Clinica Eden Lifeplus

Mierea de albine şi alte produse apicole şi…luciditatea


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

De când mă ştiu am fost preocupat de alimentaţia sănătoasă şi de menţinerea sănătăţii prin mijloace naturale, iar mierea, polenul şi celelalte produsele apicole le consideram parte integrantă a acestui mod de viaţă.

De aceea am fost şocat când am aflat că (raw-)veganii nu consumă miere pentru că „e un produs de origine animală“ şi „se obţine prin exploatarea animalelor“.

Isteria anti-miere e atât de mare încât în unele comunităţi (raw-)vegane de pe Facebook dacă îndrăzneşti să pronunţi cuvântul „miere“ eşti excomunicat urgent, definitiv şi fără drept de apel din acea comunitate.

Rolul acestui articol este să explice atât modul în care se obţine fiecare produs apicol în parte, cât şi aspectul exploatării animalelor, astfel încât să ne dăm seama care produse apicole sunt obţinute etic şi responsabil şi care nu.

Personal prefer termenul de produs obţinut etic şi responsabil în loc de produs raw-vegan din motive lingvistice pe care o să le explic într-un articol separat.

O veste foarte proastă

Pentru început am o veste foarte proastă pentru toţi vegetarienii, veganii, raw-veganii şi alţi vajnici luptători care pretind că sunt împotriva exploatării albinelor: oamenii buni, cu cât consumăm mai multe alimente vegetale, cu atât mai mult suntem OBLIGAŢI de natură (sau mai bine zis de ordinea divină din această lume), să „exploatăm“ albinele (eu prefer termenul de colaborare cu albinele din raţiuni pe care o să le explic mai jos).

De ce? Pentru că marea majoritate a alimentelor consumate de un vegan/vegetarian au nevoie polenizarea făcută de albine pentru a produce fructe sau seminţe. Chiar se spune că dacă ar dispărea albinele şi omenirea ar dispărea, din lipsă de hrană, în doar câţiva ani.

În schimb un „carnivor“ care se hrăneşte cu carne produsă în ferme industriale e mai puţin dependent (dar nu total independent) de albine, deoarece animalele pe care el le consumă sunt hrănite mai mult cu cereale, care se polenizează cu ajutorul vântului, nu al albinelor.

Ştiu că există şi alţi polenizatori în afara albinelor, dar sunt mult mai puţini eficienţi, iar unele flori chiar nu pot fi polenizate decât de albine.

Foloasele albinelor

Iată câteva citate edificatoare dintr-o carte tipărite în urmă cu 70 de ani [1].

Darwin a făcut mai mulţi ani la rândul încercări… El a semănat trifoiu şi rapiţă în jurul stupinei, şi când au înflorit aceste plante, el a acoperit câteva flori cu o pânză subţire şi rară (cum e tifonul) care să nu lase albine să umble la aceste flori; a numărat apoi sămânţa legată de florile acoperite şi de cele neacoperite, din care albinele au supt miere. În 20 de gogoşi de trifoiu, ale căror flori au rămas neacoperite, a găsit 2290 de seminţe, iar din 20 de gogoşi, rodite de florile cari fuseseră acoperite, numai în 6 a găsit puţină sămânţă, iar 14 au fost seci.

Altă încercare s-a făcut, în 1920, în America, cu 3 meri de aceeaşi mărime. Unul a fost acoperit cu o pânză rară, pentru ca albinele să nu se poată apropia de flori. Florile celorlalţi pomi au putut fi cercetate de albine. Rezultatul recoltei a fost: mărul acoperit cu pânză a dat 20 kg de mere, iar ceilalţi, 160 şi 200 kg.

Dar albinele mai aduc folos şi prin aceia că împiedică înmulţirea gângăniilor, care strică poamele. S-a dovedit că albina, pătrunzând adânc în floare, scutură jos ouăle puse de fluturi în florile de măr, ba că dă jos chiar viermii cari au ieşit din aceste ouă în floare şi cari mai târziu vor intra înăuntrul poamelor.

Acesta ultim aspect, pe care nu l-am mai găsit menţionat în nici o altă parte, pare că explice de ce merele de la merii din grădina mea, deşi nu-i tratez în nici un fel (nici chimic, nici natural) au foarte foarte rar viermi. Se pare că meritul e al zecilor de stupi ai unui vecin.

S-a băgat de seamă că rapiţa, care e mai aproape de stupină, e mai puţin năpădită de purici. Se vede că prin clătinarea ce o pricinuiesc plantelor şi prin bătaia aripelor, albinele turbură liniştea puricilor şi împiedică înmulţirea lor.

Învăţaţii au socotit şi au aflat că folosul ce-l aduce albina la rodirea pomilor şi a semănăturilor, întrece de zece ori, câştigul ce-l are stuparul din mierea ei.

Iată nişte adevăruri vechi de aproape un secol, iar acum noi, oamenii moderni, ne-am trezit că suntem mai deştepţi decât Dumnezeu şi susţinem că nu mai avem nevoie de albine pretinzând că „nu vrem să le exploatăm“.

Iar dacă vi se pare că oamenii de acum 70 de ani aerau cam înapoiaţi şi nu se pricepeau, haideţi mai în zilele noastre. Pe forumul de pe casa-apicultorilor.infoam găsit un citat preluat la rândul lui de pe siteul FAO:

Valoarea economică a polenizării în Europa de Vest este estimată a fi de 30-50 ori mai mare decât valoarea mierii şi a celorlalte produse apicole ale stupului. În Africa, această valoare este uneori estimată a fi şi de 100 de ori mai mare decât valoarea de recoltei de miere, în funcţie de tipul de cultură.

 

Într-o ţară ca Danemarca, aproximativ 3000 de tone de miere sunt recoltate în fiecare an, acestea având o valoare de cca. 7,6 milioane €.

Cu toate acestea, valoarea seminţelor oleaginoase, fructelor şi fructelor de pădure create prin munca de polenizare a albinelor este estimata a fi între 200 şi 400 de milioane €.

ftp://ftp.fao.org/docrep/fao/012/i0842e/i0842e09.pdf

Cei care chiar vreţi să vă documentaţi puteţi căuta mai multe pe site-ul FAO.

Aşadar noi „ierbivorii“ profităm, direct su indirect, de zeci şi zeci de ori mai mult din „exploatarea“ albinelor, decât profită stuparul însuşi. Chiar dacă nu mâncăm miere, polen sau alt produs apicol.

Aşadar cine e cel mai mare „exploatator“ al albinelor? Stuparul sau noi vegetarienii, veganii sau raw-veganii?

Culmea ironiei este că nu avem alternativă la această situaţie.

Dar ce ar fi să nu-i mai spunem exploatare, ci colaborare? Şi chiar să ne comportăm aşa. O să explic mai jos acest lucru.

Organizarea socială a familiei de albine

Pentru a înţelege mai bine cum se obţine fiecare produs apicol e necesar să înţelegem mai întâi cum e organizată o familie de albine.

În fiecare familie de albine există trei categorii sociale sau caste:

1.) Matca sau femela reproducătoare

Matcă înconjurată de albineMatcă înconjurată de albine

În fiecare familie de albine există o singură matcă. Nu e loc pentru a doua.

Pe la sfârşitul lunii mai familia de albine creşte alte mătci, fie cu scopul de a o înlocui pe cea veche, fie cu scopul de a roi.

De fiecare dată când apare astfel o nouă matcă, între matca nouă şi cea veche va avea loc o luptă pe viaţă şi pe moarte. O luptă fără menajamente, fără mănuşi, fără armistiţii sau refugiaţi. O matcă trăieşte, cealaltă moare. E singura dată când matca îşi foloseşte acul din dotare.

Există o singură situaţie în care două mătci se tolerează reciproc pentru foarte scurt timp: atunci când familia de albine se pregăteşte de roit. În acest caz o mare parte dintre albinele lucrătoare îşi umplu guşa cu miere şi împreună cu matca mai bătrână părăsesc stupul mamă căutându-şi altă locaţie.

Rolul mătcii este să depună ouă, cât mai multe ouă, din care apar albinele lucrătoare şi, atunci când e necesar, trântorii sau alte mătci. Cu cât matca depune mai multe ouă, cu atât respectiva familie de albine e mai puternică, poate face mai multe provizii şi supravieţuieşte mai uşor peste iarnă.

Numărul de ouă depuse de o matcă zilnic variază în funcţie prolificitatea mătcii, de cantitatea de nectar culeasă de albine şi de sezon, variind de la (aproape) zero, pe timp de iarnă, la câteva mii de ouă pe zi în plin sezon de cules.

Matca e hrănită de către albinele lucrătoare, pe tot parcursul vieţii ei, cu lăptişor de matcă.

În general o matcă trăieşte 2-5 ani.

2.) Albinele lucrătoare

Din punct de vedere sexual albinele lucrătoare sunt femele castrate hormonal de hormonii emişi de matcă.

În atribuţiunile lor intră orice activitate necesară stupului mai puţin depunerea ouălor, care e îndatorirea mătcii şi, evident, împerecherea mătcii care e îndatorirea masculilor (trântorii).

Ele culeg nectarul şi polenul; produc mierea, ceara, propolisul şi lăptişorul de matcă; ventilează stupul când e prea cald vara şi îl încălzesc iarna; hrănesc puietul; fac curat în stup sau apără stupul de intruşi etc. etc.

Într-o familie de albine sunt de la 2-3000 de albine, pe timp de iarnă, până la peste 100.000 de albine în plin sezon de cules.

O albină lucrătoare trăieşte 35-40 de zile vara, iar cele apărute toamna trăiesc până primăvara, adică 6-7 luni.

3.) Masculii (Trântorii)

Masculii albinelor nu sunt numiţi întâmplător trântori, spre deosebire de masculii altor specii de pe această planetă şi în contrast cu albina lucrătoare, ei au doar două funcţii: mâncare şi sex. Adică să se hrănească bine pentru a fi puternici şi să bată coclaurile pentru a se împerechea cu mătcile.

Se pare că trântorii mănâncă (sunt hrăniţi) doar cu nectar proaspăt, nu cu miere. Aceasta explică de ce ei apar în stup pe la sfârşitul lunii mai şi dispar spre sfârşitul verii, când de fapt nici nu mai sunt necesari.

Cum apar cele trei caste de albine

Primul mod de diferenţiere a celor trei caste de albine constă în faptul că matca şi albinele lucrătoare apar din ouă fecundate, pe când trântorii apar din ouă nefecundate (altfel spus trântorii nu au tată, ci doar mamă).

Al doilea element care produce diferenţierea este alimentaţia primită în stadiul de larvă[2], astfel:

Cum sunt create produsele stupului de către albine

Mierea

Mierea este hrana energetică a albinelor, furnizându-le atât energia necesară diverselor activităţi, cât şi energia necesară să supravieţuiască peste iarnă.

Probabil că puţini dintre dumneavoastră ştiu că, în funcţie de sursa din care se obţine, mierea se împarte în două categorii care trebuie tratate distinct: mierea florală şi mierea de mană.

Mierea din flori

Pentru producerea mierii albinele culegătoare zboară din floare în floare şi absorb nectarul pe care îl depozitează în guşă până când ajung în stup.

Pentru un kilogram de miere adus în stup albinele vizitează 1,5-2 milioane de flori de salcâm sau 4-6 milioane de flori de sulfină sau 6 milioane de flori de trifoi [2 p.186] etc.

În principal nectarul conţine zaharoză (polizaharid) şi glucoză (monozaharid), dar mai poate conţine şi alte polizaharide: maltoza, melitoza, melibioza, trehaloza, rafinoza, dextrine etc. Deoarece polizaharidele nu pot fi absorbite direct în organism e necesară transformarea lor în monozaharide. Acest lucru se produce atât datorită enzimelor prezente chiar în nectar la momentul culesului, dar mai ales invertazei produsă de glandele faringiene ale albinei culegătoare.

Datorită acestor enzime într-o oră 50% dintre polizaharide sunt scindate în monozaharide, iar restul procesului se finalizează în următoarele 24 de ore, astfel încât în miere mai rămâne la final doar 0,5%÷1,3% zaharoză.[2 p.197]

După aducerea în stup a nectarului, prin ventilaţie, este eliminat din el excesul de apă astfel că, în final, mierea va conţine aproximativ: 28÷37% glucoză, 37÷39% fructoză, 5÷11% maltoză, 0,5÷1,3% zaharoză, 17% apă.

După cum vedem, în realitate, mierea nu este digerată de albină deoarece nectarul NU ajunge în stomacul albinei. Nectarul e doar adunat în guşă şi apoi regurgitat în faguri. Altfel spus albina face cu nectarul cam ce face elefantul cu apa: o absoarbe pe trompă, apoi o elimină.

Deoarece zborul albinei culegătoare necesită un consum de energie, când albina respectivă are nevoie de hrană deschide „supapa“ dintre guşă şi stomac, permiţând unei părţi din nectar să treacă în stomac pentru a fi digerat şi consumat.

Concluzie despre mierea florală: având în vedere cele de mai sus, respectiv că nectarul nu e digerat şi absorbit în corpul albinei, ci doar cules, transportat în guşă şi ventilat, mie personal mi-e greu să consider mierea din flori ca fiind produs de origine animală.

Eu personal consider că mierea din flori e un produs vegetal, obţinut cu ajutorul animalelor sau, mai corect spus, al insectelor.

Mai mult, deoarece recoltarea ei, dacă e făcută cu atenţie şi cu grijă, nu implică provocarea de suferinţe albinelor consider mierea ca fiind un produs alimentar obţinut în mod etic şi responsabil.

Mierea de mană

Mierea de mană la rândul ei are două surse din care se obţine: de origine vegetală şi de origine animală.

Mana de origine vegetală este de fapt seva care apare, de obicei primăvara, pe unele plante sub formă de picături. Datorită faptului că aceasta este produsă în cantităţi foarte mici, nu ajunge să fie depozitată în faguri, deci nu aveţi de unde procura miere de mană de origine vegetală.

Mana de origine animală este produsă de nişte insecte parazite (Homoptere) care parazitează anumiţi copaci sugându-le seva.

Ţinând cont că aceste insecte parazite sunt sedentare şi nu au nevoie de multă energie, ele consumă doar o mică parte din zaharurile din seva plantei, însă au mare nevoie de proteine pentru a se dezvolta. Dar din cauză că seva plantei conţine foarte puţine proteine ele sunt nevoite să „filtreze“ mari cantităţi de sevă, surplusul fiind eliminat sub formă de picături dulci care sunt culese de albine.

Concluzie despre mierea de mană: având în vedere că, spre deosebire de albine, aceste insecte digeră, chiar dacă parţial, seva plantei înainte de a o elimina putem spune că mierea de mană are origine animală. Dar fiind că obţinerea ei nu implică suferinţă nici pentru albine, nici pentru insectele care parazitează plantele, putem spune că este un produs obţinut în mod etic şi responsabil.

Cum deosebim mierea de mană de cea florală

Probabil că acum vă întrebaţi cum deosebim mierea din flori de cea de mană? E foarte simplu.

În primul rând după culoare: mierea de mană e foarte închisă la culoare (vezi foto).

Miere de salcâm, miere polifloră,i miere de manăMiere de salcâm, miere polifloră şi miere de mană

În al doilea rând, o să vă spună stuparul. Ţinând cont că mierea de mană se vinde la un preţ mai mare decât cea din flori, deoarece conţine de 20 de ori mai multe minerale şi alte substanţe nutritive, puteţi fi sigur(ă) că dacă stuparul spune că e de mană atunci aşa este. Nu are nici un interes să vă mintă.

În al treilea rând mierea de mană se produce de obicei în pădurile de conifere (brad, molid, pin, ienupăr) unde nu sunt alte flori, deci şansa ca aceasta să fie amestecată cu cea de flori e foarte mică.

Dacă vreţi neapărat să evitaţi mierea de origine animală atunci ocoliţi orice borcan care poartă eticheta „miere de mană“ sau „miere de pădure“.

Polenul şi păstura

Albine aducând polenAlbine aducând polen în stup

Polenul este hrana proteică a albinelor necesară pentru creşterea puietului.

Polenul este cules de albină de pe floare, amestecat cu puţină salivă şi puţin nectar apoi este prins ca un mic ghemotoc pe picioruşele din spate pentru a fi transportat în stup.

Odată depus în faguri polenul suferă unele procese de fermentaţie devenind păstură.

Culegerea polenului se face blocând intrarea în stup cu o plăcuţă care are pe ea orificii astfel încât albina care are polen pe picioruşe să nu poată trece decât dacă renunţă la una din grăunţele de polen. Aceste grăunţe cad într-un sertar de unde sunt adunate de stupar.

Culegerea păsturei se face prin scoaterea ei manuală, cu o pensetă, din fiecare celulă a fagurelui. De aceea şi este mai scumpă decât polenul.

Concluzie despre polen şi păstură: deoarece polenul şi păstura nu sunt ingurgitate şi digerate de albine, ci doar recolate şi transportate eu personal le consider ca fiind produse vegetale, dar obţinute cu ajutorul animalelor.

Mai mult, deoarece recoltarea lor nu implică provocarea de suferinţe albinelor le putem considera ca fiind produse alimentare obţinute în mod etic şi responsabil.

Propolisul

Propolisul este obţinut de albine din mugurii unor plante cu conţinut bogat în răşini şi îl folosesc la dezinfecţia şi lustruirea interiorului stupului.

Fiind un foarte bun dezinfectant şi antibiotic oamenii cel mai mult îl folosesc sub formă de tinctură pentru vindecarea rănilor sau în caz de răceală.

Recoltarea lui de către apicultor se face prin răzuirea ramelor sau a pereţilor stupului.

Concluzie despre propolis: nefiind o secreţie a corpului albinelor, ci doar colectat şi transportat de acestea, consider că propolisul este un produs de origine vegetală, dar obţinut cu ajutorul animalelor.

De asemenea fiind că recoltarea lui nu implică nici o suferinţă din partea albinelor îl consider ca fiind un produs obţinut în mod etic şi responsabil.

Ceara

Ceara este secretată de glandele cerifere ale albinei între a 12-a şi a 18-a zi de viaţă a acesteia şi e folosită la construirea fagurilor.

Ceara de albine nu este aliment, dar e folosită în anumite unguente cu scop cosmetic sau medicamentos.

Concluzie despre ceara de albine: fiind o o secreţie glandulară e evident că ceara este un produs de origine animală, dar fiind că producerea şi recoltarea ei nu implică nici o suferinţă din partea albinelor putem considera că e obţinută în mod etic şi responsabil.

Lăptişorul de matcă

Lăptişorul de matcă este secretat de glandele faringiene ale albinelor tinere şi serveşte drept hrană larvelor de albină lucrătoare şi larvelor de trântor în primele trei zile după eclozare, iar mătcii pe toată durata ei de viaţă.

În mare procesul de producţie al lăptişorului de matcă decurge astfel:

  1. apicultorul lasă acea familie de albine fără matcă
  2. apoi introduce în stup nişte rame speciale care au pe ele multe botci (celule în care cresc mătcile) cu larve în ele;
  3. albinele, neavând matcă, depun din abundenţă lăptişor de matcă în jurul acelor larve pentru a le hrăni şi a obţine o matcă;
  4. după trei zile stuparul scoate ramele cu botci aruncă larvele din ele şi recoltează lăptişorul.

Acest proces repetându-se din primăvară până în toamnă.

Fiind foarte bogat în vitamine, hormoni şi aminoacizi lăptişorul de matcă e folosit în diverse tratamente.

Concluzie la lăptişorul de matcă: fiind o secreţie glandulară a albinei, lăptişorul de matcă este un produs de origine animală şi datorită faptului că obţinerea lui implică stresarea familiei de albine (prin îndepărtarea mătcii) şi omorârea larvelor folosite, NU este un produs obţinut în mod etic şi responsabil.

Apilarnilul

Dacă aţi fost oripilaţi de modul de obţinere al lăptişorului de matcă luaţi o pauză înainte de a citi despre apilarnil.

Apilarnilul este obţinut din larve de trântor, recoltate în ultima lor zi ca stadiu de larvă, împreună cu hrana care se află cu ele în celulă în acel moment. Da aţi citit bine: e vorba de larve tocate împreună cu hrana lor.

Noroc că sunt foarte puţini apicultori care practică acest „sport“.

Apilarnilul e folosit în tratamentul anemiilor şi slăbiciunii, fiind un produs vitalizant.

Concluzie la apilarnil: după cele descrise mai sus cred că e mai mult decât evident că apilarnilul este de origine animală şi că NU este produs în mod etic şi responsabil.

Veninul de albine

Veninul de albine este produs de glandele corespondente ale albinei şi păstrat în punga cu venin care este în corespondenţă cu acul albinei.

Veninul de albine este folosit în componenţa anumitor medicamente, în special antireumatice.

Cel mai răspândit aparat de recoltat veninul de albine constă dintr-o placă de sticlă peste care se pune o folie dintr-un cauciuc special, peste care se pune un grilaj din sârme conectate la curent electric pulsator de joasă tensiune. Acest dispozitiv se pune pe scândurica de aterizare de la intrarea în stup. Când o albină aterizează aici şi atinge două din firele grilajului este electrocutată şi ea, instinctiv, se „apără“ înţepând folia de cauciuc. Astfel veninul injectat de acul ei rămâne între placa de sticlă şi folia de cauciuc de unde este recoltat de stupar.

E evident că o familie de albine „tratată“ în acest mod va deveni foarte repede agitată şi agresivă.

Concluzie la veninul de albine: veninul de albine fiind produs de glandele acesteia este un produs de origine animală şi datorită faptului că obţinerea acestuia implică suferinţă pentru albine NU este un produs obţinut în mod etic şi responsabil.

Alte mituri legate de albine, miere şi produsele apicole

Produsele apicole se obţin prin exploatarea albinelor

Pentru a vorbi aceeaşi limbă să lămurim termenul a exploata. Dexonline.ro ne spune că:

A exploata = însuşirea fără echivalent a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de către cei ce dispun de mijloace de producţie.

sau că:

A exploataFig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv, a asupri, a prigoni, a oprima, a împila

Ori nici una dintre aceste definiţii nu se aplică relaţiei apicultor-albine.

E adevărat că, datorită necunoaşterii, mulţi au impresia că apicultorul este doar un trântor mai mare, care trece prin stupină doar ca să golească fagurii plini cu miere şi atât. Ceea ce e total fals.

Ori în această relaţie apicultor-albine fiecare parte oferă celeilalte ceea ce ea ştie să facă cel mai bine, iar cealaltă parte nu poate să o facă sau ar face-o cu mult efort. O să enumăr doar câteva:

Dacă vi se pare că acestea sunt „floare la ureche“ vă recomand următorul experiment: renunţaţi la tot ce aveţi, inclusiv la hainele de pe voi şi mutaţi-vă într-o grotă pentru un an de zile. După trecerea acelui an mai stăm de vorbă… Dacă o să mai avem cu cine… Dar sunt convins că nu veţi rezista nici măcar o zi în acest experiment.

Ce oferă albinelor stuparului? Ceea ce ştiu ele să facă cel mai bine şi o fac cu plăcere: miere, polen, ceară, propolis. Observaţi că nu am pus pe listă celelalte produse apicole pe care eu nu le consider ca fiind obţinute în mod etic şi responsabil, şi care oricum sunt recoltate de foarte puţini stupari.

Deci avem exploatare sau colaborare? Primeşte fiecare ceva de la celălalt, sau nu?

Eu zică că această colaborare e vitală pentru ambele părţi. Oamenii ar muri în foarte scurt timp de foame, dacă nu ar exista albinele care să facă polenizarea, iar multe familii de albine ar muri dacă nu ar fi protejate şi îngrijite de stupar.

Albinele au trăit milioane de ani şi fără noi, deci o vor face şi în continuare

Corect… Şi oamenii au trăit milioane de ani în grote şi peşteri, dezbrăcaţi sau înveliţi doar în blănuri, dar nu cred că mai e vreun om întreg la minte care să se întoarcă la acel mod de viaţă.

Toţi preferă să se lase „exploataţi“ de angajatori ca să aibă o casă cât mai mare şi mai frumoasă, maşini cât mai luxoase…

Atunci de ce albinele nu ar prefera schimbul: casă curată şi sigură contra muncă (miere)? De ce ar trebui să se chinuie prin scorburi şi crăpături de stâncă unde clar mortalitatea familiilor de albine e mult mai mare decât într-o stupină?

Şi ar mai trebui să ştiţi că spre deosebire de alte animale care pot fi ţinute cu forţa în lanţ sau în cuşcă, albinele nu pot fi ţinute cu forţa în stup. Dacă le deranjează ceva îşi iau mierea şi pleacă. Ori faptul că nu pleacă de la stuparul „exploatator“… spune mult. Pentru cei inteligenţi.

Pe de altă parte „fără noi“ înseamnă total „fără noi“. Adică ar trebui să ne facem bagajele cu mic, cu mare, toţi cei peste 7 miliarde de oameni, şi să ne mutăm pe altă planetă ca să nu mai interacţionăm cu ele. Şi cum aşa ceva nu se poate, iar noi oamenii suntem fiinţe „civilizate“ şi cu naturelul simţitor imediat tăiem orice pom care are o scorbură pentru că e urât şi „e sursă de boli şi dăunători“. Practic am lăsat albinele fără posibilitatea de a-şi mai găsi un loc unde să trăiască libere. Deci cum ar putea trăi fără noi?

Şi dacă am mai desfiinţa şi stupinele pentru a face pe placul unor vegani (nu a tuturor), ar însemna ca albinele să dispară aproape total şi urmarea imediată ar fi reducerea drastică a producţiei agricole, urmată de foamete la nivel global şi chiar dispariţia oamenilor.

Iată unde duce o gândire simplistă, incapabilă să vadă lucrurile în adevărata lor valoare şi care mai şi pretinde, în mod stupid, că o face spre binele albinelor.

Mierea e hrana albinelor, iar omul le-o fură

Da e hrana lor, dar nu o furăm.

Am arătat mai sus că vorbim de fapt de o colaborare. Ori într-o colaborare 1+1≠2. Într-o colaborare 1+1=3, 5, 10 sau chiar 1000, în funcţie de cât de bine sunt organizate părţile implicate.

Asta trebuie să înţelegem noi oamenii moderni: colaborarea e cea care construieşte şi aduce progresul, nu lupta şi concurenţa. Şi probabil că asta trebuie să învăţăm de la albine.

Ca să fiu mai clar: datorită faptului că stuparul face pentru albine ceea ce lor le-ar cere foarte mult efort, sau le-ar fi imposibil, albinele folosesc resursele astfel economisite pentru a produce miere, polen şi ceară în cantităţi mult peste nevoile lor şi care în mod natural nu ar fi reuşit să le producă. De aceea nu o să vedeţi niciodată o familie de albine „sălbatice“ care să producă 50 kg de miere într-o vară, oricât ar fi culesul de bogat.

Iar stuparul ia de la albine doar ceea ce acestea au produs în plus, tocmai datorită ajutorului adus de el. Deci nici vorbă de furt.

Albinele sunt hrănite cu zahăr pentru a falsifica mierea

Incorect. Nici un stupar întreg la minte nu-şi hrăneşte albinele cu zahăr ca să falsifice mierea, dintr-un motiv foarte simplu: zahărul duce la scurtarea vieţii albinelor şi foarte rapid stupii lui ar deveni extrem de slabi şi ar muri în prima iarnă.

Aceasta nu înseamnă că mierea nu poate fi falsificată cu zahăr, doar că nu aceasta este metoda.

Hrănirile cu zahăr sunt hrăniri de stimulare sau de completare.

În perioadele când culesul de nectar natural este slab (primăvara de exemplu) albinele hrănesc matca mai puţin, aceasta depune mai puţine ouă, familia nu se dezvoltă suficient şi când apare culesul principal (salcâm, tei etc.) stupul fiind slab, de abia îşi adună necesarul pentru el, sau nici măcar atât.

În aceste perioade fără cules stuparul face hrăniri de stimulare pentru a „păcăli“ albinele să creadă că există cules şi implicit matca să depună mai multe ouă. În acest fel la momentul culesului stupul e puternic şi adună miere suficientă şi pentru el şi pentru stupar. Hrănirile de stimulare se fac cu 100-300 g de zahăr pe zi, adică atâta cât consumă albinele pentru hrana lor. Nici vorbă să-l transforme în miere.

Hrănirile de completare se fac în anii foarte slabi d.p.d.v. apicol când albinele nu au reuşit să-şi facă provizii nici măcar pentru ele. Dar acestea sunt riscante deoarece pot duce la moartea familiei de albine înainte de ieşirea în primăvară.

Cineva zicea: „nu mai cumpăr miere de la stuparul X pentru că am văzut la el mulţi saci cu zahăr“. Păi depinde cum a fost anul respectiv d.p.d.v. apicol şi câţi stupi are. Dacă are să zicem 50 de stupi şi le dă, primăvara devreme, 300 g de zahăr/zi pentru stimulare, timp de 30 de zile rezultă: 50 stupi x 0,3 kg zahăr x 30 zile = 450 kg zahăr. Iată unde se duc sacii de zahăr. Pe stimularea albinelor, nu în miere.

Nu vreau să spun că stuparul X e „uşă de biserică“, dar nu judecaţi lucrurile în mod simplist, ci în toată complexitatea lor, unde caracterul omului respectiv e cel mai important.

Mierea zaharisită e falsificată cu zahăr

Incorect. De fapt e exact invers: mierea falsificată NU se zahariseşte.

Avem aici un exemplu de „limbajul dăunează grav sănătăţii“. Adică folosirea incorectă a unui termen ne face să tragem concluzii total greşite.

Mult mai corect e termenul de miere cristalizată.

Cristalizarea mierii e un fenomen natural, care se produce mai rapid sau mai încet în funcţie de tipul de miere, temperatura la care e păstrată, impurităţi (polen, ceară).

La noi cel mai rapid cristalizează mierea de floarea soarelui (cam în 3 săptămâni), iar cel mai încet cea de salcâm (cam în 2 ani).

Sfat: dacă vreţi să fiţi sigur(ă) că luaţi miere naturală cumpăraţi miere cristalizată şi consumaţi-o aşa sau topiţi-o în baie de apă la maxim 39°C.

Pont: cel mai greu se falsifică mierea de salcâm, deoarece e foarte greu să fie „fabricată“ miere atât de transparentă cum este cea de salcâm.

Mierea este 50% vegan şi 50% saliva albinelor

Fals. Albinele adaugă în nectar doar 0,2% enzime necesare pentru convertirea zaharurilor. Adică dintr-un kilogram de miere abia 2 grame sunt enzime adăugate de albină.

Şi e normal să fie aşa: într-un proces enzimele sunt necesare în cantităţi foarte mici.

O să consider mierea „un dar de la albine“ când…

Cineva zicea că „O să consider mierea «un dar de la albine» când va veni o albină să îmi spună: «te rog, serveşte, vreau să trăiesc într-o cutie, să primesc antibiotice şi fum (etc. etc.) doar ca să iţi ofer ţie, omule, munca şi hrana mea tot restul vieţii“.

În primul rând vreau să vă rog ca atunci când întâlniţi o albină care să vorbească şi să vă spună că îi place sau nu ceva, vă rog să o prindeţi foarte repede şi să fugiţi cu ea la televiziune. Ar fi cea mai extraordinară descoperire din biologie, în cele câteva miliarde de ani de evoluţie a vieţii pe această planetă. Vă daţi seama… o albină care vorbeşte…

În al doilea rând cred că am fost destul de clar mai sus, când am spus că vorbim de o colaborare reciproc avantajoasă între stupar şi albine, iar faptul că ele nu îşi iau catrafusele să plece din stupină, arată clar acceptul lor tacit. Sau vreţi un contract scris semnat de ele?… Eventual şi legalizat la notar?…

În al treilea rând l-aş întreba pe cel care a emis această idee filozofică de o profunzime extraordinară: tu de ce accepţi să trăieşti într-o „cutie“, de accepţi ca patronul să-ţi ia o parte din muncă, statul altă parte, primăria altă parte, de ce accepţi să fi vaccinat împotriva voinţei tale, chiar dacă asta îţi face rău? De ce nu te muţi domnule într-o grotă? Nu tu impozite, nu tu facturi la utilităţi, nu tu vaccinuri toxice… Stai aşa… aiurea… într-o „cutie“… Şi te laşi exploatat… De ce?…

Nu cumva pentru că această „cutie“ e curată, comodă şi îţi oferă protecţie? Şi atunci albinele de ce nu ar prefera să locuiască într-o „cutie“? De ce mă rog, o scorbură murdară, rece şi umedă ar trebui să fie mai comodă pentru albine decât o „cutie“ uscată şi curată?

Albinele sunt tratate cu antibiotice

Singurul tratament cu antibiotice se face doar în caz de locă (o boală infecţioasă a albinelor), care e destul de rară. Deci nu există tratamente preventive sau masive cu antibiotice (ca în zootehnie).

Mai rar se foloseşte FUMIDIL B (tot un antibiotic) în tratamentul nosemozei (diaree), însă tratamentul preferat în acest caz este de fapt PROTOFIL-ul, care este un extract de plante.

Aşa că şansa să consumaţi miere cu antibiotice e aproape zero.

Singurul tratament anual şi care se face la toate albinele este împotriva păduchelui varoa. Dar acesta nu este un antibiotic şi având în vedere că acel tratament este acceptat şi în apicultura bio, arată faptul că substanţa respectivă nu ajunge în miere.

Păduchele varoa este un parazit „importat“ din orient. Albinele de acolo au învăţat să se cureţe singure de el, dar fiind că cele din Europa nu au încă această deprindere e necesar să se aplice acest tratament anual.

Mierea e un aliment concentrat

Aşa şi?… De ce un aliment concentrat nu ar trebui consumat?

Oricum mierea nu se mănâncă nici cu lingura, nici cu polonicul. Mierea se foloseşte în cantităţi mici ca îndulcitor natural şi foarte sănătos.

Oricum, în afară de diabetici, mierea nu face rău nici în cantităţi mari.

Iată o persoană care a băut 1,5 kg de miere în douăzeci de secunde (da, douăzeci de secunde) şi nu numai că nu a păţit nimic, dar a şi recidivat şi anul următor a consumat aceeaşi cantitate în 17 secunde. Performanţele şi insistenţele omului se pare că i-a determinat pe organizatori să schimbe regulile concursului din „Cel mai mare mâncător de miere“ în „Cel mai mare mâncător de miere cu… linguriţa“.

Mierea nu e făcută pentru hrana omului

Serios?… Ce înseamnă că nu e făcută pentru hrana omului?

Înseamnă că nu ar fi digerabilă sau ar produce boli celor care o consumă. Ori eu nu am auzit până acum de nici un studiu care să spună că mierea, polenul sau propolisul ar produce boli. Nici unul. Toate scot în evidenţă efectele benefice ale produselor apicole.

E adevărat că mierea e interzisă bolnavilor de diabet şi că persoanele alergice nu pot consuma polen. Dar aceste persoane sunt deja bolnave, nu s-au îmbolnăvit din cauza produselor apicole.

Ca să nu roiască, apicultorul smulge aripile mătcii

Aceasta e o exagerare din mai multe puncte de vedere.

În primul rând nu e vorba de a smulge aripile, ci de tăia vârfurile aripilor mătcii, astfel încât aceasta să nu poată zbura prea departe în caz de roit şi astfel roiul, care nu se desparte de matcă, să fie uşor de recuperat de către apicultor.

În al doilea rând e o practică extrem de rară pentru că poate duce la rănirea mătci, apoi implicit la respingerea ei de către albine şi astfel ai mai multe pierderi decât beneficii. Eu unul nu am întâlnit nici un apicultor care să facă aşa ceva. Dacă vedem un filmuleţ pe Youtube cu asta nu înseamnă că se şi practică.

Fiind că le luăm mierea, albinele muncesc mai mult şi mor mai repede

Încă o dată, repet, ce am spus mai sus: datorită faptului că apicultorul face lucruri care albinelor le-ar lua foarte mult timp, acel timp rămas e folosit de albine pentru a culege nectar mult mai mult decât ar face-o în stare sălbatică.

Deci nu muncesc mai mult, muncesc doar ceea ce ştiu ele să facă mai bine şi cu plăcere. Iar asta prelungeşte viaţa, nu o scurtează.

Tu, dacă ai fi albină, ce ţi-ar place să faci mai mult: să locuieşti într-o scorbură umedă şi friguroasă şi să te aperi de urşi, şoareci şi alţi prădători? Sau să locuieşti într-o „cutie“ curată, apărată şi renovată de altcineva şi tu doar să culegi nectar?

De fapt tocmai datorită colaborării cu stuparul, rata de mortalitate la familiile „domestice“ e mult mai mică decât la cele „sălbatice“.

Singurul mod în care oamenii, dar nu stuparii, scurtează viaţa albinelor sunt pesticidele.

Ce ai zice dacă…

Am găsi la un moment dat un text, în engleză, care spunea aşa: „Ce ai zice dacă ţi-aş pătrunde cu forţa în casă, ţi-aş umple-o de fum, aş omorî «accidental» câţiva membri ai familiei, aş lua orice lucru care consider că nu-ţi trebuie, pretinzând în acelaşi timp că îţi fac un mare favor?“.

Aici trebuie să fac câteva observaţii:

  1. Dincolo de talentul literar al celui care a scris aceasta observăm că e o fiinţă care, pe lingă lipsa cunoştinţelor despre apicultură, vede relaţiile cu cei în jur doar din prisma exploatator-exploatat. Nu e capabil să înţeleagă că în această lume există şi colaborare, chiar între specii total diferite.
  2. Utilizarea fumului nu e obligatorie. Am cunoscut doi apicultori care nu foloseau deloc fumul şi nici nu erau înţepaţi de albine deşi lucrau fără mască.
  3. Referitor la omorârea accidentală a unor albine, l-aş întreba pe autorul acestui text dacă şi-a privit vreodată masca maşinii după o goană într-o seară caldă de vară? Să vadă câte insecte nevinovate au fost omorâte doar ca ea să se poată deplasa dintr-un loc în altul? I-ar trece prin cap să renunţe la maşină din acest motiv? Îmi vine greu să cred asta.Accidentele de automobil au făcut zeci de milioane de victime nevinovate, atât oameni cât şi animale. Nu am auzit până acum de nici un protest împotriva automobilelor. Oare de ce?…

    Omorârea unei fiinţe, fie şi accidental, e un act regretabil, nu vreau să justific în nici un fel acest lucru, dar haideţi să nu fim farisei…

Omul se crede superior, de aceea exploatează albinele

Fals.

Această „exploatare“ (care de fapt e colaborare, aşa cum am arătat mai sus), e de fapt o necesitate vitală.

Ordinea divină de pe această planetă ne obligă să colaborăm cu albinele. Vrem hrană multă? Avem nevoie de polenizare multă. Pentru aceasta nu ne putem baza pe câţiva stupi sălbatici aflaţi la zeci de kilometri de culturile noastre.

Apropo!!! Câţi dintre voi aţi întâlnit un stup sălbatic? Eu nu am întâlnit niciunul în peste 50 de ani de viaţă. Şi am umblat destul pe câmpurile şi prin pădurile din satul meu şi nu numai.

De fapt avem nevoie ca de aer de stupii aflaţi lângă culturi, iar aceşti stupi produc miere, polen, propolis şi ceară. Fără ei am fi muritori de foame… La propriu. Am arătat la începutul articolului de ce.

În aceste condiţii nerecoltarea produselor apicole ar aduce mai multe pagube chiar familiilor de albine, din motive descrise în orice manual de apicultură. Dar cine să citească aceste manuale?… E mult mai uşor să emiţi judecăţi pe Facebook şi să te crezi important pentru că nu „exploatezi albinele“, decât să te documentezi.

Nu ar fi mai bine să ne modificăm chiar valorile noastre morale şi să învăţăm de la albine că nimeni nu e superior altuia, şi că fiecare are locul lui în societate.

Oare nu de aceea ne-a lăsat Dumnezeu aceste fiinţe minunate în preajmă? Ca să învăţăm de la ele că buna organizare şi colaborarea sunt cele care au dus societatea mai departe?

Astea sunt regulile grupului

Am asistat la un moment dat la o foarte lungă discuţie despre utilizarea mierii pe un grup vegan de pe Facebook.

Majoritatea celor implicaţi în discuţie spuneau: „sunt vegan(ă), mănânc miere şi nu văd nici o contradicţie în asta“. Ceea ce mi se pare corect.

Alte persoane spuneau sunt vegană, mănânc miere, dar când public o reţetă scriu: „îndulcitor preferat“. Aceasta e aşa… ca să fim „corecţi politic“. Ceea ce uneori e bine, alteori nu.

Alte persoane aveau un singur argument: „acestea sunt regulile grupului, deci trebuie să te conformezi“. Punct.

Dacă grupul e grada cuiva, e corect. Nici mie nu mi-ar place să-mi vină cineva în curte şi să facă grătare, sau să-mi povestească cum se face cea mai bună friptură.

Dar dacă grupul e suma membrilor şi majoritatea consumă miere, de ce să nu pronunţ cuvântul „miere“? Ca să fiu „corect politic“?

Concluzie generală

Ca o concluzie la acest forte lung articol:

Vrem, nu vrem; ne place, nu ne place; vegani, vegetarieni sau „carnivori“ suntem obligaţi să creştem albine. Fără ele nu există polenizare. Fără polenizare nu există hrană. Fără hrană nu există oameni. Punct.

Produsele apicole se împart în:

Tu ce aiureli ai mai auzit despre albine? Lasă un comentariu, folosind cuvinte decente (prietenii ştiu de ce…), ca să ne minunăm şi noi.

 

Bibliografie

[1] – Călăuza stuparului, 1946

[2] – Stupăritul nou, Constantin Hristea, 1986

Sursa: https://www.fi-eco.ro/cu-luciditate-despre/despre-miere-produse-apicole-luciditate/

 




Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

“Vaxxed”, documentar despre vaccinare, regia Robert de Niro


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Catherine Frompovich este o activistă ardentă în ceea ce priveşte sănătatea fiinţei umane. A profesat ca specialist în nutriţie naturală, având o pregătire înaltă în ceea ce priveşte alimentația şi sănătatea holistică. Lucrările sale au fost publicate începând cu 1980. În cele ce urmează vă oferim comentariul pe care Catherine Frompovich l-a făcut după ce a vizionat filmul Vaxxed.

După decenii de cercetare cu atât de multe studii, materiale, date, prospecte de vaccinuri şi alte documentaţii referitoare la vaccinurile produse de Big Pharma şi făcute obligatorii de CDC/FDA, în cele din urmă am fost capabilă să anulez orice posibilă „prezumţie de nevinovăţie” pe care aş mai fi putut-o avea despre autenticitatea informaţiilor răspândite de CDC/FDA, sub controlul Big Pharma, ca adevăruri de necontestat despre vaccinurile toxice, în timpul urmăririi documentarului Vaxxed. L-am văzut nu doar o dată, ci de două ori, în două zile consecutive!

A doua oară am luat notiţe, pentru că m-am gândit că cititorii vor dori să ştie nu doar ce gândesc despre cel mai important, mai promițător şi excepţional de revelator documentar, dar de asemenea ce s-a petrecut după a doua vizionare a sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a urmat imediat după premiera filmului. Atunci dr. Andrew Wakefield şi două dintre participantele la documentar, mame ale căror copii au fost afectaţi de vaccinuri, au onorat teatrul cu prezenţa lor şi au interacţionat cu audienţa, în mod evident implicată.

Vaxxed a fost pus pe lista neagră şi scos din Festivalul de Film Tribeca. Actorul Robert De Niro, care are un copil afectat de vaccinuri, a făcut declaraţii revelatoare legate de modul în care el şi organizatorii festivalului de film au fost puternic presați pentru a scoate acest film din festival. El şi-a exprimat comentariile faţă de omul de televiziune Al Roker sub forma: „Este ceva care nu e tocmai kosher în toată treaba asta”.

În primul rând şi mai presus de toate, mass-media a răspândit calomnii despre Vaxxed, spunând că este un film despre un medic britanic discreditat profesional, Andrew Wakefield.

Filmul este un documentar autentic, care foloseşte toate modalitățile şi tehnologia posibile pentru a proba frauda absolută care transpare de la nivelul CDC, în ceea ce priveşte aruncarea la gunoi a analizelor şi studiilor care au arătat că autismul este cauzat de vaccinul MMR. Aceasta în special la băieţii afro-americani cu vârsta sub trei ani. Aceste studii au fost în mod deliberat omise, ascunse iar mai apoi folosite în mod eronat în studiul DeStefano, susținut de William Thompson, doctor în ştiinţe, care se dovedește astfel a fi un regretabil conspirator şi complice care vrea însă acum, datorită unei treziri a conștiinței, ca faptele şi adevărul să fie cunoscute!

Vaxxed are două linii de derulare:

Se pare că Thompson a realizat că nu are de-a face cu un tată nătâng!
Pe această linie a documentarului ni se prezintă dialogul Thompson-Hooker, un schimb de informaţii şi conversaţii telefonice înregistrate în care Thompson mărturiseşte frauda şi evidentele crime ştiinţifice comise în numele industriei farmaceutice şi scopul aparent al protejării intereselor legitime ale oamenilor, protejându-se în schimb, pe ascuns, interesele Big Pharma, CDC şi FDA, precum și ale cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă plătiți de acestea.

În film se arată că dr. Thompson i-a spus doctorului Hooker în mod specific într-o convorbire telefonică înregistrată care se poate auzi în film, că dacă Hooker l-ar asculta pe Thompson şi ar face ce zice Thompson, Hooker „va fi capabil să acceseze un cufăr de comori de date”.

Dr. Hooker a realizat în mod evident cum a fost ghidat şi ascultat deoarece se aude o înregistrare a dr. Thompson spunând ca răspuns la afirmaţia „rasa (umană – n.r.) în general este înşelată”, „Oh!Ai găsit!”.

Thompson a confirmat astfel că Hooker era capabil să sorteze rezultatele pe care i le-a furnizat şi care demonstrau corelaţia şi legătura între vaccinul MMR şi autism la băieţii de culoare afro-americani cu vârsta sub trei ani!

Mai mult, dr. Thomson a afirmat că a primi vaccinul MMR după cum este în schemele de vaccinare CDC/FDA creşte riscul de îmbolnăvire de autism de 2,6 ori faţă de situaţia în care s-ar primi vaccinul MMR după vârsta de trei ani.

Mai mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii sunt intervievaţi în film, iar unii accentuează faptul că autismul, sau sindromul Kanner – aşa cum a fost numit în anii ’40, era un caz la 15.000 de oameni înainte de 1978! În prezent, există diferite statistici, inclusiv cea care spune că acum se înregistrează un caz la 48 de indivizi!

Dr. Wakefield își joacă propriul rol în film, chiar dacă tot el l-a regizat. Wakefield a fost contactat de părinţi englezi ai căror copii sufereau de probleme gastrointestinale grave după ce au fost vaccinaţi. Wakefield era un eminent gastroenterolog în Marea Britanie, așa că el a fost apelat de mulţi părinţi pentru orice ajutor le putea oferi în diagnosticarea problemelor cu care se confruntau copiii. Wakefield a spus că dr. John Walker-Smith, unul dintre coautorii materialului Wakefield retras a fost medicul care a decis că acei copii trebuie investigaţi, alături de un membru al echipei de cercetare care a produs controversatul material care în mod ostentativ a fost „demascat” de un jurnalist englez fără nicio pregătire medicală!

Pentru a scurta povestea, atât Walker-Smith, cât şi Wakefield au fost degradaţi din statutul de profesionişti englezi în domeniul sănătăţii; Walker-Smith şi-a recăpătat creditul profesional, dar Wakefield a continuat să fie discreditat şi lăsat în bătaia vântului, aşa cum spun chiar ei.

Din moment ce Walker-Smith a fost reinstaurat în funcţie, de ce nu a fost reacceptat şi Andrew Wakefield? Bună întrebare! În film se poate vedea şi auzi o audiere în care întrebări referitoare la problemele gastrointestinale la copii au fost în mod specific direcţionate către dr. Wakefield care a răspuns la ele, la cererea conducătorului grupului!

Cea mai ironică parte despre întregul fiasco medical din Marea Britanie legat de Wakefield este că în Concluziile acelui material făcut de Wakefield şi care apoi a fost retras – iar aceasta este dovedit de o imagine prezentată în film a materialului – se spune că articolul nu dovedeşte o corelaţie cauză-efect între MMR şi autism, şi că SUNT NECESARE MAI MULTE INVESTIGAŢII! Dacă Big Pharma, CDC/FDA şi alţi cercetători ar fi continuat cercetările după concluziile materialului lui Wakefield, la nivel global nu s-ar experimenta această creştere exponenţială a numărului cazurilor de autism.

Unul dintre medicii din film, dr. Sears, pediatru, pare sceptic în privința posibilității ca vaccinurile să determine autism şi întreabă despre vaccinul MMR pentru fiul său. Spre finalul documentarului, când îi sunt date rezultatele studiului Thompson pentru a le evalua, rezultate care au fost oferite congresmanului Posey şi sunt disponibile tuturor celor care le solicită, dr. Sears – aproape într-o neîncredere totală, spune în faţa camerei –

mă simt ca şi cum am fost minţit… aici există date pe care ei au ales să le ignore”.

Mai departe, el se lamentează puţin spunând că simte că tot ceea ce a spus părinţilor tuturor copiilor consultaţi în ultimii 10 ani se baza pe o minciună şi o muşamalizare. Cât de tragic trebuie să fie pentru un pediatru să ajungă la această concluzie şi să o și mărturisească apoi. Dar dr. Sears nu a fost singurul; au fost şi alţi medici care şi-au exprimat îngrijorările.

Rachel Rose, medic, a spus:

Este într-adevăr uimitor modul în care datele au fost prezentate tocmai pe dos… Despre ce oare am mai fost minţită?

Stephanie Seneff, medic, cercetător la Massachusetts Institute of Technology, afirma în faţa camerei că vom avea nişte copii foarte bolnavi iar societatea noastră nu va mai fi capabilă să se focalizeze pe altceva!

O catastrofă completă, dacă îi permitem să se petreacă! Aceasta este cheia pentru această întreagă fraudă medicală oribilă făcută de om, mai ales când CDC/FDA încurajează, susţine şi promovează cercetarea FRAUDULOASĂ în domeniul vaccinurilor!!

James Moody, avocat public în Washington, a afirmat că la mii de oameni li se neagă dreptul onest la proces iar copiii sunt sacrificaţi, deoarece Curtea pentru vaccinuri în mod aparent neagă hotărârea reală dată de Congres care spune că toţi vaccinaţii afectaţi de vaccinuri trebuie să fie compensaţi!

Aş putea să mai aduc în atenţie mii de aspecte în ceea ce priveşte documentaţia, revelaţiile şi alte lucruri evidente din documentarul Vaxxed. Încurajez pe toţi cititorii să ceară cinematografelor să facă rost de acest film şi să îl ruleze.

Sunt foarte multe de spus despre acest film, dar cele mai importante aspecte sunt:

Cel mai important lucru pe care fiecare îl poate face – indiferent în ce zonă a lumii trăieşte – este să contacteze agenţiile de sănătate guvernamentale şi să le ceară datele ştiinţifice reale, concrete despre vaccinuri, şi să refuze vaccinurile care consideră că nu sunt sigure, deoarece cu toții avem acest drept. Mai mult, cei care cer ca dvs. să fiţi vaccinat furnizează informații frauduloase; nu există studii ştiinţifice care să arate că vaccinurile multivalente au fost testate sau studiate pentru interacţiunile biochimice posibile şi/sau negative şi/sau probabilitatea de a cauza boli acute sau pe termen lung datorită tuturor neurotoxinelor şi a altor substanţe chimice toxice din vaccinuri, sau care să fi fost supuse altor studii, la fel cum se petrece şi cu substanţele farmaceutice.

Cea mai impresionantă parte din Vaxxed şi mai ales din înregistrarea evenimentului de întrebări și răspunsuri de după premieră a fost când un spectator s-a ridicat şi a pus această întrebare revelatoare, care pare că aduce răspunsul ultim pentru întregul fiasco cu vaccinurile – inclusiv hotărârilor bazate pe o ştiinţă falsă, care pot fi amendate şi corectate:

De ce nu este pusă sub urmărire penală frauda din interiorul CDC, FDA şi Big Phrama, în virtutea legii RICO (2) din SUA, din moment ce ceea ce se petrece este cu adevărat fulminant?





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Noi dezvăluiri şocante despre activităţile Eden Line România!!!

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.



În loc să-şi vadă de afacerea lor şi să se preocupe să ajute oamenii, anumiţi membri de nivel înalt din Edenline Romania caută să descopere paiul din ochiul altora…Dacă nu mai au niciun argument în sprijinul activităţii lor comerciale şi privesc cu invidie prin curţile vecinilor, ar fi bine să-şi evalueze rapid comportamentul , înainte de a fi prea târziu.
Îi rugăm pe aceasta cale să inceteze să ne mai şicaneze, direct ori prin interpuşi! Vom informa publicul asupra oricăror manifestări ce încalcă normele unui comerţ civilizat sau deontologia profesională care priveşte sănătatea umană.



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Paştele şi abuzurile alimentare

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea online “Responsabilitate pentru Sănătate”, difuzată luni 10 aprilie 2017 a dezbătut situaţia tot mai gravă a românilor care trăiesc aceste sărbători aproape în exclusivitate pentru plăcerea organelor aparatului digestiv.

Redactor: NICUŞOR PLOŞNIŢĂ, tehnician nutriţionist, tehnician maseur, reflexoterapeut

Editare & procesare video&audio:
DIO PRODUCTION STUDIO

CONTACT:
Vodafone: 0721.259.276
Orange: 0747.128.077
Telekom: 0766.340.035
Facebook: Nicuşor Ploşniţă





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Paralelă între pudra de roşcove (carob – K) şi cacao (C)

ATENŢIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

Roșcova (Ceratonia siliqua)

Cacaoa (Theobroma cacao)

Sursa: http://drcalinmarginean.blogspot.ro/2011/06/paralela-intre-pudra-de-roscove-carob-k.html


Tags : , , , , , , , , , , , , , ,

Hrana din spitale și orele de nutriție din facultățile de medicină: înțelegeți legătura?

ATENŢIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încarcărea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

Câteva cercetări revelatoare care au analizat obiceiurile alimentare ale personalului din spitalul National Health Service din Scoția au dat la iveală faptul că într-o zi obișnuită medicii și asistenții medicali reușesc să consume doar două dintre cele cinci porții de fructe și legume recomandate. Acest studiu, desfășurat de organizația de voluntariat și caritate Royal Voluntary Service, a mai descoperit și că 29% din personalul spitalului mănâncă o singură porție de vegetale zilnic, în timp ce 41% nu consumă deloc. În afara faptului că chiar și cinci porții de fructe și legume zilnic asigură un nivel insuficient al elementelor nutritive pentru sănătate preventivă optimă, descoperirile ilustrează clar motivul pentru care o reformă a sistemelor de asistență medicală pornită de la bază este esențială.

Food image: By U2em (Own work) [CC BY-SA 3.0], via Wikimedia Commons – Collage: Dr. Rath Health Foundation

Dacă analizăm cât de puțină instruire în nutriție se oferă în majoritatea facultăților de medicină și a școlilor pentru asistenți medicali în zilele noastre, obiceiurile alimentare precare ale medicilor și asistenților care absolvă aceste unități de învățământ nu sunt deloc surprinzătoare. Un studiu academic publicat în 2010 a descoperit că studenții la medicină din SUA au în medie 19,6 ore de nutriție în 4 ani de instruire. Adică mai puțin de 1% din orele lor de învățământ. Și mai îngrijorător este faptul că dintre cele 109 unități de învățământ medical care au luat parte la acest studiu academic, 4 ofereau instruire în nutriție doar ca materie opțională, iar una nu oferea deloc instruire în acest domeniu și nici nu a putut oferi un răspuns la întrebare.

Majoritatea hranei din spitale frizează neglijența medicală

TU ai mânca asta?

Image: By Siobhan from Upstate New York (Day three — Hospital food) [CC BY-SA 2.0], via Wikimedia Commons

Având în vedere rolul extrem de minor pe care nutriția îl joacă în învățământul medical modern, nu este o coincidență faptul că hrana servită pacienților din spitale tinde să fie ternă și deloc apetisantă. Deloc neglijabil este faptul că, departe de a fi cauzată de lipsa de fonduri cum se pretinde adesea, criza globală a asistenței medicale în continuă creștere este de fapt consecința faptului că pacienții primesc supradoze de medicamente toxice în timp ce nevoile lor nutriționale sunt tratate cu o indiferență vecină cu neglijența medicală.

Dar în timp ce bucătăria hrănitoare este o raritate în spitalele moderne, din păcate nu este și cazul mâncării de tip ”junk food”. Revelator în acest sens este un studiu publicat în 2006 în SUA care a urmărit spitalele de copii și a descoperit că 59 din cele 200 aveau în incinta lor restaurante fast-food. Mai mult, într-un studiu care a inclus părinții, prezența restaurantului McDonalds în spitalul pentru copii a fost asociată cu creșterea vânzărilor de produse de la acest restanrant, cu bănuiala că McDonalds Corporation susținea financiar spitalul și – poate cel mai grăitor dintre toate – cu o apreciere în creștere cum că produsele McDonalds ar fi sănătoase.

Să facem sănătatea naturală preventivă un drept al omului

După cum a spus Dr. Rath în Declarația de la Barletta, o stare bună de sănătate a oamenilor din întreaga lume nu poate fi asigurată de sistemul de medicină intervențională care tratează bolile atunci când ele se manifestă. Dimpotrivă, scopul nostru trebuie să fie mutarea focusului în asistența medicală de la intervenție la prevenire – adică spre sesizarea și corectarea disfuncțiilor corpului înainte ca bolile să se manifeste. Medicina celulară și nutrițională sunt esențiale pentru acest scop și de asemenea este necesară reforma programei de învățământ medical.

Ca un pas mic dar promițător în direcția corectă, Royal Voluntary Service este în curs de transformare a cafenelelor și magazinelor din spitale în spații de comercializare a hranei sănătoase. Și cine știe, poate că dacă obiceiurile alimentare ale medicilor și asistenților se îmbunătățesc, poate că vor începe să fie mai interesați și de starea nutrițională a pacienților?

Sursa: http://www4ro.dr-rath-foundation.org/news/hrana-din-spitale-si-orele-de-nutritie-din-facultatile-de-medicina.html



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Emisiunea LIVE “Responsabilitate pentru Sănătate”

ATENTIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la incarcarea paginii. Îl puteti opri sau îi puteti ajusta volumul, dupa preferinte.


In fiecare luni, de la ora 20.00, online.
Redactor: NICUSOR PLOSNITA, nutritionist, reflexoterapeut, maseur.
CONTACT: 0721.259.276 // 0747.128.077 // 0766.340.035





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

10 motive pentru a nu mai bea lapte

ATENTIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la incarcarea paginii. Îl puteti opri sau îi puteti ajusta volumul, dupa preferinte.


Este de-a dreptul nefiresc ca oameni maturi, în toată firea, să bea lăptic ca bebelușii. S-a ajuns până și la anomalia mintală a unor chinezi care plătesc sume mari de bani pentru a fi alăptați cu lapte uman, direct de la sân. Vi se pare normal? Pe lângă ridicolul evident al situației există și temeiul fiziologic pentru care laptele nu este bun pentru adulți. Pentru ca lactoza din lapte să fie digerată este nevoie ca organismul să producă o enzimă care se numește lactază. Aceasta, însă, dispare aproape complet după primii ani de viață a copilului. De aceea, laptele este greu digerabil și, deci, total nepotrivit consumului de către oamenii adulți. În plus, laptele cel mai des consumat este cel de vacă, acesta fiind cel îndepărtat din punct de vedere al compoziției de cel uman, cel mai greu digerabil și cel mai dăunător pentru oameni.

Alte studii au ajuns la aceeași concluzie. Un studiu realizat de specialiștii de la Harvard a ajuns la concluzia că laptele este cancerigen, în special din cauza estrogenului, hormon pe care acesta îl conține într-o cantitate foarte mare. Studiul a comparat rata cancerului și modul de alimentație din 42 de țări ale lumii. Concluzia a fost că în țările unde se consumă mai multe lactate rata cancerului testicular este mai mare. De asemenea, un alt studiu, realizat tot de oamenii de știință de la Harvard, a ajuns la concluzia că există o legătură directă între cancerul ovarian și consumul de lapte, iar alte studii similare demonstrează legătura între lapte și alte forme de cancer (de prostată, de sân).

Dr. John McDougall, autorul unui studiu pe această temă, susține că

„mitul conform căruia osteoporoza este cauzată de lipsa de calciu a fost creat în scopul de a vinde produse lactate și suplimente de calciu. Femeile americane sunt printre cele mai mari consumatoare de calciu din lume și totuși au una dintre cele mai mari incidențe de osteoporoză de pe planetă. Iar consumarea unei cantități și mai mari de produse lactate și suplimente de calciu nu va schimba această situație”.

Într-un alt studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea Yale, s-a ajuns la concluzia că un procent de 70% dintre fracturile de oase suferite sunt, de fapt, cauzate tocmai de consumul de proteină animală.

Nu trebuie însă să ne panicăm. Desigur că avem nevoie de calciu și, din fericire, există multe surse, altele în afara laptelui, care să ni-l ofere. Susanul, spre exemplu, conține de 4 ori mai mult calciu decât laptele. Și, în plus, acesta, spre deosebire de cel din lapte, este asimilabil în totalitate de către organism. Alte surse bogate în calciu sunt: nucile, migdalele, semintele, spanacul, brocoli, varza, năutul, soia, fructele, cerealele, quinoa, algele și multe altele.

Iar celor care cred că nu pot renunța la lactate sau chiar nu vor să o facă le recomand doar cele fermentate (iaurt, chefir, brânză fermentată), însă niciodată de vacă, ci doar de oaie și, de preferat, de capră. De ce? Pentru că laptele de capră are o compoziție aproape identică cu a celui uman, fiind, de asemenea, singurul lapte care este alcalin.



Tags : , , , , , , , , , , , ,

“Alike” (“Egal”) – animaţie




ATENTIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la incarcarea paginii. Îl puteti opri sau îi puteti ajusta volumul, dupa preferinte.



Animaţie de scurt metraj, despre educaţia modernă, despre uniformizarea oamenilor, despre distrugerea indentităţii.

Tags : , , , , , , , , ,

România, 2017 : o statistică




ATENTIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la incarcarea paginii. Îl puteti opri sau îi puteti ajusta volumul, dupa preferinte.



Tags : , , , , ,