Posts Tagged ‘bioreaonanta

Efectele dezastruoase ale vaccinării asupra creierului uman

Făcând parte din marea gamă a produselor farmaceutice de sinteză, vaccinurile ocupă o poziție aparte, având în vedere că ele sunt destinate ființelor umane sănătoase. Industria farmaceutică câștigă anual sume exorbitante din comercializarea vaccinurilor prin intermediul unei publicități abile, omițând de cele mai multe ori să prezinte efectele secundare dezastruoase pe care vaccinurile le pot declanșa.

În ultimii ani, numeroși medici și oameni de știință au tras semnale de alarmă în privința pericolului real pe care îl reprezintă vaccinarea. Degenerare neurologică, afectarea structurii creierului și funcțiilor acestuia, reacții autoimune exagerate care pot produce chiar și decesul, sunt câteva dintre consecințele dramatice care au apărut în urma vaccinării.

Mai mult decât atât, în prezent o echipă de cercetători lucrează la creearea unui vaccin care poate altera centrii emoționali din creier, creându-se astfel premizele implementării unui plan de control mental al populației vaccinate.

Vaccinurile aflate în uz conțin toxine extrem de puternice

Vaccinurile sunt compuse din agentul împotriva căruia este menit vaccinul și o substanță ajutătoare care stimulează imunitatea, făcând sistemul imunitar să reacționeze cât mai intens și pentru cât mai mult timp. Printre cei mai întâlniți aditivi „ajutători” din vaccinuri se află mercurul, derivații acestuia cum ar fi thimerosalul, compușii de aluminu și monoglutamatul de sodiu.

Numeroase studii au demonstrat că aluminiul combinat (în special cu fluorul) devine extrem de nociv pentru creier, unde se acumulează și condiționează creierul să aibă o reacție autoimună exagerată.

De fiecare dată când vaccinul pe care îl primim declanșează un răspuns al sistemului imunitar, se declanșează de asemenea și un răspuns inflamator. Având în vedere că sistemul imunitar al creierului este strâns legat de cel al trupului, cele două se activează concomitent.

Atunci când trupul este invadat de un agent patogen natural, răspunsul imunitar diminuează după o perioadă de timp relativ scurtă, pe când în cazul unei singure vaccinări creierul poate rămâne într-o stare de hiper activare imună continuă pe o perioadă de doi ani de zile. În cazul în care sistemul imunitar este activat curând de un alt vaccin, rezultatele pot fi devastatoare. Următorul vaccin pe care îl vom primi va accentua și va declanșa din nou reacția inflamatoare de la nivelul creierului, care va elibera excitotoxine, acid glutamic (sau glutamat, extrem de toxic pentru creier atunci când se află înafara celulelor) și acid chinolinic.

Un mare număr de enzime sunt afectate de vaccinuri care conțin mercur sau aditivul derivat thimerosal, inflențând astfel negativ atât structura creierului cât și capacitatea acestuia de a echilibra nivelul de glutamat. Aceasta va declanșa excitotoxicitatea, va mări numărul de radicali liberi, va inhiba enzimele importante din creier și va dezechilibra ADN-ul. Conform doctorului american Joseph Mercola, vaccinurile împotriva gripei (Flulaval, Fluvirin, Fluzone, Afluria CSL) conțin suficient de mult mercur pentru a produce toate aceste dezechilibre.

La aceste efecte secundare profund nocive putem adăuga faptul că, potrivit studiilor medicale existente la ora actuală, 60% din vaccinuri sunt contaminate cu viruși străini sau compuși virali. Aceste fragmente virale pot declanșa inflamarea cronică a creierului precum și excitotoxicitate. Conform unor studii medicale realizate de doctorul Joseph Mercola, virusurile vii conținute în vaccinuri pot pătrunde la nivelul creierului, unde pot rămâne pentru totdeauna, determinând distrugerea treptată a țesuturilor fără simptome evidente pentru o lungă perioadă de timp. Aceasta poate conduce la degenerarea creierului și inflamarea sa, care sunt în mod clasic asociate cu bătrânețea.

Unele cadre medicale au evidențiat toxicitatea thimerosalului prezent în vaccinuri

Tot mai multe voci din lumea medicală au tras un semnal de alarmă asupra numeroaselor probleme care apar în urma vaccinării, unele dintre acestea fiind deosebit de grave, așa cum am arătat. De exemplu, cu ocazia unui congres organizat de Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor în Simpsonwood, Georgia (SUA), unele dintre cadrele medicale prezente și-au exprimat îngrijorarea cu privire la aditivii din vaccinuri. Redăm în contiunare câteva dintre cele mai semnificative declarații ce au fost făcute cu această ocazie.

Vă rog să îmi iertați această intervenție personală dar am primit la ora opt un telefon urgent de la familia mea cu ocazia nașterii nepotului meu. Este primul meu nepot și nu vreau ca el să primească un vaccin cu thimerosal.” Dr. Robert Jonshon, imunolog, Universitatea din Colorado

Numărul de cazuri care atestă legătura certă între autism și mercur sunt semnificative din punct de vedere statistic. Puteți să le întoarceți pe toate părțile. Ele sunt liniare și semnificative din punct de vedere statistitc.” Dr. William Weil, Academia de Pediatrie

S-a ajuns într-o situație în care rezultatele acestor studii trebuie să fie asumate și chiar dacă această comisie decide că nu există nicio asociere [n.n. între vaccinuri și autism] și această informație este făcută publică, rămân totuși rezultatele studiilor care vor fi preluate de către alții și vor fi utilizate în alte scopuri pentru care acest grup nu este responsabil. Sunt foarte îngrijorat în legătură cu aceasta. Mai ales pentru că eu consider că este prea târziu să se mai poată face ceva. Mandatul meu, poziția mea în acest grup mă obligă să mă asigur că, la sfârșitul zilei, 100 000 000 de oameni sunt vaccinați, atât anul acesta cât și mulți ani de acum înainte și că vom fi nevoiți să folosim vaccinuri care conțin thimerosal, dacă nu se petrece vreun miracol și nu este găsită o alternativă mai bună.”  Dr. John Clements, consilier pe probleme de vaccinare în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății

În ciuda faptului că industria farmaceutică a făcut în ultimii ani numeroase afirmații controversate asupra faptului că vaccinurile nu mai conțin thimerosal, dacă citim cu atenție prospectele, acest aditiv este conținut de majoritatea covârșitoare a vaccinurilor de pe piață.

Populației, care este convinsă prin propaganda susținută a industriei medicale să primească aceste vaccinuri extrem de toxice, îi sunt ascunse efectele secundare dezastruoase ale aditivilor conținuți de acestea. De exemplu, vaccinul Gardasil împotriva virusului HPV, pe care îl primesc numeroase femei din lumea întreagă, a fost aprobat în ciuda faptului că prezintă numeroase efecte adverse deoseobit de grave și chiar poate conduce la deces.

Gardasil, un vaccin controversat cu efecte secundare deosebit de grave

De la aprobabarea sa acum șapte ani, sute de femei s-au îmbolnăvit grav, devenind de nerecunoscut în urma vaccinării cu Gardasil, altele au murit ca urmare a răspunsului imun exagerat pe care vaccinul l-a declanșat în creierul lor. Conform unui raport al Centrului de Vaccinare Națională din SUA, citat într-un articol de către compania de presă CBS în anul 2009, în medie, în anii 2008 și 2009, 29 de femei au murit în urma primirii vaccinului Gardasil.

Unele din efectele secundare ale controversatului Gardasil sunt: tromboză, febră, grețuri, vărsături, atacuri cerebrale, avorturi spontane, sindromul Guillain Barre (paralizie), afecțiuni ale inimii, probleme neurologice determinate de un răspuns autoimun exagerat, moarte.

Gabby Attkins, o studentă eminentă a cărei sănătate s-a deteriorat extrem de mult în urma vaccinării cu Gardasil, afirma într-un interviu pentru CBS, în anul 2009:

Era ca o modă între prietenele mele și am zis că sigur ne facem vaccinul. Ne-am simțit aproape presate să facem asta din cauza publicității insistente care i se făcea.”

Tânăra s-a îmbolnăvit din ce în ce mai grav după fiecare vaccin dar nu a știut ce are până când neurologul său, Dr. Dwight Lindholm nu a bănuit că ar putea fi vorba despre efectele secundare ale vaccinului Gardasil.

Părerea mea este că prea multe persoane prezintă efecte secundare pe termen lung”, a declarat acesta.

Centrul de Vaccinare Națională, o organizație privată din SUA, a comparat efectele secundare ale Gardasil cu cele ale unui alt vaccin (împotriva meningitei), destinat de asemenea unui segment tânăr al populației. Rezultatele au arătat că vaccinul Gardasil a înregistrat de trei ori mai multe efecte secundare, mai mult de 5 000, ceea ce înseamnă cu 30 % mai ridicate decât în cazul celuilalt vaccin.

În același articol CBS, Chris Tarsell, tatăl unei tinere care a murit la trei săptămâni după ce a primit al treilea vaccin Gardasil, a declarat că dacă ar fi fost informați ar fi putut preveni nenorocirea.

Barbara Loe Fisher, cofondator al Centrului de Vaccinare Națională a afirmat:

Cunoaștem în urma acestui studiu că există mai multe reacții adverse și decese asociate vaccinului Gardasil decât în cazul oricărui altuia care este dat aceluiași grup de vârstă. Este iresponsabil să nu luăm atitudine.”

Într-un articol intitulat Moartea survenită după vaccinarea cu Gardasil: cauzală sau întâmplătoare?, publicat în revista Dezbaterea afacerilor farmaceutice, doctorii Chris Shaw și Lucija Tomljenovic au examinat mostre preluate din creierele unor tinere decedate, în vârstă de 19 și 14 ani. Aceștia au descoperit prezența HPV-16-L1, unul dintre antigenii (substanță care declanșează răspunsul autoimun) care sunt folosiți atât pentru Gardasil cât și pentru Cervarix, descoperind particule ale acestuia în vasele de sânge ale creierului. Unele dintre aceste particule aderaseră la pereții vaselor de sânge deși teoretic acest antigen nu are ce căuta în țesuturile creierului.

În ciuda acestor mărturii, la care se adaugă multe altele, prezente pe site-urile speciale de internet aparținând victimelor Gardasil, Compania farmaceutică Merk (producătoarea Gardasil), CDC (Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) și FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente) refuză să scoată produsul de pe piață susținând că „beneficiile vaccinului depășesc efectele secundare”. Contrar acestor afirmații, vaccinul Gardasil rămâne în continuare controversat: începând cu aprobarea sa, care nu corespunde normelor de siguranță legale și culminând cu lipsa acută de informare și transparență.

Este important să remarcăm asocierea unui anumit segment al populației și anume fetele și femeile tinere cu acest vaccin criminal. La o cercetare mai atentă ne putem pune întrebarea dacă nu cumva vaccinarea cu Gardasil este un gen de experiment științific morbid asupra ființelor umane care ar putea deveni în viitor mamele noilor generații? Având în vedere scopul așa-zișilor „iluminați” de a crea o nouă ordine mondială pe această planetă, în care ființele umane să fie transformate în sclavi robotizați, care să muncească  fără crâcnire pentru elite, nu este exclus să se încerce „programarea” generațiilor umane viitoare prin controlul și dezechilibrarea sănătății femeilor și tinerelor din prezent.

Oricât de science fiction ar suna, ipoteza experimentelor științifice asupra femeilor tinere cu intenția de a le influența scoarța cerebrală prin intermediul vaccinurilor merită să fie investigată cu atenție. Din acest punct de vedere este important să menționăm exemplul unei boli misterioase, neurologice, care a afectat creierul mai multor femei din statul Philadelphia, SUA.

O nouă boală cerebrală misterioasă ar putea fi provocată de vaccinarea experimentală a populației

În anul 2013, mai multe femei tinere au ajuns la spital acuzând stări de confuzie, halucinații severe, pierderea controlului asupra mișcărilor trupului, pierderea controlului asupra propriilor emoții. Stările se agravau până când pacientele deveneau catatonice, având nevoie să fie intubate pentru a putea respira. În medie, boala nu dura mai mult de câteva luni, femeile revenindu-și, cel puțin aparent, pentru a putea povesti îngrozite coșmarul prin care trecuseră din cauza acestei boli.

Într-un moment plângeam în hohote pentru ca în următorul să izbucnesc în râs. Corpul meu avea mișcări ciudate, de exemplu, mâinile îmi rămâneau întinse în față. Aveam un comportament relativ normal pentru ca apoi să încep să halucinez și să insist că tatăl meu m-a răpit. Doctorii le-au spus părinților mei că am creierul în flăcări.” Susannah Cahalan

Eram foarte paranoică și maniacă, îmi puteam da seama că ceva nu era în regulă cu mine. Aveam halucinații cu camioane care mă urmăreau.” Emily Gavighan

Fiica mea s-a zbătut între viață și moarte pentru săptămâni întregi. O pierdeam, iar asta era ceva peste puterile mele de a controla.” Bill Gavighan, tatăl lui Emily

În urma investigațiilor medicale, s-a descoperit că nu era vorba de o afecțiune psihică ci de una neurologică, având drept sursă inflamarea creierului. Medicii au numit fenomenul Encefalita Receptoare Anti-NMDA (cu alte cuvinte, anticorpii au atacat țesuturi din creier provocând inflamarea acestora). Totuși, cadrele medicale au afirmat că nu cunosc cu exactitate cauza bolii și că pot doar bănui ce anume a produs-o.

Atât selectivitatea acestei boli misterioase (au fost afectate doar femeile tinere de pe o arie redusă), cât și simptomele care seamănă izbitor cu un răspuns autoimun declanșat în urma vaccinării, i-au făcut pe mulți să afirme că „noua boală” este rezultatul unui criminal experiment de vaccinare. Având în vedere că o boală determinată de un răspuns autoimun exagerat în mod normal nu dispare după câteva luni, unii cercetători au afirmat că ar putea fi vorba, de fapt, despre o afectare a creierului produsă de bacteriofagi creați în laborator, care ar fi fost introduși în mod intenționat în organism prin intermediul vaccinurilor. Aceste microorganisme având o structură destul de simplă pot altera anumiți centrii nervoși ai creierului, în special centrii emoționali, determinând simptomele dramatice descrise în cazurile din Philadelphia.

Această ipoteză îngrijorătoare nu a fost demonstrată deocamdată, însă ea nu este imposibilă. Oricât de neverosimil poate să pară, la ora actuală există o serie de cercetări stranii care vizează descoperirea unor vaccinuri ce ar putea influența răspunsul centrilor nervoși din creier, în vederea alterării reacțiilor emoționale ale ființelor umane.

O viziune stranie asupra viitorului omenirii prin intermediul unui vaccin creat pentru a influența centrii emoționali din creier

În urmă cu câțiva ani, profesorul neurobiolog Robert Sapolsky de la Universitatea Stanford anunța că lucrează împreună cu echipa sa la un antidot împotriva stresului – o substanță modificată genetic care va putea fi introdusă în trup prin vaccinare. Acest vaccin anti-stres, spun cercetătorii, va elimina necesitatea terapiilor de relaxare cum ar fi, de exempu, meditația sau exercițiile fizice.

Sapolsky a adaptat un virus herpetic care să transporte gene pentru protecție neurologică în profunzimea creierului, pentru a neutraliza astfel hormonii secretați în perioadele de stres, înainte ca aceștia să devină nocivi. În anul 2012, echipa de cercetători anunța că experimentele efectuate pe cobai au dat deja rezultate, însă este nevoie de mai mulți ani ca vaccinul să fie pregătit pentru a putea fi testat pe oameni.

Vaccinul anti-stress ar putea schimba societatea” a afirmat Sapolsky, binecunoscut pentru viziunea sa materialistă și evoluționistă.

La oameni, acest virus modificat genetic va scurt-circuita răspunsul creierului în urma stresului.”„Te va lăsa mai proaspăt și gata de a face față unei noi amenințări, astfel încât să-ți poți menține dinamismul dar cu un calm focalizat în loc de o proastă dispoziție.” Oricât de tentantă poate să pară această posibilitate, în realitate ea este o manipulare biologică total lipsită de discernământ ce conduce la alienare, anestezie emoțională și deschide larg poarta către manevrarea ființelor umane și transformarea lor în sclavi robotizați.

Vaccinul antistres al viitorului blochează apariția unor reacții naturale de oboseală, de refuz, de respingere sau chiar de iritare, ce ne semnalează un exces, o depășire forțată a limitelor pe care deocamdată le avem. Devenind insensibili la aceste semnale ale trupului, nu facem decât să ne îndepărtăm tot mai mult de echilibrul natural. Dincolo de pretențiile înfumurate ale așa-zișilor oameni de știință, acest vaccin nu reprezintă în niciun caz o soluție. Stresul arhiprezent în societatea în care trăim nu arată incapacitatea noastră biologică de a face față provocărilor vieții, ci lipsa noastră de maturitate interioară și faptul că societatea ne impune un ritm și o direcție aflate în dezacord cu legile firii. (De altfel, într-o societate sănătoasă oameni cu astfel de idei nu ar fi fost nicidecum considerați savanți și nu s-ar fi alocat sume consistente pentru a sponsoriza asemenea cercetări dubioase, vădit neghioabe.)

Fără îndoială că docilitatea și robotizarea pe care ar putea să le genereze un astfel de vaccin, doar în aparență inofensiv, ar schimba în rău nu doar societatea ci și rasa umană.

Articol preluat de pe site-ul www.yogaesoteric.net


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Despre virtuțile terapeutice ale hreanului

Este o plantă cu totul specială, aflată la limita dintre sălbatic şi domestic. Ce înseamnă aceasta? Că, pe de o parte, este foarte bogată în nutrienţi, la fel ca legumele cultivate, iar pe de altă parte, că are o rezistenţă cu totul ieşită din comun, asemeni buruienilor. Chiar acum, când natura pare îngheţată sub stratul de omăt, rădăcina hreanului trăieşte în pământ, fiind gata ca la întâiul dezgheţ să scoată la suprafaţă primele frunzuliţe, înaintea tuturor celorlalte plante. Iar o asemenea forţă vitală, depozitată într-o singură rădăcină, are efecte terapeutice pe măsură

Denumirea sa ştiinţifică este Armoracia rusti­cana, şi este o rudă foarte apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Dacii preţuiau şi ei hreanul foarte mult. De altfel, însuşi medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomeneşte şi denumirea sa dacică: “usturonila”. În medicina populară româ­nească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecţiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecţioasă şi fiind specifice sezonului rece.

Fişă biografică

Rădăcina hreanului conţine foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator şi imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conţine şi minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul şi magne­ziul. Mirosul înţepător şi gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuşi chimici, între care şi aşa-numiţii glucozinolaţi. Aceştia din urmă s-au dove­dit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăună­toare, fiind de multe ori mai eficienţi decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conţinut în rădăcina de hrean are şi proprietăţi citostatice foarte puternice, glucozinolaţii fiind efici­enţi în foarte multe forme de cancer (de piele, de plă­mâni, de colon, de stomac etc.).

Cum se administrează hreanul

Salata de hrean

Metoda de obţinere este destul de simplă: trei-şase rădăcini de hrean se spală, se curăţă bine şi se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roşie fiartă şi dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine şi se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean şi sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă la macerat conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un afrodiziac foarte puternic.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­dări: astm, bronşită cro­nică, afecţiuni ale căilor respira­torii medii şi infe­rioare, în general.

Cataplasme cu hrean

  • Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare sen­zaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este preferată o variantă mai blândă:
  • Varianta 2: Mai întâi, se obţine făina de hrean din rădăcinile tăiate cubuleţe şi uscate pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură. Atunci când se elimină complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean. Se pun într-un vas 2 linguri din această făină şi 2 linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Se înveleşte în tifon şi se aplică pe locul afectat vreme de o oră.

Tratamente cu hrean

  • Boala canceroasă - un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că adminis­trarea zilnică de hrean creşte re­zis­tenţa organismului uman la boa­la canceroasă, atât în ce pri­veşte prevenirea îmbolnăvirii, cât şi la tratamentul bolii deja insta­la­te. Pacienţii cu tumori cu dife­rite localizări prezintă o mai bună vita­li­tate, evoluţia bolii este înce­tinită, celelalte trata­mente – fie ele natu­rale sau alopate – sunt po­tenţate de către acest super-ali­ment. Se admi­nistrează, în mod spe­cial, salata de sfeclă cu hrean, minimum 50 de grame pe zi.
  • Infecţii urinare (cis­ti­tă), infecţii renale – Cincizeci de grame de hrean proaspăt, inge­rate pe parcursul unei zile, atacă bacte­riile parazite din rinichi, ve­zică şi de pe traiectul urinar, dis­trugându-le. Tratamentul este de durată (mi­nimum 21 de zile) şi se asociază cu oricare altă for­mă de tratament cu anti­biotice, naturale sau de sinteză.
  • Retenţie de lichide – Consumul regulat de hrean, mai ales după orele după amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenţiei de apă.
  • Tuse de diverse etiologii - se iau 5-6 lin­guriţe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul gâtului şi al arborelui bronşic. Suplimentar, se consumă salata de hrean cu sfe­clă roşie, câte 50 de grame, de două ori pe zi.
  • Bronşită cronică şi acută - se consumă zilnic 4-10 linguriţe de hrean ras, simplu sau în salata cu sfeclă roşie, al cărei mod de preparare l-am pre­zentat mai sus. Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are efecte antibio­tice puternice, expectorante şi bronhodilatatoare.
  • Polipii uretrali - se iau de trei ori pe zi câte trei linguriţe de suc de hrean, dizolvate într-un pahar de apă. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de trei luni, urmate de alte trei luni de pauză. În paralel, se va ţine un regim alimentar alcalin, cu foarte multe zar­zavaturi şi legume verzi, fără carne, şi cu cât mai puţine proteine animale.
  • Anemie la adulţi - se consumă câte 15-20 de linguriţe de salată de hrean cu sfeclă roşie pe zi. Hrea­nul conţine mici cantităţi de fier, dar cel mai im­por­tant rol al său este optimizarea digestiei şi a metabo­lismului, aşa încât fierul prezent în ce­le­lalte alimente să poată fi asimilat de către or­ganism.
  • Inapetenţă, anemie la copii - se con­sumă cel puţin o dată pe zi o salată obţinută din hrean ras fin (1-2 linguriţe), măr cu tot cu coajă (2 linguriţe), sfeclă roşie (1-2 linguri) şi morcov (1-2 lin­guri). Această mini-cură se ţine minimum o lună, fiind re­comandată cu precădere pe peri­oada iernii şi la tre­cerea de la sezonul rece la cel cald.
  • Reumatism, gută - într-o cană de lapte cald se pun 1-2 linguriţe de suc de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tra­tament durează minimum trei săptă­mâni, având efecte antiinflamatoare şi de­toxi­fiante.
  • Sinuzită, rinită - iată cel mai puternic şi rapid remediu contra acestor afecţiuni, preluat din medicina populară românească: într-o basma de culoare roşie (aşa cere tradiţia!) se pun 2 linguriţe de hrean ras. Se aplică pe zona frunţii, atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsura pe piele. Nasul se des­fun­dă aproape instan­ta­neu şi încep să fie eliminate se­creţii din abun­denţă, curăţindu-se astfel căile res­pi­ra­torii superioare. Se re­co­mandă să se facă acest trata­ment, cu efecte extrem de rapide, câte patru-cinci zile la rând. Dacă aveţi pielea prea sensibilă şi nu suportaţi hreanul aplicat direct, este sufi­cient să inspi­raţi, de cât mai aproape de nas, vaporii emanaţi de rădăcina proas­păt rasă.
  • Dureri articulare - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu hrean crud, atât timp cât nu apare senzaţia de arsură. Suplimentar, după înde­părtarea cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.
  • Paralizie facială - se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o cata­plasmă cu făină de hrean şi in, obţinută după reţeta de mai sus. Peste compresă se pune un nailon şi se ţine o sticlă cu apă caldă, aşa încât să se obţină o uşoară hi­per­termie locală. Fiecare aplicaţie nu va dura la început mai mult de 1 minut, ajungându-se într-o săptămână la 10-15 minute, cu grijă pentru ca pielea sensibilă a obra­zului să nu fie lezată.
Precauţii şi contraindicaţii

Intern, hreanul se administrează cu prudenţă per­soanelor cu colon iritabil sau care suferă de colită de fer­mentaţie. Abuzul de hrean în alimentaţie duce la deranjamente digestive şi tulburări nervoase. Extern, mai ales sub formă de cataplasmă, hreanul va fi folosit cu prudenţă de către persoanele care au pielea sensi­bilă, alergică.

Reţetă cu hrean pentru bolile de plămâni

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, şi se ţin timp de 12 ore în suc na­tural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouă­le din sucul de lămâie, se sparg şi se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curăţat de coajă şi dat pe răzătoare, 1 litru de ţuică naturală tare (pa­lin­că de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 lin­guri. Este o re­ţetă folosită în special contra pneumo­niilor reci­di­vante, a bronşitelor cronice şi a tubercu­lozei pulmo­nare. Pe lângă efectele puternic antibio­tice ale hrea­nu­lui, acest preparat este şi un puternic vitaminizant şi remineralizant, precum şi un redu­tabil stimulent imu­nitar.

*Nota:  Nu detin dreptul de proprietate intelectuala asupra acestui articol. Primit prin e-mail.


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Arsenul

Considerat initial metal toxic, As este totusi necesar organismului uman; el apartine categoriei semimetalelor.Se  prezinta in natura  sub forma de  cristale gri si de roca in forma neagra  sau galbena.

Densitatea este de 5,7 kg/dm³.
Se  gaseste in toate organismele vii din regnul vegetal ( intre 0,1-0,4 mg/kg) si din cel animal.Se gaseste in apa  si in aer.Corpul uman contine As in concentratie  de ~0,5 mg/kg.

Dozele zilnice recomandate  la adulti – 2 μg.

Actiunile As:

Indicatiile As:

Carentele de As determina:

Supraincarcarea  cu As prin alimentatie:

In caz  de intoxicatie  acuta se recomanda spalaturi gastrice  urmate  de  administrarea unui antidot: dimercaprol (BAL) sau  acid dimercaptosuccinic (DMSA).

Actiune  sinergica  cu  As:

antimoniul,fostorul,iodul,seleniu,sulful.

Actiune  antagonista cu As:

dimercaprol (BAL),acidul dimercaptosuccinic (DMSA).



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,