Posts Tagged ‘alexandru safran

CORNELIU ZELEA CODREANU, nascut la 13 septembrie 1899 – asasinat la 30 noiembrie 1938 …

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


corneliu-zelea-codreanu1

Foto: 13 septembrie 1899 – 13 septembrie 2013 – 114 ani de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu

A fost prigonit intreaga viata, calomniat, intemnitat, hulit, batut, arestat, condamnat prin cel mai nedrept proces din istoria romanilor si in cele din urma eliminat in mod talmudic de interesele masoneriei internationale.

In toamna anului 1920 se deschideau cursurile universitare la Iasi fara serviciu religios. „Se proclama lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din scoala, din institutii, din tara”. Pentru ca a luptat sa se pastreze religia in scoala, Corneliu a fost batut aproape o jumatate de ora, dar a reusit sa obtina deschiderea cursurilor universitare cu rugaciune. „De atunci mi s-a inradacinat credinta, care nu ma va parasi, ca cel ce lupta chiar singur pentru Dumnezeu si neamul sau nu va fi invins niciodata”.

Indurerat ca nu-i inteles si ca e lovit din toate partile, el scrie: „Singurul sprijin in mijlocul atator infernale uneltiri si uriase asalturi, l-am gasit numai la Dumnezeu. Incepusem sa postim, post negru, toate vinerile, iar in fiecare noapte, la ora 12, sa citim acatistul Maicii Domnului”.

Iata ce spune Iuliu Maniu, seful Partidului National Taranesc in toamna anului 1944: „Recunosc ca d-l Codreanu a fost superior gandirii mele. Eu am incercat sa adopt in lupta si salvarea tarii cai politice; el a ales o cale superioara si anume aceea de a realiza mai intai caractere, educand un tineret, care, pe cai de inaltare patriotica sa daruiasca totul, moral si spiritual. Astfel, d-l Codreanu voia sa creeze mai intai o elita conducatoare si apoi un partid”. In 1945, primind vizita mamei Capitanului si fiind rugat de aceasta sa-i dea un memoriu lui Petru Groza – in care se cerea eliberarea din lagar a fiicei si nurorii sale, Iridenta Mota si Elena Codreanu, sotii de legionari, Iuliu Manu a spus: „Nu pot sa fac nimic. Astept si eu sa fiu arestat. Doamna, eu nu am avut copii, dar daca as fi avut, as fi dorit sa semene cu fiul d-voastra Corneliu!”.

Marele rabin, evreul Alexandru Safran, in cartea sa „Karl Marx antisemit” (Ierusalim, 1979) descrie cum a fost primit de Capitan la Casa Verde in 1936, sediul Legiunii, iar dupa o discutie de mai bine de oua ore, iese de acolo foarte impresionat: „Il vad cum se ridica, imi intinde mana si-mi spune: am avut multa placere de intalnirea noastra. Nu stiu daca am rezolvat probleme, dar am invatat farame din infinita taina a credintei. Eu nu am venit sa provoc ura sau rabufnire de patimi. Mi-e sufletul curat. Nu stiu daca toti legionarii gandesc ca mine; daca un evreu a fost lovit sau ranit sau jignit, va rog sa-i iertati, ei nu-s decat oameni, poate chiar buni crestini. Nu pe omul superior incercam noi sa-l slefuim. Ci pe omul-om. Am plecat. Am cantarit mult ultimul sau raspuns. Am vazut in trairea lui un inceput de logica. Apoi a venit tavalugul. Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol II in anul 1938…, a platit cu viata pentru convingerile sale, tragand dupa el mase nevinovate, insetate si ele dupa o bucatica de dreptate”.

Cititi va rog mai multe in articolul fratelui Apologeticum:

Sfintenia vietii si lucrarii lui Corneliu Zelea Codreanu

Toate mărturiile arată clar că Mişcarea Legionară, înfiinţată de Corneliu Zelea Codreanu şi cei dimpreună cu el (Ionel Moţa, Radu Mironovici, Todose Popescu şi Corneliu Georgescu)  a fost singura organizaţie creştină – cu majoritatea membrilor ortodocşi – care s-a împotrivit pe faţă comunismului. Legionarii au fost martirizaţi atât în timpul lui Carol al II-lea, apoi în timpul lui Ion Antonescu, cât şi pe vremea Anei Pauker (Rabinson), Gheorghe Gheorghiu Dej şi Ceauşescu. Este relevant faptul că din Mişcarea Legionară au făcut parte sute de preoţi şi că 90% din cei întemniţaţi de comunişti au fost legionari.

Una dintre cununile, din vârful preoţimii active în Mişcarea Legionară este Părintele Ilie Lăcătuşu, dăruit de Dumnezeu cu sfinte moaşte întregi, ţinute încă în anonimat şi smerenie – care l-au caracteriat şi în viaţă – în cimitirul din cartierul Giuleşti, Bucureşti.

Apoi, Aiudul constituie, prin sfintele moaşte descoperite după 1989, poate cel mai sfânt loc din ţară; şi trebuie ştiut că şi la Aiud 90% din deţinuţi au fost legionari. În nici o mânăstire din lume nu sunt atât de multe sfinte moaşte ca la Râpa Robilor de la Aiud – după cum spune, pe bună dreptate, Părintele Iustin Pârvu.

Este interesant cum s-a fixat numele acestei organizaţii de educaţie creştin naţională, cum a dorit-o Corneliu Zelea Codreanu. Iată ce mărturiseşte însuşi fondatorul:

„În ziua de 8 noiembrie, Sfinţii Arahangheli Mihail şi Gavril, discutam ce nume să dăm acestei organizaţii tinereşti. Eu am spus: „Arhanghelul Mihail”. Tatăl meu spune: „Este în biserică o icoană a Sfântului Mihail, pe uşa altarului. Să mergem s-o vedem”. M-am dus cu Moţa, Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici şi Tudose. Ne uităm şi într-adevăr rămânem uimiţi. Icoana ni s-a părut de o frumuseţe neasemuită. Eu niciodată nu fusesem atras de frumuseţea unei icoane. Acum însă mă simţeam legat de aceasta cu tot sufletul şi-mi făcea impresia că Sfântul Arhanghel e viu. De atunci am început să iubesc icoana. De câte ori găseam biserica deschisă intram şi ne închinam la icoană. Ni se umplea sufletul de linişte şi de bucurie.” – Cartea Căpitanului, pag. 156.

Este evidentă aici lucrarea Duhului Sfânt prin Sfântul Arhanghel Mihail în sufletele Căpitanului şi văcăreştenilor – aceasta se întâmpla în anul 1923 în închisoarea, fostă mănăstire Văcăreşti. De aceea afirmăm cu toată convingerea că Mişcarea Legionară s-a înfiinţat prin lucrarea Duhului Sfânt, prin Sfântul Arhanghel Mihail. Ionel Moţa, impresionat şi el de icoană, va scrie de altfel articolul „La icoană”.

Iată însă, cum a lucrat Dumnezeu în sufletele lui Corneliu Zelea Codreanu şi ale camarazilor săi, în închisoarea Văcăreşti, în dorinţa de schimbare la faţă a României acelor vremuri, aflată sub ocupaţie evreiască – ocupaţie care se menţine până astăzi.

„Ne dădeam seama acum şi mai mult în urma unei cugetări mai adânci că:

Problema jidănească nu este o utopie, ci o gravă problemă de viaţă şi de moarte pentru poporul român: conducătorii ţării grupaţi în partide politice devin din ce în ce mai mult o jucărie în mâna puterii iudaice;

Politicianismul acesta, prin concepţia lui de viaţă, prin morala lui, prin sistemul democratic din care-şi trage fiinţa, constituie un adevărat blestem căzut pe capul ţării;

Poporul român nu va putea rezolva problema jidănească mai înainte de a-şi fi rezolvat problema politicianismului său.

Prima ţintă de atins a poporului român, în drumul său de năruire a puterii iudaice care-l apasă şi sugrumă, va trebui să fie năruirea acestui politicianism”. Urmează un fragment cu totul duhovnicesc în concepţia Căpitanului, asemănător pildelor din Pateric: „O ţară îşi are şi jidanii şi conducătorii pe care îi merită. După cum ţânţarii nu se pot aşeza şi nu pot trăi decât în mlaştini, tot aşa şi aceştia nu pot trăi decât înfipţi în mlaştina păcatelor noastre româneşti. Deci, pentru a-i putea birui, va trebui să ne stârpim întâi propriile noastre păcate. Problema este mai adâncă chiar decât ne-a arătat-o profesorul Cuza. Misiunea acestei lupte este încredinţată tineretului românesc, care, dacă vrea să răspundă acestei misiuni istorice, dacă vrea să mai trăiască, dacă vrea să mai aibă ţară, trebuie să se pregătească şi să-şi adune toate puterile pentru a duce lupta şi a birui. Ne-am hotărât ca atunci când vom ieşi de aici, dacă ne va ajuta Dumnezeu să nu ne mai despărţim, să rămânem uniţi şi să ne închinăm viaţa acestui scop. Dar până să ne ocupăm de defectele neamului, am început să ne ocupăm de propriile noastre păcate. Ţineam şedinţe de ore întregi şi fiecare spunea celuilalt defectele pe care le-a observat. Şi căutam să facem sforţări pentru a ni le îndrepta. Era o problemă delicată, deoarece aşa e făcut omul: nu-şi ascultă cu inimă uşoară propriile defecte. Fiecare crede sau vrea să se arate că e perfect. Dar noi spuneam: întâi să ne cunoaştem şi să ne îndreptăm păcatele noastre şi pe urmă vom vedea dacă avem dreptul sau de a ne ocupa şi de ale altora. Aşa ne-au trecut sărbătorile şi după sărbători şi iarna”.(Cartea Căpitanului, vol.I, pg.161)

Cititi va rog mai multe in articolul DESPRE MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI scris de Parintele Teodot si publicat in revista AXA condusa de fratele Mugur Vasiliu.

Sursa articolului:  https://saccsiv.wordpress.com/2013/09/14/corneliu-zelea-codreanu-nascut-la-13-septembrie-1899-asasinat-la-30-noiembrie-1938/


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,