Posts Tagged ‘copii

Plasturii pentru răcire – răcoritori, antifebrili, tonici


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

Editare audio&video:


Contact:
Vodafone 0721.259.276
Orange 0747.128.077
Telekom 0766.340.035




Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Copiii şi nutriţia sănătoasă: educaţie, provocări, soluţii

ATENŢIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea “RESPONSABILITATE pentru SĂNĂTATE”, la Radio BIO EDEN LYFE-ROMÂNIA, online, difuzată live în data de 13 martie 2017.
O discuţie liberă, fără cenzură sau tabu-uri despre :
-educaţia – premiză a evoluţiei individuale,
-libertatea vs.iubire: dilema părinţilor moderni,
-computere şi trandafiri sau paradigmele new age,
-experienţe, sfaturi practice, invitaţie la meditaţie.

Invitat special: dl.Marin Şerban, terapeut psihospiritual
Redactor: dl.Nicuşor Ploşniţă, nutriţionist

Procesare audio-video: DIO PRODUCTION STUDIO

Contact: 0721.259.276 // 0747.128.077 // 0766.340.035



Tags : , , , , , , , , , , , ,

Societatea de mâine sub dictatura unui nou comunism

Conferinta in care dl. Virgiliu Gheorghe vorbeste despre neo-marxism, trasand o paralela intre comunism si vremurile actuale. Conferinta a avut loc la Suceava pe 18 aprilie 2016.

Facebook

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Halloween = satanism,violenţă,imoralitate



Zilele trecute, un grup de 28 ONG-uri reunite sub titulatura de Coaliția pentru Familie și Constituție au acuzat Ministerul Educației Naționale de nerespectarea Legii Educației Naționale, pentru că permite și promovează sărbătorirea Haloween-ului în scolile românești.
În acest context, l-am contactat pe domnul Virgiliu Gheorghe, cunoscut biofizician și specialist în cercetări psihosociale și comunicare, pentru a ne explica însemnătatea și simbolistica Halloween-ului.

Interviu Dr. Virgiliu Gheorghe: Halloween este o sărbătoare care promovează un comportament violent, specific vrăjitoarelor și monștrilor pe care îi invocă. Efectele asupra copiilor se vor vedea în timp

Domnule Virgiliu Gheorghe, cum apreciaţi introducerea acestei sărbători pe agenda activităţilor instituţiilor de învăţământ din România?

În primul rând, cred că ar trebui să ne punem problema scopului, a sensului sau a beneficiului pe care îl va avea pentru educaţia copiilor români, pentru societate în ansamblul ei, promovarea manifestărilor Halloween. Aceasta pentru că pe parcursul istoriei, orice sărbătoare a jucat un anumit rol în cultura, în religia, în definirea identităţii şi viaţa popoarelor.

De pildă, sărbătorile creştine, contribuie la întărirea, la consolidarea relaţiei omului cu Dumnezeu, cu sfinţii şi evident cu întreaga învăţătură a Bisericii Creştine care are ca centru iubirea aproapelui, milostenia, fapta cea bună în general. Deci sărbătorile creştine trimit la modelul Dumnezeului-Om Hristos şi a tuturor care i-au urmat model de dragoste şi jertfă pentru ceilalţi.

Mai existau sărbătorile legate de ciclul natural al anotimpurilor agricole sau pastorale care erau oarecum neutre din punct de vedere moral, deşi imprimate de tot felul de superstiţii şi concepţii magice; avem, desigur, şi sărbătorile care celebrau evenimente istorice importante ale poporului respectiv care consolidau relaţia omului cu trecutul poporului său şi, nu în ultimul rând, sărbătorile păgâne dedicate tot feluri de zei. Acestea din urmă, având ca scop atragerea simpatiei a ajutorului zeului respectiv, erau marcate de tot felul de ritualuri prin care erau evocate actele fundamentale ale zeului, ca şi comportamentul moral sau social pe care acesta îl reprezenta în mod exemplar. Deci ca şi în creştinism, sărbătoarea închinării la aceşti zei readucea în conştiinţa oamenilor poruncile zeului respectiv, care uneori nu erau deloc morale şi inofensive. De pildă la sărbătorirea lui Dionisos se îmbătau şi se dedau orgiilor. Iar la alţi zei cum ar fi Baal, se aduceau jertfe copii cât mai mici, prunci.

Deci mie mi se pare că atunci când se introduce sau se promovează o sărbătoare – eveniment central în viaţa unui popor – este esenţial de investigat care este schimbarea pe care acesta o va aduce în mentalităţi, în raporturile sociale şi chiar în Weltanschauung-ul acelui popor.

Dar Halloween-ul este perceput ca un prilej de relaxare, de distracţie. Copiii se deghizează, se vizitează, primesc bombonele…

Aşa este promovat mediatic, dar cea mai mare parte a mass-media, s-a demonstrat din păcate în ultimii ani, nu are criterii etice, ci doar mercantile. Câştigul dictează morala. Iar Halloween-ul este un eveniment care anual creşte audienţa, deci câştigurile. Waldemar Sezer, profesor de informatică la Universitatea Sao Paulo din Brazilia observa că legile acestui mediu conduc la paradoxul că evenimentele cele mai grozave, moartea cea mai tragică sunt cele care cresc cel mai mult audienţa. Deci dacă media se întreţine prin horor şi divertisment, este de înţeles în această logică de ce promovează hallowen-ul în măsura în care o fac. Problema cea mai mare este aceea că instituţiile educaţionale nu înţeleg faptul că oricare sărbătoare vine cu o panoplie de elemente simbolice care generează anumite comportamente şi mentalităţi. Deși pare o joacă, ca orice manifestare rituală, mimesisul are ca efect actualizarea și consolidarea unei relații psihologice între individ și realitatea mitologizată. Cercetările din domeniul fenomenogiei religiilor au demonstrat că pe parcursul participării implicării în scenariul mitului respectiv, individului chiar i se imprimă acele stării mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate. E ca și cum s-ar produce un transfer de energie psihomentală între personajul mitologizat și subiect. Aceasta explică faptul că participarea la sărbătoarea Halloween induce o stare psihologică în care excitația și fascinația sunt asociate cu un sentiment de spaimă mai mult sau mai puțin intens în funcție de gradul implicării. În acest context individul în mod firesc urmează actele proprii personajelor în pielea cărora a intrat. Așadar, dincolo de bombonele, este evident pentru oricine că imageria răului pe care o promovează Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea comportamentului violent, a infracţionalităţii şi a criminalităţii, adică faptele proprii duhurilor necurate pe care Halloween-ul le invocă.

Dar Halloween-ul a fost introdus ca sărbătoare chiar în Biserica Catolică, pentru a alunga spiritele rele, şi lucrul acesta îl cred foarte mulţi din cei care acceptă această sărbătoare. Cum vă explicaţi acest lucru?

În primul rând, este vorba de o sărbătoare celtică închinată prinţului morţii şi prietenilor lui, deci avem de-a face cu o sărbătoare păgână pe care probabil la un anumit moment Biserica Catolică a încercat să o îmblânzească suprapunând-o cu Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Ea oricum nu avea valenţele de astăzi în trecut, şi chiar dacă în Biserica Catolică ea ar fi fost dezvoltată într-un sens compatibil cu cel din zilele noastre acesta nu este un argument. Când, adeseori, în mass-media se critică Biserica, se aduc în discuţie inchiziţia şi cruciadele sângeroase din unele locuri din lume, uitându-se că acest lucru a avut loc numai în catolicism, nu şi în Ortodoxie, şi numai într-o anumită perioadă de timp. Însă, paradoxal, când se doreşte promovarea unei sărbători cu evident caracter păgân ni se impune ca argument principal că este creştină, deci bună pentru că a fost recunoscută la un moment dat şi în Biserica Catolică. Dacă Halloween-ul a fost ceea ce este astăzi în trecut nu ştim, însă oricum discuţia este lipsită de sens atâta timp cât Biserica Catolică, de ani de zile ca şi anul acesta se delimitează de manifestările acestei sărbători, atenţionând asupra caracterului magic şi malefic în ultimă instanţă al acestora. La fel a făcut în ultima vreme și Biserica Ortodoxă.

Şi privind alungarea spiritelor rele?

Este de bun simţ faptul că duhurile rele nu pot fi izgonite de alte duhuri rele sau de oameni care îndeosebi le invocă. Vrăjitorii nu se închină lui Dumnezeu, iar duhurile morţilor, ce pot face ele împotriva demonilor? Lumea lui Halloween este mai curând o lume infernală, deci prietenoasă duhurilor rele, locul în care acestea petrec şi se odihnesc. Este vorba de o confuzie totală de ordin axiologic care ţine mai curând de ideologia relativizării adevărului. Ceea ce insinuează sărbătoarea în chip simbolic este faptul că duhurile rele ar putea conferi o putere asupra vieţii şi morţii, puterea de a stăpâni, de a produce durerea altora în mod evident o imagerie luciferică în care Lucifer este celebrat în mod disimulat. Faptul că Haloween constituie una dintre cele trei sărbători ale “Bisericii” lui Satan, spune totul. Mie mi se pare că avem de-a face cu o gravă problemă etică atunci când impunem în mentalul colectiv o sărbătoare, aceeaşi sărbătoare în care sataniştii aduc o închinare specială lui Satan, tocmai pentru că ei o recunosc ca fiind propria lor sărbătoare.

Unele costume sunt cu totul nevinovate, iar copiii nu ştiu nimic de coincidenţa despre care vorbiţi. În aceste condiții, cum i-ar putea vătăma sărbătoarea?

Coincidenţă ar fi în cazul în care costumele ar reprezenta pe îngeri şi pe sfinţi, iar sataniştii şi-ar asuma această sărbătoare, însă în momentul în care acestea închipuie pe vrăjitori şi demoni, duhurile fantomatice ale morţilor sau cine ştie ce monstru nu mai poate fi vorba de coincidenţă. Acest repertoriu vestimentar sau fantasmatic ţine evident de lumea lui Satan. Vătămarea poate că nu este evidentă la vârstele în care totul nu este decât o, să spunem, nevinovată joacă, dar perspectivele incubării acestei imagerii pe care copilul şi-o asumă nu sunt deloc inofensive. Există o mulţime de studii desfăşurate în Statele Unite în care se arată că de Haloween cresc spargerile cu minim 25%, sporesc consumul de alcool şi droguri şi cresc rata criminalităţii. Într-un studiu realizat în Boston s-a constatat că, pe parcursul a patru ani, în noaptea de Haloween criminalitatea este mai mare cu 50% decât în toate celelalte momente ale anului.

De asemenea, privind perspectiva inofensivă pe care o au tinerii, relevant este studiul în care se arată că la întrebarea ce a-ţi vrea să faceţi în noaptea de Halloween, cei intervievați au ales, într-un procent de 80%, răspunsul “să omor un om”. Spiritul acestei sărbători este într-adevăr viu şi dictează nu înmulţirea binelui, a păcii şi a dragostei între oameni, de care lumea de astăzi se pare că are nevoie tot mai mult, ci un spirit malefic al lucrării răului dus până la uciderea aproapelui. Toate aceste fapte cred că ar fi de ajuns ca să ne punem problema în ce măsură societatea românească, şcoala românească care se confruntă tot mai mult cu problema violenţei are nevoie de introducerea sărbătorii şi manifestărilor de Haloween.

Care apreciaţi că va fi viitorul “sărbătorii” Halloween în societatea românească?

Depinde foarte mult de noi, de fiecare dintre noi, pe fondul uriaşei confuzii axiologice în care s-a ajuns. Mai cu seamă părinţii care sunt interesaţi de educaţia şi viitorul copiilor lor ar trebui să conştientizeze şi să reacţioneze. Mijloacele mediatice nu ştiu în ce măsură vor ajuta la stoparea fenomenului, pentru că divertismentul şi violenţa aduc bani şi de asemenea, sărbătoarea aceasta procură câştiguri imense industriei de consum care este interesată direct să o promoveze. Şcoala românească însă nu ştiu ce alegere va face. Ori va opta pentru o măsură raţională care ia în considerare argumentele şi cercetările pe care le-am citat anterior, refuzând să se mai implice în organizarea manifestărilor Haloween, ori va înclina să-și asume acest fenomen din ignoranţă sau sub presiunile seculare. În cel de-al doilea caz, nu ştiu cum va putea rezista în faţa opoziţiei a tot mai mulţi părinţi, a legii fundamentale a ţării şi a legislaţiei proprii Ministerului Educaţiei, care nu permit o educaţie contrară principiilor etice. Vreau să cred însă că va birui raţiunea.

Dr. Virgiliu Gheorghe este bioetician, secretar ştiinţific al Institutului pentru cercetări psihosociale şi bioetică

Sursa: http://www.activenews.ro/stiri-educatie/Interviu-Dr.-Virgiliu-Gheorghe-Halloween-este-o-sarbatoare-care-promoveaza-un-comportament-violent-specific-vrajitoarelor-si-monstrilor-pe-care-ii-invoca.-Efectele-asupra-copiilor-se-vor-vedea-in-timp-3735

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , , , , , ,

Cum ne distrug copiii cu medicamente


Centruldio Bacau

Tags : , , , , ,

Copiii spun lucruri trăsnite… și, uneori, divin inspirate



„Călugării şi-au făcut meserie din rugat pentru că ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbeşti tot timpul cu Dumnezeu.” (9 ani)

„Călugării nu sunt aşa de vorbăreţi pentru că dacă Îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obişnuit să tacă mult, ca să-L asculte – că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu.” (8 ani)

„Biserica e sfântă şi rămâne sfântă chiar dacă intră în ea mulţi păcătoşi, că biserica de aia e făcută, ca păcătoşii care intră să-şi facă acolo antene pentru Dumnezeu.” (12 ani)

„Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele că nici n-ai unde să stai.” (10 ani)

„Îngerii nu ne spun cum e în Rai, de unde sunt ei, că atunci când mori e ca un fel de ziua ta şi primesti cadou Raiul şi ei nu pot spune dinainte cum arată cadoul pe care îl primeşti pentru că strică toata ziua.” (10 ani)

„Preoţii vin în casele oamenilor înainte de Paşte şi Crăciun ca să sfinţească toate camerele, că le curăţă cu aghiazmă care e un foarte bun detergent împotriva dracilor.” (11 ani)

„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare şi să ne mai gândim şi la gustul de Dumnezeu.” (11 ani)

„Cei care nu-L găsesc pe Dumnezeu sunt cei care Îl caută din interes.” (12 ani)

„Milostivul e rar, că mila n-o găseşti pe toate drumurile deoarece ea trebuie cultivată.” (14 ani)

„Altarul este partea din biserică unde preotul vorbeşte între patru ochi cu Dumnezeu.” (10 ani)

„Unii oameni nu putrezesc după ce mor, pentru că trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei.” (13 ani)

„Sfinţii au aureola rotundă şi nu pătrată ca să nu facă vreun rău nici măcar din greşeală – că poate cine ştie, când se ridică la cer, să nu înţepe cu vreun colţ o pasăre în zbor.” (13 ani)

„Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai repede decât ceilalţi oameni, pentru că ei ajung să-şi dezvolte esenţialul.” (15 ani)

„Ne dăm seama că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii la fel, că dacă te desparţi de El şi mai târziu te întorci la El, nu ţine supărare şi te ajută la fel ca şi pe cei care au fost tot timpul cu El.” (11 ani)

„Inima bate, bate până se stinge, că inima este ca lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, el ţi-o aprinde din nou în Cer.” (9 ani)

„Dacă cineva ar insista la uşa mea să-mi schimb religia, aş zice că nu pot, pentru că ar fi ca şi când mi-ar cere să-mi schimb părinţii.” (9 ani)

„Limbile vorbite-n iad sunt limbile focului, în rai e pacea fără grai.” (13 ani)

„Numerele sunt la nesfârşit că Dumnezeu le-a creat ca să avem noi provizii pentru minte.” (11 ani)

„Îndrăgostiţilor le place să stea mereu singuri în doi, că îngerii păzitori ai îndrăgostiţilor sunt foarte ruşinoşi.” (14 ani)

Curcubeul are forma unui pod, că el e podul peste care trec sfinţii cerului.” (12 ani)

„Se spune despre artişti că umblă cu capul în nori, că artistul vrea să-L vadă mereu pe Dumnezeu.” (12 ani)

„Dacă nu ar exista sfinţii, Dumnezeu ar fi prea aglomerat cu treburile gospodăreşti.” (11 ani)

„Modelele diferite ale fulgilor de nea reprezintă fiecare un cuvânt spus de Dumnezeu.” (11 ani)

„Raiul nu se poate vedea cu ocheanul, din avion sau din satelit, el se vede cu sufletul, cu inima de aici, de pe Pământ.” (12 ani)

„Eu cred în Dumnezeu deoarece El a făcut această planetă atât de frumoasă şi El m-a adus prin mama pe lume. Şi mai e ceva: El m-a făcut aşa deştept.” (11 ani)

„Există şi oameni care au învăţat foarte multă carte toată viaţa şi nu s-au atins de învăţătura lui Dumnezeu. Aceşti oameni sunt culţi, dar analfabeţi la suflet.” (14 ani)

„Răufăcătorii au ajuns să ducă o viaţă de rai pe Pământ şi tot aici credincioşii duc o viaţă de iad, dar după moarte cu toţii vor face schimb de locuinţă.” (13 ani)

„Pe Dumnezeu nu poţi să-L vezi niciodată, dar poţi să-L atingi cu rugăciunea.” (11 ani)

„Curcubeul este toboganul îngerilor şi atunci trebuie să fie ca un arc.” (11 ani)

„Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu.” (13 ani)

„Duhul Sfânt este memoria iubirii.” (15 ani)

„Avocatul apărării noastre la Judecata de Apoi este iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni.” (15 ani)

„Când Îl ai pe Dumnezeu în suflet, toţi oamenii din jurul nostru ne sunt rude.” (14 ani)

„Biserica este o scară unde oamenii care urcă Îl întâlnesc pe Dumnezeu, care coboară spre oameni.” (13 ani)

„Dumnezeu ne arată prin păun că nu e bine să ne dorim chiar totul.” (14 ani)

„Răutatea e când îmbraci pe tine bunătatea pe dos.” (12 ani)

„Dacă îi ascultăm atent pe oameni, auzim mai tot timpul cum se laudă, pentru că nu le este gata capul.” (11 ani)

„Oamenii îşi găsesc mereu pretexte pentru a fi bogaţi şi îşi pierd sufletul rătăcindu-se în pretexte.” (14 ani)

„Dacă te abţii de la o plăcere, îţi iese o pildă.” (11 ani)

„– De ce îngheaţă apa?
– Ca să se odihnească!…”

„– De ce plâng copiii foarte-foarte mici?
– Pentru că nimeni nu înţelege limba lor.
– Dar ei nu ştiu să vorbească…
– Ba da! Ei vorbesc cu ochii.”

„– Ce sunt gâzele?
– Picături cu inimă.”

„– De ce are omul umbră?
– Ca să nu fie singur când e singur.”

„– De ce e floarea-soarelui galbenă?
– Floarea-soarelui este galbenă pentru că… a luat culoare de la soare.
– Şi soarele nu se supără dacă-i iei culoarea?
– De ce să se supere dacă se face Pământul frumos?”

„– Ce este o grădină zoologică?
– Acolo unde animalele se uită la oameni.”
Articol preluat de pe site-ul www.yogaesoteric.net
Centruldio Bacau

Tags : , , , , ,

Părinţii permisivi din Suedia au dat naştere unei generaţii de monştri?



Ce se petrece cu copiii lăsaţi să facă tot ce vor – de la prăbuşirea disciplinei în şcoli până la suicid

Părinţii permisivi din Suedia au dat naştere unei generaţii de monştri?”, se întreabă Judith Woods într-un articol cu acelaşi titlu publicat în The Telegraph, care pune în discuţie efectele modelului scandinav de a-ţi creşte copilul.

Judith Woods îşi începe articolul povestind reacţia fiicei sale de 5 ani atunci când este contrazisă sau nu i se face pe plac. O simplă rugăminte de a închide televizorul şi de a se îmbrăca stârneşte o adevărată furtună: „Pot să văd cum pe sprânceana ameninţătoare se adună norii negri de furtună, cum i se îngustează ochii și buzele-i strânse într-o nemulţumire shakesperiană, pe măsură ce caută cea mai dureroasă, înţepătoare ingratitudine care-i poate trece prin cap: «Nu mai eşti prietena mea!»

În condiţiile în care tot mai mulţi copii devin de nestăpânit atunci când sunt lăsaţi să facă tot ceea ce vor, moda veche de creştere a copiilor ar putea reveni în actualitate chiar şi în Scandinavia, scrie Judith Woods, care precizează că exact ţările care altădată se mândreau cu stilul inovator de creştere a copilului acum se gândesc dacă este înţelept să-ţi laşi copilul să facă ce vrea, ori de câte ori vrea.

Stilul permisiv de a fi părinte creează o generaţie de tineri adulţi fără empatie socială care, după o copilărie de răsfăţ, sfârşesc prin a fi dezamăgiţi în viaţă, susţine psihiatrul suedez David Eberhard, tatăl a 6 copii. Potrivit acestuia, „a-i spune «nu» unui copil nu este acelaşi lucru cu a bate un copil. Părinţii ar trebui să se comporte ca părinţi, şi nu ca cei mai buni prieteni. Ar trebui să îşi pregătească copiii pentru viaţa adultă învăţându-i cum să se comporte, nu tratându-i ca pe prinţi şi prinţese. În Suedia, ei cred că orice formă de intervenţie împotriva copilului este o formă de molestare”.
Aşa-zişii experţi cred că părinţii trebuie să negocieze mai degrabă decât să pedepsească. Au înţeles greşit conceptul de a fi părinte. Copiii nu sunt atât de fragili precum cred ei”, susţine David Eberhard, autor al cărţii How Children Took Power, citat de The Telegraph.

Psihiatrul susţine că acest stil de a-ţi lăsa copilul să fie şeful a eşuat; ca dovezi, el arătă către prăbuşirea disciplinei în şcoli şi a calităţii actului educaţional, dar şi spre creşterea îngrijorătoare a tentativelor de sinucidere în rândul adolescenţilor.
Suedia a fost prima ţară care a interzis pedepsele fizice, în 1979, pentru ca apoi opinia să fie că cei mici trebuie să fie trataţi ca adulţi. Valorile egalitare ale social-democraţiei s-au soldat însă cu un dezastru în familie, notează publicaţia.

Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la University of Kent şi autor al lucrării Paranoid Parenting, spune că „cea mai tulburătoare caracteristică a societăţii suedeze este abdicarea voluntară din autoritatea de adult”. „A început cu stigmatizarea pedepsirii copiilor şi a transformat-o într-o frică de a-i disciplina, ceea ce este lucrul pe care părinţii ar trebui să îl facă”, iar îngrijorarea nu este ce li se întâmplă când sunt copii, „ci ce se întâmplă cu ei pe măsură ce cresc”, avertizează Frank Furedi.

În ţările scandinave, copiii nu încep educaţia formală mai devreme de 6 sau 7 ani, lucru pe care specialiştii în educaţie l-au calificat adesea preferabil sistemului britanic, în care toţi copiii trebuie înscrişi în sistemul de educaţie până la 5 ani, notează Judith Woods.

Aceasta face referire şi la o scrisoare trimisă în septembrie 2013 la The Daily Telegraph de un grup de specialişti britanici în educaţie, printre care şi Lord Layard, director al Well-Being Programme la London School of Economics, şi David Whitebread, senior lector în psihologia educaţiei la Cambridge University – care au susţinut că modelul scandinav ar trebui copiat.

Psihiatrul suedez David Eberhard avertizează însă că problemele sociale sunt în creştere în şcolile din Suedia, unde elevii refuză în mod obişnuit să urmeze instrucţiunile profesorilor, iar problemele continuă în ceea ce el numeşte o viaţă adultă neîmplinită. Potrivit acestuia, „aşteptările lor [aşteptările copiilor - n.red.] sunt prea mari şi viaţa e prea dură pentru ei. O vedem în tulburările de anxietate şi de automutilare, care au crescut în mod dramatic”.

Tinerii din Suedia tind să fie foarte dezamăgiţi în viaţă, mai ales în jurul vârstei de 20 de ani“, susţine Eberhard, care precizează că deşi se înregistrează o scădere a sinuciderilor, „există o creştere uriaşă a tentativelor de sinucidere, mai ales în rândul fetelor cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani”.

Articol preluat de pe site-ul HotNews.ro si yogaesoteric.net

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , ,