Archive for iunie, 2014

Yoga şi alimentaţia



În concepţia yoghină, alimentaţia echilibrată lacto-vegetariană din care s-a exclus complet carnea, va determina în timp o stare de sănătate excelentă, generând totodată ca reflex lăuntric în sfera psihică a fiinţei noastre o trăire euforică complexă, foarte armonioasă, determinată de rezonanţa benefică cu energiile subtile cosmice ce există în vecinătatea noastră imediată cât şi foarte îndepărtată (cosmică). În plus, alimentaţia lacto-vegetariană va avea ca efect echilibrarea deplină a fiinţei şi integrarea acesteia în armonia universală, generând în universul nostru lăuntric inefabile experienţe spirituale.

În concepţia înţelepciunii milenare yoghine, noi suntem într-o mare măsură exact ceea ce mâncăm. Delicioasele îmbucături pe care noi le înghiţim cu poftă se regăsesc în final mai mult sau mai puţin transformate, continuând apoi să existe câtva timp în fiecare dintre celulele noastre, influenţându-ne nu numai vitalitatea şi sănătatea fizică ci, de asemenea, chiar modul de a gândi şi trăirile spirituale.

Studiile ştiinţifice confirmă efectele benefice ale alimentaţiei lacto-vegetariene

Experienţele ştiintifice recente au arătat destul de clar cum pot interveni în mod direct unele alimente asupra activităţii cerebrale, afectând din punct de vedere chimic neuronii de transmisie ai creierului implicaţi în funcţiile mentale şi fizice ca memoria, somnul, coordonarea motorie, durerea, depresia, capacitatea de a învăţa şi chiar percepţia realităţii. Lecitina, de exemplu (conţinută în boabele de soia sau în gălbenuşul de ou crud) poate face să crească apreciabil puterea memoriei, în timp ce o masă bogată în hidraţi de carbon şi săracă în proteine face creierul să fie somnolent timp de mai multe ore în şir, generând efecte sistematice, decelabile la un număr foarte mare de persoane. Se ştie în plus că hidraţii de carbon stimulează secreţia de insulină, care, la rândul său, face să crească nivelul serotoninei în creier, ceea ce are drept efect faptul că ne face să dormim mai mult.

Cercetări sistematice au dovedit că până şi simptomele schizofreniei, hiperactivitatea, precum şi anumite alte tulburări mentale pot fi eliminate gradat printr-o terapie alimentară adecvată. Cu mai multe mii de ani în urmă, întelepţii yoghini au realizat imensa importanţă a hranei lacto-vegetariene asupra sănătăţii, remarcând totodată efectele sale multiple atât asupra vitalităţii şi regenerării corpului cât şi asupra mentalului.

La o cercetare atentă apare destul de evident că omul nu este un carnivor prin natura sa, atât anatomia cât şi sistemul său digestiv demonstrând că el a evoluat excelent de-a lungul milioanelor de ani hrănindu-se numai cu fructe, oleaginoase, cereale şi legume. Ca şi în cazul maimuţei antropoide, intestinele omului totalizează cam de 12 ori lungimea corpului. Este deci evident că ele sunt adaptate cu anticipaţie pentru digestia înceată a legumelor şi fructelor care se descompun lent. Într-un articol publicat de curând în revista americană “Medical Counter Point”, Williams S. Collius scria: “omul este înzestrat în mod evident cu o dantură care se aseamană mai mult cu cea a ierbivorelor decât cu cea a carnivorelor: acestea au incisivii ascutiţi pentru a tăia iarba, molarii cu suprafaţa plată pentru a zdrobi legumele şi fructele, iar caninii scurţi şi rotunjiţi inapţi să sfâşie şi să strivească carnea.”

Collius menţionează, de asemenea, studii care pun în mod serios la îndoială validitatea teoriei care pretinde că fiinţele umane ar avea o fiziologie de carnivore. Carnivorele au o capacitate aproape nelimitată de a asimila grăsimile saturate de colesterol. Câinii, de exemplu, pot consuma 250 g de unt împreună cu raţia lor de carne obişnuită fără să apară totuşi nici cea mai mică schimbare în arterele lor. Această cantitate de colesterol este de cca. 100 de ori mai mare decât cea găsită în regimul nostru alimentar obişnuit. La iepuri se înregistrează o schimbare uimitoare a pereţilor arteriali la o mărire cu numai 2g pe zi a cantităţii de colesterol. La o analiză atentă este evident că instinctul nostru natural nu este înclinat către hrana pe bază de carne; să ne gândim acum ce este în mod normal cel mai atrăgător pentru fiecare: o plimbare într-o livadă ori într-o grădină de legume sau o confruntare cu mirosul de sânge proaspăt şi cu urletele de teroare şi agonie ale animalelor dintr-un abator?

Raportul dintre energia fizică şi hrana vegetariană

Valoarea regimului vegetarian a fost spontan recunoscută în timpul blocadei Danemarcei din timpul primului război mondial. În timpul respectivei blocade, danezii au fost oarecum constrânşi să trăiască hrănindu-se numai cu cereale, legume, fructe, miere şi produse lactate. În timpul primului an de raţionalizare uluitor a fost faptul că mortalitatea a scăzut cu 17%. Efectele extraordinare ale acestui regim au fost pe ansamblul întregii populaţii următoarele: o sănătate globală mult mai bună şi o scădere netă a ratei mortalităţii. Între anii 1940-1945 Norvegia la rândul său a fost supusă unei experienţe similare când a fost stringent necesar să se facă restricţii foarte mari în ceea ce priveşte consumul de carne. O scădere aproape imediată a ratei generale a mortalităţii datorită bolilor vasculare a fost urmată apoi de o semnificativă revenire rapidă la rata mortalităţii de dinainte de război atunci când ţările şi-au reluat regimul alimentar obişnuit în care predomina carnea.

Ce susţine şi regenerează în realitate principiul subtil vital?

Pentru a rămâne tineri şi plini de vitalitate trebuie să consumăm hrana vie în locul hranei moarte. Importanţa vitalităţii hranei a fost apreciată de marele iniţiat Pitagora acum 2500 de ani: “Doar hrana vie şi proaspătă îi poate permite omului să ramână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”. Nimic care are viaţă în natură nu este etern şi neschimbat. Tot ceea ce are viaţă se află fie într-un proces de creştere şi regenerare, fie într-un proces de descompunere. Fructele proaspete, oleaginoasele, produsele cerealiere, fiind toate capabile sa germineze şi să crească, sunt susceptibile de a ne furniza atât forţa vitală şi energia cât şi o cantitate suficientă de proteine.

De mii de ani yoghinii spun, pentru cei care sunt capabili să înţeleagă, că doar acest fel de hrană trebuie să fie consumată. Pentru a menţine şi a da viaţă este necesară o altă viaţă, or aceasta se aplică de asemenea şi pentru hrana noastră. Un mare maestru yoghin spunea: “Corpul uman este constituit din nenumărate celule vii. Celulele cresc şi se dezvoltă cu ajutorul entităţilor similare. Natura energiilor subtile ale celulelor noastre vii va fi formată în funcţie de felul alimentelor pe care noi le consumăm predominant. Toate acestea influenţează, în definitiv, într-un anumit grad vitalitatea, psihicul şi mentalul. Dacă celulele corpului uman se hrănesc şi se dezvoltă pornind de la o hrană aproape moartă, putredă şi dezgustătoare provenind din carnea prospată a animalelor la care instinctele de bază predominau, este normal, prin urmare, că mentalul va gândi şi se va orienta către în jos.”

Relaţia între spiritualitate, morală şi consumul de carne

Din moment ce ne este posibil să trăim în mod sănătos, fără să consumăm carne, este firesc să ne întrebăm dacă carnivorismul este o obisnuinţă morală şi umană. Este evident că animalele nu-şi dau viaţa în mod liber pentru ca noi să ne permitem luxul de a le mânca lor carnea. Numeroase grupări religioase şi spirituale au preconizat regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a cauza suferinţa; printre cei care recomandă alimentaţia lacto-vegetariană se numără: yoghinii, Hinduşii, Budiştii, zoroastrienii, Taoiştii, Esenienii, Societatea teozofică, Biserica Adventistă, Biserica Unitaristă, Ordinul Crucii, Benedictinii, Trapiştii, Mişcarea Gnostică Creştină Universală, Ordinul Rose Croix, etc. În epoca de început a creştinismului, numeroase grupări spirituale evreieşti şi creştine s-au opus cu tenacitate consumului de carne, considerându-l un lux costisitor, barbar şi daunător sănătăţii.

Oricine a vizitat un abator ştie bine că animalele suferă foarte mult înainte şi în timpul tăierii lor. Un mare înţelept yoghin, SRI AUROBINDO explică principiul yoghin (a nu face nici un rău, non-violenţa): în contextul alimentaţiei, ahimsa înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, dăcă avem la dispoziţie în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu trebuie niciodată să fie sacrificate (omorâte) pentru a ne asigura hrana. În orice caz, înainte de a omorî un animal a cărui conştiinţă este foarte dezvoltată sau chiar subdezvoltată, trebuie înainte să examinăm cu luciditate dacă nu este posibil să trăim mult mai sănătoşi fără a-i lua viaţa acelui animal.

Care sunt pericolele consumului de carne?

Eschimoşii, care trăiesc preponderent cu carne, îmbătrânesc totuşi foarte rapid, având o medie de viaţă de numai 27 de ani şi jumătate. Kirghizii, trib nomad din Rusia orientală al căror regim se compune în mod esenţial numai din carne, îmbătrânesc la rândul lor prematur şi mor destul de repede, fără a depăşi, cel mai adesea, vârsta de 40 de ani.

Otrăvirea. Chiar înainte şi mai ales după agonia din abatoare, lupta inutilă a animalelor terifiate care se zbat pentru a-şi păstra viaţa antrenează mari schimbări biochimice, care fac să apară la acestea subproduse toxice şi o mare cantitate de adrenalină emisă în mod abundent în întregul lor corp, otrăvind, prin durere, trupul lor, angoasat într-un asemenea grad încât carnea este deja oarecum otrăvită de suferinţa cumplită a animalului înainte de moarte. În conformitate cu Enciclopedia Britanica, găsim multe toxine în corpul animalelor ucise, precum acidul uric sau alte deşeuri toxice ce se află atât în sângele acestora cât şi în ţesuturi.

Cancerul. Un studiu recent efectuat printre 50.000 de lacto-vegetarieni, a pus în evidenţă rezultatele extraordinare care au şocat lumea cercetătorilor în domeniul cancerului. Studiul arată clar că acest grup prezintă un procent incredibil de scăzut de persoane bolnave de cancer în raport cu un grup similar ca vârsta şi sex, mare consumator de carne. Studiul mai arată, de asemenea, că speranţa de viaţă a grupului lacto-vegetarian este cu mult mai mare şi că toate maladiile cardiovasculare sunt în cazul lor prezente într-un procent mult mai redus.

De ce persoanele care consumă carne sunt mai vulnerabile la cancer? Unul dintre motive ar putea fi faptul că o bucată de carne, după numai câteva zile de la sacrificarea animalului respectiv capătă o culoare gri-verzuie măslinie, iar pentru a împiedica această degradare industria cărnii foloseşte curent diferite substanţe care afectează în timp sănătatea omului, precum nitraţi şi alţi conservanţi, pentru a o face în mod artificial (dar nesănatos) să apară roşie.

Cercetări din ultimii ani au mai demonstrat, de asemenea, în mai multe rânduri că aceste substanţe conservante sunt profund cancerigene. Pe de altă parte, pentru a creşte cât mai repede şi pentru a aduce cât mai mult profit, animalele sunt adeseori îndopate: li se inoculează mari cantităţi de hormoni care le stimulează în mod haotic creşterea, li se administrează stimulenţi în exces ai apetitului, antibiotice, calmante şi amestecuri alimentare chimice.

Cum fermele s-au schimbat adeseori în adevarate fabrici de accelerare a creşterii de animale, numeroase animale nu mai ajung niciodată, pâna în ziua tăierii, să vadă lumina zilei. Viaţa lor se desfaşoară total forţată într-un mediu restrîns, neprielnic şi în cele mai multe situaţii se sfârşeşte printr-o moarte brutală. Iată un exemplu frapant: fermele de creştere a puilor de găină într-un ritm accelerat. Ouăle sunt clocite la etajul superior; puii sunt în mod curent drogaţi şi îndopaţi. Ei manâncă cu lăcomie din coliviile lor fără posibilitatea de a se mişca prea mult şi fără aer curat; pe măsură ce cresc sunt deplasaţi către etajele inferioare; când ating etajul de jos ei sunt prompt tăiaţi. Asemenea practici atât de artificiale, nu numai că dezechilibrează starea chimică a corpului fizic a puiului de găină, distrugându-i obiceiurile naturale, dar îi şi determină, de asemenea, apariţia tumorilor maligne şi a altor malformaţii.

Bolile cardiace. Grăsimile animale cum ar fi colesterolul acoperă pereţii vaselor sanguine şi pe măsură ce persoana care consumă carne îmbătrîneşte, deschiderea acestor vase se diminuează din ce în ce mai mult. Presiunea asupra inimii creşte, rezultând o vulnerabilitate cardiacă şi o creştere a tensiunii arteriale. În societatea noastră o persoană din două care consumă carne va fi atinsă de o maladie cardiacă sau care este legată de vasele sanguine, în timp ce exact aceste boli sunt practic aproape necunoscute în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut. Autopsia soldaţilor americani omorâţi în razboiul din Coreea arată că, chiar şi la vîrsta de 22 de ani ei aveau deja semne caracteristice de arterioscleroză coronariană, semne care erau total inexistente la soldaţii coreeni care erau preponderent lacto-vegetarieni.

Putrefacţia. Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor foarte rapid când circulaţia este oprită. Imediat ce viaţa încetează proteinele animale se coagulează şi sunt secretate enzime autodistructive; se formează o nouă substanţă numită “ptomaina”.

Carnea, peştele şi ouăle au o proprietate comună: ele se descompun şi putrezesc rapid. Cea mai mare cantitate de carne este consumată de obicei la un interval de o saptamînă sau două şi aici trebuie să reamintim că putrefacţia şi creşterea numărului de bacterii începe aproape imediat după moarte. Obişnuinţa de a consuma o asemenea carne animală în starea sa caracteristică de descompunere rapidă, creează otrăvuri foarte violente în colon şi, în plus, îmbătrîneşte prematur tractul intestinal.

Îmi place gustul de carne, ce trebuie să fac?

Un vechi principiu al înţelepciunii yoghine sugerează că cel mai sigur mijloc de a transforma o atitudine profund ancorată în fiinţa noastră nu este să-i smulgi fulgerător rădăcina, ci mai degrabă să plantezi, să cultivi şi să hrăneşti un obicei profund benefic, opus celui vechi si sa acorzi noii obişnuinţe o grijă, o dragoste şi o considerabilă atenţie ca şi cum am cultiva mental un trandafir. Destul de repede vom constata atunci că această nouă obisnuinţă va creşte în forţă şi frumuseţe şi, cu un foarte mic efort, iarba rea (în acest caz, obisnuinţa de a consuma carne) se va usca şi va dispare spontan.

Iată câteva sugestii inteligente pentru a ne putea cultiva noul trandafir: cumpărăm câteva cărţi cu reţete vegetariene. Această strategie ne va face să economisim banii – un regim vegetarian divers, original, delicios, cu o mare cantitate de proteine, poate face în general să ne scadă cheltuielile alimentare cu aproape 50%. Consumăm apoi două sau trei farfurii cu mâncare vegetală, uşoară şi foarte hrănitoare în locul unei mese în care eram obişnuiţi să consumăm carne.

A modifica un regim bazat numai pe carne cu un regim lacto-vegetarian, compus din hrană vie, proaspătă, pură şi hrănitoare este mai uşor decât ne-am imagina a priori. Există, dimpotrivă, o mulţime de specialităţi lacto-vegetariene savuroase, cu un bogat conţinut nutritiv pe care, datorită ignoranţei, noi nu am avut niciodată ocazia pâna acum să le gustăm nici măcar o dată, datorită lipsei de informaţii, a obiceiurilor convenţionale şi a condiţionărilor determinate de prejudecăţi. Mulţi sunt chiar foarte uimiţi să descopere mâncăruri atât de bogate în proteine, preparate numai pe bază de ingredienţi vegetali.

Dacă toate acestea nu reuşesc totuşi să vă încununeze cu succes eforturile realizate, este foarte util să vizitaţi un abator; aceasta va fi suficient pentru a vă încuraja. Puteţi avea, desigur, câteva dificultăţi la început dar, fără îndoială, mult mai puţine decât cele care există atunci când renunţaţi, de exemplu, la fumat. Multe persoane ferm hotărâte obţin rapid rezultate satisfăcătoare (un nivel de vitalitate şi energie mult mai înalt, un sistem digestiv mai sănătos, creşterea clarităţii mentale) astfel încât transformarea regimului alimentar devine o etapă existenţială dătătoare de exuberanţă şi puritate.

Sanatatea radiantă ce va rezulta destul de repede nu va fi doar fizică. Vom căpăta o evidentă bucurie în a pune în acţiune idei umanitare şi, odată cu aceasta, vom resimţi bunătatea copleşitoare ce emană din starea noastră permanentă de iubire care este transmisă tuturor creaturilor (umane şi nonumane). Vegetarianismul poate fi justificat medical, biologic, psihic, mental şi spiritual. Este demn de reţinut că nu există nici un argument inteligent valabil, împotriva lui.

Vegetarieni celebri

O listă departe de a fi exhaustivă a unor oameni celebri şi în acelaşi timp vegetarieni este redată în continuare: Pitagora, Platon, Socrate, Empedocle, Ovidiu, Seneca, Plutarh, Crysostom, Clement din Alexandria, Leonardo da Vinci, Tolstoi, Sir Isaac Newton, Milton, Sir Isaac Pitman, William Shakespeare, Jean Jacques Rousseau, Voltaire, Benjamin Franklin, Charles Darwin, Richard Wagner, William Booth, Henry David Thoreau, Alexander Pope, Rabindranath Tagore, H. G. Wells, George Bernard Show, Gandhi, Albert Schweiter, Albert Einstein, Bob Dylan.

Sursa:yogaesoteric.net


Tags : , , , , , , , ,

Sa ne mai amuzam putin…



Viaţa e liniuţa dintre data naşterii şi data morţii.
“Imatur” – Cuvânt folosit de persoanele plictisitoare pentru a le descrie pe cele cu simţul umorului mai dezvoltat.
Şeful extratereştrilor întreabă:
- Au primit pământenii mesajul nostru?
- Da, dar ei îl numesc “Dubstep”!
- Ce este singurătatea?
- Singurătatea e atunci când nu ai cu cine vorbi după orgasm.

Întâmplarea e ine­vi­ta­bi­lul apărut din senin.
- Ce este lenea?
- Lenea este un obicei de a te odihni în avans.
Burlacul este bărbatul care vine în fiecare dimineaţă la serviciu din direcţii diferite.
Arheologul este acel specialist a cărui carieră zace in ruine…
Când iubeşti cu adevărat, nici măcar bigudiurile sau masca de noapte nu te mai sperie.
Un adult e omul care nu mai creşte în înălţime şi începe să crească în lăţime şi grosime.
Fericirea înseamnă să ai o scărpinare pentru fiecare mâncărime.
Frumuseţea este puterea cu care o femeie farmecă un iubit şi înfricoşează un soţ.
Dragoste este atunci când o fată îşi pune toate parolele cu numele iubitului. Dragoste mare este atunci când toate parolele sunt diferite.
Definieţie pentru “Sărac”: când ţi-a rămas prea multă lună la sfârşitul banilor.
Fluierul piciorului este un dispozitiv de găsire a mobilei pe întuneric.
- Ce este logica?
- Logica, este acel lucru care nu-i permite bărbatului să înţeleagă femeia!
Definiţia femeii uşoare: o femeie care are aceleaşi nevoi sexuale ca ale unui bărbat.
Definiţia sărutului: insistă la “etaj” ca să ţi se deschidă la “parter”.
- Ce este impotenţa?
- Este acel fenomen care apare când forţa de atracţie a pământului este mai mare decât forţa de atracţie a femeii.
- Ce este limba?
- Limba este un organ musculos care face legătura între mărul lui Adam şi părul lui madam.
- Care este definiţia unei seri romantice pentru un bărbat?
- Să facă dragoste până dimineaţa.
- Ce este soacra?
- Soacra este un regizor al scenelor din familie.
Adevăr – eveniment confirmat de două vecine.
NIMFOMANĂ – termen folosit de unii barbati cu referire la femeile care vor sa faca amor mai des decat pot ei.
Planurile de viitor, care nu corespund posibilitatilor tale financiare, intelectuale şi fizice, se numesc vise.
Bikini: ceva ce nu începe nicăieri şi sfârşeşte imediat.
Un reporter merge într-un sat să ia nişte interviuri. Spre mirarea lui, satul era gol. Doar la o poartă zăreşte o bătrână. Reporterul se apropie de ea:
− Sărumana, mamaie, da’ unde’s femeile din sat?
− La caminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză.
− Da’ bărbaţii?
− La căminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză.
− Şi copiii?
− La căminu’ cultural, maică, să înveţe limba engleză.
− Da’ matale, matale de ce nu te-ai dus?
− Because I already speak English!


- Ce este căsătoria?
- Imaginaţi-vă că aveţi cel mai puternic şi nelimitat trafic de internet, dar se deschide doar un site…
Cea mai bună fiţuică pentru examen cu subiectul proprietăţile chimice şi fizice ale femeii:
Masa moleculară 57.5 Kg
- Fierbe la orice atingere.
- Îngheaţă foarte greu.
- Se topeşte când e tratată corespunzător.
- Este dulce dar şi otrăvitoare când e tratată cu indiferenţă.
- Se găseşte în natură în stare liberă sau combinată în general acolo unde sunt bărbaţi corespunzători.
- Este puternic atrasă de metale ca: Ag, Au, Pl-(Platină) şi pietre preţioase,reacţionează violent când e îndepărtată de ele.
Utilizare
-Trebuie bine încălzită înainte de întrebuinţare, apoi se serveşte goală, de preferinţă pe întuneric.
-Funcţionează prin răsturnare.

Interviu de secretară. Directorul foarte pretenţios:
- Şi, ia spuneţi-mi domnişoară, cum vă descurcaţi pe calculator? întreabă şeful pe tânăra blondă.
- Nu ştiu. Pe calculator n-am încercat încă.


O femeie se duce pentru prima dată la un psihiatru. Acesta o invită in biroul său, îi oferă o cafea şi îi spune să se întindă confortabil pe canapea. Văzând că ezită şi este timidă, o linişteşte:
- Haide întinde-te pe spate şi simte-te ca acasă. Să ştii că aşa discut cu toţi pacienţii. Aceasta este o parte foarte importantă a tratamentului.
Femeia l-a ascultat. şi-a tras atent rochia mai jos de genunchi şi-a început să se relaxeze.
- Acum – spune doctorul – să incepem cu începutul. Cum au apărut problemele?
- Exact ca acum! îi răspunde femeia.

O blondă intră într-un magazin de electronice şi cum se zgâia la mp3 playere este întrebată de vânzător:
- Ipod?
- Nu, că stau la bloc!

Dacă femeile au probleme cu parcarea este din cauză faptului că bărbaţii le mint despre cât înseamnă 20 de centimetri.

Un beţiv, plin de bunăvoinţă, explică:
- Apa este un lichid incolor şi insipid care se foloseşte la spălatul rufelor şi despre care unii spun că se poate bea.

Badea Ion, un om bogat dintr-o comună din nordul ţării ajunge la Bucureşti. Se urcă în autobuz şi vede nişte domnişoare. Badea Ion:
- Mamăăă,ce fete! Unde pot găsi una disponibila pentru mine?
Un călător încearcă să-l ajute:
- Bade!
- Da, fecior.
- Îţi spun eu unde găseşti nişte fete disponibile pentru tine. Mergi şapte staţii, acolo este un bloc turn, urci în el până la etajul doi unde o să dai de un salon pentru masaj. Acolo vei găsi câte fete vrei.
- Multumesc mult.
Călătorul cumsecade coboară la prima şi Badea Ion merge mai departe şi începe să numere staţiile. La prima staţie urcă în autobuz o super blondă şi Badea Ion se zgâieşte insistent la ea. Blonda coboara la următoarea staţie. Badea Ion coboară şi el. Blonda urcă într-un bloc. Badea Ion după ea. Blonda urcă la etajul doi. Badea Ion după ea. La care domnişoara îi zice:
- Bade?!Ce vrei de la mine?
- Păi aş vrea o oră să facem niscaiva dragoste amândoi. Ai putea?
- Bine!
Intră cei doi în casă, îşi fac mendrele până când aud soneria uşii. Blonda sare ca arsă:
- E prietenul meu! Ia repede un scaun şi urcă-te pe el şi citeşte contorul.
Zis şi făcut. Intră prietenul în casă şi îl vede pe bade. Prietenul:
- Dar domnul cine e?
- Iubitule, păi e de la curent.
Prietenul se întoarce către Badea Ion:
- Bade!
- Da, fecior.
- La ce staţie ţi-am zis eu să cobori, nenorocitule?!







Cum să vorbeşti despre femei şi să fii “politically correct”:
- Nu “s-a îngrăşat”, ci “a depăşit pragul metabolic”
- Nu este “uşuratică”, ci este “accesibilă orizontal”
- Nu este o “blondă proastă”, ci “o persoană cu părul deschis care s-a abătut de la calea informaţiei”
- Nu este “fosta”, ci este o “persoană de a cărei companie m-am bucurat”
- Nu te “sâcâie”, ci devine “repetitivă verbal”
- Nu este o “prostituată de pe centură”, ci este un “furnizor cu preţuri mici”
- Nu “găteşte prost”, ci este “compatibilă cu cuptorul cu microunde”
- Nu este “narcisistă”, ci este “excesiv de preocupată de calităţile sale”
- Nu “flirtează” sau “amăgeşte”, ci “se angajează în simulare artificială”
- Nu este o “păpuşă” sau “pisi” ci este o “persoană înzestrată cu sâni”
- Nu “poarta prea multe bijuterii” ci este “îngreunată metalic”
- Nu este “anorexica” ci “proeminent scheletica”
- Nu “uraste fotbalul” ci este “ignoranta din punct de vedere atletic”
- Nu este “rece” sau “frigida” ci este “inaccesibila termic”
- Nu “are straturi de fard” ci a atins o “saturatie cosmetica”
Cum să vorbeşti despre bărbaţi şi să fii “politically correct”:
- Nu este un “alcoolic” ci a dezvoltat “o capacitate de a depozita alcoolul”
- Nu este un “dansator prost” ci este un “mult prea caucazian”
- Nu “se rătăceşte tot timpul” ci “investighează destinaţii alternative”
- Nu “cheleşte” ci este într-o “regresie pilozitală”
- Nu se poarta ca un “cretin” ci a dezvoltat o “descreştere a capacităţii creierului”

Am încercat să agăţ o tipa într-un club de fiţe:
- Bună, îmi zici şi mie ce telefon ai?
- Iphone!
- Nu drăguţă, mă refeream la număr.
- 5, normal!
- I-am dat odată împrumut unui amic 200 de euro dar nici în ziua de azi nu-şi mai aduce aminte!… îi zise Ion oftând vecinului său Mitică.
- Măi Ioane, răspunse Mitică, păi tu n-ai ştiut ce să-i dai, de-aia a uitat. Eu i-am dat odată două palme de mă ţine minte şi-n ziua de azi!
Badea Gheorghe pleacă cu prietenii la o plimbare prin București cu mașina. Pe la Arcul de Triumf încurcă circulația și un bucureștean tipă la el pe geam:
- Bă Gheorghe!
Gheorghe al meu le spune prietenilor:
- Vedeți bă, pe mine mă cunoaște toată lumea!
Badea Gheorghe în tren cu un american. Scoate Badea Gheorghe un castravete. Americanul întreabă:
- Ce este ăla?
- Un castravete, zice Badea.
- La noi sunt de trei ori mai mari.
Scoate Badea Gheorghe un mar. Americanul:
- Ce este ăla?
- Un măr.
- La noi sunt de trei ori mai mari.
Scoate Badea Gheorghe un pepene. Americanul:
- Ce este ăla?
- … Mazăre!

Un german, un englez şi un român vor să treacă graniţa. La graniţă era un robot care zicea nu. Vine neamţul şi zice:
- Mă laşi să trec?
- Nu, zice robotul.
Vine englezul şi întreabă robotul:
- Mă laşi să trec?
- Nu, zice robotul.
Vine şi românul şi zice:
- Te superi dacă trec?
- Nu, zice robotul.
- Cum se numesc persoanele care suferă de hidrofobie?
- Ţigani.
- Eşti doar un prefăcut şi un linguşitor nesuferit! îmi zise şeful azi dimineaţă.
- Aveţi perfectă dreptate, şefu… i-am răspuns. Ca întotdeauna, dealtfel.


- Ioane, ce tot învârți cocoşul ăla pe toate părțile?
- Măi Mărie, încerc să-l dau cu o oră înainte.
Într-o noapte doi pădurari merg prin pădure să facă nişte controale şi dau de unu:
- Bă ce faci cu lemnele alea din spate?
- Le dau la iepuri!
- Şi dacă nu le mănâncă?
- Le bag pe foc…


În tren, un pasager își scoate piciorul din pantof, spunând:
- Mi-a amorțit piciorul…
Alt pasager:
- După cum miroase, e mort demult…
Un gentleman e acel bărbat care înainte de a servi cafeaua în pat unei femei, întotdeauna o va întreba mai întâi cum o cheamă.
Definiţii moderne pentru cuvinte vechi şi noi:
PULOVER – Îmbrăcăminte pe care trebuie s-o poarte copilul atunci când îi este frig maică-sii.
PĂRINŢI – Cuplu care învaţă un copil să vorbească şi să meargă, pentru că mai târziu să-i spună să stea jos şi să tacă din gură.
FEMEIE – Ansamblu de curbe care fac să se îndrepte o linie.
SUPOZITOR – Invenţie care va rămâne în anale.
BABY SITTERI – Adolescenţi care trebuie să se comporte ca adulţii, în aşa fel încât adulţii care pleacă de-acasă să se poată comporta ca adolescenţii.



Maria se mărită. În noaptea nunţii, Ion o suceşte pe toate părţile şi zice:
- Bun pământ!
Apoi adoarme fără să-i fi făcut ceva. La un moment dat, Maria, nemaiputând să reziste, îi zice:
- Ioane, bagă plugul în pământul ăsta, că de nu, îl dau la americani să facă bază militară!
La autoservice :
-Ce sa fac pentru a scădea consumul de combustibil la maşina mea , că tare mult s-a mai scumpit benzina ?
-Păi mergeţi mai puţin , ce să faceţi ?!


    In sfarsit, s-a invatat si nevasta-mea sa schimbe corect vitezele…
    Si-a luat masina cu cutie automata.


    El: – Ce faci?
    Ea:- Uite, ma rup intre gandul ca “toti barbatii sunt porci” si dorinta de a face amor.


    I:De ce stau politistii in intersectie cu fata spre nord?
    R:Ca sa le creasca muschi pe piept…

    Un tip cu o tipa, dupa o intalnire de succes, merg impreuna pe aleea casei lui.
    La un moment dat, tipul o intreaba:
    - Vrei sa mergi pe la mine, sa bem o cafea?
    - Pai, hai sa-ti zic ce-am constatat: imi dau seama de fiecare barbat cum este in pat, dupa cum baga cheia in broasca… adica daca o bagi repede, smucit, inseamna ca esti animalic si nu-mi place chestia asta; in schimb, daca bajbai si nu nimeresti yala, inseamna ca nu esti experimentat si iara nu imi place.
    - Domnisoara, nu stiu, cum fac ceilalti, dar eu inainte de a incerca cheia, ling broasca 

    Doi tineri, foooarte îndrăgostiți, se căsătoresc.
    Înainte de noaptea nunții, tânăra se confesează viitorului ei soț:
    -Dragul meu, trebuie să îți mărturisesc că eu…. ăăăăă…eu…. sunt începătoare și nu știu să fac nimic nimic …
    Evident fericit, baiatul îi spune:
    -Nu-i nimic draga mea, te învăț eu, tu doar stai pe spate, te relaxezi și-ti voi arata eu ce frumos este!
    -Vai prostuțule!!!! Știu bine să fac amor…eu ziceam ca nu știu să gătesc, să spăl, să calc să fac curat !!

    veverita-haioasa
    Istoria umanitatii (pe scurt)
    1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
    2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
    3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
    4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri.
    Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
    5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
    6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
    7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
    8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
    9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare ? Femeia zambeste).
    Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
    10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
    11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
    12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand…
    Peste ani…
    N. Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru.
    Femeia ar avea asaaaaa , un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si? Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.
    Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
    Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.



    Un restaurant foarte elegant. Unul din clienţi şi-a legat şerveţelul la gât.
    Şeful de sală cheamă ospătarul şi îi spune:
    - Atrage-i, te rog, politicos, atenţia, că aici nu se obişnuieşte aşa ceva!
    Ospătarul se duce la client şi-l întreabă prietenos:
    - Ce doriţi, ras sau tuns?

    Incendiu mare la un spital. Ca de obicei, sosesc operativ SMURD-ul si pompierii.
    Actioneaza organizat, se lupta cu flacarile, dar isi fac treaba profesionist, sting incendiul si intervin pentru salvarea persoanelor aflate in pericol.
    La urma, seful formatiei raporteaza managerului de spital:
    - Dle doctor, operatiunea a fost incheiata cu succes, au fost salvati aproape toti, doar la subsol, din cele trei persoane inconstiente gasite acolo, doar doua am reusit sa le resuscitam, una… din pacate, a murit.
    Ne pare rau…
    Doctorul:
    - Bai, sunteti nebuni? La subsol se afla morga!




    Tags : , , , , , , , ,

    Despre virtutile terapeutice ale hreanului



    Este o plantă cu totul specială, aflată la limita dintre sălbatic şi domestic. Ce înseamnă aceasta? Că, pe de o parte, este foarte bogată în nutrienţi, la fel ca legumele cultivate, iar pe de altă parte, că are o rezistenţă cu totul ieşită din comun, asemeni buruienilor. Chiar acum, când natura pare îngheţată sub stratul de omăt, rădăcina hreanului trăieşte în pământ, fiind gata ca la întâiul dezgheţ să scoată la suprafaţă primele frunzuliţe, înaintea tuturor celorlalte plante. Iar o asemenea forţă vitală, depozitată într-o singură rădăcină, are efecte terapeutice pe măsură

    Denumirea sa ştiinţifică este Armoracia rusti­cana, şi este o rudă foarte apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Dacii preţuiau şi ei hreanul foarte mult. De altfel, însuşi medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomeneşte şi denumirea sa dacică: “usturonila”. În medicina populară româ­nească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecţiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecţioasă şi fiind specifice sezonului rece.

    Fişă biografică

    Rădăcina hreanului conţine foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator şi imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conţine şi minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul şi magne­ziul. Mirosul înţepător şi gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuşi chimici, între care şi aşa-numiţii glucozinolaţi. Aceştia din urmă s-au dove­dit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăună­toare, fiind de multe ori mai eficienţi decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conţinut în rădăcina de hrean are şi proprietăţi citostatice foarte puternice, glucozinolaţii fiind efici­enţi în foarte multe forme de cancer (de piele, de plă­mâni, de colon, de stomac etc.).

    Cum se administrează hreanul

    Salata de hrean

    Metoda de obţinere este destul de simplă: trei-şase rădăcini de hrean se spală, se curăţă bine şi se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roşie fiartă şi dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine şi se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean şi sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice.

    Vin tonic cu hrean

    Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă la macerat conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un afrodiziac foarte puternic.

    Siropul de hrean

    Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­dări: astm, bronşită cro­nică, afecţiuni ale căilor respira­torii medii şi infe­rioare, în general.

    Cataplasme cu hrean

    • Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare sen­zaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este preferată o variantă mai blândă:
    • Varianta 2: Mai întâi, se obţine făina de hrean din rădăcinile tăiate cubuleţe şi uscate pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură. Atunci când se elimină complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean. Se pun într-un vas 2 linguri din această făină şi 2 linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Se înveleşte în tifon şi se aplică pe locul afectat vreme de o oră.

    Tratamente cu hrean

    • Boala canceroasă - un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că adminis­trarea zilnică de hrean creşte re­zis­tenţa organismului uman la boa­la canceroasă, atât în ce pri­veşte prevenirea îmbolnăvirii, cât şi la tratamentul bolii deja insta­la­te. Pacienţii cu tumori cu dife­rite localizări prezintă o mai bună vita­li­tate, evoluţia bolii este înce­tinită, celelalte trata­mente – fie ele natu­rale sau alopate – sunt po­tenţate de către acest super-ali­ment. Se admi­nistrează, în mod spe­cial, salata de sfeclă cu hrean, minimum 50 de grame pe zi.
    • Infecţii urinare (cis­ti­tă), infecţii renale – Cincizeci de grame de hrean proaspăt, inge­rate pe parcursul unei zile, atacă bacte­riile parazite din rinichi, ve­zică şi de pe traiectul urinar, dis­trugându-le. Tratamentul este de durată (mi­nimum 21 de zile) şi se asociază cu oricare altă for­mă de tratament cu anti­biotice, naturale sau de sinteză.
    • Retenţie de lichide – Consumul regulat de hrean, mai ales după orele după amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenţiei de apă.
    • Tuse de diverse etiologii - se iau 5-6 lin­guriţe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul gâtului şi al arborelui bronşic. Suplimentar, se consumă salata de hrean cu sfe­clă roşie, câte 50 de grame, de două ori pe zi.
    • Bronşită cronică şi acută - se consumă zilnic 4-10 linguriţe de hrean ras, simplu sau în salata cu sfeclă roşie, al cărei mod de preparare l-am pre­zentat mai sus. Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are efecte antibio­tice puternice, expectorante şi bronhodilatatoare.
    • Polipii uretrali - se iau de trei ori pe zi câte trei linguriţe de suc de hrean, dizolvate într-un pahar de apă. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de trei luni, urmate de alte trei luni de pauză. În paralel, se va ţine un regim alimentar alcalin, cu foarte multe zar­zavaturi şi legume verzi, fără carne, şi cu cât mai puţine proteine animale.
    • Anemie la adulţi - se consumă câte 15-20 de linguriţe de salată de hrean cu sfeclă roşie pe zi. Hrea­nul conţine mici cantităţi de fier, dar cel mai im­por­tant rol al său este optimizarea digestiei şi a metabo­lismului, aşa încât fierul prezent în ce­le­lalte alimente să poată fi asimilat de către or­ganism.
    • Inapetenţă, anemie la copii - se con­sumă cel puţin o dată pe zi o salată obţinută din hrean ras fin (1-2 linguriţe), măr cu tot cu coajă (2 linguriţe), sfeclă roşie (1-2 linguri) şi morcov (1-2 lin­guri). Această mini-cură se ţine minimum o lună, fiind re­comandată cu precădere pe peri­oada iernii şi la tre­cerea de la sezonul rece la cel cald.
    • Reumatism, gută - într-o cană de lapte cald se pun 1-2 linguriţe de suc de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tra­tament durează minimum trei săptă­mâni, având efecte antiinflamatoare şi de­toxi­fiante.
    • Sinuzită, rinită - iată cel mai puternic şi rapid remediu contra acestor afecţiuni, preluat din medicina populară românească: într-o basma de culoare roşie (aşa cere tradiţia!) se pun 2 linguriţe de hrean ras. Se aplică pe zona frunţii, atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsura pe piele. Nasul se des­fun­dă aproape instan­ta­neu şi încep să fie eliminate se­creţii din abun­denţă, curăţindu-se astfel căile res­pi­ra­torii superioare. Se re­co­mandă să se facă acest trata­ment, cu efecte extrem de rapide, câte patru-cinci zile la rând. Dacă aveţi pielea prea sensibilă şi nu suportaţi hreanul aplicat direct, este sufi­cient să inspi­raţi, de cât mai aproape de nas, vaporii emanaţi de rădăcina proas­păt rasă.
    • Dureri articulare - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu hrean crud, atât timp cât nu apare senzaţia de arsură. Suplimentar, după înde­părtarea cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.
    • Paralizie facială - se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o cata­plasmă cu făină de hrean şi in, obţinută după reţeta de mai sus. Peste compresă se pune un nailon şi se ţine o sticlă cu apă caldă, aşa încât să se obţină o uşoară hi­per­termie locală. Fiecare aplicaţie nu va dura la început mai mult de 1 minut, ajungându-se într-o săptămână la 10-15 minute, cu grijă pentru ca pielea sensibilă a obra­zului să nu fie lezată.
    Precauţii şi contraindicaţii

    Intern, hreanul se administrează cu prudenţă per­soanelor cu colon iritabil sau care suferă de colită de fer­mentaţie. Abuzul de hrean în alimentaţie duce la deranjamente digestive şi tulburări nervoase. Extern, mai ales sub formă de cataplasmă, hreanul va fi folosit cu prudenţă de către persoanele care au pielea sensi­bilă, alergică.

    Reţetă cu hrean pentru bolile de plămâni

    Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, şi se ţin timp de 12 ore în suc na­tural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouă­le din sucul de lămâie, se sparg şi se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curăţat de coajă şi dat pe răzătoare, 1 litru de ţuică naturală tare (pa­lin­că de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 lin­guri. Este o re­ţetă folosită în special contra pneumo­niilor reci­di­vante, a bronşitelor cronice şi a tubercu­lozei pulmo­nare. Pe lângă efectele puternic antibio­tice ale hrea­nu­lui, acest preparat este şi un puternic vitaminizant şi remineralizant, precum şi un redu­tabil stimulent imu­nitar.

    *Nota:  Nu detin dreptul de proprietate intelectuala asupra acestui articol. Primit prin e-mail.


    Tags : , , , , , ,

    “Cum să fiu un copil sănătos?”- prelegere publică

    Prelegerea a fost susţinută de dl.Gabriel Ilăşoaia, vicepreşedinte al Asociaţiei Responsabilitate pentru Sănătate, la Şcoala “Alecu Russo” din Iaşi, fiind centrată pe temele majore care preocupă Asociaţia, incă de la fondarea acesteia: igienă, nutriţie, factorii psihoemoţionali care influenţează sănătatea.
    Coordonatorul didactic al acestei activităţi : dna. Alina Ciobanu, profesor în învăţământul primar.
    Partener media al evenimentului: RadioCatch22 din Londra, prin emisiunea live “Sănătate şi Artă.Arta de a Trăi“, realizată şi prezentată în fiecare luni, de la ora 20.00,ora României, de dl.Nicuşor Ploşniţă, tehnician nutriţionist şi lector in cadrul Asociaţiei.
    Pentru mai multe informatii accesaţi: www.radiocatch22.com

    Tags : , , , , , , , , , ,

    De ce au ajuns germanii să-i omoare pe evrei



    Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman , consilierul preşedintelui Thomas Woodrow Wilson , în 1961

    Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări.
    Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
    Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut Primul Război Mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de
    facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
    În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-l iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania le-o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.

    În timp ce aveau loc aceste evenimente, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus: „Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”. La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: „Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.
    Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: „Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”.
    Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară ca monedă de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.
    Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-l va distruge pe Ţar. Evreii nu-l iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
    Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.

    După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. „Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă Statele Unite în război”.
    Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.
    După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”. Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită „Declaraţia Balfour”.
    Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.
    De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu.
    Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.

    Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei: Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era
    domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: „Iată, într-adevăr, trădare!”
    A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: „Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…