Posts Tagged ‘anemie

Hipertermia, o aplicaţie esenţială în tratamentul cancerului

Datele publicate de Organizația Mondială a Sănătății în februarie 2017 descriu cancerul ca fiind a doua cauză a deceselor la nivel mondial, cu 1 din 6 decese determinate de această maladie (WHO, 2017), cu o creştere a ratei mortalităţii de la un an la altul.

Aceasta, în pofida faptului că cei trei piloni principali ce caracterizează managementul bolii tumorale astăzi – intervenția chirurgicală, radioterapia și chimioterapia – se spune că au determinat îmbunătățirea șanselor de supraviețuire a pacienților în anumite tipuri de cancer. Totuși cifrele furnizate chiar de către Organizația Mondială a Sănătății sunt de natură să ne îngrijoreze, acesta fiind şi motivul pentru care cercetători din lumea întreagă caută alte abordări terapeutice ale cancerului, care să crească durata de viaţă a bolnavului sau care chiar să-l vindece. Una dintre cele mai eficiente dintre acestea este cu siguranţă hipertermia.

Hipertermia este cea mai firească reacţie de apărare a organismului în faţa bolii, este răspunsul organismului la factorii patogeni virali sau bacterieni (apariția febrei). Diferenţa însă între febră şi hipertermie ca terapie este aceea că temperatura trupului în cazul celei din urmă este crescută prin anumite proceduri medicale care cresc temperatura întregului trup (hipertermia generală) sau a anumitor zone ale trupului (hipertermia locală). Aşadar, această terapie, care a intrat relativ recent în practica clinică, presupune expunerea anumitor zone din trup (sau a întregului organism) la temperaturi cuprinse în intervalul 39°C – 45°C. De pildă, clinicienii au observat că celulele canceroase sunt afectate major sau chiar distruse la astfel de temperaturi, cu efecte minime la nivelul țesuturilor sănătoase. Efectele sunt amplificate în momentul în care această terapie este asociată celor convenţionale sau complementare. De exemplu, în ultimele două decenii, hipertermia, datorită eficienței sale, a fost utilizată în complementaritate cu tratamentele clasice anticancerigene, radioterapia și chimioterapia. Aceasta pentru că experiența clinică a arătat că, în urma acestui tratament sau a utilizării sale combinate, sunt distruse celulele tumorale rezistente la medicamente și radioterapie.

Procedura medicală

În cadrul acestei forme de terapie, asupra organului sau țesutului afectat de tumoră sunt direcționate în mod controlat și țintit, cu ajutorul unor aparate speciale, raze infraroşii sau curenți electrici de frecvență joasă. Energia astfel produsă este absorbită de mediul extracelular în care se găsesc celulele tumorale, crescând, în consecință, temperatura acestora, cu apariția efectelor dorite. Când este vorba de temperaturi ridicate peste 42°C, oricine îşi poate pune problema dacă această temperatură nu va afecta şi celula normală. Răspunsul este, desigur, negativ, datorită impedanţei mai scăzute a celulei tumorale faţă de celula normală. Testele microbiologice au demonstrat că, în zonele tumorale, în care activitatea celulelor este mai intensă, se înregistrează o concentrație ionică mai mare. Ca urmare, conductibilitatea și permisivitatea matricei extracelulare a țesutului malign devine mai mare decât în cazul țesutului sănătos. Această diferență facilitează afectarea aproape exclusivă a celulelor maligne în cazul unei tumori ce conține și celule sănătoase.

Frecvența și durata aplicației hipertermiei locale depinde în totalitate de condiția specifică a pacientului. În general, terapia este extrem de bine tolerată. De obicei, nu sunt înregistrate efecte secundare, chiar și când este administrată concomitent cu alte terapii. Căldura este aplicată local, direct pe țesutul sau organul afectat. În timpul ședinței, care durează aproximativ 60 de minute, pacientul este așezat pe un pat special, fiind sub observația continuă a personalului medical.

Scurt istoric

Date din istoria medicinii arată că utilizarea căldurii ca formă de tratament, inclusiv în cazul cancerului, datează din vremea Egiptului Antic. Într-unul din papirusurile medicale descoperite în Egipt este menționată utilizarea unul „băț încins” pentru tratamentul cancerului de sân. De asemenea, hipertermia a fost utilizată și în Grecia Antică, medicii elini recunoscând, încă de atunci, valoarea terapeutică a febrei.

În ceea ce priveşte efectele hipertermiei în cancer, în secolul al XIX-lea câțiva medici germani au observat diminuarea sau vindecarea sarcoamelor la pacienții cu infecții, care aveau febră pentru perioade îndelungate. Tot în secolul al XIX-lea, medicul american William Coley a raportat cazuri de vindecare la pacienții cu cancer ca urmare a administrării de endotoxine bacteriene (substanțe produse de bacterii care, în organismul gazdei, pot induce apariția unui răspuns imunitar puternic), cunoscute astăzi sub denumirea de „vaccinul Coley cu bacterii mixte”.

În primele decenii ale secolului al XX-lea, când efectele biologice ale creșterii controlate a temperaturii trupului au fost mai bine înțelese, au fost elaborate și perfecționate mai multe dispozitive speciale de aplicare terapeutică a căldurii sistemic sau doar local. Deși hipertermia locală (regională) a fost cea mai des utilizată până acum (tratarea unui anumit țesut, organ sau regiune a trupului), există un interes tot mai mare față de hipertermia sistemică, datorită avantajelor diferite pe care aceasta le oferă.

Efectele asupra trupului

Temperaturile aplicate în cazul acestui tratament sunt fie ne-letale (39 – 42°C), fie letale (>42°C). Studiile experimentale și clinice au demonstrat că temperaturile mai mari de 42°C distrug celulele canceroase într-o manieră direct proporțională cu durata de timp a expunerii la căldură și temperatura utilizată (testarea supraviețuirii celulelor cu ajutorul testului clonogenic).

Hipertermia determină numeroase modificări la nivelul proceselor ce au loc în interiorul celulelor, determinând pierderea progresivă a homeostaziei celulare. Unul din procesele-cheie implicate pare a fi denaturarea și agregarea proteică, ce are ca rezultat oprirea diviziunii celulare, inactivarea sintezei proteinelor și inhibarea proceselor de reparare a ADN-ului.

Alte efecte ce apar la nivel celular, ca urmare a tratamentului hipertermic, includ: (1) inhibarea replicării ADN-ului; (2) creșterea degradării proteice, prin căi proteozomale și lizozomale; (3) distrugerea citoscheletului celulei; (4) modificări ale metabolismului (de exemplu, afectarea fosforilării oxidative – procesul prin care se produce energie în trup); (5) alterarea permeabilității membranei celulelor, cu creșterea nivelului intracelular de sodiu, hidrogen și calciu și, astfel, perturbarea manierei de funcționare a celulei respective.

Odată cu creșterea temperaturii (în mod natural sau indusă artificial), vâscozitatea membranei celulare scade, fiind afectate funcțiile de transport ale moleculelor prin membrană – astfel, sunt distruse legăturile celulei respective cu celelalte celule din jur și cu sursele de oxigen. În timpul hipertermiei, permeabilitatea membranei față de anumiți compuși este alterată și, astfel, medicamentele antitumorale administrate concomitent sunt mult mai eficiente.

Efectul antitumoral

Apariția cancerului este, în mare parte, asociată cu afectarea funcțiilor imunitare locale sau sistemice. Gradul de afectare a funcțiilor imunitare determină creșterea și răspândirea celulelor tumorale în organism. În acest context, întărirea sistemului imunitar are o importanță covârșitoare în controlul cancerului primar, în creșterea șanselor de supraviețuire pe termen lung și în controlul recidivelor.

Mecanismele imunitare antitumorale sunt extrem de complexe. Studiile au arătat că limfocitele B și T și celulele NK (natural killer) au capacitatea de a distruge celulele tumorale, iar macrofagele mononucleare au funcții importante de apărare a organismului împotriva tumorilor. Din păcate însă, în cancer aceste mecanisme de apărare în faţa celulei maligne sunt afectate. Aici poate interveni hipertermia, căci însăşi creşterea temperaturii trupului întăreşte aceste funcții imunitare, în manieră directă sau prin intermediul răspunsului imun umoral.

În timpul creșterii temperaturii, metabolismul celulelor (inclusiv al celor sănătoase) crește cu 10% – 15%, pentru fiecare 1°C. Deoarece structura sistemului vascular tumoral diferă de cea a unui țesut sănătos, este incapabilă să se adapteze la această creștere a metabolismului, sunt afectate endoteliul vascular (pereții vaselor de sânge) și elasticitatea celulelor roșii. Drept urmare, crește presiunea internă, are loc tumefierea nucleilor, distrugerea membranelor celulare și a organitelor și, în final, moartea celulelor respective. Pe scurt, efectele hipertermiei includ embolismul și distrugerea vaselor de sânge tumorale, ca și restricționarea formării de noi vase de sânge care să alimenteze creșterea tumorii.

Trialurile clinice (faze II și III) au demonstrat că hipertermia locală este recomandată în cazul tumorilor solide, atât primare, cât și metastatice. Terapia poate crește rata de supraviețuire și calitatea vieții pacientului. De asemenea, ea poate fi aplicată și în scop paliativ, atunci când terapiile convenționale nu mai sunt indicate sau eficiente.

Aparatura și aplicarea controlată a căldurii permit utilizarea ei locală într-un număr mare de cancere, precum cancerul de sân, cancerul de prostată, cancere cu localizare abdominală (stomac, intestin, ficat, pancreas), cancerul pulmonar, cancerul limfatic și diferite alte metastaze. Experiența clinică a arătat că hipertermia locală, în special atunci când este realizată înainte sau după intervenții chirurgicale de eliminare a țesutului tumoral, îmbunătățește parametrii de recuperare a pacientului și scade șansele apariției metastazelor ulterioare.

În Europa, hipertermia locală reprezintă un tratament standard utilizat în cazul cancerului de col uterin și al unor sarcoame. De asemenea, este o alternativă de succes și pentru tratamentul altor tipuri de cancer, cum ar fi cancerul cerebral, de vezică urinară, rectal și esofagian.

În martie 2000, în jurnalul medical The Lancet au fost publicate rezultatele unui studiu clinic de șase ani realizat în Olanda, ce a comparat eficiența radioterapiei și a hipertermiei administrată complementar. Trialul a fost unul randomizat, faza III, și a inclus 358 de pacienți diagnosticați cu diferite forme avansate de cancer (cervical, de vezică urinară, colorectal). Cele mai impresionante rezultate au fost înregistrate în cazul cancerului cervical: eliminarea completă a tumorii la 83% dintre pacienții care efectuaseră tratamentul combinat, comparativ cu 57% în cazul radioterapiei. În plus, rata de supraviețuire în cazul pacienților tratați cu hipertermie și radioterapie a fost de aproape două ori mai mare decât în cazul celor tratați doar cu radioterapie. Totodată, în cazul pacienților cu tratament combinat nu au fost observate efecte secundare (amețeli, grețuri, necesitatea spitalizării), ca în cazul celor cu radioterapie. În urma acestor rezultate, guvernul olandez a aprobat administrarea acestei forme combinate de tratament.

În anul 2009, Societatea Europeană de Oncologie Medicală (ESMO), în cadrul întâlnirii de la Berlin, a prezentat membrilor participanți rezultatele unui trial randomizat, ce a comparat eficiența chimioterapiei simple cu cea a chimioterapiei administrată concomitent cu hipertermia, arătând că rata de supraviețuire s-a dublat în cel de-al doilea grup de la o medie de 18 luni, la 32 de luni.

Institutul Național de Oncologie din America (NCI) afirmă că „hipertermia poate sensibiliza anumite celule la radiație sau le poate afecta pe cele care au rezistență la tratamentul cu radiații. Hipertermia permite administrarea cu succes a unor doze mari de chimioterapice, fără a declanșa apariția de efecte secundare importante”.

Societatea Germană de Oncologie Pediatrică și Hematologie (GPOH) a realizat un studiu clinic în care a inclus 25 de pacienți, cu vârsta medie de 11 ani, diagnosticați cu stadii avansate de sarcoame de țesut moale și tumori Ewing. Pacienților le-a fost administrat un tratament combinat de hipertermie locală și chimioterapie. Rezultatele au arătat că, în urma tratamentului, 12 dintre pacienți nu mai prezentau tumori.

Consiliul de Cercetări Medicale al Marii Britanii (www.mrc.ac.uk), în colaborare cu spitalul Prințesa Margareta, Toronto, Canada (www.uhn.ca/PrincessMargaret), au efectuat cinci experimente comparative aleatorii în vederea cercetării efectelor terapeutice ale tratamentului cu hipertermie și radioterapie. Experimentele clinice, stadiul III, cu 148 cazuri recurente de cancer mamar, au arătat că aplicarea de temperaturi ridicate la nivel tumoral era corelată cu remisia completă a tumorii și cu creșterea perioadei de supraviețuire a pacientului. În cazul a 41 pacienți cu cancer de cap și gât, împărțiți aleatoriu în două grupe, tratament cu radioterapie și tratament cu radioterapie și hipertermie, a fost observată o rată de eliminare a tumorii de 41% în cazul primului grup, și de 83% în cazul celui de-al doilea; rată de supraviețuire 5 ani de 0% în primul grup, și de 53% în grupul al doilea.

Şi în România cercetările au fost demarate. În cadrul Institutului Regional de Oncologie (IRO), Iași, în perioada 2003-2011, 18 pacienți cu sarcoame ale țesuturilor moi, care urmaseră un tratament inițial cu chimioterapice (doxorubicin), au fost supuși unui nou tratament (ifosfamidă), în conjuncție cu hipertermia locală (aplicare, timp de 1 oră, de temperaturi de 41,5°C și 42°C, 3 zile/săptămână). În cazul a 8 dintre pacienți a fost observată o stabilizare a bolii timp de 4 luni, iar în cazul altor 8 pacienți, un răspuns parțial la tratament. Au fost înregistrate efecte adverse ca urmare a chimioterapiei (neutropenie, trombocitopenie, anemie, toxicitate neuronală). Nu a fost observată toxicitate corelată cu hipertermia locală.

Concluzie

Hipertermia reprezintă una dintre cele mai mari şanse de supravieţuire a bolnavilor de cancer, fapt demonstrat astăzi într-o multitudine de studii. Din păcate, însă, în România terapia cancerului prin hipertermie este abia la început. Numai în Bucureşti şi Iaşi, existând aparatura specializată, se poate administra hipertermia locală, iar hipertermia totală se poate realiza numai la clinica Imunomedica din Bucureşti. Mai rămâne însă ca şi medicii să înţeleagă efectele şi să le recomande bolnavilor această terapie.

Sursa articolului: AICI!

 

Tags : , , , , , , , , , ,

Plasturii cu vitamina B12 – Recomandarea specialistului


Plasturii transdermici cu Vitamina B12, recomandaţi de Nicuşor Ploşniţă, tehnician nutriţionist, lector de sănătate al Companiei Bio Eden Lyfe.

Nicusor Plosnita, tehnician nutritionist, va recomanda plasturii cu Vitamina B12, pentru a preveni unele afectiuni generate de carenta acestei vitamine, atat in randul consumatorilor de carne cat , mai ales, la vegetarieni sau vegani.
Sursa din care este extrasa vitamina este o cultura de bacterii. Plasturii transdermici reprezinta o inovatie recenta care permite administrarea unor nutrienti sau substante direct in sange, prin piele.
Contact: NICUSOR PLOSNITA, tehnician nutritionist
-telefon:
VODAFONE-0721.259.276
ORANGE: 0747.128.077
TELEKOM: 0766.340.035
-facebook: Nicusor Plosnita,
-blog: www.centruldio.net/wordpress

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Sezonul rece si provocarile sale



Pentru sezonul rece se impun o serie de masuri  profilactice, de ordin alimentar in primul rand: consumul constient de cantitati mai  mari de  legume si fructe proaspete, pentru a furniza corpului nutrientii esentiali, simultan cu administrarea  unor suplimente naturale de buna calitate. Vom prezenta trei suplimente cu  rol major in  reglarea  imunitatii: Usturoiul , ciuperca Cordyceps Sinensis si Zincul.

ULEIUL DE USTUROI

Usturoiul este o legumă cu multiple calităţi terapeutice cunoscute de multă vreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman.  Pe langă rolul deosebit pe care îl are in buna funcţionare a sistemului cardiovascular, usturoiul posedă un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul digestiei şi oferă protecţie faţă de agenţii cancerigeni.

Documente dintre cele mai vechi amintesc de efectele terapeutice ale usturoiului. De exemplu, constructorii de piramide din Egiptul Antic consumau usturoi, ceapă şi ridichi pentru prevenirea bolilor contagioase.  De asemenea , legiunile romane foloseau cantităţi însemnate de usturoi în alimentaţie.  În acele vremuri usturoiul era recomandat pentru tratarea a peste 60 de boli.  Medicina populară recomandă usturoiul mai ales în cazuri de hipertensiune şi obezitate.

In China,  preparatele vindecătoare din usturoi se cunosteau cu 2600 de ani î. Hr. și erau folosite ca remedii menite sa crească rezistența si forta fizica, în munci fizice foarte grele.

Uleiul de usturoi era folosit in Babilon cu 4500 ani i.Hr. Cu sucul sau terciul din usturoi se ungeau înțepăturile albinelor sălbatice, mușcăturile de șarpe.

Pentru a elimina problema mirosului puternic al usturoiului s-a creat versiunea suplimentelor alimentare. Astfel, prin presare la rece, se extrag din usturoi substantele active, nealterând calitatea si puterea lor. Rezultatul final este uleiul de usturoi sub forma de capsule gelatinoase. S-a constatat ca doar 1-2 capsule gelatinoase acționează ca 2-3 căpățâni de usturoi în stare naturală.

Cercetatorii de la Emory University School of Medicine din Statele Unite ale Americii au descoperit și o altă calitate a usturoiului și anume aceea de “aparator al inimii” în fața atacului de cord.
Ei susțin că uleiul de usturoi conține o substanță, denumită trisulfura de diallyl, care protejeaza tesuturile coronariene. Administrat oral, in cantitati mici, uleiul de usturoi poate inlocui cu succes tratamentele injectabile folosite pana acum pentru “repararea” tesuturilor cardiace.

Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanţă cu un puternic efect antibiotic.  Acest compus rezultă în urma acţiunii unei enzime- alinaza- asupra alinei din compoziţia plantei.

Usturoiul este un foarte bun aliat al organismului impotriva parazitozelor intestinale.

Uleiul de usturoi este bogat in albumine, grăsimi, vitamine (C, E, P, D, grupa B), minerale (iod, potasiu, sodiu, calciu, seleniu, sulf, crom, fosfor), inulin, uleiuri vegetale.

Usturoiul este singurul antibiotic care elimină bacteriile și protejeaza corpul, in acelasi timp.

 

  1. -    bolile aparatului respirator: bronsita, astm bronsic, pneumonie, tuberculoza;
  2. -    bolile sistemului cardiovascular: hipercolesterolemie, ateroscleroza;
  3. -    dereglari ale microcirculatiei sanguine, hipertensiune arteriala;
  4. -    disbacterioze, gastrite, colite, constipatii cronice, dizenterie;
  5. -    boli ale ficatului, hepatite cronice, ciroze;
  6. -    terapia infectiilor intestinului subtire si a colonului, paraziti intestinali;
  7. -    terapia bolilor oncologice;
  8. -    dereglari functionale ale splinei;
  9. -    boli ale sistemului nervos: migrene, insomnii;
  10. -    boli ale pielii: dermatite, psoriazis, eczeme, furunculoza;
  11. -    dereglari sexuale, diminuarea potentei;
  12. -    boli reumatismale;
  13. -    astenie, oboseala cronica; diabet;
  14. -    boli ale rinichilor,  eliminarea și prevenirea formării litiazei renale (pietre la rinichi).

 

O capsula de Ulei de usturoi contine: ulei de usturoi – 270 mg; excipienti: gelatina – 35 mg, glicerol – 45 mg.

Flacon cu 120 capsule x 0,35g /capsula = 42gr

Se recomanda copii:
•    sub 5 ani, câte 1 capsulă pe zi;
•    de la 5 ani, câte 1-2 capsule pe zi;
Adulti: 1-2 capsule de 2-3 ori pe zi, înainte de masă cu aproximativ o jumatate de ora.

Ulei de usturoi nu va fi administrat femeilor gravide sau celor care alapteaza, persoanelor care suferă de gastrită acută.

 

 

 

 

 

 

CIUPERCA CORDYCEPS SINENSIS

Cu 1500 de ani în urmă în munţii Tibetului a fost descoperită o ciupercă: Cordyceps Sinensis. Legenda spune că un cioban păstorind în acea zonă a observat că animalele sale deveneau mai energice, mai sănătoase după consumarea ciupercii. Ulterior, despre această ciupercă Cordyceps Sinensis s-au interesat medicii de la Curtea Imperială Chineză şi, studiindu-i calităţile, au început s-o folosească în tratarea unor suferinţe ale membrilor familiei imperiale.

Proprietăţile Cordycepsului Sinensis sunt atât de benefice în rezolvarea problemelor de sănătate încât la prima vedere par a nu fi adevărate, dar legenda relatează despre fapte reale a căror veridicitate a fost demonstrată în 1993, când echipa de atletism a Chinei, la Campionatul Mondial din Germania, a cucerit 9 recorduri mondiale la întrecerile pe diferite distanţe, în următorul an, 1994, la Roma, au fost cucerite încă 5 recorduri mondiale. Recordul la 10.000 metri a fost depăşit cu 42 de secunde, la 3.000 metri cu 10 secunde. Secretul acestor succese a fost nutriţia corectă, îmbogăţită fiind şi cu Cordyceps Sinensis, a mărit rezistenţa şi energia sportivilor. Din acel moment savanţii din toată lumea au început să cerceteze Cordyceps Sinensis şi au constatat ca acesta poate fi consumat de către oricine, fiindcă nu dăunează sănătăţii, ci dimpotrivă, restabileşte şi regenerează funcţiile fiziologice ale corpului uman, mărindu-i rezistenţa şi restabilindu-i energia pierdută în timpul eforturilor fizice şi intelectuale.
  • Prin ce se explică aceste proprietăţi aproape magice ale produsului Cordyceps Sinensis?

Cordyceps Sinensis creşte în munţii Chinei, aflaţi la o înălţime de 3.000-5.000m, unde condiţiile climatice sunt grele: temperatura medie anuală este cuprinsă între – 0,2/- 0,8 grade Celsius, umiditatea 50-70%, ninge 140-286 de zile pe an, vara este foarte scurtă şi plouă mai tot timpul. Pentru ca o plantă să supravieţuiască ceva în asemenea condiţii este nevoie să îşi asigure rezerve de substanţe cu proprietăţi speciale. În timpul iernii, Cordycepsul Sinensis supravieţuieşte în sol sub formă de cocon. Odată cu venirea verii, lăstarele coconului iese de sub pământ devenind pe deplin plantă. Vara, sporii acestei ciuperci se împrăştie purtaţi de vânt, se aşează pe larve de fluturi şi îşi încep existenţa ca paraziţi. Larva afectată se acoperă cu pământ şi dezvoltă capacităţi excepţionale de supravieţuire hrănindu-se cu rizomi unor plante alpine: Polygonum Alpinum, Astragal, Ofiopogon.

În corpul ciupercii se găsesc peste 72 de microelemente, peste 80 de fermenţi, aminoacizi, beta-caroten, vitaminele E, C, seleniu, etc..
În organism, Cordycepsul Sinensis este absorbit în totalitate de celulă, îmbunătăţindu-i energia şi capacitatea de funcţionare.

  • Proprietăţile profilactice ale produsului Cordyceps Sinensis recomandă utilizarea acestuia:
  • 1. Ca imuno-modulator perfect, întrucât acţiunea sa reglatoare se manifestă în două direcţii: fie pentru activarea imunităţii atunci când sistemul imunitar este epuizat, sau pentru diminuarea ei în cazurile de manifestare excesivă a stării imune.
  • 2. Ca antibiotic natural – Cordyceps Sinensis are o acţiune bacteriostatică asupra mai multor bacterii patogene, cum ar fi : pneumococul, streptococul, stafilococul.
  • 3.  Antiinflamator.
  • 4.  Vasodilatator moderat al arteriolelor, ameliorează circulaţia din miocard şi plămâni. Datorită faptului că măreşte circulaţia coronariană moderat dar în timp îndelungat cordyceps sinensis preîntâmpină formarea trombilor.
  • 5. Creşte capacitatea de a suporta oboseala şi hipoxia, scade nivelul lipidelor în sânge, măreşte capacitatea antioxidantă a celulelor.
  • Numeroase observaţii clinice au arătat trei particularităţi de bază ale Cordycepsului Sinensis:
  • 1. Spectrul larg de acţiune.
  • 2. Folosirea sa ca adjuvant al medicaţiei de bază într-un mare număr de boli, creşte eficienţa acesteia în mod semnificativ, asigurând obţinerea unor rezultate considerabil îmbunătăţite.
  • 3. Nu are toxicitate şi nici efecte adverse.
  • Cordyceps Sinensis este indicat în:
  • • afecţiuni ale organelor respiratorii: bronşită, pneumonie, astm bronşic, emfizem pulmonar, tuberculoză;
  • • afecţiuni ale sistemului cardiovascular: ateroscleroză, stenocardie, infarct miocardic;
  • • afecţiuni ale căilor urinare: cistită, pielonefrită, glomerulonefrită, colici renale ş.a.;
  • • afecţiuni ale ficatului: hepatite, ciroze, steatoza;
  • • afecţiuni ale sângelui: hemoragii, anemii, leucemii;
  • • afecţiuni imunitare;
  • • tumori maligne ale diferitor organe, chiar în ultimele stadii ale bolii, asigură o toleranţă mai bună la radio şi chimioterapie;
  • • eliminarea activă din organism a substanţelor toxice, în cazul intoxicaţiilor alimentare sau a terapiei cu tratamente dure de sinteză;
  • • reglarea şi mărirea capacităţii de toleranţă în cazul transplantelor de organe;
  • • tratarea bolilor ţesutului conjunctiv: artrită, poliartrită reumatoidă, osteopenie, spondiloză cervicală, osteoporoză, artroză, radiculite, osteomielita, fracturi osoase;
  • • prevenirea îmbătrânirii premature, situaţii de stres;
  • • creşterea performanţelor sportive şi intelectuale.
  • COMPOZIŢIE

O capsulă de Cordyceps Sinensis conţine: miceliu de cordyceps sinensis 392 mg şi stearat de magneziu 8 mg.

  • MOD DE ADMINISTRARE

Se recomandă copii:
- sub 5 ani, câte 1-2 capsule pe zi;
- de la 5 ani, câte – 2-3 capsule pe zi;
Adulţi: 2-3 capsule de 2-3 ori pe zi, înainte de masă cu aproximativ o jumătate de oră.

  • CONTRAINDICAŢII

Cordyceps Sinensis nu va fi administrat femeilor gravide sau celor care alăptează.

O cutie de Cordyceps Sinensis conţine 150 capsule×0.4g.

 

 

 

 

 

 

ZINCUL

Zincul este considerat unul dintre cele mai importante oligoelemente necesare organismului datorită rolului său în numeroase procese indispensabile celulelor corpului. Organismul uman conține aproximativ 2 – 3 grame de zinc, răspândit în oase, dinți, mușchi, piele, ficat, leucocite, ochi, păr și unghii. Aceste țesuturi folosesc zincul în diverse procese, dar, acest element nu formează reserve, de aceea, pentru a avea asigurat permanent un nivel optim de zinc organismul depinde de asimilarea sa din alimentație.

Conținutul de Zinc în organismul omului sănătos atinge aproximativ 1,4-2,3 gr. În medie, necesarul trebuie completat în fiecare zi cca. 10-20 mg de zinc. Pentru copii în perioada de creștere și pubertate sunt necesare în fiecare zi 10 mg de zinc, la sugari – 3,5 mg de zinc. Femeile însărcinate trebuie să asimileze în fiecare zi câte 30 mg de zinc.

Zincul intră în structura a peste 300 de enzime cu funcții vitale pentru organism.

Zincul are proprietăți antiiflamatorii și intervine în funcționarea sistemului imunitar prin reglarea celulelor componente ale acestuia, iar gustul, mirosul și văzul sunt dependente de acest oligoelement.

Sfera de acțiune a Zincului:

11. Zincul întărește sistemul imunitar, are efect asupra 40 de tipuri de viruși și reduce necesarul de antibiotice.

  1. •    Apariția petelor albe pe unghii, despicarea vârfurilor părului și căderea acestuia,
  2. •    Uscarea conjuctivei, pielea solzoasă, psoriazis, acnee, eczeme, diferite boli ale pielii,
  3. •    Clavusuri ale comisurilor gurii, diaree, infecții frecvente, probleme de creștere la copii,
  4. •    Feți subponderali, funcționarea incorectă a testiculelor, ovarelor,
  5. •  Lipsa/scăderea apetitului sexual, sterilitate, impotență, diminuarea cantității de testosteron, calitatea și cantitatea scăzută a spermei,
  6. •    Lipsa hormonilor de creștere, slăbirea mușchilor, depresie, stări de frică, dezvoltarea intelectuală scăzută la copii.

De reținut:

O tabletă de Zinc Tablet conţine: lactat de zinc -16 mg (conținând 4 mg zinc, (40%*DZR)). Excipienţi: sucroză- 600 mg, amidon – 235mg, dextrină – 84 mg, sorbitol – 50 mg, stearat de magneziu – 10 mg, acid citric – 5 mg.
*DZR – Doza Zilnică Recomandată, conform Hotărârii M.S. Nr. 685/2009.

Se recomandă copii:    sub 5 ani, câte 1 tabletă pe zi;
de la 5 ani, câte 1 tabletă pe zi;
Adulţi: 1-2 tablete pe zi, înainte de masă cu aproximativ o jumătate de oră.

O cutie de Zinc Tablet conţine 60 tablete × 1g.

24 luni.

  • CONDIŢII DE DEPOZITARE
Se păstrează într-un loc uscat.


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,