Posts Tagged ‘complementara
Monopolul Big Pharma în lumea modernă
ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.
Invitaţie la Radio Bio Eden Lyfe – România
ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.
Eu nu sunt Charlie!
Au trecut doar câteva zile de la atentatele din Franța și deja mi s-a acrit de acest subiect. Întreg mapamondul deplânge moartea acelor „eroi” uciși pentru libertatea de exprimare și se identifică cu ei, în timp ce blamează islamismul. Presa ne repetă încontinuu cuvântul „teroriști”, ca să ne intre bine în cap, liderii noștri pregătesc legea „Big Brother”, iar noi nu știm pe unde să ne ascundem de teama teroriștilor. Nici în ziua de azi majoritatea nu au învățat să cearnă informațiile primite de la mass-media, după cum bine se vede, preferând să înghită tot ce li se bagă pe gât, fără a se obosi să și gândească singuri. Măcar puțin. Dacă vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat în Franța, ar trebui să știm contextul în care au avut loc acele atentate.
Pe 26 ianuarie 2014, francezii au protestat în Paris și Lyon împotriva evreilor sioniști și a francmasonilor, cerând Armatei să preia controlul țării pentru a salva poporul francez. Printre scandările celor peste o sută de mii de oameni se numără: „DA 
pentru Faurisson (un francez revizionist)! Holocaustul e o făcătură!”, „Jurnaliștii sunt pișat de curvă”, „Francmasonii la pușcărie!” sau „Evreilor, dispăreți, Franța nu este a voastră!”. „Ne-am săturat de finanțe internaționale, loji masonice și sionism, poporul francez a fost lobotomizat de către mass-media”, declara atunci unul dintre protestatari într-un interviu. Nemulțumirile francezilor sunt de înțeles: economia țării e la pământ, căsătoriile homosexuale le-au fost impuse prin lege iar o mulțime de activiști au ajuns la închisoare pentru că au negat Holocaustul. Ultimii doi președinți ai Franței, Sarkozy și Hollande, prezintă caracteristici fizice evreiești, după părerea multor francezi. Actualul președinte, François Hollande, întrunește în sondaje dezaprobarea a 80% dintre francezi, deși are susținerea a 87% dintre membrii Parlamentului. La fel ca în Germania interbelică, francezii dau vina pe evreii care îi conduc pentru situația dezastruoasă în care se află țara lor. Un sondaj arată că 37% dintre ei își exprimă în mod deschis opiniile antisemite. O altă statistică de acum un an spune: „cu 40% au crescut actele de violenţă cu caracter antisemit în primul trimestru al anului 2014, comparativ cu acelaşi trimestru al anului trecut”. Legea care interzice libertatea de exprimare cu privire la problema Holocaustului este „legea Fabius-Gayssot”, aprobată de Parlamentul francez în 1990 și redactată de bogătașul evreu Laurent Fabius, cel care a provocat moartea a mii de hemofilici francezi prin importul de sânge contaminat cu SIDA de la negrii din Atlanta, Georgia. Nemulțumirile francezilor față de dictatura 
evreiască s-au aplificat și din cauza unui actor de comedie foarte popular în Franța, pe nume Dieudonné, căruia i-a fost interzis să mai glumească pe seama evreilor și a Holocaustului. El inventase în 2009 un nou tip de salut, numit „la quenelle” (supozitorul), adresat evreilor, care semnifică un fel de „ba pe-a mă-tii!”. Acel salut a prins în special în rândurile imigranților musulmani, care simpatizează cu cauza palestiniană și sunt împotriva evreilor și a statului Israel. Francezii nu s-au lăsat înrobiți și au continuat sfidarea evreilor, cu riscul de a încălca legea. De exemplu, a prins la public un activist comunist, pe nume Alain Soral, care și-a bătut joc de camerele de gazare în parodia sa, intitulată „Camere de gazare pentru idioți”. Să menționăm și că Franța găzduiește cea mai numeroasă comunitate evreiască din Europa (la fel ca Germania în perioada interbelică), formată din aproximativ 600.000 de evrei. În Germania lui Hitler erau cu doar 100.000 mai puțini…
Chiar și de acum celebra publicație Charlie Hebdo s-a lovit de problema antisemitismului. În 2008, revista a concediat un caricaturist care făcuse mișto de familia prezidențială franceză. Fiul președintelui de atunci, Sarkozy, s-a căsătorit cu o tânără evreică, iar caricaturistul a insinuat că fiul președintelui a trecut la mozaism din considerente materiale. Editorul revistei, Philippe Val, i-a cerut caricaturistului Siné (pe numele real Maurice Sinet) să-și prezinte scuzele printr-o scrisoare. Siné a refuzat, astfel încât a fost concediat, fiind acuzat de antisemitism, poziție la care s-a raliat și intelectualitatea franceză în frunte cu filosoful evreu Bernard-Henri Lévy. Mai mult, caricaturistul a primit amenințări cu moartea de la Liga Pentru Apărarea Evreilor, mesajul lor fiind: „20 de centimetri de oțel inoxidabil în intestine ar trebui să-l oprească pe bastard”. Siné a dat în judecată publicația Charlie Hebdo pentru concediere abuzivă și a primit în 2010 despăgubiri în valoare de 40.000 de euro. În decembrie 2012, Curtea de Apel din Paris a confirmat sentința împotriva publicației, ridicând despăgubirea caricaturistului la 90.000 de euro. Urâte dedesubturi ale unei publicații care consideră că libertatea de exprimare îi conferă dreptul de a-și bate joc de orice religie, în special de islamism și creștinism, însă își concediază angajații care îndrăznesc să-i deranjeze pe evrei…
În iulie 2014, în toate marile orașe ale Franței au avut loc proteste împotriva masacrului comis de israelieni în Fâșia Gaza. Deși interzise de Guvern, manifestațiile nu au putut fi oprite, mii de oameni scandând: „Israelul asasin, Hollande complice!” sau
„Suntem cu toții palestinieni!”. În Paris, manifestanții au încercat să spargă barajul ridicat de polițiști, situația degenerând în conflicte extrem de dure. Liderii comunității evreiești din Franța au declarat că evenimentele petrecute atunci sunt de o gravitate extremă, nemaivăzută până în acel moment în Franța, mai multe sinagogi fiind atacate de oameni care strigau „Moarte evreilor!”. „Conflictul din Orientul Mijlociu este doar un pretext. Are loc o acţiune ce vizează excluderea evreilor din comunitatea naţională. Noi suntem acum primelele victime şi urmează atacuri ale musulmanilor împotriva altor categorii de cetăţeni francezi de alte religii. Franţa este în pericol!”, declara Roger Cukierman, președintele Consiliului reprezentativ al instituțiilor evreiești din Franța (CRIF). Să reținem ultima parte a declarației lui, o adevărată „profeție” demnă de un veritabil urmaș al lui Nostradamus: „urmează atacuri ale musulmanilor împotriva altor categorii de cetăţeni francezi de alte religii. Franţa este în pericol!”.
În urma acestor proteste, fără îndoială pentru a-și calma populația, conducătorii Franței și-au modifi
cat politica de apărare a evreilor. La sfârșitul lunii iulie, autoritățile franceze au făcut apel la încetarea imediată a focului în Orientul Mijlociu. La începutul lunii august, ministrul francez de externe, Laurent Fabius, a criticat atacurile lansate de Israel în Fâșia Gaza. „Relațiile tradiționale de prietenie între Israel și Franța sunt vechi și dreptul Israelului la securitate este total, dar nu justifică uciderea copiilor și masacrarea civililor”, a afirmat el într-un comunicat dat publicității la Paris. Alături de Germania și Marea Britanie, Franța a cerut atunci redeschiderea u
nei misiuni de monitorizare aparținând Uniunii Europene în Fâșia Gaza. Mai mult, în decembrie 2014, Parlamentul francez a recunoscut independența statului palestinian, ceea ce a enervat Israelul. Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a calificat drept o „greșeală gravă” acea decizie a Franței. Comentariu care cam sună a amenințare…
În luna noiembrie 2014, fostul consilier economic al lui Vladimir Putin, Andrei Ilarionov, declara pentru televiziunea poloneză TV Republika: „țările și națiunile europene nu ar trebui să fie surprinse dacă, să spunem, la anul, în primăvară, apare o masivă mișcare politică islamistă, o primăvară islamică în Europa, care va destabiliza țările europene și va consuma energia și atenția liderilor europeni, în timp ce Putin va încerca să-și ducă la capăt proiectele sale neo-imperiale”. Declarația lui Ilarionov a trecut neobservată, chiar dacă era o completare indirectă a celei din iulie a președintelui CRIF, care anunța „atacuri ale musulmanilor împotriva altor categorii de cetăţeni francezi de alte religii”.
La începutul lunii decembrie 2014, după o vizită în Kazahstan, președintele francez François Hollande a făcut o escală la Moscova, unde s-a întâlnit cu omologul său rus, Vladimir Putin. După cum scria site-ul 4thmedia.org pe 9 decembrie 2014 (http://www.4thmedia.org/2014/12/terrified-france-warns-russia-of-obama-terror-spectacular/), Hollande l-ar fi anunțat pe Putin că regimul Obama pregătește un atentat terorist în Franța, pentru care va da vina ulterior pe Rusia. Previziunea s-a
îndeplinit măcar parțial, din moment ce atacurile teroriste au avut loc la Paris după o lună… Pentru a-și arăta susținerea, Putin s-a oferit să sponsorizeze împodobirea celui mai mare brad de Crăciun din Paris, amplasat în fața Catedralei Notre Dame, achitând și costurile transportului bradului din Rusia. Cu acea ocazie, Alexander Orlov, ambasadorul Rusiei în Franța, a evidențiat prietenia dintre cele două popoare: „Cu acest gest vrem să arătăm că, în ciuda eforturilor occidentale de izolare a Rusiei, prietenia dintre țările noastre este atât de puternică și de profundă încât niciun joc politic nu o poate distruge”. Prietenie care se observă și din faptul că Franța a livrat Rusiei în octombrie o navă de luptă, dar și din declarația președintelui Hollande de pe 5 ianuarie 2015, când a cerut ridicarea embargoului aplicat Rusiei. Este binecunoscut conflictul de fațadă dintre Rusia și Statele Unite ale Americii, americanii apărând dintotdeauna interesele statului Israel. Și asta doar pentru că SUA, la fel ca toate marile puteri ale lumii, sunt conduse de elita sionică evreiască.
Previziunile s-au îndeplinit. Pe 7 ianuarie 2015, 12 persoane au fost ucise de niște teroriști islamiști, frații Cherif și Said Kouachi. A doua zi, un prieten al celor doi frați, Amedy Coulibaly, a atacat un magazin evreiesc. Au urmat alte victime, numărul persoanelor ucise ridicându-se la 20. Presa din întreaga lume și-a făcut datoria, repetând obsesiv cuvântul „teroriști”, pentru a ne intra bine în capete, și subliniind la fel de obsesiv dreptul la liberă
exprimare a ziariștilor francezi de la Charlie Hebdo. Însă povestea are câteva lacune, care nu pot fi ignorate. Atacul a fost unul atipic. Teroriștii musulmani apelează întotdeauna la bombe, pistoale sau sticle incendiare. Aceștia au avut armament de război: arme automate și un lansator de rachete, pe care nu l-au folosit nici măcar când au fost încercuiți de polițiști. Specialiștii care au analizat imaginile cu atacatorii au remarcat imediat faptul că acțiunea trăda un antrenament militar. Felul în care foloseau armele, felul în care acționau ca echipă, totul demonstra că a fost vorba despre profesioniști din trupe de elită. Teroriștii musulmani întotdeauna încearcă să se sinucidă în astfel de cazuri, considerând că pierzându-și viața în lupta cu „infidelii” le garantează un loc în Rai. Aceștia nu au făcut acest lucru, ci au încercat să scape. Nu foarte bine însă. În loc să dispară rapid din țară, ei s-au plimbat haotic prin Franța, s-au lăsat văzuți într-o benzinărie pe care au și jefuit-o, apoi s-au baricadat într-o tipografie. Mai mult, unul dintre ei și-a uitat actul de identitate în mașină. Cum ar putea niște profesioniști, așa cum au demonstrat că erau, să facă astfel de greșeli? De ce și-ar lua cineva la el actul de identitate atunci când s-ar duce să ucidă niște oameni? Pe care l-a mai și pierdut, atât de convenabil pentru autorități. De ce nu a apelat la acte 
false, așa cum procedează teroriștii de obicei? Ce voia al treilea terorist, care a luat ostatici? Doar ca poliția să înceteze urmărirea primilor doi? Pare pueril, ținând cont că o asemenea revendicare nu putea fi sub nicio formă aplicată. De ce a lăsat telefonul deschis, pentru ca poliția să știe în orice moment ce se întâmplă? De ce le-a dat ostaticilor ocazia să evadeze atunci când a început să se roage? De ce poliția franceză a dispus o asemenea desfășurare de forțe pentru capturarea a doi oameni? Cumva pentru a se accentua amploarea evenimentului în ochii publicului? Să presupunem că jurnaliștii au fost uciși din cauza caricaturilor la adresa profetului Mohammed. De ce ar fi așteptat musulmanii câțiva ani pentru a se răzbuna? De ce n-au făcut-o mai devreme, ci la o lună după recunoașterea independenței statului palestinian de către Parlamentul francez și la două zile după ce președintele Franței cerea eliminarea sancțiunilor impuse Rusiei? De ce au făcut-o într-o țară solidară cu islamiștii, în care antisemitismul atinsese cote maxime, în loc să se bucure de acel sprijin împotriva dușmanilor lor? De ce declarațiile oficiale sunt diferite? De exemplu, presa franceză a relatat că ostaticul de la tipografia din Dammartin-en-Goele a fost eliberat, iar președintele Hollande a anunțat că toți ostaticii au murit. De ce nicio grupare teroristă nu a revendicat oficial atentatul, Al-Qaeda și ISIS preferând doar să salute gestul celor doi frați musulmani? Abia după două zile, frații au declarat că sunt membri Al-Qaeda, iar un cleric al Statului Islamic a revendicat atentatul în numele grupării sale. Până la urmă, cei doi erau membri Al-Qaeda sau ISIS? Statul Islamic sau ISIS a continuat teroarea din Franța spărgând site-urile primăriilor a două orășele, Ezanville și Goussainville, pe care au postat mesajul: „Statul Islamic rămâne cu voia lui Allah. Eliberaţi Palestina. Moarte Franţei. Moarte lui Charlie”. Atât?!? Ăsta e un mare act terorist din partea celei mai fioroase grupări teroriste din lume? De ce n-au apelat la bombe, mașini-capcană, avioane deturnate sau grenade, așa cum fac de obicei? De ce s-a sinucis Helric Fredou, unul dintre polițiștii care anchetau atentatul de la sediul publicației franceze, fără să lase în urmă măcar un bilet de adio? De ce presa mondială nu spune nimic despre îngrădirea dreptului la opinie a francezilor în privința evreilor, însă îi transformă pe jurnaliștii uciși în simboluri ale libertății de exprimare? De ce presa continuă să înfricoșeze populația subliniind amenințarea teroristă a islamiștilor, ignorând mesajele pașnice ale comunității islamice? Liderul 
partidului francez de extremă dreapta, Marine Le Pen, a anunțat că „Islamiștii au declarat război Franței”, deși Consiliul Musulman al Franței și cel al Marii Britanii au condamnat atacurile din Franța, la fel ca mii de musulmani în mediul online. De exemplu, Mohammed al Binatee afirma: „Coranul spune: Oricine ucide un suflet inocent este ca și cum ar fi ucis întreaga omenire”. Pentru Emre Soncan, „un musulman nu poate fi terorist și un terorist nu poate fi musulman”. Un alt musulman, Zainab Akhtar, nota că uciderea unor oameni nevinovați „este mai josnică și ofensatoare decât ar putea fi orice caricatură”. Iar acestea sunt doar trei din miile de opinii ale musulmanilor din întreaga lume, ignorate de mass-media ce preferă înfierarea islamului. De ce? Cine are de câștigat de pe urma acestor evenimente nefericite?
În primul rând, totul pare o răzbunare a evreilor, o plată pentru acea „greșeală gravă” de a recunoaște ind
ependența statului palestinian, după cum anunța prim-ministrul Israelului. Nu ar fi prima oară când Israelul s-ar răzbuna. La sfârșitul lui 2013, un tribunal din Malaezia a găsit statul Israel vinovat de genocid. În 2014, trei avioane malaeziene dispar sau se prăbușesc. În 2011, aripa tânără a Partidului Muncii din Norvegia a inițiat o campanie agresivă pentru ca guvernul de la Oslo să impună o blocadă totală asupra Israelului. Nu după mult timp, întreaga conducere a aripei tinere a Partidului Muncii a fost măcelărită printr-o operațiune atribuită unui nebun, Anders Breivik. Să fie vorba despre niște coincidențe?
Dacă Franța este într-adevăr condusă de evrei, așa cum bănuiesc francezii, acest atentat ar rezolva măcar parțial problema antisemitismului. Multă vreme francezii au solidarizat cu musulmanii împotriva evreilor. Atentatele din ianuarie 2015 vor face poporul să își schimbe părerea, ceea ce deja se întâmplă. De pe 7 ianuarie până în prezent, trei grenade folosite pentru exerciții militare au fost aruncate înspre o moschee din Mans, două focuri de armă au fost trase împotriva unei săli musulmane de rugăciune din Port-la-Nouvelle iar un restaurant din apropiere de Lyon, ce vindea kebab, situat lângă o moschee, a fost ținta unei explozii. Practic peste noapte s-a schimbat totul, iar evreii nu mai sunt dușmanii francezilor, ci musulmanii.
Doctorul Paul Craig Roberts, fost asistent al secretarului Trezoreriei americane în administrația Reagan și editor asociat al Wall Street Journal susține că atacurile teroriste din Franța au fost o operațiune a serviciilor secrete americane, având ca scop „asigurarea statutului Franței de vasal al Statelor Unite”. „Amintiți-vă toate situațiile create de FBI pentru a transforma amenințările teroriste la adresa americanilor în realitate”, nota el pe site-ul personal. Doctorul Roberts a amintit că, la începutul acestei săptămâni, Hollande a declarat că sancțiunile impuse Rusiei ar trebui ridicate. „A fost mai multă independență manifestată de Franța decât putea suporta Washingtonul”, a comentat fostul funcționar al Casei Albe. Bineînțeles că nu putem crede pe cuvânt un fost funcționar al Casei Albe, care a ieșit din sistem acum cel puțin 26 de ani. Cât timp nu știm de unde își ia informațiile, afirmațiile lui rămân la stadiul de ipoteze, precum toate celelalte. Ipoteza lui o confirmă pe cea din decembrie 2014, în care se spunea același lucru. Dacă într-adevăr a fost totul regizat de americani, datele problemei nu se schimbă deloc. Se știe că Statele Unite ale Americii sunt și ele conduse de sioniști, prin urmare prea puțin contează dacă atentatele au fost organizate de CIA ori de Mossad, cât timp ambele îndeplinesc ordinele acelorași stăpâni.
Câștigul cel mai mare al celor care ne conduc este implementarea legilor care permit controlul mai sever al cetățenilor. Procurorul general al României, Tiberiu Nitu, a declarat deja că sunt imperios necesare legi eficiente, care să permită prevenirea 
actelor de terorism, așa cum este legea 82/2012, cunoscută ca legea Big Brother. Șase asociații civice cer deja implementarea acestei legi, subliniind faptul că tragedii precum cele din Franța readuc aminte de nevoia esențială a cetățenilor de a se simți protejați de statul în care trăiesc. Sub nicio formă România nu va fi singura țară care va implementa astfel de măsuri ce îngrădesc libertatea cetățenilor. Sub pretextul luptei împotriva terorismului ne vom pierde dreptul la viață privată, activitatea noastră de orice tip urmând a fi atent supravegheată de serviciile secrete, așa cum s-a întâmplat și după atentatele de la World Trade Center din 2001. Iar acesta nu este decât un nou pas pentru instituirea Noii Ordini Mondiale. Europarlamentarul liberal Renate Weber a declarat la Radio France International că se așteaptă ca autoritățile române să încerce să ia măsuri care îngrădesc drepturile omului, pe fondul atacurilor din Franța, dar și că vor exista încercări similare și în alte țări. Pentru a înțelege că atentatele recente din Franța au fost planificate din timp și orchestrate de elita sionistă ce conduce marile puteri ale lumii, să ne amintim de scrisoarea masonului american Albert Pike, trimisă italianului Giuseppe Mazzini pe 15 august 1871: „Al treilea război mondial va trebui creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura Illuminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp celealte naţiuni ca întotdeauna divizate în această chestiune vor fi obligate să lupte până la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică”. Oare nu asta se întâmplă din ce în ce mai mult în ultimul timp? Conflictul dintre evrei și musulmani ia amploare, iar națiunile lumii se împart în două tabere. Fără să-și dea seama că astfel ajută la implementarea Noii Ordini Mondiale. Pentru acest lucru, jurnaliștii de la Charlie Hebdo sunt declarați eroi ce și-au dat viața în numele libertății de exprimare, martiri cu care se identifică mii de oameni ce postează mesajul „Je suis Charlie” („Eu sunt Charlie”). Revista Charlie Hebdo va primi titlul de cetățean de onoare al Parisului. În numele jurnaliștilor uciși s-a organizat un miting de solidaritate la Paris, printre cei un milion de participanți aflându-se și președintele Franței, François Hollande, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, premierul Marii Britanii, David Cameron, premierul Spaniei, Mariano Rajoy, șeful Guvernului Italiei, Matteo Renzi și președintele Consiliului European, Donald Tusk. Legile împotriva libertății cetățenilor se vor înmulți, mascate sub forma luptei împotriva terorismului. Întreg mapamondul va alege fără voia lui să participe la un război demult programat, împotriva musulmanilor ori a evreilor. Lupta împotriva religiei în general și a islamului în special se va înteți, mulțumită manipulării la care suntem supuși de către conducătorii din umbră, adevărații teroriști. Iar noi ne vom ucide între noi, bucuroși de „democrația” pe care o impunem semenilor noștri la ordin.
Implicarea masoneriei se vede și din „semnătura” pe care o lasă întotdeauna în urmă. Au fost ucise 12 persoane în primul atac terorist, 12 fiind unul dintre cele mai importante numere ale masonilor și, implicit, ale sioniștilor care îi conduc. Numerologia fiind extrem de importantă pentru masoni, ar fi o greșeală să o ignorăm. Drept pentru care, analizând data primului atentat, 7.01.2015, observăm că suma cifrelor anului este aceeași cu suma cifrelor zilei și a lunii, adică 8. Departe de a fi o coincidență, 8 este cifra zeiței masonilor. Nici orașul nu pare să fi fost ales la întâmplare; dacă troianul Paris a cauzat un crâncen război în miturile elene, întâmplările din Paris pot provoca și ele un război în toată regula împotriva islamului, mascat sub forma unui război mondial împotriva terorismului. Legendarul Paris i-a oferit mărul Discordiei zeiței Afrodita; administrația de la Paris pare să fi făcut același lucru, alegând să o slujească pe zeița sioniștilor care, la fel ca Afrodita grecilor, și ea era considerată zeița frumuseții și a iubirii. Parisul are multe porecle, cea mai cunoscută fiind „Orașul Luminilor”, nume care se datorează în primul rând faptului că a fost un centru de educație și al ideilor în epoca iluminismului (fiind oraș
ul care a dat naștere acestei epoci) și mai târziu datorită adoptării iluminatului stradal. Orașul Luminilor, iluminismul și organizația Illuminati ne duc cu gândul la iluminarea adusă de Lucifer, al cărui nume înseamnă „aducătorul luminii”. La fel ca îngerul decăzut, Parisul le-a adus și el oamenilor iluminarea în secolul al XVIII-lea, eliberându-i de îndelungata dictatură a creștinismului.
O altă ipoteză, mai incredibilă decât restul, vine din asemănarea sloganului „Je suis Charlie” cu „Jesus Charlie”. „Jesus” este numele lui Iisus în multe limbi, precum franceza, engleza sau spaniola. Iar „charlie” în limba engleză se traduce ca „om liber”. Puțini știu însă că, în argoul britanic, „charlie” înseamnă „prost, idiot, imbecil”. Dacă și acest slogan a fost pregătit tot de organizatorii atentatelor, ar avea sens, ținând cont că sioniștii nu pierd nicio ocazie de a-l jigni pe zeul creștinilor. În Talmud, Iisus este descris ca un desfrânat, fiu al unui soldat roman, iar mama sa, Maria, ca o târfă a romanilor. Prin urmare, o nouă jignire la adresa lui Iisus nu ar mira pe nimeni. Dacă asemănarea dintre slogan și numele lui Iisus poate fi întâmplătoare, mai există câteva elemente care ar mări șirul coincidențelor. Crima de la 
Charlie Hebdou a avut loc pe 7 ianuarie, când se sărbătorea Crăciunul pe stil vechi. Un slogan ce seamănă cu numele lui Iisus, un atentat în ziua nașterii lui Iisus… Dacă în Biblie nașterea lui Iisus a fost anunțată de o mare stea, noaptea dinaintea Crăciunului pe stil vechi și a atentatului a fost ultima dintr-o serie de șase în care a avut loc o ploaie de meteoriți, observată în mare parte a mapamondului. În noaptea dintre 6 și 7 ianuarie, chiar a explodat unul deasupra României. 12 oameni au murit în atentatul de la sediul publicației, 12 fiind și numărul apostolilor lui Iisus. Unul dintre apostoli, Iuda, este în Biblie trădătorul Domnului; la fel l-au considerat și teroriștii pe polițistul musulman pe care l-au ucis, Ahmed Merabet, care a ales să încerce să-i protejeze pe cei care i-au batjocorit religia, în loc să fie de partea celor de aceeași credință cu el. Iuda s-a sinucis în ziua în care a fost arestat Iisus; Helric Fredou, un polițist care ancheta crimele de la sediul revistei, s-a sinucis în ziua atentatului în condiții suspecte. Teroriștii au fost în număr de 3, exact ca magii veniți odată cu steaua să-l vadă pe Iisus. Culmea coincidenței, magii veneau din Orientul Mijlociu, acolo unde se spune că s-au antrenat cei trei teroriști. În Biblie, Iisus a fost ucis din cauza religiei; același lucru ni se spune și despre caricaturiștii din Paris. În Noul Testament, Iisus a înviat după 3 zile; exact același număr de zile au durat atentatele din Franța. În plus, se observă că mass-media încearcă să le creeze caricaturiștilor asasinați o imagine ușor mesianică, transformându-i în martiri ce și-au dat viețile pentru o cauză nobilă. Să fie toate acestea doar niște coincidențe? Ori sioniștii au plănuit o batjocorire intenționată a lui Iisus, pentru a-și mulțumi zeița?
Pe 9 ianuarie, președintele Franței, François Hollande, a făcut la televiziunea națională o dezvăluire șocantă: „Cei care au comis 
aceste acte, acești teroriști, acești iluminați, acești fanatici, nu au nimic de-a face cu religia musulmană”. Illuminati (adică „iluminații” în limba latină) sunt o facțiune a francmasoneriei, considerați a fi elita acestei organizații malefice. Prin această declarație, Hollande a confirmat ceea ce deja bănuiam, că atentatele au fost organizate de masonerie! Mai mult, confirmarea a venit 2 zile mai târziu, la marșul de solidaritate din Paris. Politicienii de elită ai lumii au mărșăluit separat de milionul de manifestanți, grupul lor având, în mod surprinzător, forma unui triunghi. În mijlocul acelui triunghi, după cum se observă din fotografii, a fost lăsat un mic spațiu libe
r. Triunghiul cu un cerc nu reprezintă decât triunghiul cu un ochi în interior, vârful piramidei masonice și unul dintre simbolurile masonilor. Mai exact, este simbolul divinităților lor. Și astfel, prin această „semnătură”, avem confirmarea că totul a fost orchestrat de către masonerie, care ne târăște către Noua Ordine Mondială.
Nu încape nicio îndoială că atentatele din Franța nu au avut loc pe fond religios, ci politic. Nu încape nicio îndoială că totul a fost regizat conform planului masoneriei. Poate nu vom putea opri instaurarea Noii Ordini Mondiale, însă cu siguranță putem alege să nu intrăm în jocul celor ce ne vor răul. Ceea ce pare aproape imposibil, ținând cont de numărul mare al celor care se identifică cu jurnaliștii de la Charlie Hebdo, postând mesajul „Je suis Charlie”, spre amuzamentul celor care trag sforile din umbră, amintindu-ne de sensul cuvântului „charlie” în argoul britanic. Cine erau acei caricaturiști și de ce ar trebui sau nu să îi considerăm eroi ori simboluri ale libertății de exprimare?
În primul rând, nu erau jurnaliști, ci caricaturiști. Asta e altă mâncare de pește. Acei oameni nu își informau cititorii, nu luptau pentru adevăr și dreptate, nu încercau să schimbe ceva în 
bine, ci doar făceau caricaturi, cele mai multe fără pic de umor. Și făceau asta de mulți ani, fără să ia în seamă rugămințile, amenințările sau procesele intentate de cei care le cereau să se oprească. Pentru a înțelege cât mai bine cu ce fel de caricaturi avem de a face, nu trebuie decât să aruncăm o privire pe câteva dintre cele pe care mass-media le ignoră. Cele care i-au jignit cu adevărat pe musulmani nu sunt cele pe care le 
vedem la TV, ci două cu adevărat insultătoare. Într-una dintre ele, profetul Mahommed este înfățișat în 4 labe, gol, cu organul sexual la vedere și cu o stea în fund. Desenul este însoțit de cuvintele: „Mahommed: o stea s-a născut!”. În altă caricatură, profetul islamului este tot gol, întins pe burtă, și îi cere unui cameraman să-i filmeze fesele. Nici creștinismul nu a scăpat de batjocură. Pe coperta unui număr al revistei apare Maria în timp ce îl naște pe Iisus, care are față de porc. Prima pagină a unui alt număr e dedicată Sfintei Treimi a creștinismului, prinsă într-un act pornografic homosexual: Dumnezeu Tatăl este penetrat pe la spate de Iisus, căruia i s-a înfipt în anus Sfântul Duh. Ce rost au aceste desene care nu au nici măcar umor? Care este rolul lor? Unde este acea exprimare liberă pentru care merită acei oameni
să fie transformați în eroi? Este o diferență enormă între libertate de exprimare și bătaie de joc. Dreptul la liberă exprimare îmi permite să critic ceea ce e de criticat în religie, însă nu și să fac publice caricaturi erotice cu zeități sau profeți. Legile nu-mi permit să jignesc pe cineva în public. Am dreptul să critic, atât timp cât îmi sprijin acuzațiile pe dovezi, însă nu și să jignesc. Dacă aș face asta, sunt sigur că aș fi pedepsit de lege. Pentru acei caricaturiști nu se aplica legea? Ori se credeau mai presus de ea? Nu vreau să fiu înțeles greșit, nimic nu scuză crima. Însă ar trebui să renunțăm la vechea zicală „despre morți numai de bine”, să o înțelegem pe cea care spune că „cine seamănă vânt culege furtună” și să nu îi transformăm în eroi pe unii care nu sunt. Mai mult, să nu ne identificăm cu ei din solidaritate, exceptând cazul în care suntem și noi genul de persoane care își bat joc de ceilalți. Să ne considerăm și noi Charlie e ca și cum ne-am identifica cu bătăușii din școala generală, care se luau de toți copiii. Din câte se observă, acei caricaturiști nu erau pamfletari, nu încercau să facă umor și nici nu poate fi vorba despre o critică decentă a religiei, ci par să fi căutat să provoace scandaluri. Se așteptau la represalii, dovada fiind polițistul pe care îl aveau mereu în redacție. În acest caz, ce urmăreau prin jignirile repetate aduse religiilor? Revista Cațavencii chiar scria astăzi: „Am senzația că au murit la fel cum ar muri unii care vor să demonstreze că dacă umbli noaptea prin savană cu un platou de mici în mînă, la un moment dat te mănîncă leii”. Sunt sigur că erau conștienți de efectele acțiunilor lor. Să înțeleg că exact ăsta era scopul pe care îl urmăreau? Au fost puși să lovească în religii cât mai josnic cu putință, pentru a atrage represalii de care să profite alții? Acea „finanțare proprie” a publicației lasă loc de interpretări. Dacă e așa, înseamnă că au fost victime nu doar ale celor care i-au împușcat, ci și ale celor cărora le făceau jocul, dar și ale propriei lor inconștiențe. Ceea ce nu-i transformă sub nicio formă în martiri ori în modele ale luptei pentru libertatea de exprimare. Andrei Pleșu chiar spunea într-un interviu: „Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie, şi de cultură, şi de bună cuviinţă, şi de civilizaţie interioară, până la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar. Eu nu spun că e normal să reacţionezi cu gloanţe la bezmeticeala unor oameni care se distrează pe socoteala unor tradiţii, dar nici nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi”. Sunt curios cum ar fi reacționat cei care postează mesajul „Je suis Charlie” și care acuză islamul de crimă dacă ar fi fost direct implicați într-o poveste asemănătoare. Cum ar fi fost dacă cineva le-ar fi batjocorit timp de mulți ani o persoană foarte dragă, cum ar fi mama, soția, sora sau fiica? Să spunem că acel cineva ar fi publicat timp de câțiva ani imagini pornografice cu persoana dragă. Ce ar fi făcut armata de susținători Charlie pentru a opri 
batjocura? În primă fază, i-ar fi cerut acelui cineva să se oprească. Apoi ar fi recurs la amenințări și chiar ar fi apelat la Instanță. Dacă nici așa nu s-ar fi oprit bătaia de joc? Dacă ar fi ajuns în fața acelei persoane, nu i-ar fi dat cu ceva în cap? Sunt sigur că majoritatea așa ar fi procedat. Și atunci, de ce îi înfierăm pe unii, deși am fi procedat ca ei? Repet, crima nu are nicio scuză și nu se acceptă sub nicio formă. În același timp, consider că trebuie dată vina nu doar pe cei trei teroriști, ci și pe cei care le-au dat misiunea. Iar caricaturiștii în niciun caz nu trebuie priviți ca niște martiri / eroi / modele de urmat / luptători pentru dreptul fiecăruia de a se exprima liberi. Suntem aproape tentați să o credem pe Luce Lapin, secretara de redacție a publicației, care declara în presă, pentru a stârni mila publicului: „Această redacție nu a fost decât râs și bunătate. O adevărată blândețe, o adevărată dragoste. Când i-am văzut pe Cabu și Wolinski, oameni cu adevărat, cu adevărat buni, nu am înțeles…”. Din păcate pentru ea, din ce în ce mai mulți înțeleg adevărata lor față, care reiese nu doar din caricaturile batjocoritoare, ci și din declarația lui Bernard Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo, care nu se afla în redacție în timpul atentatului, declarație făcută cotidianului olandez Volkskrant: „Vomităm pe toate aceste persoane care spun dintr-o dată că sunt prietenii noștri”. Trebuie să luăm lucrurile și persoanele exact așa cum sunt, nu cum par a fi. Sau cum vor unii să pară.
Eu nu sunt Charlie. Nu sunt nici Cherif, Said sau Amedy. Sunt Claudiu. Și sub nicio formă nu mă voi lăsa transformat într-un pion pe marea tablă de șah a celor ce se joacă cu viețile noastre.
Articol preluat de pe site-ul https://klaudyu1.wordpress.com
Enigmele atentatului terorist asupra publicației “Charlie Hebdo”
Anul 2015 a debutat, neaşteptat, sub semnul terorii şi al morţii. De această dată obiectivul nu a fost un zgârie-nor sau vreun maraton
american, ci redacția unei publicații satirice franceze, Charlie Hebdo, al cărei colectiv de redacție a fost foarte preocupat de câțiva ani să caricaturizeze personaje biblice și islamice deopotrivă. Mass media corporatistă de pe întregul mapamond și-a fixat atenția asupra atentatului, făcând să curgă multă cerneală și arătând cu degetul către pericolul crescând al terorismului internațional. Desfășurarea tragicelor evenimente din Paris a fost prezentată întregii lumi cu lux de amănunte, totul părând foarte clar și evident. Dar oare așa să fie?
O analiză atentă scoate însă la iveală unele elemente ciudate, care nu pot fi explicate rațional decât dacă luăm în calcul ipoteza înscenării. În primul rând „dovada“ grăitoare constând în actul de identitate al unuia dintre teroriști, Said Kouachi, seamănă izbitor de mult cu o secvență din episodul american „New York 9/11“. Acolo, a fost descoperit, printre ruinele fumegânde ale celor două turnuri, pașaportul intact al unuia dintre teroriștii aerului. Să fim clar înțeleși: nu au fost găsite cutiile negre ale aparatelor de zbor, nici resturile acestora, însă pașaportul a rezistat. Și pentru că acest „amănunt“ ciudat a prins la cei naivi în 2001, el este repetat, iată, și în 2015, cu șanse mari să prindă și a doua oară.
Vizionarea uneia dintre scenele „Operaţiunii Charlie Hebdo“, prezentată la televiziune, scoate în evidenţă o altă ciudăţenie care contrazice bunul-simț și logica: operatorul care, cu un calm de invidiat în astfel de momente, a filmat secvenţa împușcării în cap a polițistului, adaptând zoom-ul camerei video fără nici cea mai mică teamă că ar fi putut fi văzut de teroriși și ucis la rândul său. Mai mult decât atât, efectul împuşcării în cap a poliţistului francez – deja rănit şi căzut la pământ – este de neacceptat. Experţii în domeniu pot confirma că un foc de armă de calibrul 7,65 executat cu o armă de asalt AK-47 de la distanţa de circa un metru ar fi avut un efect devastator asupra craniului victimei, or, în filmarea respectivă, nu se poate observa nici cel mai mic șoc, absolut normal în cazul unui impact de o asemenea natură. Nu este exclus ca glonțul (dacă a fost vreunul) ce a fost tras înspre ţintă să nici nu fi atins capul poliţistului, ci să fi ricoşat în asfalt; nicio picătură de sânge nu a fost văzută, chiar acceptând că s-ar fi utilizat gloanţe de calibrul 5,45… De altfel, o altă filmare, ce a fost postată pe YouTube, nu concordă cu cea para-mediatizată; nu mai apare coloana de maşini staţionată, existentă în prima filmare, iar timpul derulării acţiunii este diferit; până şi poziţionarea maşinii teroriştilor arată altfel. Din motive lesne de înţeles, finalul „Operaţiunii Charlie Hebdo“ era mai mult decât previzibil: autorii asasinatelor au fost trecuţi în lumea umbrelor, de unde nimeni nu s-a mai întors şi nu a transmis mesaje. Pentru că, într-adevăr, morții nu vorbesc…
Din fericire, însă, reacția opiniei publice din întreaga lume arată că lecția 9/11 nu a fost predată doar corijenților. Din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume, inclusiv politicieni, arată cu degetul către serviciile secrete americane și israeliene, sugerând că acestea s-ar afla în spatele atacurilor de la redacția Charlie Hebdo și de la magazinul evreiesc din Paris.
Într-un articol publicat în cotidianul rus Komsomolskaya Pravda, citat de CNS News, colonelul Alexander Jilin se întreabă dacă nu cumva americanii sunt cei care au pus la cale sângeroasele atacuri din capitala Franței. Colonelul își bazează teoria pe diferendele care au apărut între Statele Unite și Uniunea Europeană privind sancțiunile împotriva Rusiei, după criza ucraineană. Autorul, care conduce o organizație numită „Centrul pentru Studii asupra Problemelor Aplicate din Moscova“, scrie că, imediat după ce președintele francez François Hollande a afirmat pe 5 ianuarie că sancțiunile asupra Rusiei ar trebui să înceteze, el, Jilin, ar fi prezis că Franța va fi victima unor atacuri teroriste.
Întrebat fiind cine a avut mai mult de profitat de pe urma atacurilor de la Paris, economistul rus Mihail Kazin, directorul firmei de consultanță Neoconomics, a afirmat într-un interviu care a apărut în același cotidian: „În elita americană se află mai multe grupuri, fiecare dintre ele având capacitatea de a organiza asemenea atacuri.”
În Iran, Press TV a publicat pe site-ul său un articol al editorialistului Paul Craig Roberts, fost membru în conducerea Trezoreriei Statelor Unite în timpul administrației Reagan și adept convins al teoriei înscenărilor organizate de serviciile secrete americane în cazul evenimentelor din 11 septembrie 2001. Roberts scrie că atentatele de la Paris „pot fi privite și ca având rolul de a întări relația de vasalitate a Franței față de Statele Unite. […] Suspecții pot fi deopotrivă vinovați și marionete. Amintiți-vă de toate comploturile create de FBI, care au avut rolul de a face din terorism un pericol real pentru America.”
Pe propriul său site, Roberts citează o serie de surse de la Paris care afirmă că atacurile au fost, de fapt, „operațiuni de tip steag fals“
(în engl. false flag operation), adică acțiuni sub acoperire menite să îi scoată vinovați pe alții decât pe autorii reali, în scopul denigrării acestora. El afirmă în continuare: „Atacurile au fost folosite în scopuri mult mai mari. Acestea ar putea fi readucerea Franței pe orbita Washingtonului, atenuarea simpatiei europenilor pentru cauza palestiniană sau contracararea opoziției occidentale față de războaiele din Orientul Mijlociu. […] Franța suferă din cauza sancțiunilor impuse de Washington împotriva Rusiei. Șantierele navale franceze sunt incapabile să livreze comenzile rusești datorită statutului de vasal pe care Franța îl are față de Washington. În aceeași situație se află și alte ramuri ale economiei franceze. [...] Săptămâna aceasta, președintele Franței a afirmat că sancțiunile împotriva Rusiei trebuie să înceteze (la fel a afirmat și vicecancelarul Germaniei). Pentru Washington, această declarație reprezintă un exces de independență politică din partea Franței. A reactivat Washingtonul Operațiunea Gladio, prin care CIA a organizat și săvârșit atacuri teroriste cu bombe după cel de-al Doilea Război Mondial, acuzând apoi comuniștii de săvârșirea acestora pentru a le distruge credibilitatea în rândul electoratului european? Pentru că, iată, scenariul se repetă: așa cum lumea a fost manipulată să creadă că în spatele Operațiunii Gladio s-au aflat comuniștii, acum musulmanii sunt învinuiți pentru săvârșirea atacurilor asupra publicației satirice franceze.“
Giulietto Chiesa, jurnalist și om politic italian, membru în Parlamentul European în 2004-2009, acuză Occidentul și SUA că s-ar afla în spatele atentatelor din Franța. Invitat la o emisiune transmisă în direct de postul de televiziune italiană LA7, Chiesa a făcut o serie de declarații incendiare: SUA și o parte din tările Occidentale „au creat terorismul islamic” care acum „s-a dezlănţuit – cu acordul lor tacit – asupra Europei”; serviciile secrete din Arabia Saudită, Turcia sau Qatar sunt „filiale ale CIA”, care finanţează cu „milioane şi miliarde de dolari din impozite o armată de 50.000 de terorişti”. Jurnalistul italian mai afirmă și că serviciile secrete ale țărilor europene sunt subordonate CIA, și tocmai de aceea Franța a fost în imposibilitatea de a se apăra.
Și președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, acuză Occidentul de complicitate la atacurile teroriste de la Charlie Hebdo. El afirmă că Vestul face jocuri periculoase cu lumea islamică, adăugând că: „Evenimentele urmează un scenariu scris dinainte și ar trebui să fim conștienți că este vorba de un complot împotriva lumii islamice. […] Cetățenii francezi săvârșesc masacre, iar islamicii plătesc prețul.“ Președintele turc a afirmat că serviciile secrete franceze au știut de atacuri înainte ca acestea să se producă și le-a acuzat de complicitate, menționând că cei doi acuzați fuseseră de curând eliberați din închisoare și, conform protocolului, se aflau sub supravegherea serviciilor secrete. „Eșecul“ acestora ne reamintește de „eșecul“ CIA-ului în fatidica zi de 11 septembrie 2001. Stranie coincidență, nu-i așa?
Erdogan nu este singurul politician turc care denunță existența unei conspirații în jurul cazului Charlie Hebdo. Melih Gokcek,
primarul capitalei Turciei, Ankara, a sugerat implicarea în atacuri a Mossad-ului, serviciul secret israelian. El a făcut această afirmație duminică, de la tribuna unui congres al Aripii Tineretului a Partidului Islamist al Dreptății și Dezvoltării. Potrivit lui Gokcek, Israelul ar fi fost deranjat de votul din Parlamentul Franței, venit în sprijinul recunoașterii statului Palestina. „Evident că Israelul nu vrea ca simpatia față de independența Palestinei să se răspândească în Europa. De aceea, este sigur că Mossad-ul se află în spatele acestui tip de incidente. […] Mossad-ul inflamează islamofobia provocând asemenea incidente.“
Parlamentarul turc Ali Sahin a scris pe site-ul de socializare Twitter că atacul de la Charlie Hebdo „a fost regizat ca o scenă dintr-un film“ de forțe care vor să discrediteze islamul.
În Rusia, câțiva comentatori politici acuză Statele Unite și CIA ca fiind autorii atacurilor teroriste. Unul dintre ei, Alexei Martynov, director al Institutului Internațional pentru State Noi, afirmă: „Sunt sigur că americanii sunt responsabili pentru atacurile teroriste din Paris…“
Spre deosebire de Rusia și Iran, ale căror orientări anti-americane sunt notorii, Turcia este membră a NATO, un aliat al Statelor Unite și, teoretic, un stâlp al luptei împotriva terorismului la porțile Orientului Mijlociu.
Cotidianul The International Business Times India a publicat în paginile sale un articol în care acuză serviciul secret israelian, Mossad: „Deși nu avem nicio dovadă că Mossad-ul a fost în spatele atacurilor, modul în care acestea s-au desfășurat lasă să se întrevadă această posibilitate. Mossad se ocupă de colectarea informațiilor și a realizat multe operațiuni sub acoperire în Europa pentru a susține cauza evreiască.“ Ulterior, din motive pe care le putem doar bănui, publicația a retras articolul, cu mențiunea: „nu ar fi trebuit publicat“…
O altă personalitate, cunoscută pentru activitatea sa de cercetare a atacurilor asupra turnurilor gemene din 2001, Kevin Barrett, afirmă și el, la rândul său, că atacul a fost organizat de israelieni sub „steag fals“. El detaliază: „Conform Ministrului de Interne al Franței, Bernard Cazeneuve, terorișii care au atacat Charlie Hebdo nu ar fi putut fi prinși dacă nu ar fi făcut o greșeală fatală: ei au uitat un act de identitate în autoturismul abandonat. De când criminalii își uită actele de identitate în mașinile pe care le abandonează? Un cetățean obișnuit, care nu este din cale afară de atent, își poate uita portofelul în mașina parcată. Personal, am condus automobile de aproximativ 50.000 de ori în întreaga mea viață și este posibil ca portofelul să-mi fi căzut din buzunar în spațiul dintre scaun și portieră… o singură dată. Care sunt însă șansele ca niște teroriști versați, ce dovedesc un stil de atac super-profesionist, să-și piardă actul de identitate în mașina pe care o abandonează? Răspunsul este: practic zero. Atunci de ce poliția raportează un eveniment care nu s-a petrecut de fapt? Presupunând că poliția chiar a găsit actul de identitate al lui Said Kouachi în respectiva mașină abandonată, este aproape cert faptul că acesta a fost «plantat» de cineva care a vrut să-l incrimineze pe Kouachi. Chiar și legendarul inspector idiot Clouseau ar fi ajuns la această concluzie evidentă și strigătoare la cer.
Descoperirea actului de identitate nu-l învinovățește pe Kouachi, ci dimpotrivă, îl exonerează. Ea arată că Kouachi este un biet țap ispășitor, căruia i-a fost înscenat acest atac terorist de către adevărații teroriști. Este o metodă des practicată de poliție și serviciile secrete, care plantează așa-zise dovezi incriminatoare pentru a condamna oameni nevinovați și a se disculpa pe ei înșiși. Poliția
americană care ucide cetățeni neînarmați plantează adesea o armă lângă cadavru pentru a putea afirma ulterior că au acționat în legitimă apărare. Astfel de arme, pe care poliția le numește «sandwich cu șuncă», se află în dotarea poliției pentru a fi folosite la «nevoie». În mod identic, documentele de identitate și alte documente «incriminatoare» sunt folosite de serviciile secrete, de armată și de forțele speciale care orchestrează operațiuni sub «steag fals».
Să aruncăm o privire scurtă asupra mamei tuturor operațiunilor sub «steag fals»: 11 septembrie 2001. Agenții speciali au «plantat» atunci nu unul, ci două «genți magice», ce urmau să-l incrimineze pe Mohamed Atta, nevinovatul țap ispășitor, căruia i s-a înscenat crimele din 11 septembrie. Potrivit cărții În culisele 9/11: Ce s-a petrecut cu adevărat, ce a fost publicată de ziarul Der Spiegel, prima geantă a fost predată poliției germane de un hoț ce s-a descris pe sine însuși ca fiind un «bun samaritean». Așa-numitul hoț a pretins că a furat geanta lui Atta în cursul unei banale acțiuni de furt și, descoperind în ea documente ce descriau în amănunt planurile unor acțiuni teroriste, s-a simțit «presat» de propria conștiință, ca un bun cetățean ce era, să predea geanta autorităților. Potrivit publicației Der Spiegel, Poliția germană s-a prins că așa-zisul hoț nu era cine spunea, ci un agent care a plantat o probă falsă împotriva lui Atta. Publicația citează mai departe Poliția germană: «Întrebarea care mai rămânea era pentru ce agenție lucra așa-zisul hoț?» «CIA și Mossad», a fost răspunsul pe care fostul ministru german al serviciilor secrete, Andreas Von Bülow, l-a dat în cartea sa, CIA și 11 septembrie.“
A doua geantă „magică“ a „pierdut“ printr-un miracol Zborul 11 în care se îmbarcase Atta și cu care acesta a intrat în Turnul de Nord. Ea conținea toate probele necesare pentru ca cei 19 presupuși teroriști să fie identificați în mai puțin de 24 de ore de la atac. Nicio listă de pasageri nu conținea vreun nume arab, niciun angajat nu și-a amintit să fi îmbarcat pe vreunul dintre presupușii teroriști și nicio cameră de supraveghere din cele câteva sute care împânzesc aeroporturile Logan (Boston), Dulles (Washington D.C.) sau Newark (New York) nu au captat măcar un singur cadru cu chipul vreunuia dintre cei 19 arabi învinuiți în cazul 9/11.
Geanta nu conținea doar lista cu numele celor 19 așa-ziși teroriști, ci și… testamentul lui Atta. (De ce și-ar fi luat testamentul cu el dacă știa că avionul pe care urma să-l piloteze urma să fie pulverizat?) Decanul jurnaliștilor britanici pentru Orientul Mijlociu, Robert Fisk, a ridiculizat presupusul testament al lui Atta, arătând că el începea cu următoarele cuvinte: „În numele lui Allah, al meu și al familiei mele…“ Niciun musulman n-ar fi scris vreodată așa ceva. Așa cum sugerează Fisk, testamentul a fost falsificat de un agent incompetent, iar geanta a fost cu siguranță „plantată“.
A aflat adevărul?
O altă victimă ce are legătură cu atacul de la Charlie Hebdo este comisarul de poliție Helric Fredou, în vârstă de 45 de ani, care,
zice-se, s-a sinucis cu propria armă în biroul său în timp ce își scria raportul privind evenimentele de la Paris. Părerile privind cauza morții comisarului sunt împărțite: în timp ce rapoartele oficiale pretind că victima suferea de depresie, sugerând indirect că acesta ar fi fost motivul pentru care el a decis brusc să-și pună capăt vieții, diferite alte surse și-au arătat scepticismul privind ipoteza sinuciderii, lansând ipoteza intervenției brutale a unei terțe părți, deranjate probabil de o posibilă intenție a comisarului de a publica anumite informații-cheie pe care le-a aflat în urma investigației.
În mod straniu, un incident aproape identic a avut loc cu peste un an în urmă, în noiembrie 2013, în Limoges, când al treilea ofițer ca rang din SRPJ s-a sinucis cu propria armă, în circumstanțe similare, într-o cameră din hotelul poliției.
Terorismul ca preț al răzbunării
Greta Berlin, liderul „flotilei“ Gaza din 2010 și co-fondatoare a mișcării „Gaza Liberă“ a scris pe pagina ei de Facebook că atacul asupra redacției Charlie Hebdo a fost răzbunarea Israelului pentru recunoașterea de către Franța a independenței Palestinei: „Mossad-ul a lovit birourile din Paris ale publicației Charlie Hebdo printr-o operațiune sub steag fals, stângaci mascată, menită să strice acordul dintre Palestina și Franța… Să sperăm că poliția franceză va fi capabilă să întrevadă amestecul serviciului secret israelian, bine antrenat, și nu să arunce vina asupra musulmanilor, devreme ce, se știe, Franța este prietena lor. Israelul a avertizat Franța că vor fi consecințe grave dacă aceasta va vota pentru Palestina. Chiar și un copil de patru ani ar putea să-și dea seama cine este vinovat pentru acest teribil atac.“
Mai mult de 660.000 de utilizatori Facebook sunt de acord cu Anonymous Kollectiv, un german, care a afirmat pe pagina sa că „Precizia cu care teroriștii au acționat amintește de comandourile Mossad-ului“ și aduce argumente privind cooperarea dintre CIA și Mossad în această operațiune sub steag fals. Pentru cazul în care nu s-a putut face înțeles, Anonymous a postat figura zâmbitoare a președintelui israelian, Benjamin Netanyahu, împreună cu un citat al acestuia în care critica Franța pentru că a recunoscut statul palestinian.
Ideea că Israelul a săvârșit aceste masacre abominabile a devenit atât de răspândită încât ea a fost preluată de presigioasa publicație International Business Times, care a acordat un spațiu generos articolului intitulat „Charlie Hebdo Attack and Mossad Link: Is Israel
Venting Its Fury For France’s Recognition of Palestine State?“ („Atacul de la Charlie Hebdo și legătura israeliană: Se răzbună Israelul pentru recunoașterea de către Franța a statului palestinian?“) Articolul a fost însă dezmințit foarte curând după aceea împreună cu scuzele de rigoare în care erau menționate cuvintele: „sub standardele noastre“ și „o greșeală în gândire“. Nu este greu de ghicit care a fost cauza acestei dezmințiri.
În plus față de întrebările la care nimeni nu a reușit să dea un răspuns plauzibil, analiștii cazului Charlie Hebdo au ridicat în sprijinul ipotezei înscenării și alte aspecte la fel de stranii:
1. Mascații cunoșteau cu precizie data și ora când a avut loc întâlnirea consiliului de conducere al publicației;
2. Teroriștii au reacționat la o caricatură ce fusese publicată doar cu o oră înainte de evenimente, timp insuficient pentru ca aceștia să găsească desenul, să organizeze acțiunea, să se pregătească, să se echipeze și, în cele din urmă, să acționeze atât de precis, cum numai prin filme putem vedea;
3. Imaginile video ce au apărut pe canalele de știri revelează precizia cu care au acționat teroriștii și faptul inexplicabil că, deși era zi lucrătoare, prin zona respectivă nu treceau mașini, deși în mod obișnuit, traficul era foarte intens la acea oră.
Toate aceste aspecte pot fi explicate totuși cu excepția uneia. Nu există nicio informație verificabilă cum că teroriștii au atacat redacția Charlie Hebdo în urma publicării unei caricaturi, înfățișându-l pe Mahomed, ce apăruse în ziua respectivă. Ultima caricatură publicată de Charlie Hebdo înainte de atac îl înfățișa pe liderul organizației ISIS, Al-Baghdadi.
Acest fapt contrazice ipoteza lansată oficial cum că teroriștii și-ar fi declarat apartenența la Al-Qaeda, iar nu la ISIS. Mai mult, conducerea publicației se afla permanent sub protecția poliției, iar în 2013 unul dintre ei, pe nume Charb, ajunsese pe lista neagră a Al-Qaeda.
Din ce în ce mai mulți oameni din toate colțurile lumii încep să creadă că există un grup de oameni foarte influenți, care se află mai presus de guverne și legi, și care influențează după placul lor cursul firesc al evenimentelor peste tot în lume. Acest grup ocult sponsorizează terorismul pentru a impune din ce în ce mai multe măsuri restrictive asupra populației lumii.
Războiul îi face pe unii oameni extrem de bogați și influenți, iar terorismul este calea ideală de a justifica declanșarea unui război. Unii autori văd acest grup ocult în spatele ascensiunii grupării ISIS. Nu este greu să admitem că același grup finanțează și alte organizații ideologice cum ar fi Al-Qaeda, de exemplu.
În spatele acțiunii teroriste ar putea fi interese economice
Mass media internațională a lansat știrea că cei trei teroriști, Cherif Kouachi, Said Kouachi și Hamid Mourad ar avea conexiuni cu o
organizație teroristă din Yemen. Nu după mult timp, Al Qaeda din Yemen a revendicat atentatele de la Paris.
[Nu este însă cazul să ne lăsăm păcăliți și să ne imaginăm că întreaga responsabilitate a desfășurării atentatelor revine acestei organizații. Este o stratagemă ieftină, care a fost folosită și în cazul lovirii turnurilor gemene din New York, la 11 septembrie. De fapt, toate operațiunile sub steag fals organizate și executate de americani – sau cu ajutorul lor – s-au derulat după un scenariu asemănător, ele servind intereselor meschine ale ocultei mondiale, care nu se dă în lături de la nimic pentru a-și satisface insațiabila lăcomie de bani și de putere.]
Dar ochii întregii lumi s-au ațintit către Yemen. De ce ar fi cineva interesat de Yemen?
Ei bine, un raport întocmit de Center of Research on Globalization, ce a apărut pe site-ul InfoWars în 5 ianuarie 2010 și intitulat „The Yemen Hidden Agenda: Behind the Al-Qaeda Scenarios, A Strategic Oil Transit Chokepoint“ pare să facă legătura cu cazul de față. Semnificația strategică a regiunii Bab el-Mandab, situată între Yemen și Somalia, devine un punct de interes geopolitic pentru guvernul Statelor Unite întrucât aici se întâlnesc mai multe rute de transport al petrolului. Agenția de Informații privind Energia (Energy Information Agency) precizează că „apropierea de Bab el-Mandab ar putea împiedica petrolierele care vin din Golful Persic să ajungă la rețeaua de conducte din Canalul Suez, acestea fiind nevoite să ocolească prin sudul Africii. Strâmtoarea Bab el-Mandab face legătura între Africa și Orientul Mijlociu și, strategic, între Marea Mediterană și Oceanul Indian.“
Un motiv pentru militarizarea de către Statele Unite și NATO a apelor din apropierea regiunii Bab el-Mandab ar oferi Washingtonului posibilitatea de a controla un alt punct strategic esențial pentru transportul petrolului, plan prin care strategii americani urmăresc să oprească rutele către China, Rusia și a altor state care nu sunt de acord cu politica sa. Dat fiind faptul că cea mai mare cantitate de petrol arab trece prin strâmtoarea Bab el-Mandab, controlul militar american ar zădărnici orice intenție a Arabiei Saudite de a tranzacționa prețul petrolului cu China sau cu alte state în altă valută decât dolarul.
Pe lângă aceste considerente, rapoartele indică faptul că Yemen este deținătoarea unora dintre cele mai mari zăcăminte de petrol neexploatat din lume, estimate, după o sursă bine informată de la Washington, la o cantitate „suficientă încât să acopere necesitățile întregii omeniri timp de 50 de ani“.
Scăderea prețului petrolului îi îngrijorează pe magnații petrolului care ar face orice să-și țină buzunarele pline. Invadând Yemenul pentru a extermina „organizațiile Al-Qaeda“ din această țară, corporațiile vor putea pune mâna pe terenurile petrolifere ale acestui stat, fapt ce le va da posibilitatea să dicteze încă o dată prețul petrolului.
În urma revendicării atentatelor de la Paris de Al Qaeda din Yemen, țara a fost aruncată în haos. Joi seara (22 ianuarie), noul guvern, instalat de numai trei luni, și-a anunțat demisia. Decizia executivului, caracterizată drept irevocabilă, a fost urmată la scurt timp de demisia președintelui, respinsă însă de Parlament. Milițiile șiite își consolidează controlul asupra capitalei Sanaa, iar unitățile militare din patru provincii din sudul Yemenului, inclusiv din principalul oraș Aden, au decis să refuze comenzile transmise din capitală de către forțele de securitate…
Statele Unite se află în spatele terorismului internațional
Veți spune probabil: „Bine, dar asta ar presupune o colaborare între americani și Al Qaeda. Or, asta este imposibil…“ Ei bine, acelora le răspundem că această colaborare nu numai că este posibilă, dar ea este chiar reală, fiind confirmată de personalități politice de prim rang, dintre care îi amintim pe Hillary Clinton, Zbigniew Brzezinski și nu numai.
Directorul Agenției Naționale de Securitate (NSA) în timpul administrației Reagan, Generalul William Odom, a declarat: „Din cauza faptului că Statele Unite au o experiență bogată în finanțarea grupărilor teroriste și în utilizarea tacticilor teroriste, sloganurile folosite în prezent în lupta împotriva terorismului fac Statele Unite să pară mai degrabă ipocrite decât credibile în ochii întregii lumi.“ Tot Odom a adăugat: „Statele Unite s-au folosit de pretextul terorismului cu orice ocazie. Prin anii ’78-’79, Senatul încerca să introducă o lege împotriva terorismului internațional. În fiecare variantă redactată, Statele Unite apăreau ca fiind afectate.“
Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate al președintelui american Jimmy Carter, a recunoscut pe postul de televiziune CNN că Statele Unite i-a finanțat pe Bin Laden și pe alți capi ai Al Qaeda-ei în anii ’80 pentru a lupta împotriva sovieticilor. Directorul CIA și Secretarul Apărării, Robert Gates, confirmă aceasta în memoriile sale. El afirmă că marea expansiune a operaţiunii americane sub acoperire din Afganistan a început în 1984. În timpul acestui an, „amploarea programului sub acoperire pentru a-i ajuta pe mujaheddini a crescut de câteva ori”, atingând suma de aproximativ 500 de milioane de dolari în Statele Unite și Arabia Saudită, plăți făcute prin intermediul regimului Zia din Pakistan. După cum îşi aminteşte Gates, „în această perioadă [1985] am început să aflăm despre o creştere semnificativă a numărului de cetăţeni arabi din alte ţări, care călătoriseră în Afganistan pentru a lupta în Războiul Sfânt împotriva sovieticilor. Ei veneau din Siria, Irak, Algeria şi alte țări şi cel mai mult s-au luptat cu grupurile fundamentaliste islamice de mujahedini”, în special cu cel condus de Abdul Resaul Sayyaf.
În fotografia alăturată: de la stânga la dreapta: Gen. Hamid Gul, Director general al Serviciilor Secrete pakisteneze; William Webster, 
Director general al CIA; Clair George, Director adjunct de Operațiuni; un colonel ISI; Milt Bearden, oficial CIA, la o tabără de antrenament a mujahedinilor aflată în nord-vestul Pakistanului, în 1987
Fostul Secretar al Afacerilor Externe din Marea Britanie, Robin Cook, a afirmat în fața Camerei Comunelor a Parlamentului britanic că Al Qaeda „a fost indiscutabil un produs al serviciilor secrete occidentale“. Cook a explicat că numele Al Qaeda se traduce literal prin „bază de date“, aceasta fiind inițial baza de date în care au fost înregistrați miile de extremiști musulmani ce erau antrenați de CIA pentru a lupta contra rușilor în Afganistan.
Intervenția Statelor Unite nu s-a rezumat însă la atât. Publicația Washington Post scria în 2002: „Statele Unite au cheltuit milioane de dolari pentru a aproviziona școlile afgane cu manuale pline cu imagini ce denotă violență și cu învățături fundamentaliste islamice… În chiar primii ani de școală, elevii învățau despre jihad, arme, soldați, gloanțe și mine.“
Ziaristul Robert Dreyfuss scria într-un articol: „Timp de o jumătate de secol, Statele Unite și mulți dintre aliații săi au văzut în ceea ce eu numesc Dreapta Islamică, partenerul lor convenabil în timpul Războiului Rece.“
Nu vrem să sugerăm că fără susținerea Statelor Unite nu ar mai fi existat organizații islamice fundamentaliste. Ar fi existat cu siguranță. Însă este la fel de sigur faptul că virulența și eficiența acestei mișcări, pe care o vedem amplificându-se parcă pe zi ce trece – și cu care se confruntă multe țări din Orientul Mijlociu dar și din Occident – ar fi fost mult mai mici dacă aceasta nu ar fi fost susținută financiar, logistic și ideologic de Statele Unite și aliații săi.
Cine este Charlie Hebdo?
Nu dorim să vorbim de rău pe cei trecuți în Lumea cealaltă și nici să-i judecăm. Totuși, fiecare acțiune își are propriile sale 
consecințe. Că sunt mai mult sau mai puțin dure, justificate sau nu, aceasta nu putem aprecia. Redăm câteva paragrafe edificatoare din articolul jurnalistei Mihaela Bărbuş, ce a fost publicat în Ziua Veche:
„Redactorii de la Charlie Hebdo și-au bătut joc de creștinism și islamism, echidistant și multicultural.
La Paris s-a întâmplat o mare tragedie. […] O societate liberă e mereu fragilă în fața barbarilor, astfel că trebuie să fie apărată mereu și integral, nu doar pe bucățele, pentru că Dumnezeu ne-a dat libertatea «la pachet». Cu alte cuvinte, cine își bate joc sistematic și mitocănește de libertatea religioasă nu este un apărător credibil al libertății. […] Redactorii de la Charlie Hebdo nu au înțeles ce li s-a petrecut. Cum ei nu au observat diferența dintre creștinism și islam, și-au bătut joc de ambele, echidistant și multicultural. […] Charlie Hebdo are o ironie jignitoare, grosieră și stupidă. Nu e doar lipsă de politețe, ci dispreț generalizat. […] Charlie Hebdo e o miniatură tristă a actualului comportament al Europei, un continent dominat de diverși «Charlie Hebdo», mai mici sau mai mari, care își taie craca de sub picioare. Își bat joc de fundamentele societății în care trăiesc și deschid porțile barbarilor care stau să năpădească cetatea. Pentru că nu înțeleg că libertatea începe din domeniul ideilor și că unele idei au un foarte mare potențial de a submina civilizația.“
Încheiem cu cuvintele – considerăm inspirate – ale lui Dmitri Rogozin, Viceprim Ministru al Rusiei, care a scris pe blogul său: „Terorismul este ceva rău. Nimic nu îl justifică. Totuși, să nu confundăm libertatea de exprimare cu libertatea de a răni credințele profunde ale oamenilor.“
Sursa: hyperboreus.ro
Articol preluat de pe site-ul www.yogaesoteric.net
De ce sunt evreii atât de deştepţi?
de dr. Stephen Carr Leon
Am petrecut câţiva ani în Israel – pentru un stagiu, în câteva spitale de acolo – şi mi-a venit ideea de a face o cercetare: „De ce sunt evreii atât de inteligenţi?”
Este evident faptul că evreii sunt mai avansaţi în multe aspecte ale vieţii, cum ar fi ingineria, muzica, ştiinţa şi, mai ales, în mediul de afaceri – aproape 70% din comerţul mondial este deţinut de evrei, de la cosmetice, modă, produse alimentare, hoteluri, industria filmului (Hollywood şi altele) etc, până la armament. Este aceasta o coincidenţă sau ceva obţinut în mod conştient?
Cercetarea a durat aproximativ opt ani, timp în care am adunat informaţii într-un mod cât mai exact posibil, despre alimentaţia evreilor, cultură, religie, pregătirea iniţială a sarcinii etc, pentru a le compara cu obiceiurile altor naţii.
Să începem cu pregătirea iniţială a sarcinii. În Israel, primul lucru pe care l-am observat este că mama însărcinată cântă mereu cântece religioase şi urmăreşte să rezolve cât mai des probleme de matematică împreună cu soţul. Am fost foarte surprins să văd că viitoarea mamă purta mereu cărţi de matematică şi, uneori, chiar mă ajuta în rezolvarea unor probleme. La întrebarea „Faci asta pentru copilul din tine?”, ea mi-a răspuns: „Da, pentru a instrui copilul încă din burtă, numai aşa va putea fi un geniu mai târziu”.
Un alt lucru pe care l-am observat este atenţia acordată alimentaţiei. Viitoarei mame îi place să mănânce migdale şi curmale cu lapte, salate amestecate cu migdale şi alte fructe cu o coajă lemnoasă, cum ar fi nucile. Pentru masa de prânz – pâine, legume şi alge. În credinţa lor, carnea de animal şi peştele nu vor da niciun beneficiu pentru trupul nostru.
De asemenea, ei mănâncă întotdeauna, înainte de masa principală, fructe. În convingerea lor, dacă mănânci mai întâi felurile principale (cu pâine sau orez), apoi fructele, te vei simţi somnoros şi îţi va fi greu să înţelegi orice lecţie care ţi se va preda la şcoală. Modul de alimentaţie a copilului este întotdeauna sub îndrumarea părinţilor: în primul rând se consumă salata de fructe cu migdale.
În Israel, fumatul este tabu. În cazul în care sunteţi invitatul lor, nu încercaţi să aprindeţi o ţigară în casă, vă vor cere politicos să mergeţi afară pentru a fuma. Potrivit oamenilor de ştiinţă israelieni, nicotina distruge celulele din creier şi afectează genele şi ADN-ul, lucru ce poate avea ca efect apariţia unui idiot. Deci, fumători, vă rugăm să luaţi notă! (În mod paradoxal, cel mai mare producător de ţigări este un evreu… Philip Morris Klutznick.)
Din ceea ce am văzut, cei mai mulţi dintre copiii evrei cunosc cel puţin trei limbi: ebraica, araba şi engleza. Încă din copilărie ei vor învăţa să cânte la pian sau la vioară, acest lucru fiind absolut necesar. Există convingerea că această practică creşte IQ-ul unui copil şi va face din el un geniu. După constatările oamenilor de ştiinţă, vibraţia benefică a muzicii stimulează creierul şi acesta ar fi motivul pentru care există o mulţime de genii printre evrei.
Încă din clasa I, copiilor li se va preda matematică cu trimitere la afaceri şi subiecte de ştiinţă care le fac plăcere.
Pentru comparaţie, copiii de aceeaşi vârstă din California au IQ-ul cu aproximativ şase ani în urmă.
Copiii evrei sunt, de asemenea, orientaţi către atletism, tirul cu arcul sau tirul cu arma (cu aer comprimat). Aceasta deoarece se crede că tirul ar antrena creierul să se axeze pe decizii şi precizie.
În liceu, elevii sunt îndemnaţi să studieze ştiinţele, să creeze produse, să se implice în tot felul de proiecte, chiar dacă unele sunt foarte amuzante sau par a fi inutile. Dar sunt abordate într-un mod cât se poate de serios când este vorba de ştiinţa aplicată, medicină sau inginerie. Această cutumă este introdusă şi în instituţiile de învăţământ superior politehnic şi universităţi. În facultăţile cu profil economic se oferă multă libertate imaginaţiei creatoare, aşa că, în ultimul an de facultate, studenţii trebuie să facă un proiect şi, practic, ei pot absolvi doar în cazul în care grupul lor (aproximativ 10 studenţi într-un grup) poate face un profit de cel puţin un milion de dolari.
Nu fiţi surprinşi, asta este realitatea! Iată de ce evreii deţin jumătate din afacerile lumii. Cele mai recente produse ale firmei Levis au fost proiectate în cadrul Facultăţii de afaceri şi modă din Israel.
În New York, centrul comercial al evreilor din SUA, evreii care au o idee genială, benefică, sunt susţinuţi de comitetul oamenilor de afaceri evrei prin împrumuturi fără dobândă, pentru a asigura dezvoltarea unor afaceri prospere. Datorită acestui fapt, Starbucks, Dell Computer, Coca-Cola, DKNY, Oracle, Levis, Dunkin Donut şi sute de alte companii, chiar şi filme de la Hollywood, au beneficiat de sponsorizarea lor.
Absolvenţii evrei de la Facultatea de Medicină din New York au fost încurajaţi să apeleze la acest comitet, împrumutul fără dobândă permiţându-le să îşi deschidă cabinete sau clinici private.
În teoria mea, nu iau în discuţie religia sau rasa. Întrebarea pe care o pun este: am putea să producem generaţii inteligente urmând exemplul evreilor?
Răspunsul ar putea fi afirmativ. Modificându-ne obiceiurile de zi cu zi, ocupându-ne de viitorii noştri copii, acordând atenţie alimentaţiei, educaţiei cred că, în termen de trei generaţii, am putea obţine un salt evident.
Fie ca noi toţi să reuşim să modelăm noi generaţii, de geniu, pentru binele omenirii, fără să conteze cărei naţii sau religii îi aparţin. Gândiţi-vă…
Articol preluat din revista Lumea.
Relax Summer 2014 – Audio Mix
Este vie…splendidă…finită…îndurerată…merită să mori pentru ea…
Planeta noastra, secatuita de resurse, este in agonie…Cat ne va mai suporta?
Bancuri…de vară
- Cine te-a mai gustat înaintea mea?
- Blend-Ahmed!
- “Mi-aş dori să poţi vorbi.”
Maimuţa se uită la poliţist şi clatină din cap în sus şi în jos.
- “Poti înţelege ceea ce spun?” a întrebat poliţistul.
Din nou, maimuţă clatină din cap în sus şi în jos.
- “Ei bine, ai vazut ce s-a intamplat ?”
- “Da,” făcu semn maimuţa.
- “Ce s-a întâmplat?”
Maimuţa ia o sticlă goală de bere şi o duce la gură.
- “Au băut?” a întrebat poliţistul.
- “Da.”
- “Ce altceva?”
Maimuţa ia un chiştoc de ţigară şi-l duce la gură.
- “Au fumat si marijuana?”
- “Da.”
- “Vrei să spui că stăpânii tăi au băut şi au fumat înainte de accident?.”
- “Da.”
- “Şi tu ce făceai în timpul ăsta?”
- “Conduceam”, făcu semn maimuţa rotind un volan imaginar.
#000000;”>Blonda zâmbeşte galeş la poliţist:
- Nu credeţi că 200 de lei e cam prea mare amenda?
- Unde lucraţi? întreabă poliţistul.
- La supermarket.
- Bine, atunci vă dau numai 199,99!
- Nene, cum e să fii poliţist?
- De ce, Bulă? Vrei să te faci poliţist?
- Aş vrea eu dar… am trecut deja de clasa a patra…
- Ok, am replicat şi mi-am updatat rapid status-ul pe facebook…
- Chiloţii unde să mi-i pun, domnule doctor?
- Pe scăunel, lângă ai mei!
- Ceau mama!
Maică-sa îi răspunde:
- N-au nimic, le dau de mâncare…
Mama către bunică:
-Vezi că am plecat la muncă in Spania, dacă întârzii, să dai copilul la Facultatea de Medicină.
Armonie și Echilibru prin Nutriție Corectă, prelegere de sănătate
Prelegerea sustinuta de dl.Nicușor Ploșniță, tehnician nutriționist, lector al Asociatiei Responsabilitate pentru Sanatate din Romania, editorul si realizatorul emisiunii live “Sanatate si Arta.Arta de a Trai” difuzata de RadioCatch22 din Londra.
Evenimentul a fost sponsorizat de:
-Antal Kulcsoshaz;
-SC Herba Millefolium SRL;
-Casa de Cultura a Sindicatelor din Miercurea Ciuc;
-SC ComputerTrade SRL;
-Tipografia Alutus SRL.
Antonio Lucio Vivaldi – 12 concerte pentru vioară și oboi, op.7
Audiție placută!
