a permis accesul în arhivele secrete românești, sub pretextul căutării de documente pentru muzeele holocaustului evreilor din Washington și din Tel Aviv. Cei care au ajuns la conducerea României dădeau evreilor documente care să poată fi folosite în vasta operațiune de învinovățire a poporului român de genocid, operațiune pusă la cale după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu. S-a mers atât de departe încât, cu 3-4 ani în urmă, s-a semnat un protocol prin care evreii să aibă voie să caute nestingheriți în Arhivele Militare de la Pitești, cele mai valoroase pe care le deține Ministerul Apărării Naționale.

Marius Albin Marinescu: După părerea mea, această penetrare străină a arhivelor secrete ale statului român este o urmare directă a pierderii suveranității naționale a României, care a fost abandonată intenționat de către politicieni vânduți străinătății.

Corvin Lupu: Cu mențiunea că majoritatea acestor politicieni nu erau români, nici de sânge, nici de simțire, ci sunt minoritari etnici care au acționat pentru îngenunchierea României. În fine, spun îngenunchiere, dar, între timp, românii au ajuns din poziția „în genunchi”, în poziția „pe burtă”. Eu merg mai departe, și vă spun că am temeiuri serioase să cred că au dispărut documente din arhivele noastre secrete, cu deosebire dintre acelea care atestau crimele săvârșite de evrei împotriva românilor, în 1940, la cedarea Basarabiei și după 1945, în timpul terorii judeo-bolșevice, ca și alte documente din arhivele din Transilvania și Banat, unde au dispărut numeroase documente originale privitoare la unguri și la sași, care au ajuns în Ungaria și în Germania.

În primii ani după lovitura de stat din decembrie 1989, a venit la mine generalul de poliție Nenu, consilier al ministrului de Interne și m-a rugat să preiau direcțiunea Arhivelor Statului de la Sibiu. Avea asupra lui un dosar de informații și de probe din care rezulta că din instituție se scot documente care se trimit în Germania, la un institut de studii a istoriei sașilor, unde lucrau sași emigrați din Sibiu. Încet, încet, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din arhivele orașelor transilvănene au dispărut documentele care atestă drepturile românilor asupra Transilvaniei, măsurile minorităților naționale împotriva majorității românești, începând de la Unio trium nationum (1438) și până la 1918. La sfârșitul secolului al XIX-lea au fost ridicate din Transilvania și duse la Budapesta două trenuri de documente, la care cercetătorii români nu au avut niciodată acces. În arhivele din Transilvania și din Banat au fost angajați, mai ales după 1989, cu prioritate, cetățeni de etnii minoritare, cu motivația cunoașterii limbilor maghiară și germană, în care au fost redactate majoritatea documentelor mai vechi. Armata română a ocupat Budapesta de două ori, în 1919 și în 1944-1945, dar nu a recuperat arhivele transilvănene. Generalii noștri au fost preocupați să recupereze vagoane de cale ferată și alte bunuri cu semnificație reparatorie irelevantă. Atunci se putea recupera o bogăție arhivistică imensă a pământului României. A fost o neglijență a conducătorilor României și a armatei române.

Marius Albin Marinescu: Ați refuzat funcția?

Corvin Lupu: Da, am refuzat. Pe atunci conduceam Catedra de Istorie a Universității „Lucian Blaga” și eram în plin program de dezvoltare a ei și de creare de noi programe de studii și voiam neapărat să-mi pun proiectele în aplicare. Și, ca să fiu sincer, a contat și faptul că eu aveam la Universitate venituri duble cât cele de director la Arhivele Statului.

Marius Albin Marinescu: S-au luat atunci măsuri privitor la acea situație?

Corvin Lupu: Generalul Nenu avea ordin să acționeze discret să nu deranjeze Ambasada Germaniei și Consulatul General al Germaniei de la Sibiu. Mi-a cerut discreție, dar, ulterior, am aflat că s-a aflat de demers. Pe moment nu s-au luat măsuri, apoi, după încă un refuz al unui coleg al meu, pe care l-am recomandat pentru funcția de director, a fost adus un etnic român, serios și din câte am aflat, nu s-au mai raportat scurgeri de documente. Dar este cert că ceea ce fusese important de sustras, fusese deja sustras, imediat după evenimente, când, în toată România, străinii, cu ajutorul slugilor lor din țară, au cotrobăit prin toate sertarele…

Marius Albin Marinescu: Revenind la Mișcarea Legionară, Corneliu Codreanu a fost mereu asimilat de către detractorii săi cu fasciștii italieni, cu naziștii germani și cu SS-iștii. Ce părere aveți?

Corvin Lupu: Mișcarea Legionară nu se poate asimila nici cu fascismul italian și nici cu nazismul german. Mișcarea Legionară a fost o mișcare națională, bazată în mare măsură pe Biserica Ortodoxă. Codreanu a fost socotit de dreapta europeană un naţionalist mistic. El nu a promovat doctrina fascistă aşa cum se născuse ea în Italia şi cum o preluase Hitler, cu unele modificări ideologice. Corneliu Codreanu nu era un „soldat al noii ordini” fasciste. Pentru Codreanu, poporul român însemna unitatea românilor în viaţă, cu cei care încă nu s-au născut şi cu sufletele celor morţi. Statul nu trebuia să fie deasupra societății. El trebuia să fie doar „un veşmânt înfăşurat în jurul naţiunii”. Autoritatea era promovată pe baza unei discipline liber consimțită și a unor legi clare, drepte și dure. Codreanu dorea să creeze omul nou de care România ducea lipsă pentru ca țara să aparţină românilor, adică tuturor celor de origine română. Ideile lui l-au inspirat, în parte, câteva decenii mai târziu, pe Nicolae Ceauşescu. Pe baza acestei linii naționale și morale, desigur, și cu conotații politice, Codreanu s-a pronunţat, cum am mai arătat în discuția noastră, împotriva dominaţiei societăţii românești de către evrei şi a combătut sistemul parlamentar al partidelor, de esenţă liberal-occidentală, care nu era, după părerea lui, corespunzătoare intereselor României. El s-a pronunţat totdeauna pentru libertatea şi drepturile ţăranilor, care reprezentau 80% din populația țării și pe munca și sărăcia cărora se baza prosperitatea micului procent de oligarhi și de elite de la vârful societății românești.

În anul 1927, inspirat de icoana Arhanghelului Mihail din paraclisul închisorii Văcăreşti, unde a fost deținut politic, Codreanu a înfiinţat Legiunea Arhanghelului Mihail, ca pe o formaţiune fără program politic, care a reprezentat o şcoală a formării caracterelor, o şcoală de educaţie morală, naţională românească şi religioasă. Asta nu era nici fascism și nici nazism. Baza legiunii o constituia cuibul. În cadrul cuibului, legionarii erau educaţi să abandoneze grijile personale şi să-şi închine gândurile României şi celor şase postulate: Disciplină, Muncă, Tăcere, Educaţie, Iubire şi Onoare. Iniţial, selecţia pentru Legiune a fost foarte severă. Din 20 de candidaţi, era primit doar unul. Cei acceptaţi făceau un stagiu de trei ani înainte de a fi primiţi. Modelul a fost preluat și de comuniști, care, până la preluarea conducerii de către Ceaușescu, introduseseră modelul legionar al candidaților de partid. Astfel, mişcarea a ajuns să cuprindă elite, iar în anul 1930, când a devenit Garda de Fier, era mult superioară, cel puțin din punct de vedere organizatoric și moral, celorlalte partide, inclusiv celor care funcționau de la jumătatea secolului al XIX-lea.

După al doilea război mondial, învingătorii în război au pedepsit crunt pe naziști și pe fasciști. Toate organizațiile naziste și fasciste au fost identificate, judecate, iar conducătorii lor care nu au fost asasinați sau condamnați la moarte și executați, au fost întemnițați pe viață sau pentru foarte mulți ani. Mișcarea Legionară nu a fost incriminată de nici o autoritate politică sau judiciară, internă sau internațională, pentru apartenență la fascism sau la nazism. În cadrul procesului de la Nürnberg, nu a compărut și nu a fost acuzată de nimeni, pentru nimic. Cu toate acestea, în ciudaDecretului regal de amnistie dat după lovitura de stat de la 23 august 1944, guvernul regal român nu i-a eliberat pe legionari din închisorile în care fuseră deținuți după „rebeliunea” din 21-23 ianuarie 1941. „Democratul” rege Mihai i-a ținut în continuare pe legionari în temniță, predându-i comuniștilor, care i-au ținut mai departe, până când Gheorghe Gheorghiu-Dej a proclamat încheierea luptei de clasă în România, singura țară socialistă care s-a pronunțat în acest sens. Unii dintre legionari au murit în penitenciare înainte de marele decret de amnistie din 1964.

Acuzele abuzive la adresa Mișcării Legionare, de „nazism” și de „fascism”, sunt proferate de judeo-capitaliștii de după 1990, care, astăzi, exercită o influență nocivă asupra societății românești și o intoxică cu neadevăruri, în scop de acuzare a poporului român și de reprimare a oricărei forme de mișcare națională. Aș putea să vă dau o listă de asemenea acuzatori, dar cred că nu merită să le pomenim numele. O eventuală mișcare națională românească autentică, necontrolată de „sistemul ticăloșit”, ar fi singura care ar putea să elibereze România din mâinile jefuitorilor ei, respectiv a corporațiilor internaționale susținute de președinte, guvernanți și, mai ales, de atotputernicii consilieri străini de la serviciile secrete, Președinție, Guvern, D.N.A. și M.Ap.N.

În încheiere, domnule director, repet, legionarii nu au fost nici naziști și nici fasciști! Au fost patrioți români!

Marius Albin Marinescu: Vă mulțumesc! Avem cititori care ar dori să vi se adreseze. Pot să le dau adresa dumneavoastră de poștă electronică?

Corvin Lupu: Da, desigur: corvinlupuro@yahoo.com

„Legionarii nu împușcau pe la spate” Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, haideți să aducem discuția noastră la crimele legionarilor, foarte […]

„Legionarii nu împușcau pe la spate”

Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, haideți să aducem discuția noastră la crimele legionarilor, foarte controversate și care oferă, după părerea mea, principalul „argument” al contestatarilor Mișcării Legionare, cei care se pronunță în favoarea interzicerii în continuare a spiritului ei. Mă refer la respingerea cererii de înscriere a unui partid legionar, în anii din urmă, la prevederile Legii 217/2015, la diverse alte măsuri și la discursul public de după decembrie 1989 al unor oficiali, începând cu Ion Marcel Ilici Iliescu și continuând cu liderii evrei Aurel Vainer, Maximillian Katz, Radu Ioanid și mulți alții, când fenomenele negative din societatea post-comunistă erau adeseori numite peiorativ, cu vădită nuanță de învinovățire, ca fiind „de factură legionară”, „de esență legionar㔄legionarisme” etc.

Corvin Lupu: Da, într-adevăr, acele crime au fost de o mare violență și au fost mediatizate pe măsură, mediatizarea făcută cu mult profesionalism amplificând impactul lor negativ asupra opiniei publice interne și internaționale. Dar, eu propun cititorilor noștri să nu privească doar crimele în sine. Unii autori care relatează aceste crime încep prin a spune cum s-au organizat criminalii să-l asasineze pe I.G. Duca, sau pe Armand Călinescu, sau pe Madgearu, cum ar fi dorit să-l asasineze pe Titulescu, ce au făcut, cum au acostat victimele etc. În acest fel, putem vedea crimele doar în sine, analizate criminalistic, polițienesc, dar nu le putem vedea în profunzime, nu vom afla niciodată cauzele care le-au generat și nu vom cunoaște fenomenele care au condus la reacția prin crimă a unor legionari, față de situațiile în care au fost aduși de autoritățile timpului. Oricum, când este vorba de crime, în teorie, nimic nu le justifică, dar în războiul politic, în practica tuturor statelor Lumii, situația este diferită: crima cu caracter politic a existat, există și va exista. Sunt foarte puține perioadele în care un regim politic a reușit, în anumite perioade, să ajungă la un echilibru de așa natură încât să-i permită să guverneze fără să fie nevoit să apeleze la înlăturarea prin lichidare fizică a adversarilor politici.

Nu doresc să fac o interpretare psihologică a fenomenului crimei, nu aparține specializării mele, dar eu fac o distincție între crimele făcute în condiții de apărare sau legitimă apărare dovedite, cum a fost împușcarea de către Corneliu Codreanu a polițistului Manciu, cele în care criminalii au avut un temei național real și au tratat viitoarea victimă ca pe un inamic al națiunii și l-au tratat ca în condiții de război și cele în care sunt pur și simplu asasinați adversarii politici, cum a făcut regele Carol al II-lea cu capii legionarilor. La această categorie de asasinate în condiții de adevărat război intern, aș încadra eu asasinarea lui I.G. Duca și a lui Armand Călinescu. Am să mă opresc asupra acestor două, cele mai „celebre” crime legionare.

Marius Albin Marinescu: Pentru cititorii mai tineri, care au făcut școala în perioade mai apropiate de zilele noastre, după ce s-a redus drastic studiul istoriei și s-a eliminat esențialul din manuale, poate că ar fi bine să faceți o scurtă introducere necesară înțelegerii contextului în care a fost asasinat prim-ministrul I.G. Duca.

Corvin Lupu: După primul război mondial, timp de 10 ani, liberalii au condus România cu multe succese, pe multiple planuri, bazându-se pe doctrina lor națională „Prin noi înșine!” Dar, vrând, nevrând, în 10 ani s-a produs eroziunea guvernării. Măsurile împotriva legionarilor, sprijinirea evreilor pe bază de corupție, promovarea unor legi nedemocratice, cum ar fi Legea Mârzescu, îmbogățirea elitei liberale prin mijloace îndoielnice și multe altele, au făcut poporul să uite meritele liberalilor în crearea și consolidarea României Mari, în dezvoltarea țării etc. În 1927 a murit Ionel I.C. Brătianu și Partidul Liberal și-a pierdut stâlpul. În același an a murit și regele Ferdinand, care și-a bazat domnia în primul rând pe liberali. În 1926, Partidul Național Român, puternic în Transilvania, condus de Iuliu Maniu, a fuzionat cu Partidul Țărănesc, mult răspândit în Moldova, Muntenia și Oltenia, condus de Ion Mihalache. Astfel, s-a născut Partidul Național Țărănesc, care a acaparat majoritatea electoratului românesc și, în decembrie 1928, a câștigat alegerile cu peste 77% din voturi. Gândiți-vă că a fost una din cele mai mari victorii electorale din istoria țării. Ajunși la putere, național-țărăniștii au văzut că ei dețineau funcțiile de conducere, dar puterea economică și resorturile adânci ale societății erau tot în mâna liberalilor. Pentru a-i lovi pe adversarii lor liberali, național-țărăniștii au conceput un plan care s-a dovedit dezastruos pentru țară. Ei au înlocuit doctrina „Prin noi înșine!” cu doctrina „Porților deschise”. Astfel, național-țărăniștii au redus drastic taxele vamale și au anulat o serie de măsuri care protejau economia românească, aflată majoritar în mâna liberalilor și au umplut țara cu produse străine mai ieftine care au doborât economia României. La aceste măsuri profund greșite s-a adăugat criza economică internațională care a agravat și ea situația României. Iuliu Maniu și-a dat seama că a greșit și a renunțat la unele din măsurile luate, revenind la legislația anterioară, dar era prea târziu. În 1930 a avut loc lovitura de stat a prințului Carol, care a înlăturat regența condusă de patriarhul Miron Cristea și pe regele minor, Mihai I, iar după încoronare noul rege Carol al II-lea, s-a înconjurat de o camarilă evreiască.

Curând, după preluarea conducerii statului de către Carol al II-lea, acesta a intrat în conflict cu Iuliu Maniu, cel care a avut un rol determinant în readucerea sa în țară. Pe acest fond, legionarii, în frunte cu Corneliu Codreanu, au câștigat tot mai multă aderență populară, au intrat în Parlament și au devenit o forță redutabilă.

În vara anului 1933, liderul liberal I.G. Duca, a întreprins o călătorie la Paris, unde a încercat să-și folosească influența pentru a obține sprijin în vederea preluării guvernării la București. I.G. Duca era mason. A luat legătura cu masoneria franceză, compusă majoritar din evrei și le-a cerut sprijinul. Masoneria contribuise mult la aducerea pe tron a lui Carol al II-lea și îl putea influența decisiv. Mulți dintre evreii din masoneria franceză erau socialiști. Socialiștii francezi erau angajați în a oferi sprijin umanitar evreilor persecutați în Germania, unde, începând din ianuarie 1933, conduceau național-socialiștii în frunte cu Hitler. Evreii francezi, socialiști și masoni, i-au promis sprijin decisiv lui I.G. Duca pentru a deveni prim-ministru, cu condiția ca, ajuns la putere, să primească în România 60.000 de familii evreiești care urmau să se refugieze din Germania și să le acorde cetățenia română și toate drepturile. I.G. Duca a promis că va face ceea ce i s-a cerut, fiind dispus să repare persecuția evreilor din Germania, pe seama românilor, de parcă românii ar fi fost vinovați de ceea ce pățeau evreii în țara lui Hitler.

În toamna anului 1933, guvernul condus de Alexandru Vaida Voevod a căzut și Parlamentul a fost dizolvat. Liberalii nu mai fuseseră la putere de cinci ani și doreau cu ardoare puterea. Adversarii lor național-țărăniști erau în mare parte compromiși de eșecul guvernelor lor, dar perspectiva ajungerii la putere se îndepărta pe măsură ce legionarii câștigau tot mai multă aderență populară. În aceste condiții, regele Carol al II-lea l-a numit prim-ministru interimar pe I.G. Duca și l-a însărcinat cu organizarea alegerilor parlamentare. În perioada de dinaintea celui de al doilea război mondial, partidul care organiza alegerile le și câștiga, pentru că se fura mult… Numirea lui I.G. Duca ca prim-ministru al României a fost o confirmare istorică a faptului că rețeaua de influență masonică a funcționat fără greș.

Marius Albin Marinescu: I.G. Duca a dovedit și el că puterea se dorea a fi obținută cu orice preț.

Corvin Lupu: Din păcate, de multe ori în istoria României, anumite măsuri s-au luat fără a se calcula toate urmările și care este prețul cu care se atinge un obiectiv. De multe ori, prețul plătit a fost mai mare decât câștigul obținut.

Dar I.G. Duca nu s-a oprit aici, ci a luat măsuri extreme, lovind tare în democrația firavă a României. Deși conducea doar un guvern interimar, deși urmau alegeri și constituirea unui nou parlament care să decidă marile probleme ale țării, I.G. Duca a decis să-i elimine pe legionari din viața politică, dându-și seama că exista pericolul ca ei să preia puterea prin mijloace democratice. Astfel, în 9 decembrie 1933, prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri, Garda de Fier a fost desființată. Localurile legionarilor și arhivele au fost preluate de autorități, s-au interzis toate simbolurile legionare, s-a interzis orice acțiune politică sau de promovare, s-a interzis orice adunare cu caracter legionar, s-a interzis strângerea de fonduri pentru legionari. Listele de candidaturi în alegeri, depuse legal, în baza legii electorale, a fost declarate nule și neavenite. La această măsură dictatorială, îndreptată împotriva românismului, au contribuit și alți politicieni. De exemplu, Nicolae Titulescu l-a informat pe ambasadorul Franței că dacă Garda de Fier nu va fi interzisă, el va demisiona din guvern. Aceeași atitudine de șantaj a fost susținută de Titulescu și în cercurile guvernamentale din România.

Marius Albin Marinescu: Aceste măsuri pe care ni le înșirați dumneavoastră nu au nimic în comun cu democrația. Ele sunt măsuri absolut dictatoriale.

Corvin Lupu: Categoric dictatoriale, iar cei care au săvârșit aceste fapte antiromânești au susținut sus și tare, chiar bătând cu pumnul în masă, atât ei cât și urmașii lor, până astăzi, că ei sunt port-drapelul democrației românești și deținătorii „marelui adevăr” în domeniul democrației. Nici un alt partid politic și nici o altă forță din țară nu au protestat față de această măsură, bucuroși că scapă de cea mai redutabilă forță politică națională românească, eliminată cu mâna lui I.G. Duca, fără ca ei să trebuiască să se murdărească încălcând legi, încălcând democrația și încălcând precepte morale. Mă refer la național-țărăniști, la rege, la armată, la poliție, la justiție.

Hotărârea Consiliului de Miniștri din 9 decembrie 1933, inițiată și susținută de I.G. Duca, dovedește și limitele regimului „democratic”. Chiar dacă legionarii doreau reformarea societății, pe alocuri chiar schimbarea ordinii de drept, numai prin măsuri democratice, electorale, respectiv ca urmare a voinței poporului conștient, acest lucru nu era tolerat de grupurile de interese din partidele istorice și, bineînțeles de rege și camarila sa.

Marius Albin Marinescu: După această Hotărâre a Consiliului de Miniștri, legionarii nu au mai avut nici o șansă…

Corvin Lupu: Nu au mai avut nici o șansă legală, de luptă politică democratică, cinstită, așa cum o cereau ei și în care să-și poată promova morala și modelul de dezvoltare a națiunii române. Dintr-o dată, toate idealurile naționale pe care le promovau legionarii, care acestor români le păreau ca fiind singurele care asigurau etniei române o șansă în istorie, s-au năruit. Desigur, instantaneu, s-a născut ca de la sine întrebarea: „Ce facem?” Toate nemulțumirile care s-au coagulat s-au orientat împotriva lui I.G. Duca, masonul vândut evreilor. În țară s-a aflat de intenția aducerii celor 60.000 de familii evreiești din Germania, care totalizau în jur de 300-350.000 de oameni. Unii evrei începuseră să se refugieze din Germania în diverse țări, inclusiv în România. Autoritățile germane se bucurau să scape de ei, îi persecutau, îi determinau să plece în toate direcțiile, făcându-și „curat în țară”, în viziunea majoritară europeană, antievreiască, din acele timpuri. Nu doar în Germania exista convingerea că mijloacele pe care le folosește evreimea pentru a-și promova interesele economico-financiare și de control asupra societății sunt neavenite, grav dăunătoare popoarelor. În multe state din Europa, formațiunile politice de dreapta au ajuns la putere și nu-i mai lăsau pe evrei să acționeze nestingherit pentru promovarea propriilor interese, în dauna majorităților naționale, ci, din contră, luau măsuri împotriva lor, pe baza motivațiilor generale, pe de o parte și a celor proprii fiecărei țări, pe de altă parte. O mare parte a Europei era condusă de regimuri de dreapta: Italia, Ungaria, Portugalia, Spania, Bulgaria, Germania, Austria. Apoi, nemulțumiri și reacții antievreiești se manifestau și în celelalte state europene, unde nu conduceau încă regimuri de dreapta. În aceste condiții, dintre statele Europei, România era destinația preferată a evreilor. Un rege de altă etnie decât majoritatea națională, care avea o metresă evreică și se înconjurase de o camarilă evreiască, era tot ce-și puteau dori evreii persecutați în diverse țări. Problema evreiască era cea care frământa cel mai mult societatea europeană a timpului, nu doar pe Hitler, nu doar pe Mussolini, nu doar pe legionari, ci majoritatea statelor europene. Antisemitismul nu a căzut din cer, nu a fost o „făcătură” fără motivație, ci a avut cauze profunde în multe state. Astăzi, mai marii Lumii euro-atlantice conduse de evrei pun problema ca și când antisemitismul și zecile de milioane de antisemiți ar fi fost niște simpli criminali nebuni care s-ar fi prăvălit peste evrei fără nici un motiv. Retoric, ne putem întreba de ce această multitudine de state și popoare nu s-a îndreptat împotriva românilor, sau a chinezilor, sau a altora? De ce erau evreii dezagreabili în majoritatea Europei? Categoric, că nu din senin!

În România, întinzând-u-li-se o mână, începând cu un secol în urmă, evreii s-au înghesuit și au vrut mereu mai multe drepturi social-politice și posibilitatea de acaparare a industriei, finanțelor, justiției, învățământului, comerțului, presei etc. În timp, tensiunile între evrei și români s-au acumulat și la noi și cei care au propus măsuri legale de apărare a românismului împotriva expansiunii economico-sociale evreiești au fost legionarii și celelalte grupări de dreapta, conduse de Octavian Goga și de A.C. Cuza.

Marius Albin Marinescu: Relatați-ne cum a fost asasinat I.G. Duca.

Corvin Lupu: La toate nivelurile din Mișcarea Legionară se discuta exclusiv despre nenorocirea națională românească a desființării Gărzii de Fier, așa cum apărea ea în opinia legionarilor și a preluării puterii de către masoni și „jidoviți”, cum era considerat și prim-ministrul I.G. Duca. Conducerea legionarilor s-a temut că măsura va genera mișcări de masă în țară și legionarii nu vor mai putea fi ținuți sub control, astfel că autoritățile ar fi putut avea motive de represiune cruntă împotriva membrilor Legiunii. De aceea, în numele „căpitanului”, generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul a emis o circulară în care le cerea legionarilor calm, liniște și disciplină. Circulara stabilea căror candidați să li se acorde voturile în scrutinul care urma după câteva zile.

Cu toată această circulară, s-a constituit un grup de voluntari, numiți în istoria Mișcării Legionare „Nicadorii”, compus din Nicolae Constantinescu, Doru Belimace și Ion Caranica. Nicolae Constantinescu, originar din Galați, fusese arestat abuziv, întemnițat, bătut crunt și torturat de jandarmi.

Marius Albin Marinescu: După venirea comuniștilor la putere, jandarmii, temnicerii, polițiștii și ofițerii de siguranță și din SSI au fost întemnițați la Făgăraș.

Corvin Lupu: Da, în cetatea Făgărașului a fost o închisoare specială pentru ei, renumită pentru duritatea regimului penitenciar. După 1964, supraviețuitorii acelei închisori s-au plâns mereu de cele îndurate, uitând cât de brutal s-au comportat ei înșiși, la rândul lor, cu legionarii și, pe alocuri, cu comuniștii. Roata istoriei se învârte mereu…

Revin la Nicolae Constantinescu și precizez că în perioada cât a fost torturat în pușcărie, a promis acolo, între deținuți, să se răzbune. Poliția a aflat despre complotul împotriva lui I.G. Duca de la vărul unuia dintre complotiști, care era informator. Șeful Poliției, Gabriel Marinescu, l-a informat imediat pe rege despre complot, dar acesta i-a cerut să nu transmită guvernului informația și să o țină secret. În data de 29 decembrie 1933, I.G. Duca s-a prezentat la castelul Peleș din Sinaia, la regele Carol al II-lea, pentru consultări. Întoarcerea prim-ministrului de la Peleș la București a fost prevăzută a se efectua cu un vagon ministerial atașat unui tren de seară. Pe peronul gării din Sinaia, Nicolae Constantinescu l-a abordat pe I.G. Duca, l-a apucat de umeri și l-a întors cu fața spre el și l-a împușcat în cap, cu cinci gloanțe. Legionarii nu împușcau pe la spate. După aceasta, s-a predat autorităților, declarând cauzele pentru care l-a împușcat pe I.G. Duca și primind, ca și complicii săi, condamnarea la muncă silnică pe viață. Autoritățile nu s-au mulțumit cu această condamnare și, în anul 1938, Nicadorii vor fi toți trei asasinați de jandarmi, fără ca să fi fost judecați și condamnați la moarte de vreo instanță. Corneliu Codreanu nu a avut nici un amestec în complot. Arestat și judecat pentru moartea lui I.G. Duca, Corneliu Codreanu a fost achitat din lipsa oricărei probe.

Autoritățile au conștientizat dimensiunea reacției românilor față de politica filo-evreiască și nu au mai acceptat încetățenirea în România a evreilor persecutați în Germania, iar în anii următori, inclusiv la următoarele alegeri, legionarii au fost lăsați să candideze. În 1938, când a instaurat regimul regal, Carol al II-lea nu a desființat doar Mișcarea Legionară, pe care o ura cel mai mult, ci a desființat toate partidele politice.

Pentru câțiva ani, crima Nicadorilor a adus conducătorii României cu picioarele pe pământ.

Marius Albin Marinescu: Din ce cauză credeți că regele Carol al II-lea a refuzat să transmită guvernului informația și a blocat acțiunea de prevenire a complotului de asasinare a lui I.G. Duca?

Corvin Lupu: În anul 1930, în iunie, când prințul Carol a revenit în România, ca să se încoroneze pe tronul la care renunțase în decembrie 1925, cei care s-au opus loviturii de stat au fost liberalii, cei mai vehemenți fiind I.G. Duca și Vintilă Brătianu. În decembrie 1933, I.G. Duca a plătit cu viața pentru abuzurile împotriva legionarilor, dar și față de rege, pentru împotrivirea sa la Restaurația din iunie 1930.

Marius Albin Marinescu: Ce a urmat, după condamnarea „Nicadorilor”?

Corvin Lupu: Au urmat trei ani de pace relativă între autorități și legionari. Prim-ministrul liberal Gheorghe Tătărescu a înțeles că nu poate lovi la nesfârșit dreapta românească și nu poate folosi metode de represiune brutală, în paralel cu afirmarea statului „democratic”. Pe de altă parte, în toată Europa, dreapta era într-o mare ascensiune și, brutalizând dreapta națională, România risca să intre în opoziție cu multe state, inclusiv cu cele mai mari puteri ale centrului Europei, Germania și Italia.

În 1936, Nicolae Titulescu, un mare sprijinitor al evreilor și dușman al legionarilor, a plecat din guvern, încetând astfel presiunile permanente pe care marele diplomat le făcea asupra autorităților pentru a se lua măsuri represive împotriva legionarilor. A trăit bine toată viața cu banii primiți de la evrei, în primul rând prin intermediul lui Aristide Blank. Succesele sale internaționale, care au adus prestigiu internațional României, s-au bazat în mare măsură pe politica sa filo-evreiască și au fost îndreptate împotriva dreptei europene, inclusiv împotriva dreptei din România. Dar, pe cât a fost mai mare faima care i s-a construit lui Titulescu în tabăra antantistă, pe atât a fost mai mare adversitatea față de el în rândul statelor de dreapta, în primul rând în Germania și în Italia. Această adversitate față de Nicolae Titulescu s-a îndreptat și împotriva României, în ansamblul ei și, cum am mai arătat într-o altă discuție a noastră, a avut ca efect prăbușirea României Mari, în vara anului 1940.

Marius Albin Marinescu: Anii de relativă liniște politică internă 1935, 1936 și 1937 au fost anii în care Mișcarea Legionară s-a dezvoltat cel mai mult din toată istoria ei.

Corvin Lupu: Tineretul de elită al țării, de la țărani și orășeni de rând, la intelectuali, s-a orientat în majoritate spre Mișcarea Legionară, care răspundea intereselor naționale ale etnicilor români și aspirațiilor lor. Elitele intelectuale ale legionarilor erau la cel mai înalt nivel românesc al tuturor timpurilor: Mircea Eliade, Nae Ionescu, Petre Țuțea, Nicolae Paulescu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Ion Barbu, Lucian Blaga. În rândurile capilor Mișcării Legionare se aflau reprezentanți ai unora dintre cele mai valoroase familii din România, cum ar fi familiile Sturdza, Cantacuzino, Ghica. Toți cei menționați mai sus, ca și mulți alții, sunt monștrii sacri ai științei și culturii românești, adevărate monumente ale poporului român. Este revoltător și dezgustător cum au fost înfierate cu mânie judeo-capitalistă aceste mari valori românești, de către regimul antiromânesc care conduce astăzi colonia România! România euro-atlantică de astăzi… Mă refer din nou la mizerabila Lege 217/2015 și la tot discursul evreiesc al câtorva indivizi plini de ură, dar foarte influenți, împotriva etniei române, împotriva românismului autentic. Nu-i mai numesc. Nu vreau să le fac publicitate. Dar politica judeo-capitalistă din România de astăzi este promovată și cu complicitatea unor etnici români, unii dintre aceștia fiind cei care au votat legea, în turmă, ca oile.

Marius Albin Marinescu: Puteți să asimilați politica națională românească a legionarilor din perioada interbelică cu vreo grupare politică de astăzi?

Corvin Lupu: Nu există termen de comparație între Mișcarea Legionară și vreuna din formațiunile politice post-decembriste. Și nici nu ar fi fost posibil acest lucru. După asasinarea lui Ceaușescu, etnia română a pierdut conducerea României, pe toată perioada care a urmat, până astăzi. Cât timp au guvernat Ionel Brătianu, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod sau Gheorghe Tătărescu, care erau români, Mișcarea Legionară s-a putut dezvolta. Cu liderii politici evrei, țigani și unguri, fără români la decizia politică, cum este după decembrie 1989, o asemenea evoluție nu a mai fost posibilă. Apoi, politica națională românească de astăzi este în cea mai mare parte controlată de cei care stăpânesc întreaga țară, în primul rând de consilierii străini, cei care fac poliția politică în România…

Marius Albin Marinescu: Dintre formațiunile politice de dreapta actuale, care vi se pare mai autentică?

Corvin Lupu: Dintre informațiile pe care le dețin eu, sau, restrângând formularea, după părerea mea, care poate fi și greșită, depinde din ce unghi de vedere privești, pentru că în politică se pot vedea lucrurile din orice direcție, noile formațiuni „naționaliste” apărute au fost create de cei care controlează societatea românească cu scopul de a bloca orice formațiune națională românească autentică, care ar putea acționa necontrolat. Românul de rând nu se poate descurca prin toate ițele create și încurcate intenționat, ca să-l prindă și să-l țină captiv.

Marius Albin Marinescu: Asta credeți și despre formațiunile lui Bogdan Diaconu și Marian Munteanu?

Corvin Lupu: În primul rând despre aceste două formațiuni cred că sunt „făcături” ale forțelor care stăpânesc România, ca să absoarbă electoratul nemulțumit de sistemul colonial în care este ținută România și să-l plaseze într-o fundătură, de unde să nu poată acționa. Pe lângă acest scop, formațiunea lui Bogdan Diaconu mai are o menire: aceea de a „sparge” P.S.D.-ul. Liberalii s-au divizat de mult, în diverse formațiuni, P.D.L.-iștii s-au „spart” și ei în vreo patru părți, prin acțiunea directă a lui Traian Băsescu, la ordin extern, iar acum e rândul P.S.D. Nici o forță mare nu mai trebuie să rămână intactă în România. Au distrus armata, cu ajutorul uriașei falsificări a referendum-ului din 2003 pentru modificarea Constituției României, au distrus educația și învățământul, care crea un procent mult mai mare de valori naționale decât astăzi, au creat asemenea condiții mizere românilor, încât i-au determinat „să-și ia lumea în cap” și ne-au luat milioane de oameni valoroși etc. Îl aud acum pe președinte, pe care, știți prea bine că îl cunosc personal, de multă vreme și i-am mai spus în trecut ce aveam de spus, după cum știți… nimic bun… Deci, îl aud pe președinte la TV deplângând discursul naționalist-populist. Este o prostie din partea celor care văd în naționalism și în populism ceva negativ, ceva peiorativ, cum au deturnat antiromânii sensurile expresiilor care ar trebui înțelese în sensul lor pozitiv. De altfel, toată societatea noastră a fost întoarsă pe dos, împotriva românilor. În paralel cu acțiunea distructivă politică se desfășoară operațiunea de amploare împotriva oamenilor de afaceri de etnie română, în paralel cu protejarea companiilor străine și cu preluarea de către străini, mai ales evrei, a afacerilor românilor care sunt nimiciți de procurori și de ANAF, din motive de corupție, fără ghilimele, dar și „corupție”, cu ghilimele. Multe nimiciri ale oamenilor români de afaceri sunt „făcăturile” organelor de control, la comandă străină, de cele mai multe ori prin intermediul unor demnitari de stat din România. Scopul lor este unul simplu: pentru a putea stăpâni în continuare România, românii trebuie ținuți la periferie și fără putere economică și politică.

Marius Albin Marinescu: Dacă aceste partide politice au fost create pentru a bloca mișcarea națională românească autentică, atunci care credeți că sunt formațiunile de care se tem conducătorii?

Corvin Lupu: După părerea mea, Uniunea pentru România nu este agreată. Ea este formată din Partidul România Mare și Partidul Poporului-Legea Cojocaru. Să nu confundăm Partidul Poporului-Legea Cojocaru cu Partidul Poporului-Dan Diaconescu, care a fost o „făcătură” menită să-l blocheze pe doctorul Constantin Cojocaru. Legea Cojocaru, care a fost aplicată cu mult succes în Cehia, cu peste două decenii în urmă, deranjează colonialiștii, adică marile corporații care jefuiesc România. Această lege, în paralel cu Constituția Cetățenilor, reprezintă împreună un proiect coerent care poate asigura, din mers, o reformă profundă a societății românești și poate reda României controlul asupra propriei economii, premisele obținerii unui nivel mult mai înalt de suveranitate națională, strict necesară ieșirii țării din statutul de colonie la periferia Uniunii Europene. Uniunea pentru România este soluția alternativă reală la politica mizerabilă, antiromânească, promovată de partidele politice tradiționale, cele care au condus România după decembrie 1989, care sunt toate niște „pui” ai F.S.N.-ului compus în majoritate zdrobitoare din minoritari evrei, țigani și unguri, care nu au simțit niciodată românește, chiar dacă au trăit bine și au profitat, ei și înaintașii lor, de bunătatea poporului român. Aceste partide, vinovate de dezastrul țării din acești 27 de ani, vin astăzi din nou în fața electoratului, cu tupeu maxim, ca și când totul ar fi fost perfect și cer în continuare votul poporului român. Iar mulți români… Mă opresc.

Marius Albin Marinescu: Deci, mă sfătuiți să votez cu Uniunea pentru România…

Corvin Lupu: Eu nu vă sfătuiesc nimic. Fiecare trebuie să își creeze singur o imagine cât mai corectă posibil și, dacă merge la vot, să fie împăcat că a votat după părerea lui. Cu Uniunea pentru România vor vota cei care sunt nemulțumiți de sistemul politic actual și care doresc soluții în favoarea majorității românești a cetățenilor țării.

Problema mare și gravă este că stăpânii României au pe listele electorale o rezervă de trei milioane de voturi cu care se joacă cum vor ei și pot să aducă la putere pe cine vor, în procentele pe care le calculează și le stabilesc ei. Aceasta este marea durere. De aceea suntem mințiți mereu și ni se spune că suntem cu trei milioane de cetățeni mai mult decât am rămas. Iliescu, care a mințit mult, a mai spus și câte un adevăr. Unul din aceste adevăruri l-a spus în 2012, când au vrut să-l suspende pe președintele Băsescu. Atunci Iliescu ne-a spus că descreșterea populației României, după 1990, a fost de 200.000 de oameni pe an. Faceți o socoteală. Acum s-a mai îmbunătățit ceva natalitatea, dar tot bazat în primul rând pe țigani. Unii cititori ai noștri se vor îndoi de cele pe care le afirm eu, dar timpul le va clarifica și se va vedea că am avut dreptate. În anii 1990, cei care au prognozat corect involuțiile naționale românești, morale și de altă natură, erau imediat etichetați drept „comuniști”, „securiști”, „nostalgici” etc. Iliescu îi numea „minți rătăcite”. Timpul a trecut și, din păcate, acești oameni au avut dreptate în majoritatea zdrobitoare a celor prognozate.

Uniunea pentru România s-a creat după formarea Grupului pentru România, în perioada decembrie 2015-ianuarie 2016, sub conducerea dr. Constantin Cojocaru. Grupul pentru România a născut o doctrină, repet, coerentă, național-românească, realmente patriotică. Reprezentanții Partidului România Mare, respectiv conducerea sa interimară, au apreciat această doctrină și au încheiat acordul care a dus la crearea Uniunii pentru România. Purtătorul de cuvânt al Uniunii este actorul Florin Zamfirescu, cunoscut pentru patriotismul său exemplar. Uniunea pentru România nu va putea candida în nume propriu, întrucât nu îndeplinește condițiile legale, dar ar putea candida sub sigla P.R.M., sau a P.P.-L.C. Desigur, șanse mai mari de reușită sunt sub sigla P.R.M., împreună, uniți. P.R.M. mai are încă un electorat naționalist român. Sperăm ca structura să nu fie subminată din interior. De încercat, eu știu că s-a încercat și sunt sigur că se va mai încerca, dar nu știu dacă se va reuși. Principalul adversar al acestei alianțe este domnul profesor Ion Coja, pe care eu îl cunosc de multă vreme și îl respect. Nu l-am întrebat dacă este membru de partid. Unii spun că nu ar mai fi membru al P.R.M.… Dacă subminarea din interior nu va reuși, mai rămâne de depășit problema încercării conducătorilor din umbră ai țării de a bloca P.R.M. prin „chichițe” juridice, ca să nu poată să candideze la alegerile din decembrie 2016, situație în care Uniunea pentru România nu ar mai avea șanse electorale. După cum se vede, într-o Românie condusă de străini și de minoritari, mișcarea națională românească are viață grea…

Marius Albin Marinescu: Vă mulțumesc și vă aștept săptămâna viitoare. Nu am vorbit nimic despre Armand Călinescu.

SURSA: http://www.justitiarul.ro/



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Vaccinurile: necesitate medicală sau manipulare comercială?

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea a urmărit să elucideze misterul presiunii uriaşe pe care o fac adepţii vaccinării asupra celor care refuză acest lucru.

-dl. Gabriel Ilăşoaia, specialist tehnologii bioinformatice
-dl.Daniel Tărcuţă, inginer chimie alimentară

-dl.Nicuşor Ploşniţă, tehnician nutriţionist, maseur, reflexoterapeut

DIO PRODUCTION STUDIO

  1. Vodafone-0721.259.276
  2. Orange:0747.128.077
  3. Telekom:0766.340.035


Documentarul regizat de Robert de Niro, “Vaxxed”



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Paştele şi abuzurile alimentare

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea online “Responsabilitate pentru Sănătate”, difuzată luni 10 aprilie 2017 a dezbătut situaţia tot mai gravă a românilor care trăiesc aceste sărbători aproape în exclusivitate pentru plăcerea organelor aparatului digestiv.

Redactor: NICUŞOR PLOŞNIŢĂ, tehnician nutriţionist, tehnician maseur, reflexoterapeut

Editare & procesare video&audio:
DIO PRODUCTION STUDIO

CONTACT:
Vodafone: 0721.259.276
Orange: 0747.128.077
Telekom: 0766.340.035
Facebook: Nicuşor Ploşniţă





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Tinerii: o şansă pentru sănătate

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteti opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea “Responsabilitate pentru Sănătate”, difuzată luni, 3 aprilie 2017, de la ora 20.00, ora României, la Radio Bio Eden Lyfe România.

O discuţie liberă, fără cenzură sau tabu-uri despre :
-cine sunt tinerii de azi care doresc să ajute semenii,
-ce implică ideea de responsabilitate pentru viaţă,
-”Alimentele să va fie medicament…şi medicamentele să vă fie alimente!”,
-recomandări pentru sănătatea dvs..

Invitat special: dl.Emanuel Ilăşoaia, student la Secţia de Nutriţie a Facultăţii de Medicină “G.T.Popa” din Iaşi.
Redactor: Nicuşor Ploşniţă, tehnician nutriţionist.

Editare şi procesare: DIO PRODUCTION STUDIO
CONTACT:
VODAFONE-0721.259.276
ORANGE-0747.128.077
TELEKOM-0766.340.035




Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Eden Lyfe vs. Eden Line (sau David contra Goliath)

ATENŢIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


*****Emisiunea “RESPONSABILITATE pentru SĂNĂTATE”, la Radio BIO EDEN LYFE-ROMÂNIA, online.

O discuţie liberă, fără cenzură sau tabu-uri despre :
-cine este Bio Eden Lyfe Romania,
-jocurile periculoase ale Bio Eden Line România,
-cum răspundem la calomnii, jigniri şi ameninţări,
-sfaturi practice pentru cei care vor să cunoască adevărul.

Editare şi procesare audio&video: DIO PRODUCTION STUDIO

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,