Posts Tagged ‘evrei

Falsificarea culturii identitare – obiceiuri, tradiții și originea limbii române

ATENŢIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

           Jidanii au pus rău parul pe noi după anul 1848 fiindcă nu am fost șpirtoși […]Jidanii au pus rău parul pe noi după anul 1848 fiindcă nu am fost șpirtoși și viteji să slujim cauza internaționalismului revoluționar alături de unguri, care ne vedeau numai iobagi și altceva nimic. Începînd să fie rău înghesuiți de revelațiile iluminaților lor sataniști, ce au clocit ,,renașterea cazară” pe la sfîrșitul secolului XVlll, au trecut la acțiune, încercînd să falsifice toată istoria și cultura popoarelor europene. Dacă de la unii s-au ales cu cîte o labă peste bot, la noi au făcut prăpădul de pe lume. După ce unii români în frunte cu Cezar Bolliac, au început să scurme prin pămînt căutînd dovezi ale continuității pe aceste meleaguri și comparînd semnele și simbolurile găsite cu cele de pe ceramica noastră, cu cele de pe veșminte, covoare și ștergare, aceștia au început să spună în gura mare că românii nu se trag din colonii romani, așa cum bolunziseră cei din ,,școala ardeleană”, ci vin direct din geți sau daci. Zicerea a sunat dogit rău la urechile sensibile ale jidanilor și sprijinitorilor lor principali: austriecii, dar mai ales germanii – care se țineau urmașii direcți ai indo-europenilor sau ai indo-germanilor, cum le plăcea unora să se fălească, punînd prostia la mare cinste între coperțile cărților lor pretins științifice.
Pe dată mafia cazară a găsi susținere la unele lepre mioritice care făceau parte din masonerie și s-au pus pe falsificat istoria și cultura identitară a românilor, care abia începeau să-i cunoască adevărata înfățișare. Scopul acestei acțiuni criminale a mafiei cazare, era de a face din ținuturile românilor un loc pustiu după anul 271 – pretinsa retragere a lui Aurelian din Dacia – și altfel ei să poată zice către mai marii Europei că respectivele teritorii au fost nelocuite pînă prin secolele X, cînd au fost luate în stăpînire de către faimoșii cazari din imperiul Khazaria, cu capitala la Itil pe Volga inferioară. Dar chiar și atunci cînd colonii romani s-ar fi retras la sudul Dunării, în nordul fluviului au rămas semiții iudei, care ar fi fost de cîteva veacuri bune pe aceste locuri.
Ca să ne nimicească pentru vecie, au acționat în direcția falsificării istoriei, așa cum am arătat mai înainte și falsificarea originii limbii române, a obiceiurilor și tradițiilor românilor, precum și distrugerea patrimoniului cultural scris după 1944 concomitent cu distrugerea intelectualității naționale, cum voi dovedi în continuare. 

Acțiunea pornită cu mare furie de cazari după revoluția de la 1848 împotriva istoriei românilor pentru a-și face ei loc pe plaiurile mioritice își are începuturile mai înainte către sfîrșitul secolului XVlll cînd au purces unii dintre ei să se uite strîmb la neamul valah. Dar marea lor supărare a fost că nu i-am sprijinit pe unguri să ne fie stăpîni și împilatori în veacul veacurilor, însă pîrjolul pornit prin Manifestul Partidului Comunist era numai făcătura lor. Și astfel au căutat trădători printre români, găsind destui care să le fie ucenici devotați în masonerie, mișcare ce ne-a marcat atît de puternic istoria modernă.
Prima victimă românească a ocultei cazare a fost primul ministru al Principatului România, Barbu Catargiu care s-a opus aducerii în țară de către liberali a ideilor comunismului lui K. Marx și F. Engels, iar pentru această cutezanță mafia liberalo-masonică în frunte cu I. Brătianu și C. A. Rosetti l-au asasinat la 8 iunie 1862.
În perioada 1860-1890, începe marea invazie cazară în Principatul România, ei avînd statutul de ,,sudiți”, adică supuși ai rușilor, austriecilor sau germanilor și care desfășurau comerț în Principate dar sub protecția și jurisdicția țării de origine, fiind scutiți de orice fel de taxe vamale sau impozite față de statul românilor, situație ce a dus la ruinarea negustorilor și meseriașilor autohtoni. Năvălirea cazarilor peste români a avut ca principal scop acapararea puterii economice și ulterior schimbarea structurii demografice a populației, astfel ca ei să poată pretinde că au fost băștinași aici și pe cale de consecință au dreptul la un stat al lor, idee care va fi cunoscută sub numele de Israelul european! De la cca 45.000 în anul 1859 și aceia veniți cu armatele rusești după anii 1806, au ajuns la aproape 300.000 de mozaici pe la 1900, toți considerîndu-se băștinași, care, datorită vitregiilor istoriei își pierduseră actele de indentitate!
În iarna anilor 1866-1867 sosesc la București tartorii masoneriei mondiale, Moses Haim Montefiore și Isaac Jacob Crémieux, să-i convingă pe masonii din România de adevărurile lor istorice ca băștinași ai plaiurilor carpatine și pentru asta promit lui I. Brătianu un împrumut de 25 de milioane franci aur numai să lase larg deschise porțile pentru năvălirea cazarilor din imperiul rus. La porunca tartorilor, pentru a-și atinge mai ușor scopul de falsificare a istoriei românilor, liberalii masoni înființează la 2 iunie 1867  Societatea Academică Română, organizație de drept privat condusă ani buni de „doctorul ardelean” A. T. Laurian (1810-1881), iar în anul 1879 printr-o lege aceasta a devenit Academia Română instituție a statului. Potrivit statului acestei organizații private, și-a propus studierea istoriei naționale române, cultivarea limbii și literaturii, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sînt: Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor. Nicăieri însă nu se găsește vreo explicație ce lucrări științifice stau la baza DEX și undeîși are rădăcinile această scriere care ne-a falsificat originea limbii române ca fundament al culturii identitare și de aici însăși istoria poporului român!

Despre probitatea intelectuală a celor mai mulți care s-au aciuat sub umbrarul Societății Academice Române  –  organizație de drept privat pînă în anul 1879  –  dar și a celor care au condus România în partea a doua a secolului XlX, Marele Român în articolul Icoane vechi și nouă ne prezintă o imagine corectă a acestei lumi.  „Tot astfel e domnul Y şi bună parte din camarazii universităţilor. Am luat profesori de universitate pentru că un institut înalt de cultură poate ilustra mai clar starea noastră de decadenţă. Şi cine plăteşte oare pe aceşti domni din clasa de mijloc a căror mîni şi inteligenţă nu produc valori de un ban roşu măcar? În linia din urmă munca ţăranului care, ca dorobanţ moare pe cîmpul de război, ca muncitor se speteşte plătind dări, pentru a ţinea pe umerii lui o clasă de trîntori netrebnici.
Ce să mai zicem de advocaţi?
Întorşi din străinătate, ei nu şi-au dat silinţa să înveţe legile şi datinile pămîntului, să codifice obiceiurile naţiei româneşti, ci au introdus pur şi simplu codicele pe care le învăţaseră la Paris, ca şi cînd poporul românesc a fost în trecut un popor de vite, fără legi, fără obiceiuri, fără nimic, şi trebuie să i se aducă toate cele de-a gata din cea mai renumită fabrică….
Ce caută dl. X profesor de universitate care nu ştie a scrie un şir de limbă românească, care n-are atîtea cunoştinţe pozitive pe cîte are un învăţător de clase primare din ţările vecine şi care cu toate acestea pretinde a fi mare politic şi om de stat?…
Arionii de tot soiul, oameni cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rînd şi mai înjosit în oraşele poporului românesc, căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte, trei civilizaţii deosebite; cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Occidentului şi Orientului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, cînd loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti rău rămân. Într-adevăr, d. Serurie care a scris un volum de poezii ,,greceşti”, d. Andrunopulos, care batjocoreşte armata noastră puind-o să joace la circ, d-nii C. A. Roseti, Carada, Candiano, tot nume vechi de care foieşte textul cronicilor României, sunt singurii români adevăraţi, iar noi ţăranii mici şi mari, căci, la urma urmelor tot ţărani suntem, noi băştinaşii din ţările acestea suntem străini cari vindem ţara cui dă mai mult pe ea.
Liberalii sunt smîntîna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne boieri, Arioneşti şi Cărădeşti, că ni s-a părut şi nouă biet că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi pentru că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari….
Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decît coborîtorii din neamurile cel mai vechi ale ţării.
De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scînteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru că, în momentul în care s-ar dezmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mîntui cu domnia demagogilor…
Acest tineret ce se caracterizează printr-o rară lipsă de pietate faţă cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoşeşti, vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoşilor, măsurînd oamenii şi împrejurările cu capul lor strîmt şi dezaprobînd tot ceea ce nu încape în cele 75 de dramuri de creier cu care i-a-nzestrat răutăcioasa natură, acest tineret, zic, a deprins ariile teatrelor de mahala din Paris şi, înarmat cu această vastă ştiinţă, vine la noi cu pretenţia de a trece de a doua zi între deputaţi, miniştri, profesori de universitate, membri la Societatea Academică şi cum se mai cheamă acele mii de forme goale cu care se îmbracă bulgărimea de la marginea Dăunării!…
În mod precis abia se poate arăta ce lipseşte acestor indivizi pe care geograficeşte, şi pentru că ei o spun, îi numim români. Le lipseşte simţul „istoric”, ei se ţin de naţia românească prin împrejurarea că s-au născut pe cutare bucată de pământ, nu prin limbă, obiceiuri, sau manieră de a vedea.
Astfel vin pătură după pătură în ţara noastră, cu ideile cele mai ciudate, scoase din cafenelele franţuzeşti sau din scrierile lui Saint-Simon şi ale altor scriitori ce nu erau în toate minţile iar formele vieţii noastre de astăzi au ieşit din aceste capete sucite care cred că în lume poate exista adevăr absolut şi că ce se povesteşte în Franţa se potriveşte şi la noi…  care am fost meniţi să ajungem zilele acestea de ticăloşie, în care ţara se înstrăinează pe zi ce merge în gîndire şi-n avutul ei, şi cînd toţi se fălesc de a fi români fără a mai fi.” Textul scris de Mihai Eminescu a fost publicat în ziarul Timpul în perioada 11-23 decembrie 1877.

Ca să fim convinși că Marele Român a scris despre o realitate pe care o trăia, dau în continuare cîteva rînduri zguduitoare apărute în anul 1890 cînd Paul Rosen, fost Mare Inspector General, cel mai înalt grad al masonerie, le-a pus sub ochi francezilor scrierea L’Ennemie Sociale unde prezenta fața nevăzută a masoneriei, scopurile ei și mijloacele folosite. Aici găsim scrisoarea trimisă de către această organizație ocultă lui G. Garibaldi la 5 aprilie 1860 cînd acesta se gîndea să pornească cu ,,bum” asupra peninsulei italice. „Tu te vei sili să atragi în aceste Ateliere cel mai mare număr de elemente duşmănoase Catolicismului, duşmane ideilor şi instituţiilor creştine, pe toţi revoltaţii contra bisericii, care este vrăjmaşa noastră, pe toţi credincioşii de orice fel. Te vei sili să faci un loc pentru Fraţii Simbolului tuturor ambiţioşilor, care voiesc să ajungă la onoruri şi putere, tuturor declasaţilor şi secăturilor, care sînt în căutarea unei poziţii sociale, oamenilor de petrecere, bonvivanţilor lacomi de plăceri materiale, negustorilor şi industriaşilor aprigi de cîştig, literaţilor, savanţilor setoşi de renume…. Raţiunea ta este singura regulă a Adevărului, singura cheie a ştiinţei şi a politicii. Poftele tale şi instinctele tale constituie singura regulă a Binelui, singura cheie a progresului şi a fericirii…”. Să nu uite niciodată românii că cei care au pus mîna pe putere în ținuturile românilor după 1859 au fost cam toți masoni, iar care s-au opus acestei bande de sataniști au fost asasinați (vezi cazuri Barbu Catargiu și Mihai Eminescu). Din aceste scursuri de mișei, ambițioși, setoși de glorie deșartă, declasați și secături, au fost racolați destui care să le slujească interesele masoneriei, reușind și prin alte ogrăzi să falsifice în parte cultura băștinașilor, cum ar fi francezii și ungurii, vecinii noștri dragi.
După vreo 15 ani de cercetare prin șantierele arheologice ale Orientului care, începuse să-și dezvăluie tainele ascunse în munți de ruine, francezul Gustave le Bon publică la începutul anului 1888 la Paris, cartea de opt sute de pagini intitulată Primele civilizații ale Orientului. Scrierea a stîrnit foarte mare vîlvă și supărare în cuibarele întunecaților mozaici din Franţa, fiindcă autorul nu numai că nu ia mai trecut ca ziditori ai neamului omenesc din pușcoacea/legămîntul Întunecimii Sale, dar îi reduce la o pegră a istoriei care n-a făcut decît rău pe unde şi-au tîrît existenţa de hoardă semisălbatică. Răspunsul mozaicilor și continuarea conflictului oțărîtului francez Gustave le Bon cu aceștia apar în Revista ştiinţifică din Paris în lunile septembrie – noiembrie a anului 1888. Trîmbițau atunci ca și acum sutașii Satanei prin profesorul mozaic Félix Hément într-un articol publicat la 20 octombrie în aceeaşi revistă, că ei au făcut numai bine neamului omenesc avînd „misiunea de a iniţia lumea în legea morală. Asemenea pretenții mesianice și de civilizație au și azi pentru că le găsim în lucrarea Cabala apărută la Geneva în anul 1972, scrisă de A. Şafran fostul rabin şef al Românie, unde la fila 12 găsim: ,,Fiecare om în parte şi fiecare popor ca colectivitate, este îndatorat să menţină le-gătura cu Dumnezeu. Această sarcină revine în primul rînd lui Israel. Căci acest popor este partea Domnului; Iacob este partea moştenirii sale, afirmă Tora. El se află în centrul lumii, este inima naţiunilor. Prin existenţa sa el realizează planul pe care Dumnezeu la prevăzut în clipa creaţiei”.
Într-o cuvîntare din Parlamentul României ținută în februarie 1913, supărat pe atacurile presei maghiare (controlată toată de jidani) asupra românilor istoricul nostru a spus: ,,Pe aceşti Maghiari, domnilor, i-au plătit ungurii destul de scump şi o să-i plătească chiar şi mai scump prin năruirea Statului lor, pe care visează să-l vadă fundat pe baze naţionale. Şi, domnilor, de la ceea ce a păţit Ungaria, a cărei proprietate mare este în mîinile evreilor, a cărei proprietate mijlocie este pe jumătate în mîinile evreilor, a cărei proprietate mică atîrnă de băncile evreieşti, a cărei industrie şi comerţ sunt reprezentate de evrei, a cărei presă este, nouăzeci şi cinci la sută, evreiască, a cărei Universitate are, în cea mai mare parte profesori evrei, a cărei literatură este reprezentată prin poeți şi nuvelişti evrei, din ceea ce a păţit Ungaria cu aceşti Maghiari,.. ne învăţăm să nu păţim şi noi cu ceea ce au păţit ungurii cu aceşti cetăţeni maghiari.” Numai după 5 ani ungurii vor plăti scump cîrdășia cu jidanii, cînd cazarul Bela Kun dă o lovitură de stat și pune mîna pe Ungaria, atîrnîndu-i pe mulți în căngi sau asasinîndu-i fără urmă de judecată. La fel au pățit-o și germanii după 1939, cu holocaustul și toate născocirile lor. Vedem că falsificarea culturii identitare a populației majoritare a fost o preocupare permanentă a masoneriei și celorlalte cuiburi sataniste ale cazarilor, pentru a întreține vrajba între goimi și a-i prosti cu fel de fel de născociri drăcești pe care ei le scoteau de cîte ori aveau nevoie apoi le dădeau aripi prin presa lor otrăvitoare.

Falsificarea originii limbii române, a obiceiurilor și tradițiilor românilor precum și distrugerea patrimoniului cultural scris, a fost fatală fiindcă de ea sînt indisolubil legate atît cultura identitară în sensul larg al cuvintelor cît și istoria. Și aici ne-au lucrat ei cu mare meșteșug că nici Dracu nu ar fi reușit să ne îndobitocească mai bine, băgîndu-ne pe gît asemenea minciuni încît chiar și nebunii s-ar minuna cum se poate minți ca adevărul să fie îngropat pe vecie.
Alexandre Hirth (pentru români Alexandru Cihac) este primul jidan/cazar ce pornește falsificarea limbii române și pe cale de consecință la falsificarea identității noastre culturale și de neam. Lepra scrie în limba franceză fiindcă nu cunoștea deloc limba română, într-o perioadă mai lungă de timp un Dictionnaire d’étymologie daco-romane, iar primul volum intitulat Eléments latins comparés avec les autres langues romanes, apare în anul 1870 concomitent la Frankfurt am Main, Berlin și București unde pretinsul „specialist în limba română” îi temperează binișor pe latiniști fiindcă ei mozaicii din Iudeea ar fi fost adevărații soldați romani stabiliți pe pămînturile provinciei romane Dacia și deci caimacul nu poate fi decît al lor. În ce țară din lume s-a mai întîmplat ca un străin care nu-ți cunoaște limba, să scrie totuși dicționarul limbii populației băștinașe dar într-o limbă străină și care nu corespunde fonetic cu cea a autohtonilor? Și totuși monstruozitatea la noi a mers șnur!!!
A. T. Laurian președintele Societății Academice Române – instituție de drept privat – împreună cu I. Massim, fac în anul 1876 o tălmăcire aproximativă în limba română a primului volum din lucrarea lui A. Hirth scris de acesta în limba franceză și vin cu ceva completări personale dar nu se depărtează de ideile mozaicului ca să nu supere mafia cazară și masoneria ai cărei slujbași credincioși erau întunecații mioritici.
Continuă îndîrjitul cazar A. Hirth să ne prăjească inteligența cu al doilea volum scris tot în limba franceză și  apărut în anul 1879 fiind intitulat Eléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne el albanais, arătîndu-le tuturor învrăjmășiților carpațini  asupra adevărurilor cazare, pe unde se văd urmele lor în timp fiindcă în nordul Dunăre tărîmul este dovedit ca baștină a neamului lor de venituri.
Eliezer Schein (Lazăr Șăineanu pentru urechile noastre) în anul 1890 ne plesnește și el peste bot cu un dicționar al limbii române ca să știm ce limbă învățăm odată cu laptele supt de la mamă. El aprofundează făcătură lui A. Hirth dezvoltînd-o la un număr de peste 30000 de cuvinte. Nici acest cazar nu știa limba română dar pentru că primise poruncă de la tartorii întunericului să le rupă gîtul mioriticilor carpatini, a făcut-o cu dragă inimă fiindcă era jertfă plăcută Întunecimii Sale. Pentru că românii se arătau cam surzi la revelațiile împrăștiate de E. Schein, acesta a scris o carte în limba engleză pe care a publicat-o la Londra în anul 1900 unde spune negru pe alb că neamul lui, adică jidanii sau cazarii au fost stăpînii acestor pămînturi din secolul X al erei noastre cînd nu se găsea miros de opincă mioritică în jurul Carpaților. Pentru această neobrăzare, jegul a fost expulzat din țară deși el avea numai statutul de sudit nu de cetățean român. Peste ocean în SUA unde ei începeau să-și lărgească cuibarul Satanei, cazarul Elias Schwartzfeld a publicat în anul 1901 lucrarea The Jews of Roumania from the Earliest Times to the Present Day, apărută la Philadelphia, unde le amintește dezrădăcinaților din acele locuri că ei cazarii băștinași în jurul Carpaților sînt alungați din vatra lor străbună de către ,,sălbaticii români”, pe atunci încă nu se născocise antisemitismul!
Iancu Hecht (Ion Aurel Candrea din anul 1913 profesor la catedra de filologie romanică a Universității București) ajutat și de Ovid Densușianu – fratele lui N. Densușianu – a realizat în perioada 1907-1914 Dicționarul etimologic al limbii române. Elemente latine, urmărind cu punct și virgulă îndrumarele lui A. Hirth și E. Schein astfel ca nimeni să nu mai îndrăznească a spune că românii sînt băștinași pe pămînturile din jurul Carpaților. Lifta mioritică ce l-a sprijinit pe îndrăcitul cazar, a plecat pe cont propriu la arat și semănat făcături și născociri, puse toate în slujba mafiei cazare și numai împotriva românilor, stabilind pentru vecie prin scrierea Histoire de la langue Roumaine – Istoria limbii române (2 volume, Histoire de la langue roumaine – Les origines apărut în anul 1901 si Histoire de la langue roumaine – Le XVIème siècle apărut în anul 1938) originea formării limbii române și implicit a poporului român. Este prima mare lucrare de sinteză consacrată originii și evoluției limbii române, iar nemernicul ne priponește baștina undeva la granița dintre Macedonia, Serbia și Albania!
Iorgu Iordania (sau Iorgu Iordan pentru mintea românilor, tatăl era jidan din Bulgaria și maică-sa era jidaucă din România). Înainte de numirea sa în funcția de ambasador la Moscova în august 1945 unde a stat pînă în anul 1947, Iordan a fost plasat în fruntea comisiilor care au  supravegheat epurarea din instituțiile de învățămînt superior și mediu a tuturor celor care au avut o colaborare reală sau presupusă cu guvernul Ion Antonescu, cu Carol ll, cu legionarii sau fasciștii germani. El este unul dintre autorii distrugerii intelectualității române și a culturii identitare a românilor formată în perioada interbelică și mai înainte. Din această comisie mai făceau parte Alexandru Myller – jidan, rectorul Universității din Iași din anul 1945 – și Gheorghe Zane înlocuit mai tîrziu cu Andrei Oțetea. Sub semnătura lui A. Myller au fost dați afară din facultățile ieșene sute de cadre didactice, locurile lor fiind luate de jidani sau români aserviți puterii bolșevice.
După ce rușii au ajuns stăpînii României, au dezlegat de la șenilele tancurilor hăiticul de lepre cazare dîndu-le drumul să facă prăpăd în rîndul românilor, iar furia acestor fiare a fost fără margini. Avem o mulțime de dovezi prin care să arătăm cum ei au distrus învățămîntul superior românesc după 1945, cînd pîrîndu-i pe profesorii români ocupantului rus, că sînt naționaliști și fasciști, le-au luat locurile în universități, dar mulți jidani nici nu aveau diplome care să ateste că au această minimă calitate. După ce au interzis și ars peste 5 miliarde din cărțile scrise de români, au adus în țară sute de mii de titluri de carte din imperiul bolșevic, pe care le-au tradus, obligîndu-i pe români să le învețe ca niște maimuțoi. S-au apucat nerozii să ne scrie și ei literatură română dar numai după calapod bolșevic, din care s-a ales praful și pulberea. Tot în anul 1945 leprele cazare care stăpîneau România, au interzis cîntecul ,,Deșteaptă-te române!”, fiindcă le șuiera la urechi a naționalism și fascism, așa cum a rămas și astăzi, cel care dorește să-și cunoască adevărata istorie și cultură identitară este naționalist și antisemit, fiindcă ei nu mai pot suferi asemenea idei ce le-au adus numai pogromuri, măceluri, prigoniri și holocaust! Săracii sataniști, nu le este teamă că și crimele lor împotriva umanității vor ieși la lumină, iar ceata lor va fi trasă la dreaptă judecată?
I. Iordan s-a ocupat după întoarcerea de la Moscova, de ,,descoperirea” tuturor celor care criticau regimul bolșevic și pe jidanii care deveniseră stăpînii României. În anul 1951, Constantin Brîncuși a propus printr-o scrisoare statului român comunist să primească o donație formată din 250 de sculpturi și 2000 de desene, toate opere personale. O comisie a Academiei R.P.R. formată din Iorgu Iordan(jidan), Alexandru Graur (jidan), Mihail Sadoveanu (lepră mioritică) și George Călinescu (așijderea) au respins donația marelui sculptor! Aflînd Brîncuși de hotărîrea celor din țară(el își păstrase cetățenia română) pe dată a renunțat la cetățenie și a cerut Franței să-i acorde cinstea de a deveni fiu al ei – primită imediat – și dăruind neamului vechilor gali comoara pe care o refuzase jegurile de la București, unde și moare în anul 1957. Dar nici tîrîturile comuniste nu au stat cu curu pe perne cînd au aflat că marele sculptor a dăruit statului francez atelierul cu toate operele și mai marele într-u Ucigă-l Toaca din orașul Tîrgu-Jiu a dat ucaz drăcesc la un trepăduș în anul 1953 să se ducă să culce la pămînt coloana infinită dar cu toate sforțările aceasta a rămas în picioare, opera fiind realizată în anul 1938. În semn de dispreț pentru marele sculptor și opera lui, comuniștii au numit coloana infinită ,,sula lui Tătărăscu”. Cam așa este istoria pe care nu trebuie să ne-o cunoaștem noi românii de astăzi!
În anul 1955 Iorgu Iordan este împuternicit de către comuniștii bolșevici jidani ca, împreună cu istoricul Ion Nestor şi arheologul Eugenia Zaharia să stabilească pentru totdeauna originea poporului român conducînd Comisia pentru studierea formării Poporului Român, unde și-a impus teza potrivit căreia limba română ar fi un dialect al vechii limbi slavone (jegoșenia ne băga pe gît că românii ar fi de originea slavă) susținînd prin această făcătură, cam tot ce s-a scris împotriva adevăratei noastre istorii, inclusiv scornelile lui Mihail Roller. Adică să ne luminăm precum le-a fost vrerea leprelor cazare, noi românii ne-am format ca popor în sudul Dunării – dar după secolul Vl cînd au sosit slavii în aceste ținuturi, fiindcă numai așa puteam lua mii de cuvinte de la acești „civilizatori” asiatici  –  și numai tîrziu, prin secolele lX-X am migrat în nord alungîndu-i pe blînzii cazari/jidovi din căminele lor „ancestrale” situate în jurul Carpaților! Mihail Roller a reușit să ne falsifice în totalitate istoria națională încă din anul 1947 prin monstruoasa scriitură Istoria României, iar aceste date și fapte istorice dovedesc fără putință de tăgadă planul criminal al jidanilor în general și a celor bolșevici în particular de a ne falsifica în totalitate atît trecutul cît și originile poporului român și a limbii pe care o vorbim!

Pentru a reuși distrugerea absolută a mentalului colectiv românesc, jidanii bolșevici ca unelte ale ocupantului rus dar și ca dușmani declarați ai românilor, punînd mîna pe toată puterea după anii 1945, au pornit un adevărat război de nimicire asupra culturii băștimașilor. Au început metodic cu învățămîntul de toate gradele, acolo unde societățile moderne își formează membrii pentru viața de mai tîrziu, punîndu-se leprele criminale să facă prăpăd din ce aveau în avele vremuri românii, scoțînd din posturi zeci de mii de învățători și profesori de toate gradele iar pe mulți condamnîndu-i la ani grei de temniță. Cine ar vrea să mai strîmbe din nas, îi spun să citească lucrările Holocaustul culturii române 1944-1989, editura D.B.H., 1999 și Enciclopedia valorilor reprimate, editura Pro Umanitatea, 2000, cărți scrise de scriitorul și criticul Mihai Ungheanu dar despre care nu se discută deloc fiindcă nu dă bine la făcătura născocitului holocaust al românilor împotriva jidanilor. Din aceste cărți, dar și din orice studiu serios al comunismului de la noi, vom descoperi caracterul profund nociv și otrăvitor al ocultei jidovești asupra românilor, ascunsă în sinagogile Satanei cum le numea fîrtatul lor din antichitate Șaul/apostolul Paul, numită și Partidul Comunist din România ca filială a Cominternului bolșevic cu sediul la Moscova. Dar capturarea imperiului rus de către bolșevici în octombrie 1917, a fost o afacere atît a bolșevicilor cît și a sioniștilor de toate felurile și culorile, ambele mafii fiind sprijinite de către Înaltul Comandament al Armatei imperiului german. Iar scopurile acestor organizații criminale le găsim în Apelul lansat către tartorii masoneriei A. Cremieux și M. H. Montefiore penrtru fondarea „Alianţei Universale Israelite” apărut în ziarul L’Eclair din Paris în 1860, prin care cerea tuturor mozaicilor să vină sub steagul Satanei pentru a porni ultimul asalt împotriva goimilor cap de lut. Amintesc aici numai cîteva din drăgălășeniile pe care le pregăteau ei goimilor pentru Veacul Răzbunărilor:
„Religia lui Israel trebuie să cuprindă într-o bună zi pămîntul întreg… Creştinismul, dușmanul nostru de veacuri, zdrobit în luptă e aproape îngenuncheat… Pe zi ce trece reţeaua pe care iudeii o aruncă asupra Pămîntului se întinde şi măreţele profeţii ale cărţilor noastre sfinte se vor îndeplini…  Nu este departe timpul în care toate bogăţiile Pămîntului vor fi ale noastre… O nouă împărăţie mesianică, un nou Ierusalim trebuie să se ridice în locul celor trei cetăţi, a Împăraţilor, a Papilor şi a Patriathilor.  Scrisorica este semnată de cei mai vrednici sutași ai lui Ucigă-l Toaca, tartorii masoneriei mondiale din acele vremuri A. Cremieux şi M. H. Montefiore.
În ziarul londonez Times of London din 8 mai 1920 găsim subliniate ambițiile nebune ale mafiei sioniste de control absolut asupra existenței celorlalți: „Există şi a existat de secole întregi o organizaţie politică internaţională a mozaicilor. Spiritul acestei organizaţii pare a fi o ură tradiţională, eternă, împotriva creştinătăţii şi o ambiţie uriaşă de a stăpîni lumea. Scopul urmărit în cursul veacurilor, e distrugerea statelor naţionale şi înlocuirea lor cu o stăpînire mozaică internaţională… Noile dogme politice din Europa creştină, politica ei şi Constituţiile democratice, sînt toate la fel de dispreţuite de bătrînii sau ,,înţelepţii” lui Israel… masele nu sînt decît o turmă de dispreţuit, iar conducătorii politici ai Goimilor, nu sînt decît nişte simple păpuşi în mîinile bătrînilor lui Israel: cel mai adeseori sunt corupţi, totdeauna neputincioşi, uneori robiţi prin măguliri, prin ameninţări sau prin şantaj în folosul dominaţiei mozaice. Presa, Teatrul, Bursa, Ştiinţa, Legea, în mîinile celor care posedă tot aurul lumii, sînt tot atîtea mijloace pentru a înnebuni opinia publică, pentru a produce o aţîţare generală la viciu şi a distruge aspiraţiile culturii creştine, pentru crearea cultului banilor, pentru răspîndirea scepticismului materialist şi a cinicei pofte de plăceri”. Textul face referire la Protocoalele Înțelepților Sionului care apăruse în urmă cu 15 ani și i-a lăsat uluiți și năuciți pe cei ce le-au citit.
În capitolul l al acestei scrieri sataniste găsim despre felul de guvernare că „politica nu are nici o legătura cu morala. Guvernul, care se lasă condus de morala, nu este politic şi, prin urmare, puterea lui este şubredă. Acela care vrea sa domneasca trebuie sa se folosească de viclenie şi făţărnicie. Marile însuşiri ale poporului – sinceritatea şi cinstea – sunt defecte pentru politică, pentru ca ele doboară regi şi tronuri mai uşor decât duşmanul cel mai puternic… Scopul nostru este sa avem în mâna puterea... Într-un Stat unde puterea este rău organizata, unde legile de guvernare au devenit impersonale şi uşor de ocolit, în urma drepturilor nenumărate întemeiate de liberalism, eu socotesc că este un nou drept al meu să mă arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor ordinelor şi asupra tuturor regulilor stabilite, şi să le răstorn; să pun mâna pe legi, să clădesc toate instituţiile şi să mă fac stăpânul celor care mi-au predat mie drepturile pe care le dăduse forţa lor şi de care s-au lepădat de buna voie, din liberalism… Avem înaintea noastră un plan, în care este trasă în mod strategic linia de care nu ne putem îndepărta, fără a primejdui opera mai multor veacuri.
Pentru a găsi mijloacele care duc la acest scop, trebuie să ţinem seama de laşitatea, de nemernicia, nestatornicia mulţimii, de neputinţa ei de a înţelege şi cumpăni posibilităţile şi împrejurările propriei sale vieţi şi ale bunăstării sale. Trebuie să înţelegem că puterea mulţimii este oarba, nesăbuită, cel mai adesea ea nu gândeşte, ci se ia dupa orice zvon…
Închipuiţi-va dobitoacele acelea umane îmbibate de alcool, năucite de vin, cărora li se va da dreptul de a bea fără măsura, în acelaşi timp în care li se va da libertatea. Noi nu putem îngădui ca ai noştri să decadă până la o asemenea treaptă. Popoarele creştine sînt îndobitocite de băutură.
Cuvântul nostru de ordine este putere cu orice preţ şi făţărnicie. Singură puterea poate învinge în politica, mai ales când este ascunsă în talentele trebuincioase oamenilor de Stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia şi făţărnicia o regula pentru guvernele care nu vor să-şi predea coroana în mâinile agenţilor unei noi puteri. Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul pe care îl urmărim noi. De aceea, noi nu trebuie să ne oprim în faţa mituirii, înşelătoriei, trădării, ori de câte ori ele ne pot servi atingerii scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a şovăi, mai ales dacă poţi obţine prin acest mijloc supunerea si puterea.
O neînduplecare constantă, dar straşnică este cel mai mare susţinător al puterii unui Stat; prin urmare, nu este numai în folosul nostru, este chiar de datoria noastră să ne ţinem de acest program al violentei şi făţărniciei…”
Asta au dovedit-o cînd au pus mîna pe putere în imperiul rus, transformîndu-l în primul stat comunist din istoria lumii unde au adus iadul pe pămînt să știe tot tîmpitul cu cine este înfrățit jidanul european, indiferent de revelațiile care îi ,,luminează” întuencata lui minte. În capitolul lll, găsim informații despre robia pe care o pregăteau popoarelor ce vor intra sub umbrarul Satanei, iar noi nu trebuie să uităm asta fiindcă românii au trăit 45 de ani de comunism. ,,Popoarele sînt înlănţuite prin munca grea, cu mai multă eficienţă şi tărie decât au fost înlănţuite de sclavie şi robie. Din sclavia antică ori din robia Evului Mediu se mai putea scăpa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi răscumpăraţi, dar astăzi noi urmărim ca majoritatea oamenilor să nu poată scăpa de mizerie. Drepturile pe care noi le-am înscris în constituţii sunt himerice închipuiri pentru mulţime deoarece ele sînt neadevarate. Creştinii aproape că au pierdut obişnuinţa de a gândi fără ajutorul sfaturilor noastre ştiinţifice.” Acesta este și fundamentul ideologiei iudeo-bolșevice de a îndobitoci în formă absolută populația căreia i-aţi cerut mereu: SĂ NU GÎNDEŞTI, SĂ FACI CE ŢI SE SPUNE!
În capitolul IV avem dezvăluită acțiunea prin care goimilor și se inoculează noua religie a banului și a plăcerilor trupești, împiedicîndu-i să-și mai aplece mintea și spre suflet. ,,Libertatea în sine ar putea fi complet nevătămătoare şi ar putea exista într-un Stat fără a aduce vreun rău bunăstării popoarelor, dacă ea s-ar sprijini pe legile credinței în Dumnezeu şi ale frăţiei omeneşti, străină de acea egalitate care este dezminţită chiar de legile firii, care a statornicit înfrânarea şi supunerea. Având o asemenea credinţă, poporul s-ar lăsa guvernat de către autoritatea parohiilor şi ar merge înainte, umil şi paşnic, sub conducerea păstorului său sufletesc, împăcat cu împărţirea făcută de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iată de ce trebuie să dărâmam complet credinţa în cele divine şi trebuie să smulgem din mintea creştinilor însuşi gândul Dumnezeirii şi al Sufletului, pentru a le înlocui cu meschine calcule şi lipsuri materiale. Pentru ca cele mai alese şi elevate suflete ale creştinilor să nu aibă aproape de loc timp să cugete şi să observe, trebuie să-i abatem pe creştini de la aceste preocupări, împingându-i numai către grijile industriei şi ale comerţului. Însă, pentru ca libertatea să poată astfel dezbina şi nimici în întregime societatea creştinilor, trebuie să facem din speculaţie baza industriei. Procedând astfel, nici una dintre bogăţiile pe care industria le va scoate din pământ nu va rămâne în mâna industriaşilor, ci toate se vor spulbera în speculaţii, adică, în final, vor cădea în pungile noastre. Lupta tenace şi înfierbântată pentru expansiune şi loviturile vieţii economice a creat şi va crea societăţi dezamăgite, reci şi fără suflet. Aceste societăţi vor avea o spontană groază de politica morală şi superioară şi de religie. Singura lor călăuză va fi calculul meschin, adică aurul pentru care vor avea un adevărat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura.” Textul subliniat este o descriere fidelă a societăţii în care trăim şi numai jegurile puturoase și cu pretenții de minte străluce ar putea spune că nu se regăsesc în această zicere.
Capitolul X, ne prezintă proiecția poporului dobitoc sau a „omului nou” cum scriau ei în afurisitele cărticele: „Poporul credul şi prost are o deosebită şi o mare stimă pentru geniile politice şi răspunde tuturor actelor de violenţă ale acestora prin cuvinte:  «E ticălos, grozav de ticălos, dar cât de dibaci! Iată aici este numai un joc abil, dar cât de viclean este jucat, cât este de obraznic!»… Dupa ce vom fi obişnuit în acest chip toata lumea cu ideea propriei sale valori, vom nimici însemnătatea familiei creştine şi valoarea ei educaţională, de asemenea nu vom lăsa să se ridice individualităţile, cărora mulţimea, călăuzita de noi, nu le vor îngădui să iasă la iveală şi nici chiar să vorbească.” Cred că mulți români își mai amintesc de conducătorii comuniști care nu aveau mai mult de șapte clase, iar în jurul lor roiau fel de fel de lîngău pricepuți numai în hau hau! „În acest fel vom face din popor o forţă atât de oarbă, încât nu va fi în stare să se mişte în nici o parte, fără a fi călăuzită de agenţii noştri, puşi în locul conducătorilor săi. El se va supune acestui regim, deoarece va şti că de aceşti noi conducători vor depinde câştigurile sale, darurile gratuite şi tot felul de privilegii pe care le va avea.” Model social pe care îl găsim cu punct și virgulă în societatea românească de azi zisă democratică sau cum o fi vrînd să se laude dumneaei.
În capitolul XII este stabilit pe deplin rolul presei scrise și cine vor fi condeierii. ,,Dacă totuşi se vor găsi unele persoane care doresc să scrie împotriva noastră nu se va găsi în schimb nimeni să le tipărească scrierile… Literatura şi ziaristica sînt cele doua forte educative mai însemnate, de aceea guvernul nostru va trebui să fie proprietarul celor mai multe ziare… Prin aceste mijloace abile de manipulare nebănuite şi nevăzute de către opinia publică, dar foarte sigure, vom câstiga în orice situaţie atenţia şi încrederea publică. motiv că acesta va fi deja primit cu mult mai repede de către majoritatea poporului, prin intermediul oraşelor din provincie.” Acest citat ne lămurește de ce bandele de jidani au pus mîna după 1944, pe ziare și reviste, cît și pe toate funcțiile de decizie dîn învățămîntul românesc; monștrii sataniști au vrut să ne dea o altă identitate cultură de sule goale, distrugîndu-ne în totalitate legăturile cu trecutul nostru mai îndepărtat sau mai apropiat.
În capitolul XIII își dezvăluie planul de a transforma poporul într-un animal ce trăiește numai pentru destrăbălare, jocuri, petreceri, distracții, dar nciciodată să nu gîndească la probleme curente sau de viitor ale lui.
Capitolul XVI dezvăluie chiar planul de confiscare a învățămîntului și transformarea acestuia în cea mai puternică armă de distrugere a culturii identitare. „Cu scopul de a nimici toate forţele colective în afară de ale noastre, vom desfiinţa Universităţile, prima etapă a colectivismului şi vom întemeia altele,  într-un nou spirit. Conducătorii şi profesorii lor vor fi pregătiţi în taină pentru munca lor, prin programe de acţiuni secrete şi amănunţite, de la care nu se vor putea abate întru nimic. Vor fi numiţi cu o deosebită băgare de seamă şi vor fi în întregime dependenţi  de guvernămînt… Sistemul înăbuşirii gîndirii e deja în vigoare, în aşa numitul învăţămînt prin imagini, care are menirea de a transforma pe oameni în animale blînde, care nu cugetă ci aşteaptă reprezentarea în imagini a lucrurilor pentru a le înţelege…”
Ca o continuare a acestei scrieri sataniste, apare la Cracovia în anul 1914 cartea Le droit de la rase superieure – Dreptul rasei superioare, a cazarului francez Isak Blümchen (cetățean francez cu numele de Urban Gohier).  La filele 5-10 întuencatul își laudă cinul de sataniști care au reușit să distrugă învățămîntul național francez, aservindu-l intereselor mafiei sioniste: ,,În şcoala primară, la liceu, la Sorbona, în marile instituţii de învăţămînt superior, se formează toate clasele naţiunii, acolo gloata prinde cele cîteva noţiuni după care va trăi toată viaţa, acolo burghezimea adună cele cîteva idei pe care le socoteşte toată viaţa ca adevăruri definitive. Noi am acaparat cu pricepere toate gradele instrucţiunii publice, înainte de a dezvălui scopul nostru politic. Universitatea, consiliile ei, programele, sînt în mîinile noastre. Cele mai modeste manuale de clasă primară ca şi la Şcoala Normală Superioară ca şi la Şcoala Politehnică, oamenii noştri controlează totul şi hotărăsc despre toate. O mare parte din editori, care publică cărţi şcolare, sînt iudei; iar profesorii indigeni care sînt în solda lor, trebuie să se poarte după gîndirea noastră… Noi am curăţat istoria Franţei de toate mîndriile ei glorioase. Prin voinţa noastră indigenii Franţei nu mai cunosc sau se leapădă de secolele din trecutul lor, care a precedat ridicarea noastră la putere.” Numai citind aceste rînduri ne putem imagina dezastrul făcut de criminalii iudeo-bolșevici asupra culturii identitare a românilor, fiindcă acțiunile prezentate de autor au fost înfăptuire de jidani în România după anii 1944, așa cum am arătat mai sus. Dacă în perioada comunistă, jidanii ne-au falsificat istoria și cultura identitară în direcția slujirii iudeo-comunismului, acum după prăbușirea acestei ideologii odioase, s-au pus să ne falsifice din nou istoria și cultura, iar noua făcătură să le slujească interesele sionismului cazar!

Aceste idei criminale de falsificarea și distrugerea istoriei și culturii identitare a goimilor de către monștrii iudeo-sataniști, le găsim și în Ordonanța KNVD, Moscova 2-06-1947, (Strict secret), K-AA/CC 113, Indicaţia KN/003/47; trimisă tuturor partidelor comuniste din țările ocupate de bolșevici prin care se cerea falsificarea și distrugerea mentalului colectiv al celor întrați sub stăpînirea Satanei.
Pentru a înțelege mai bine holocaustul făcut de jidani asupra românilor, voi da în continuare cîteva prevederi din acest înscris ținut secret la noi pînă în prezent, dar făcut public în celelalte foste țări socialiste.
La punctul 10 găsim instrucțiunea prin care se impune o structură de control despre care nu știau decît foarte puține persoane, iar la noi cei care au fost uneltele criminale ale bolșevicilor, adică jidanii, știm că au făcut cel mai înspămîntător rău.   ,,În toate organele de guvernămînt, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administraţiei locale.”
Cultivarea nulităților, a tîmpiților și analfabeților ca factori de conducere a societății este punctul 18 și 35  din ordin care spune: „Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activităţii lor… Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare, care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, avînd un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă calitatea de material documentar, iar la licee să se oprească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care domnitor a servit sau a vrut să servească ţara. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei şi pe lupta poporului asuprit. În şcolile de specialitate trebuie introdusă specializarea îngustă.” Vedem că aceste acțiuni de maculare și distrugere a culturii identitate a băștinașilor a fost o preocupare permanentă a mișcării sioniste de cînt a apărut ea la începutul secolului XlX!
Punctul 44 este cel care lămurește de ce cam toate funcțiile de conducere din societatea românească a anilor 1950, dar nărav continuat și în deceniul următor, au fost ocupate de indivizi cu patru sau șapte clase. „Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii, indiferent cît de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.” Și chiar în facultăți să ajungă numai nulități astfel ca societatea să nu aibă repere ale valorilor naționale pe care să le ia de modele în drumul ei istoric cum găsim la punctul 45: „Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate în mod exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă”. Astăzi vedem efectele acestui plan drăcesc de falsificarea istoriei și distrugerea culturii identitare a românilor, unde generațiile de după anii 1970 sînt rupte în parte sau în totalitate de ceea ce a fost cultura română de pînă la al doilea război mondial, ei fiind în fapt „omul nou” al ideologiei iudeo-bolșevice sau „omul bou” de după 1990 care știe să se uite doar la televizor de unde îi vine toată cunoașterea și „înțelepciunea”. Pentru ei cuvîntul minune care le exprimă cel mai bine felul de a gîndi, este „distracție”, toată educația făcîndu-se prin imagine! „Clericalismul”, „misticismul” și „naționalismul” românilor, pentru care ne spurcau ei în draci pe la anul 1910, adică conceputul cunoscut și sub numele „românism” se pare că a fost distrus în totalitate, iar puținele cioate rămase pe ici pe colo, nu fac decît să confirme dezastrul nemărginit în care a fost adus poporul român de către grupările criminale cazare care au condus România timp de peste 20 de ani în timpul comunismului. Dar aici o vină mare o au și românii, cărora le-a plăcut acest sistem social unde omul este transformat într-un dobitoc ascultător! După URSS, România a avut cel mai sălbatic și monstruos sistem comunist, pus la cale și înfăptuit de către jidani, atît ca unelte ale internaționalismului bolșevic, cît și ca dușmani ancestrali prin fanatismul iudeo-satanist atît împotriva geților în antichitate cît și după mijlocul secolului XlX, împotriva românilor.  Dacă vor strîmba din nas atunci le dau un mic text scris de francezul René Al. de Flers, autorul cărţii Radio Europa Liberă şi exilul românesc, pagina 36, ed. Vestala 2005. Autorul s-a născut la Craiova unde și-a petrecut primii 20 din viață, fiind chemat la oaste în Franța în anul 1941, cunoscîndu-ne foarte bine atît cu cele bune cît şi cu cele rele. „Stăpînirea comunistă, condusă ani de zile de un mare chiabur, a reuşit să transforme caracterul şi personalitatea poporului român în aşa măsură, încît şi azi e de nerecunoscut. Ce nu le-a reuşit turcilor şi fanarioţilor în Vechiul Regat, ungurilor în Transilvania, iar în Basarabia ruşilor, le-a reuşit comuniştilor în toată ţara”. Aceste adevăruri nu vreți voi să le știe românii!

Alter Brauer (Alexandru Graur), cazar pur-sînge a continuat împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu falsificarea originii limbii române în ,,lumina” făcăturilor întunecaților cazari menționați mai înainte, fiind redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR).
Iancu Fischer (1923-2002) a fost un ,,specialist” în filologie clasică, profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universității București, discipolul lui Alexandru Graur și cel mai apropiat colaborator al acestuia. Prima lui scriere este o traducere din Aulus Galus, Nopțile antice București, Editura Academiei, 1965. De ce această somitate s-a dat la scris așa tîrziu, nu știm și nici el nu a vrut să spună pînă i-a sunat ceasul! Lucrarea cu care ne-a rupt mințile și gioalele pentru totdeauna este Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985.
Din cele prezentate mai înainte vedem cu groază că cei care ne-au ticluit dicționarele limbii române au fost numai jidani pur-sînge și cei mai turbați antiromâni, iar A. Hirth nu știa deloc limba română pe cînd E. Schein abia o bolborosea. Însă Academia Română nu s-a împiedicat de asemenea fleacuri și cum trebuia să dovedească neamului mioritic negru pe alb că ,,geniile” jidovești au minte străluce, prin scrierile acestor monștri ne-a fost falsificată în totalitate istoria și cultura identitară iar criminalii sînt slăviți în toate cărțile românilor ca mari patrioți mioritici, golănia mergînd șnur.
Să continui cu celelalte acțiuni privind distrugerea culturii identitare și a tradițiilor românilor. După hotărîrea din ianuarie 1948  a Tribunalului Poporului din București condus numai de jidani, s-a interzis cam tot ce a fost scris pînă în anul 1947 adică peste 4 milioane de titluri, pornindu-se acțiunea de distrugere a cărților, ziarelor, revistelor, operelor muzicale și de artă, etc. Au fost topite în fabricile de celuloză și hîrtie sau arse în gropi săpate special cam 5-8 miliarde de exemplare, iar cifra în sine este înspăimîntătoare pentru orice minte sănătoasă. La sate s-au interzis toate obiceiurile, iar cine avea curajul să amintească de cultura tradițională a românilor i se lua dreptul de a mai scrie în ziarele comuniste. S-a interzis orice activitate de culegere a culturii populare, astfel ca aceasta să dispară de la sine odată cu dispariția purtătorilor ei. Aceasta este numai o mică parte din Holocaustul roșu al cazarilor asupra românilor din perioada comunistă. Pușcăriile și lagărele de muncă forțată au fost umplute ochi cu intelectuali și țărani fruntași care nu tușeau pucioasă și nu se închinau stelei Satanei venită din răsărit.
Iar „specialiștii” jidani în istorie și arheologie ne-au rescris după anul 1944 întreaga istorie astfel ca nimic să nu mai poată dovedi continuitatea românilor pe aceste meleaguri și amintesc aici pe Emil Condurachi și Constantin Daicoviciu, ,,munca” lor fiind continuată chiar de propriile odrasle Zoe Petre și Hadrian Daicoviciu dar numărul lor este mult mai mare, fiind completat însă de românii care au slujit cu mare zel minciuna și falsul.
Dar și după 1990 acțiunea de falsificare a istoriei și culturii identitare a românilor a continuat atît din partea jegurilor românești cît și a leprelor cazare. Unii români îmbolnăvindu-se rău de morbul revelațiilor au început să bată cîmpii cu fel de fel de istorii și istorioare transmise lor de ucenicii întunericului pe care nevolnicii s-au chinuit să le scrie pentru a avea cu ce zăpăci mințile nedate la făcătură. Trebuie să-i menționez pe cei mai înnărăviți în asemenea apucături fiindcă răul făcut și de acești aiuriți este mare și dacă nu se vor ridica români să îl distrugă, atunci ne pîndește de aproape chiar sfîrșitul.
Tudor Diaconu, profesor de matematică și culturnic bolșevic între anii 1950-1953 în raionul Pitești, adică tocmai perioada cînd se distrugea cu focul și tocătoarea mecanică cultura identitară a românilor, pretinde că după 1990 a fost miluit de Talpa Iadului cu darul profeției și astfel lepra ne-a servit ,,codul adamic” un pretins algoritm matematic prin care se poate dovedi vechimea limbii române ca limbă de început a civilizației omenești. Și ne îndeamnă el să hăcuim cuvintele în silabe dar numai după tipicul revelat de Talpa Iadului, iar ce rezultă să sucim și răsucim pe toate fețele că vom afla și ceea ce nu știau vorbitorii din urmă cu multe milenii. El zice că acest algoritm este ieșit din limba hieratică egipteană pe care a studiat-o de-a fira-n păr, din această revelație alegîndu-se miruitul întunericului cu o tufă de Veneția. Tot el susține că tribul ivriților ar fi plecat din Carpați, odată cu sumerienii dacă nu chiar mai devreme, și după un popas de două mii de ani în Ki-en-gi/Sumer, săturîndu-se de atîta bine și-au luat catrafusele și punîndu-și coada pe spinare, au poposit în Canaan. Dacă mergem după logica acestei lepre înseamnă că ivriții sînt de drept locuitorii spațiilor carpatine și oricînd au dreptul să se întoarcă acasă. Poate că în acest sens a avut C.V. Tudor cu niște generali din Israel în anul 2002 o întîlnire, aceștia aflînd de gîndirea revelată pocitaniei carpatine, au zis să meargă pe urmele strămoșilor lor să vadă unde duc! Și dacă mergem mai departe cu logica acestui gînditor inițiat, atunci ivriții sînt neamuri cu dacii după zicerea domniei sale! El pornește în alergările de studiu pe coclauri de la ideea nebună – meteahnă de care era tare mîndru considerînd-o binecuvîntare cerească – că toată istoria lumii trebuie să înceapă cu studierea și pe față și pe dos dar și pe cant a Făcă-Torei altfel totul sună a blasfemie și musai trebuie să se pună ei pe tămîiat cu ceva pucioasă!
Lucian Cueșdean, medic, inspirat de codul adamic revelat lui T. Diaconu, a pornit la construirea unei limbi onomatopeice din care ar veni limba română veche iar cîrligul cu care s-a pus să pescuiască dumnealui în stînga și în dreapta este limba sanscrită. Numai că, ce știm noi azi ca limbă sanscrită este o limbă scrisă între secolele X-Vl î.e.n. și are cam puține puține asemănări onomatopeice cu limba română dacă nu este tocată de nu-i mai rămîne nici urma. Dacă s-ar fi uitat la eme-gi, ar fi găsit mii de cuvinte identice sau asemănătoare, dar ele nu mai mișcau din coadă după codul lui T. Diaconu, ci aveau altă evoluție și lucrurile ar fi devenit foarte simple fără revelații și inițieri sataniste, adevărul ieșind la lumină numai cu multă muncă și dorință sinceră pentru a descoperi ce este ascuns sau falsificat.
Eugen Delcea, „propitar” al editurii Obiectiv, scrie cîte în lună și în stele despre istoria noastră, lăsîndu-ne într-o nebuloasă nemărginită, însă nu știi unde să pui scriitura lui, că nu merge nici la științifico-fantastică, nici la polițiste, nici la basme, totul fiind un amestec ciudat, început cu ceva date istorice și continuat într-o erupție de imaginație și revelație demențială. El susține că dacii ar fi venit în ținuturile carpatine în secolele lll-ll î.e.n. și au dat nas în nas cu celții băștinași, pe care din nesuferire i-au luat la alergat și prădat pînă ce aceștia și-au lăsat vatra străbună și s-au dus în Asia Mică, unde au întemeiat statul Galatia, iar unii coborînd mai la sud, s-au așezat în nordul Palestinei, unde au descălecat de o Galilee. Nebunia zărghitului juvete a fost luată de bună de către Barry Cunliffe, profesor la Universitatea Oxford, care îl menționează în lucrarea The Ancient Celts (apărută în anul 1997), spunînd la fila 42: ,,Expansiunea și ascendența dacilor în Transilvania, mai ales în timpul regelui Rubobostes (170 î.e.n.) va stabili contactul cu comunitățile celte stabilite acolo de mai mult timp (E. Delcea), comunități care vor fi apoi absorbite în statul dac. După acest punct de vedere, populația celtă ar fi precedat venirea poporului dac, și ulterioara lui dominație politică în acea regiune sub numele de Dacia tradițională sau Dacia din estul Europei.” La cîtă trădare de Neam și Țară are loc zilnic în toriștea carpatină, este loc destul și pentru o licheluță ca Eugen Delcea, doar prostia nu doare.
Ioan Motoi Chicideanu arheolog la Institutul de Arheologie București unde stau ascunse de ani buni tăblițele descoperite la Sinaia cîte au mai rămas, susține că dacii și geții nu erau înrudiți pentru că nu le cunoaștem limba celor două popoare? Tot el zice că dacii erau mai apropiați de celți prin cultura materială descoperită pînă în prezent la noi. Geții ar fi fost o populație care se apropia după cum rezultă din dovezile arheologice descoperite pînă în prezent mai mult de tracii din sudul Dunării cu un nivel de cultură mult inferior dacilor.
Nicolae Miulescu a descoperit cîteva zeci de cuvinte din sanscrită asemănătoare cu toponime și hidronime din Țara Bîrsei și împrejurimi și mergînd în scrierile vechilor arieni plecați din Carpați, a găsit citatul următor în Manava-Dharma-Sastra: ,,69 Să-și stabilească țara într-o regiune cu cîmpii fertile în grîne, locuită de oameni cumsecade, sănătoasă, plăcută, înconjurată de vecini pașnici, în care supușii își pot procura cu ușurință cele necesare traiului. 70. Să se stabilească într-un loc în care intrarea să fie apărată, fie de un deșert împrejmuitor, fie prin ziduri de apărare din piatră sau din cărămidă, fie prin șanțuri pline cu apă, fie prin păduri de nepătruns, fie prin ostași înarmați, fie printr-un munte pe care să fie întemeiată noua țară.” Fragmentul prezintă recomandarea făcută de Dakșa, Zeul unic, veșnic și nemărginit, unui rege arian care era confruntat cu un război pornit de către neamurile sale; în eventualitatea că el ar fi pierdut lupta, a cerut în avans sfat de înțelepciune unde să-și găsească nou sălaș. De aici N. Miulescu a tras concluzia că ceata războinicilor arieni care a fost înfrîntă de rubedenii, s-a întors la vatra de unde a plecat cu sute de ani înainte, numindu-și țara Dakșa sau Dacia, după numele divinității rămase în India care le-a îndrumat calea. Numai că acest cuvînt apare la romani abia către sfîrșitul secolului l î.e.n., pe cînd cel de gesi este menționat în primele scrieri emeș/sumeriene de la începutul mileniului lll î.e.n., apoi Du Gitii și giti apar în secolul XlV î.e.n. în egipteană în scrierea de la Lachiș, se continuă cu secolele Vll, Vl și V î.e.n. – unde scrierile grecilor menționează atît pe geți, cît și Getia ca țară a lor situată la nord de Istru.
Această interpretare deocheată a lui Nicolae Miulescu a ajuns să fie temelia și smîntîna curentului dacist de azi, la care s-au mai adăugat ceva revelații ale celor amintiți mai sus, dar și alte bunătăți mintoase ieșite prin fel de fel de hornuri știute sau neștiute. Și T. Diaconu s-a întovărășit cu N. Miulescu în gîndire și revelații. Am în vedere aici cînd pomenesc cuvîntul dacism, în principal atît cei care sînt sub pălăria Academiei DacoRomâne cît și cei de la Dacia Revival.
Există o ciudățenie a acestor daciști, dar și a celorlați nemenționați aici, care leagă istoria noastră de Făcă-Tora mozaicilor, scriere despre care nu vezi în Occident nici urmă în studiile istorice. Dar ciudățenia are rostul ei, iar pentru marea lor supărare, am să-i dezvălui tainele în continuare.
Gheorghe Bârdan Raine din tabăra Academiei DacoRomâne, care vrea să ne răscolească toată limba și cultura după codul adamic, susține că ne cunoaștem binișor istoria și cultura și vine să ne rupă mintea în bucăți cu faimoasa cultură ,,akkadiano-sumeriano-evreiască”, care ar fi temelia întregii culturi omenești, punct de vedere însușit de organizația din care face parte. Numai că snoava nu are nici o legătură cu istoria, ci numai cu făcătura cazarilor din partea a doua a secolului XlX, cînd au pornit ei cu mare furie la semitizarea oricărei culturi despre care au auzit că prezenta caimac gustos pentru limba lor. Tot așa i-au făcut pe aramei/arameeni (adică sciții din nordul Mării Caspice și Asia Mică) drept semiți adevărați, fiindcă limba lor veche ivrită are cuvinte comune cu cea vorbită de sciți și deci musai ei au fost primii ieșiți din pușcoacea tartorului Iahwiță, iar numai după aceea neamul sciților, care fiind firi scorțoase, nu au vrut să-și recunoască frații mai mari!

Octavian Sărbătoare, un român profesor de filozofie stabilit în Australia, a prezentat la Congresul de dacologie din anul 2011 cărticica Evanghelia dacilor, o portretizare a lui Iisus marele inițiat din Dacia(tipărită în anul 2011 avînd 40 de file). Autorul susține că ,,este prima lucrare din literatură care abordează sistematic o temă care a devenit nu de mult timp un subiect serios de cercetare în ştiinţele sociale: europenizarea creştinismului prin europenizarea Lui Iisus şi conexiunea ce se face între doctrina creştină şi cea zamolxiană. Se porneşte de la premisa că religia creştină este tributară celei zamolxiene, o ipoteză care urmează să fie validată de argumentul lucrării de faţă. Scrisă în formatul evangheliilor creştine, Evanghelia dacilor diversifică şi continuă tematicile abordate în Viaţa Lui Zamolxe, o carte publicată în cursul anului 2010. Ambele lucrări monografice elaborează biografiile şi doctrinele a două personalităţi spirituale remarcabile – Zamolxe şi Iisus. Motivaţia celor două volume este aceeaşi – să revitalizeze rădăcina cultural-spirituală a românilor de astăzi. Prezentul volum întregeşte viziunea panoramică, portretizată în cartea Viaţa Lui Zamolxe, creând o reevaluare a personalităţii Lui Iisus dintr-o perspectivă nouă”. În completarea celor afirmate mai sus de O. Sărbătoare, amintesc și trilogia intitulată Pe calea lui Zamolxe.
Să vedem cum vrea să ne lumineze această evanghelie prin argumente numai științifice, scrisă tot după ,,inspirații divine” așa cum au făcut atîțea ca să ne pună feștila sub nas și hamul pe spinare. În Capitolul l avem primul pas făcut pe drumul pretinsului adevărului științific și istoric: ,,Dumnezeu, Tată şi Mamă, se afla în limpezimea luminii în cerul de purpură. Şi Domnul i-a chemat la El pe îngerii cei mari, pe Osiris şi pe Iisis, soția Lui, şi pe Horus, fiul Lor, şi pe Melchisedec, şi pe Zaratuştra, şi pe Zamolxe cu soția Lui Bendisa, şi pe alții. Şi se gândise Domnul să mai limpezească apele printre oameni. Şi Le-a vorbit îngerilor: «Este vremea să le mai amintim oamenilor ce este iubirea. Doar ei aşa se apropie mai mult de lumina Noastră. Voi ştiți ce aveți de făcut. Atunci când duhurile voastre îngereşti coboară pe pământ, sunt şi Eu cu Voi în duh»”. Asta nu este argument pentru validarea unei ipoteze, ci joaca de-a alba-neagra, adică scorneală care nu poate fi luată niciodată ca istorie, povestea rămînînd numai o ipoteză neserioasă. Orice lucrare monografică se bazează pe informații ce pot fi verificate de oricine, dar ipoteza este numai o libertate de gîndire personală într-o anumită direcție care ar vrea să justifice o teorie. Amestecîndu-i pe Osiris, Iisis, Horus, Melchisedec, Zaratuştra, Zamolxe și soția acestuia Bendisa – despre care nu există nicăieri vreo informație – trebuie să înțelegem că nu este vorba de monografie, ci de o șmecherie literară ce se vrea istorie adevărată! Să nu ne amăgească dumnealui cu apă chioară fiindcă Dunărea este plină de așa ceva, dar nimeni nu are pretenții de revelații sau alte elucubrații.
El născocește o nouă legendă a nașterii lui Iisus, unde îl amestecă pe Pandera, un trac care devine soldat roman și ajungînd răuleanul în Palestina cătană imperială, ochii stricăciosului îi alunecă repede către ivrita Mariah, se împrietenește cu focoasa copilă pe care o miluiește cu noroc la ghioc, se  prezintă rudelor acesteia pentru a o lua de soție dar află că este juruită ivritului Iosif mai mare decît ea cu vreo 40 de ani. Mariah se căsătorește cu Iosif după legea mozaică și-l naște pe Iisus, iar Pandera pleacă din Palestina dar cînd revine după treisprezece ani, își vede odrasla cu mare iubire pentru înțelepciune, îndrumîndu-l spre Egipt pentru a se lumina în religia acestora, apoi către religia tracilor și geților, iar peste tînărul iudeo-trac Iisus se coboară duhul lui Zamolxe. Maria și Pandera îi spun toată tărășenia petrecută în tinerețea lor lui Iosif, iar acesta se lasă înduplecat de soarta de încornorat și îi lasă să plece amîndoi în Dacia lui Zamolxe împreună cu fiul lor Iisus. Ajung în Tracia de unde își continuă drumul în Dacia lui Zamolxe, stabilindu-se la Sarmisegetuza. Iisus învață înțelepciunea marelui get cu preoții decenei şi cu Marele Preot, devenind și el preot al religiei dacilor. În îndelungata lui instruire primește multă înțelepciune, apoi se căsătorește cu Lilia. La vîrsta de treizeci de ani Iisus revine în Iudeea unde se întîlnește cu Ioan Botezătorul care îl și botează în apa Iordanului. Învățăturile lui Iisus înfurie rău clerul mozaic și după mai multe întîmplări – respectînd toate tipicul evangheliilor creștine – este condamnat la răstignire. Autorul cărții se străduiește să respecte faptele prezentate în scrierilor creștine dar o cotește în privința morții lui Iisus, susținînd că nu ar fi murit, ci a avut numai răni puternice din pricina cuielor dar a supraviețuit supliciului datorită îngrijirilor medicale primite. În prima noapte după răstignire, Pandera tatăl lui – care auzise despre faptele săvîrșite la Iarusalim și a venit aici împreună cu Mariah – și ivritul Iosif din Arimateea îl coboară de pe cruce și îl duc în casa acestuia unde îi oblojesc rănile, apoi îl înfășoară în giulgiu așezîndu-l în mormîntul pregătit din timp să nu bată la ochi dispariția lui. A doua zi este luat din mormînt fără știrea iudeilor – care sărbătoreau sabatul – și pleacă spre Dacia împreună cu Maria. În drum spre Dacia, ei trec, potrivit Capitolul Vlll prin mai multe orașe: ,,Şi Iisus cu tatăl Său şi cu mama Sa au trecut prin oraşul Sidon în Fenicia, apoi prin marele oraş Efes, unde au văzut templul zeiței Artemis, şi mai apoi prin oraşul Atena”. Adică (ne)cinstitul profesor după ce a citi site-ul meu pus pe internet în octombrie 2008, l-a apucat ceva revelații și a dat drumul la scris de unde a ieșit cărticica cu pricina, toate poveștile fiind ,,inspirație divină”. Eu nu prea văd că inspirația este divină dar că el este de vină pentru ceva furtișaguri, bag mîna în foc sau mai repede înșfac un băț cu ea. Scrie că Iisus a devenit rege al dacilor, murind la vîrsta de 80 de ani după ce mult timp a fost și mare preot al acestora, iar trupul i-a fost ars după tradiție.  Ori numai eu, după ce am citit tăblițele de plumb descoperite la Sinaia, am arătat conținutul informativ al acestora care spun că cel răstignit de ivriți în anul 30 la Ierusalim, a fost marele preot al geților Ili, amintit pe aceste artefacte și cu numele de Iosius, iar după moartea năprasnică trupul neînsuflețit i-a fost adus pe traseul Efes, Atena la Sarmisetuza unde a fost incinerat.
Dar toată povestea are o ciudățenie găsită la mai mulți „români patrioți”, el încearcă ,,să dovedească istoric” faptul că dacii aveau legături vechi și sincere cu ivriții, cam așa cum alții s-au pus să ne „dovedească” tot istoric și lingvistic prin fel de fel de scriituri întunecate că limba dacă este înrudită cu aramaica semiților! Cu asemenea șmecherii se urmărește ca prin falsificarea istoriei strămoșești, să fie aduși ivriții pe plaiurile noastre, astfel ca să poată pretinde că au dreptul a-și găsi un culcuș la poale de Carpați „din vremuri imemoriale” ale iudaismului cam tot așa cum i-au izbăvit pe ruși cu Poale Sion (slujitorii Sionului) în bolșevizarea acestora!
Nabila Cuza-Bechara, mozaică pripășită pe la noi din anul 1991, publică în revista Dacia magazin din iunie 2012 la pagina 62 – publicație înființată de N. Săvescu, președintele Dacia Revival – articolul Au vorbit dacii limba aramaică sau arameii limba dacă? prin care vrea să ne convingă de un adevăr uluitor „descoperit” de ea după înțelepciunile Vechiului Legămîntdacii ar fi un popor semit diferit de neamul get și înrudit de aproape cu ivriții din Palestina. Ne zice întunecata mozaică pentru luminarea scăfîrliilor mioriticilor: ,,Se pune întrebarea; ce limbă vorbeau primii oameni? Citez: «și era peste tot pămîntul o singură limbă și o singură vorbire». Facerea ll,1Conform Bibliei a rămas această situație pînă la dărîmarea turnului Babel, adică după potopul biblic. Dincolo de felul în care explică Biblia fenomenul fragmentării limbii nostratice reținem ca pozitiv faptul de a-i recunoaște existența și apoi fragmentarea…. Pornind de la acest punct am făcut observația că în limba română, limba urmașilor dacilor, există un număr considerabil de cuvinte de certă origine aramaică…” Să ne lămurim cu făcătura întunecatei iubitoare de Iahwe: nimeni dintre istorici sau arheologi nu mai pune nici un temei pe ce scrie în Tora, Talmud și Noul Legămînt, fiindcă nu au fărîmă de adevăr sau valoare științifică, și pe cale de consecință istoria lumii nu are nici o legătură cu născocirile lor pline de falsuri, ură, venin, dușmănii și inepții. Numai nemernicii de la noi arătați mai sus dar și alții nemenționați, ne leagă istoria de făcătura mozaică astfel ca asemenea lepre să vină și să se ușureze pe obrazul strămoșilor noștri. Limba aramaică se aseamănă într-adevăr cu limba română pentru că sciții, adică arameii sau arameenii cum sînt scriși în textele grecești antice de sute de ori erau populații înrudite atît cu geții cît și cu perșii. Însă ivriții au adoptat aramaica drept limbă de comunicare între ei, renunțînd la limba lor semită pe la sfîrșitul secolului Vl– ei fiind la origine un trib arab sălbatic rău care a ieșit în lume din nisipurile deșertului Sinai prin secolele X – după ce au ajuns sub stăpînirea persanilor în anul 539 î.e.n. Ca să-i liniștesc de-a mai lehăi revelații sataniste, îi plesnesc peste bot cu Făcă-Tora lor pe care o țin de cuibar al tuturor adevărurilor și înțelepciunilor lumii, care ne spune la 2 Împărați 18,26 cînd Ierusalimul era asediat de către oastea asiriană în anul 712 î.e.n. condusă de Rabșache: ,,Eliachim, fiul lui Hilchia, Șebna și Ioah, au zis lui Rabșache: «Vorbește robilor tăi în limba aramaică fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.»” Textul este foarte explicit, aramaica atunci era cunoscută numai de un număr foarte mic de ivriți cu ceva cultură și care se duceau printre Neamurile din apropiere pentru samsarlîc și negustorii, dar oamenii simpli nu cunoșteau această limbă ci numai „iudaica” cum recunoaște „sfînta lor făcătură”. Pe site-ul meu www.ariminia.ro am pus în toamna anului 2008 la textul Cabala, 80 cuvinte din limba română veche, 18 din eme-gi și 4 din persană care se găsesc în ivrită, dar am specificat că numărul lor real este cam de 4 ori mai mare. Acest mic studiu lingvistic se găsește și în cartea mea Adevăruri ascunse la paginile 225-226, apărută în anul 2011, dar făceam precizarea fără echivoc pentru aceste afinități lingvistice că respectivele cuvinte se găsesc în ivrită fiindcă acest neam a venit în Canaan cu turmele lor de animale cînd teritoriul era stăpînit de filisteni, populație de origine carpatină mult mai civilizată decît sălbaticii păstori semiți. De la aceștia au împrumutat ei multe cuvinte dar și elemente de cult iar în prezent rag în cele patru direcții că limba aramaică le-a fost izvor de înțelepciune de la Întunecimea Sa. Dar mai este ciudat că autoarea textului nu contestă continuitatea românilor din daci, însă ne trage la edecul semitismului ancestral de parcă toți mioriticii ar fi o turmă de tîmpiți care abia așteaptă să fie tușinați cu cuțitașul de piatră de către pricepuții rabini ce vor desface larg baierele pungilor pentru a-și încasa taxa înfrățirii.

Dorin David Aurel sau după pinkas OBedeya Ben Aharon Cohen, este un mozaic din Deva, care scrie că are studii de greacă veche, aramaică și latină, fiind consultant al Vaticanului și NASA. El a ticluit o cărticică intitulată Dacii în Biblie prin care vrea să ne convingă de adevărurile descoperite în Făcă-Tora lor, privind în exclusivitate tărtăcuțele mioriticilor. Și el pornește în alergatul pe coclauri adulmecînd danful lăsat de unicele documente istorice Tora, Talmudul și Septuaginta, iar scrierea se găsește pusă pe internet la adresa www.gratis-bocker.eu/ și www.slideshare.net/dorindavidaurel1948. Pornind voinicește mozaicul în apostolatul lui de om nebun, ne spune de la obraz că: „Dacii și sciții apar ca aliați ai evreilor, fiind făcuți PĂRTAȘI ai LEGĂMINTELOR, împreună cu hetiții… Avraam a devenit aliat militar cu acest popor denumit în Biblie Așkenad-Goiym care locuia în Kedar. Kedarul este Bizanțul de azi, mai precis localitatea antică Adacaleh din Bosfor și se întindea pînă dincolo de Tomis în pămînturile sciților... Undeva în vremea regilor Sarmis și Dapyix, regii Daciei unificate și prinții administratori ai Ahaei, Avraam a venit aici în Dacia în refugiu și alianță militară. Și a stat cam trei ani conform Bibliei… Pe teritoriul Daciei antice primii evrei au ajuns aici în vremea regelui Solomon, la Drobeta. În timpul campaniilor militare contra dacilor foarte mulți iudei au venit în Dacia ca refugiați sau aliați din calea regelui Darius… În această perioadă foarte mulți daci și sciți au ajuns în Persia(Iran) colegi de gheto cu aliații lor evreii… În timpul regelui Decebal evreii aveau colonii la Dunăre și trăiau amestecați cu grecii și arameii și se numeau HYPERBOREOS. HYPERBOREENII se numeau NESFÎRȘITELE OȘTIRI A LUI BORE ELOHIM și au fost primul trib dacic, nu yazig sau traco-dalmat, dacic prin adopție care a intrat în luptele cu trupele lui Traian Nerva, din anul 100, 101 era noastră pînă în anul 105 trupele hyperboreenilor evrei-greci naturalizați la Dunăre au apărat Dacia singuri fără implicare directă a trupelor dacice. Cetățile greco-ebraice de pe Dunăre erau Svarim(Severin),Torah(Terea), Agropara, Dibreta (Drobeta), Yahwiața(Yahowița) și chiar Sarmisegetuza. Vreau să spun că legăturile dintre Daci și SIONIȘTI și DUMNEZEUL SIONULUI au cel puțin 3000 de ani vechime pînă la Iisus adică cam 5012 ani…” Să spun cîteva cuvinte despre aceste aiureli ale mozaicului care, cu o neobrăzare specifică numai lor, ne rescrie întreaga istorie și asta în țara noastră și sub ochii noștri. El pretinde că neamul dac (pe geți nu-i are la suflet) era cunoscut în Făcă-Tora lor sub numele Așkenad, taman cum își spuneau cazarii începînd cu secolul Xl cînd i-a plesnit revelația că numai ei pot elibera Palestina de arabi! Dar nebuniile lui sînt în fapt și ale unor români, dacă nu în totalitate, atunci în parte așa cum rezultă din cele scrise mai înainte, iar toate golăniile reprezintă o sinteză a ceea ce gîndesc și scriu unii daciști puși bine în căruța trădătorilor de Neam și Țară pentru binele lor și a mafiei cazare care le dă indicații prețioase despre ce și cum.
Mai găsim în conținutul cărticelei, cinstindu-ne și cu alte „adevăruri”: „Multe popoare își caută cu disperare avidă o rădăcină de sînge, o rădăcină apostolică nativă prin descendență, scrisă clar fără interpretare în Biblie, ca pe o ONOARE MAXIMĂ, acordată de Dumnezeu unei națiuni ca și colectivitate etnică și umană.” Adică tușinatul ne dă printr-un gest de mărinimie unică, privilegiul de a ne ști legați strîns de neamul satanist al ivriților, cinste pe care mulți o doresc dar nu o primesc nici pe pămînt, dar nici sub pămînt în sălașul drăcesc al lui Iahwe. Însă jegoșenie ne atenționează să nu o luăm razna de atîta bine cum am mai făcut-o și altă dată cînd ei au vrut să ne ajute – squ să ne civilizeze cum pretind – iar noi am dat cu rîtul în tort. ,,Acest lucru îl săvîrșesc ca un ajutor vouă cititori dragi, urmași ai dacilor și ai sciților ALIAȚII strămoșilor mei israeliții antici, nu ca să deveniți EXTREMIȘTI NAȚIONALIȘTI(NAZIȘTI) nici să cădeți în amăgirea și rătăcirea lui zelea codreanu, Antonescu și Horia Sima…” Dacă nu vom asculta proorocirile lui, atunci sigur ne vor amenința iarăși cu vreun holocaust așa cum au făcut cu cel născocit în Transnistria. Să arăt și cum ne „ajută” lepra să înțelegem adevărata istorie țuguiată după mintea lui satanistă: „În timpul lui Darius israeliții din regatul nordic numit Izreel… au ajuns captivi. Iar în Dacia au venit ca refugiați sau sclavi aduși chiar de către regele Darius ca să-i vînture cît mai departe de hotarele Persiei. Iudeii din regatul sudic au venit ca aliați militari ai dacilor.” Aici trebuie să precizez că imperiul persan a avut ca ,,regi ai regilor” pe Darius cel Mare(522-486) care în anul 513 a întreprins o acțiune militară împotriva sciților din nordul Istrului și a Mării Negre, dar s-a terminat rău pentru persani și atunci nimeni nu poate crede că cei învinși i-au colonizat în țara dacilor de pîrliții ivriți, ba alții au venit ca să-i sperie pe cotropitori cu lepra și rapănul cu care îi îngrozise pe egipteni. Mai ușor cu asemenea golănii sataniste. Și mai vede tartorul în scorneala lui că dacii au fost deportați în Babilon odată cu ivriții, adică pe la anii 586 î.e.n. de către Nabucodonosor, mîrșăvie de care încă nu s-a auzit prin vreo scriere istorică sau pe plaiurile mioritice, dar ne vor scoate ei surzenia din urechi cum au făcut-o și cu latinismul sau bolșevismul. Fiindcă erau prea mulți, pe daci, frații de sînge și de suferință a ivriților, i-au obligat să colonizeze provincia Bactria sau Dahia cum apare ea în mai multe izvoare. Ori ceva mai la nord-est de aceste meleaguri, spun cazarii – deocamdată în șoaptă – că ar fi adevărata lor baștină, pe care acum sînt nevoiți să o țină la secret fiindcă s-ar duce dracului povestea cu poporul ereu și dreptul istoric de colonizare a Palestinei! De unde cazarii păstrează încă în conștiința lor de neam pe strămoșii daci semiți veniți din vechea Dacie care au întemeiat în răsăritul îndepărtat o Dahie, ticăloșie cu care încearcă de ceva vreme să ne pîrjolească mintea și sufletul.Din povestioară trebuie să mai înțelegem ceva foarte important: ținutul Carpaților este prima patriei a ivriților și deci au dreptul natural să se întoarcă oricînd pe plaiurile străbune să îi salute din vîrful nasului pe cei care au stat pe aceste locuri peste 9000 de ani, dar numai ei pot fi caimacul fiindcă au fost aleși de tartorul Iahwe să conducă lumea cu toiagul de fier, inclusiv pe noi. Iar tîmpiților de români care bat cîmpii ca nebunii și încearcă să ne lege istoria și originea limbii de Fără-Tora mozaicilor el le bate obrazul spunîndu-le scurt: „că mulți români aspiră și visează la această onoare de a fi găsiți și regăsiți în Biblie” dar nu este de nasul lor fiindcă numai inițiații tușinați pot primi revelații și vedenii de la Talpa Iadului și oricît s-ar munci și screme ei niciodată nu vor fi egalii mozaicilor, ci pot avea numai cinstea de a sta la spatele/coada lor și cam atît!
Cum am arătat mai înainte, această nebunie apărută la unii români care vreau nu numai să ne înrudească cu ivriții, sau chiar să ni-i pună de bade(frate mai mare), mă face să cred că acțiunea de falsificare a istoriei și culturii noastre identitare se face astăzi ca și ieri din mai multe direcții, astfel să nu fie prea bătătoare la ochi, sau dacă va obosi falsificatorul dintr-un loc, altul să devină vioara întîi, iar românii să nu se mai dezmeticească niciodată. După aiurelile acestor indivizi care ar face cinste oricărui balamuc, am ajuns să ne considerăm strămoșii neam de semiți, adică dacii sînt semiți sau un amestec încă neștiut de daco-celți, iar geții ar fi alt popor din neamul tracilor dar diferiți de daci pe care i-a supus cu sabia. Îl mai scoate el din pălărie pe regele dac Sarmis pe care l-a luat din informațiile publicate de mine după ce am citit tăblițele, însă el i-a dat o semnificație unică și semită. Îl amintește și pe Zamolxe ca mare rabin care a slujit în templul lui Iahwe la Ierusalim șapte ani, apoi a plecat în pribegie către locurile de unde ar fi venit strămoșii lui și implicit al ivriților; lacul Tana din regiunea muntoasă a Etiopiei, pe care ei o consideră ca leagănul apariției neamului omenesc după noua teorie a ADN-ului cu care aburesc de ceva vreme mințile goimilor cap de lut. Despre daci spune că au venit din Frigia și Sumer, mîrșăvie cu bătaie lungă fiindcă urmărește să arate că tăblițele de la Tărtăria ar aparține acestei culturi akadiano-sumeriano-evreiască toată pînă la ultimul jeg fiind de origine semită și deci prima civilizație din jurul Carpaților ar fi musai de origine semită, fiindcă această rasă semită civilizatoare a pornit din Sumer, răspîndindu-se mereu către nord pînă a cuprins întreaga Europă, iar urmele genetice ale strămoșilor semiți se găsesc și la unii cetățeni din România de azi!!! Deși scrierea are 72 de pagini însoțite de mai multe fotografii, toate sînt pline ochi de asemenea revelații care i-ar speria pînă și pe nefericiții ajunși în spitalele de psihiatrie. Din citirea textului rezultă că scriitorul nu cunoaște prea bine limba română sau a batjocorit-o cu mult năduf după cum este ea prezentată în citatele reproduse de mine fiind bună numai pentru sudălmi cum zice jegoșenia cazară H. R. Patapievici.
Gabriel Gheorghe, considerat de către unii un erudit al adevăratei nostre istorii vechi, pînă mai ieri susținea că geții au fost cel mai vechi popor al Europei care se întindea de la Marea Baltică pînă la Mediterană și Egee; și de la munții Urali pînă la Atlantic, nedîndu-se îndoit sau clintit în fața celor mai obiective argumente care îi știrbeau înțeleapta gîndire. Dar a fost așa pînă mai ieri cînd, dînd revistei Pan Natura din iunie 2012, interviul intitulat Românii strămoșii Europei, aflat la pagina 18 unde ne zice dumnealui plin de năduf : „Țiganii au plecat din spațiul carpatic și au ajuns în India unde erau împărțiți în caste: casta brahmanilor – preoții, kșatrya – războinicii, asigurau siguranța. Vaisya – oamenii liberi, negustorii și casta Sudra – care erau cei mai de jos. După o serie de războaie interne, o parte au migrat în părți diferite ale Europei și Africii. Cum roirile către alte zări se făceau numai în cazurile de catastrofe naturale sau de creștere excesivă a populației, plecau de la baștină numai o parte din neam dacă nu erau mînați de vreo nenorocire naturală. Dar în articol el susține că în spațiul de pe cursul inferior al Dunării și Carpați ar fi vechea vatră de civilizație a Europei și deci nu a plecat tot poporul ci numia o parte iar ceilalți și-au continuat existența în vechile ținuturi. Adică eu care mă țin getbeget, aflu din răsuflarea acestui nevolnic păduchios că sînt neam de țigan sadea, crapa-i-ar neamul și sămînța lui de cioro-boro! Luînd în considerare titlul articolului că românii sînt strămoșii europenilor, atunci după logica dumnealui toate popoarele continentului nostru se trag din țigani, sau poate că țiganii au plecat cu toții și au rămas numai dacii semiți cum se cîntă pe sub alte ferestre la fel de întunecate ca și mintea acestui ticălos. Și atunci trebuie să înțelegem că ,,geții țigani” sau ,,țiganii geți” întorcîndu-se în baștina străbună i-au spîrcuit rău cu sabia sau cu ghioaga pe civilizații daci semiți înstăpînindu-se peste tot olatul, dar a venit vremea să se stabilească adevărul după Făcă-Tora mozaicilor interpretată măiastru de către neamul jidanilor și să fie adusă în Carpați faimoasa civilizație akadiano-sumeriano-evreiască cum pretinde Academia DacoRomână, cum dă din coadă Gabriel Gheorghe făcîndu-i pe geți țigani, cum a fost învățat I. M. Chicideanu de stăpînul/directorul lui, cazarul A. Vulpe că dacii și geții sînt popoare diferite iar cei din urmă trebuie considerați niște sălbatici, sau cum încearcă de ceva vreme să ne firitisească alte tîrîturi neaoș mioritice prin fel de fel de soboruri de taină, de umbră sau chiar la lumina zilei. Pe această linie merge și personajul amintit mai înainte OBedeya Ben Aharon Cohen sau Dorin David Aurel care zice că pe plaiurile carpatine erau numai daci, dar aceștia toți veneau din Canaan și deci erau semiți neavînd vreo legătură de sînge cu „țiganii geți” ce i-ar fi supus prin sabie!
În data de 16 martie 2012, Nabila Cuza Bechara, a ținut o conferință cu titlul Palmyra și Dacia la Biblioteca Metropolitană, filiala Dimitrie Cantemir din București, iar ca sponsor sau partener apare Societatea Cultural-Științifică Getica condusă de Gabriel Gheorghe. Dar colaborarea lor sinceră și pătrunsă numai de gînduri bune pentru ei dar rele pentru români, este mai veche și trebuie să o știe orișicine fiindcă o găsim pusă pe internet la adresa: perpessiciusparadox.blogspot.com/…/relatiile-religioase-cu-patriarhia unde Gabriel Gheorghe apare într-o fotografie ca persoană ce conduce dezbaterile la o întîlnire a Cenaclului Perpessicius/Revista de cultură Paradox care a avut loc la data de 15 aprilie 2011.
Numai punînd cap la cap informații aparent fără legătură unele cu altele, se poate descoperi țesătura invizibilă care se face în jurul nostru de vreo 22 de ani de către mafia cazară, dar cu sprijinul direct și pe față  al multor ticăloși români care au de gînd să ne clocească o nouă istorie. Nu peste multă vreme, vreun ,,mare istoric” din Occident sau USA, stipendiat de mafia sionistă ne va scrie o preistorie și istorie a neamurilor ,,dac-semit” și ,,get-țigan”, după născocirile și ticăloșiile celor arătați mai sus, iar ,,tratatul” va fi dăruit – așa cum a făcut și cazarul A Hirth la 1870 – Academiei Române cu scopul de a-i lumina pe tîmpiții români pe unde să-și caute baștina și Neamul.
Poate acum avem explicația logică a legii dată în anul 1991 de țiganul Andrei Pleșu ca ministru al culturii și cazarul Petre Roman ca prim ministru al Românie, unde țiganii erau numiți prin ucaz romanes, romani și romano nume însușite de unii țigani doar în ultimii ani, iar scopul actului normativ este să ne umilească pe noi românii că avem aceeași origine cum susține azi exegetul Gabriel Gheorghe și alte secături românești, iar dovada cea mai la îndemînă este numele de neam al țiganilor și al nostru ca urmași ai țiganilor geți. Povestea este mai veche la aceste cuiburi de nemernici fiindcă am auzit-o și din altă sursă care pretinde că se găsește cuvîntul „țigan” pentru brahmani scris în Geografia lui Strabon, dar gunoiul știutor nu a fost în stare să precizeze capitolul și paragraful. Poate că inginerul Gabriel Gheorghe a primit de la cei pentru care cîntă acum, ciubuc pentru un sugiuc dacă a ajuns să spună asemenea nemernicii despre neamul românilor.
În scrierea lui Dorin David Aurel alias OBedeya Ben Aharon Cohen există următoarea afirmație: „Comerțul Israelian era masiv axat pe relațiile cu Derzalim (dacii) din Kedar și Șeicii Arabiei… Relațiile Daciei cu Orientul sînt mai adînci decît acceptă mulți dacologi.” Dacă înțelegem ce a vrut să spună autorul prin propoziția că relațiile Daciei cu Orientul au fost mai adînci ,,decît acceptă mulți dacologi”, înseamnă că tartorul s-a consultat îndeaproape cu acești și cei mai mulți au mîrîit, dar destui dintre ei au pus botul la făcătură ieșindu-le poate din asta ceva udătură.
Vedem că scrierea lui Dorin David Aurel este în fapt o sinteză a tuturor nebuniilor care le-au trecut unor români prin cap drept revelații, sau a actelor de trădare pe față a altora – azi la noi trădarea a ajuns la mare cinste – toate făcute numai cu scopul scos la lumina zilei de a ne mai falsifica încă odată istoria pricepuții cazari, astfel ca ei să fie aici pe vecie, dar aduși pe urdinișul istoriei nu al năvălirilor din partea a doua a secolului XlX.
Dacă în această perioadă de timp al năvălirilor cazare, plăsmuitorii lor de istorii și adevăruri sfinte s-au folosit dibaci de latiniști românii și de ambițiile lor neghioabe pentru a ne falsifica cultura identitară și adevărata istorie, contestînd continuitatea românilor din geți sau daci și prin această ticăloșie lovind tocmai în sentimentul de redeșteptare națională condus de mințile limpezi ale lui C. Bolliac, B. P. Hașdeu, M. Eminescu, T. Antonescu și N. Densișianu, acum aceleași lepre jidovești susțin contrariul încercînd să deturneze în folosul lor același simțămînt de trezire din întuneric a unor români de bună credință adunați sub umbrarul dacismului care au informații sigure că istoria ne-a fost falsificată în totalitate. Și așa „dacismul” a ajuns un paravan unde jegurile cazare ne clocesc o altă făcătură, dar de data asta numai cu strigare mioritică să pară neaoșă și neboită cu pucioasă. Toată această golănie este făcută de cîțiva nemernici pretinși mari patrioți români care batjocoresc buna credință a celor mulți, încercînd să ne rescrie o nouă istorie numai după calapod cazar și pentru înveșnicirea lor în jurul Carpaților.
Ca să limpezesc pînă la capăt situația în discuție, aduc aminte aici că jidovul Lenin după ce s-a infiltrat în mișcare socialistă rusă condusă de Plehanov, la scurt timp împreună cu ceata lui de cazari l-a marginalizat pe acesta, confiscînd mișcarea și dîndu-i o nouă ideologie – iudeo-bolșevismul – iar după lovitura de stat din octombrie 1917 dată cu ajutorul hotărîtor al germanilor, a băgat cu pistolul noua otravă în capul rușilor ca fiind cea mai strălucitoare înțelepciune a tuturor timpurilor ieșită din geniala țăcălie rusă deși ea era cazară fără nici o îndoială.
Tot așa s-a întîmplat cu latinismul „doctorilor ardeleni pogorîți de preste plaiuri” și alegîndu-și loc de popas Bucureștiul. Fiind zăpăciți bine cu această doctrină de către papiștașii iezuiți care au înființat școli în Ardeal, iar pe cei mai sîrguincioși i-au trimis la Roma astfel ca îndoctrinarea să fie deplină, ,,doctorii ardeleni” povesteau și vesteau dar nu făceau decît foarte puțin în această direcție, totul rămînînd la nivelul de formă, adică snoavă, fiindcă fondul – dicționarele limbii române și tratatele de istorie – nu existau. Și atunci mafia cazară din Principatul României după anii 1867 slujindu-și interesul de a zidi la est de Carpați Israelul european, trebuiau să-i scoată pe români din acest spațiu, și, proțăpindu-se mai latiniști decît latiniștii români, au început să ne scrie fondul – poporul român și limba română s-au format în sudul Dunării și numai după secolul lX a migrat în nord unde locuiau pașnicii și dreptcuviincioșii cazari pe care i-au alungat cu mare înverșunare – dar numai în interesul lor și în dauna noastră așa cum este dovedit limpede cu informațiile de mai înainte.
Limba română veche ca cel mai fabulos tezaur al trecutului nostru multimilenar este scoasă din orice discuție despre originea românilor fiindcă ea ar opri pentru totdeauna abureala pe care o fac latiniștii, traciștii, daciștii și alți pricepuți care sar în sus că nu avem texte în limba dacă, iar ce știm despre ea sînt informații îndoielnice. Ori studiul meu lingvistic unde am comparat limba română veche cu emegi și irlandeza veche, dovedește fără putință de tăgadă că avem un fond lingvistic de cel puțin 10000 de cuvinte vechi de peste 5000 de ani, iar acest adevăr recunoscut ar încheia odată pentru totdeauna orice discuție privind originea românilor și a limbii lor. Însă scornitorii de istorii au alte socoteli cu istoria și cultura noastră identitară, de aceea nu au urechi pentru acest adevăr uluitor.
Daciștii spun că latina are la bază limba dacă veche, dar se încăpăținează să admită că limba română veche vine din cea vorbită de strămoșii noștri geți fiindcă le-ar strica jidanilor – cei care îi îndrumă în tainele făcăturilor – scorneala latinisto-slavistă-turcistă-iliro-ungară-sulară. Ne zic ei plini de ifose academice că dacii, chiar dacă nu au fost măcelăriți pînă la unul de către armatele romane, pentru a se civiliza și a intra în grațiile stăpînilor, și-au dat soațele la împerecheat cu cotropitorii – nebunie pe care se sprijină mozaismul și tot ce a ieșit din acest closet satanist – la fel făcînd și cei din estul Carpaților care, deși nu erau ocupați de romani tînjeau rău nătărăii după civilizația Romei. Numai că aproape toată soldățimea romană era de neam ivrit după făcătura cazaruluii H. Graetz și a altora din zilele noastre. Daciștii nu au reușit încă să ne explice de ce noi românii de azi avem portul identic cu al geților de pe columna lui Traian la fel fiind și în domeniul arhitecturii locuințelor, dar ne-am prostituat învățînd limba cotropitorilor. Poate că ,,uitarea” lor are legătură cu tăblițele de plumb descoperite la Sinaia pe care ei le citesc numai în limba dacă – eu cunosc pînă în prezent trei variante – dar care nu are nici o legătură cu limba română veche, iar prin această mîrșăvie ei susțin deschis latinismul satanist al jidanilor care ne-au scris mai multe dicționare ale limbii române falsificîndu-ne intenționat originea limbii strămoșești, dar și istoria în cea mai mare parte. Ei spun că limba latină vine din limba dacă, însă limba română veche nu are prea multe legături cu latina și pe cale de consecință limba tăblițelor nefiind romana sau latina veche, vor descoperi ei adevărata limbă dacă, deosebită însă radical de româna veche. De aceea ei nu vor să admită că citirea tăblițelor realizată de mine este corectă fiindcă ar fi pus în discuție făcătura latinistă a dicționarelor limbii române plăsmuite de jidanii. A. Hirth, E. Shein, Iancu Hecht, Iorgu Iordania, Alter Brauer și Iancu Fischer.
Știu trei daciști care pretind că au citit tăblițele de plumb descoperite la Sinaia; primul este A. Bucurescu care susține că scrierea de pe acestea este în limba getă pe care el a citit-o cu ușurință, dar am rămas dezamăgit de limba născocită ca fiind getă, fiindcă nu are nici o legătură cu limba română veche. O altă limbă getă sau dacică a născocit macedoneanul Ștenowski care tot așa, nu are nici o legătură cu româna veche dar înaintea lui a fost D. Romalo cu o limbă compusă din cuvinte grecești, latine și unele necunoscute! Mai nou, se omoară și Mioara Călușiță-Alecu să născocească o limbă dacă, însă tot străină de limba română veche, iar toate aceste scorneli nu fac decît să mai ,,dovedească” odată în plus că poporul român s-a format în sudul Dunării dintr-un amestec de neamuri aduse de romani și altele de prin partea locului, geții sau dacii fiind nimiciți pînă la unul, iar cei puțini scăpați de urgia morții, cumințindu-se sărmanii s-au pus pe învățat din iubire de robie limba stăpînilor. Halal minte de român verde, patriot sau român, cum dracu vrea să-și mai spună!
Daciștii, ca și latiniștii și traciștii scot din discuție limba română veche ca limbă venită din cea a geților și după o logică simplă vine și negarea oricărei legături între români și geți. Acesta este scopul ascuns al tuturor curentelor amintite mai sus, iar restul devine circ pentru găgăuță ca să meargă după făcăturile acestor prooroci mincinoși. Am să dau ca exemplu din Dacia secretă scrisă de A. Bucurescu, imaginea de la pagina 87 care îl reprezintă pe Orfeu răstignit cu următorul text în limba getă OPΦEOC BAKKI KOS, adică Orfeu, păstorul/baciul distrus/răstignit. El citește OP-PHEOS VAKKANKOS cu sensul de  cel jelit s-a înălțat(a înviat). Dacă el vede litera V în loc de B și AN acolo unde scrie I atunci poate vedea orice-i poftește inima, iar cuvîntul „vakkankos” nu se găsește în limba română însă este pipăit de el în limba getă. Cu asemenea „studii” nu facem decît să slujim cu mare zel ceea ce ne clocesc jidanii de peste 160 de ani. Aceste informații sînt suficiente pentru a înțelege bine ce pălărie invizibilă poartă mișcarea dacistă cu adevărat și nu cea de fata morgana pe care vreau să o prezinte multor naivi care nu au suficiente datesă le înțeleagă viclenia.

Dar după decembrie 1989, statul român a pornit o acțiune sălbatică de deznaționalizare a românilor, prin falsificarea istoriei  și macularea culturii identitare. De la an la an, tot mai multe fapte istorice au fost scoase din manualele școlare astfel ca românii să învețe că nu au trecut și deci nici viitor, că strămoșii lor au o origine nesigură și barbară adică sălbatică, fiind consemnați de alții doar pentru crimele și ororile făcute celor din jur, în special împotriva ,,evreilor” – popor născocit de leprele cazare către sfîrșitul secolului XlX – iar cultura lor a fost datul cu sabia, cu ghioaga și aprinderea pîrjolului. Desigur, avînd un asemenea trecut de groază, nimeni nu ar fi mîndru să iasă în lume cu fapte care înspăimîntă pe oricine. Manualul de istorie pentru clasa a Xll-a tipărit în anul 2007, în timpul Guvernului C. Popescu-Tăriceanu și sub egida Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, intitulat numai Istorie, ne prezintă o astfel de istorie falsificată în totalitate, iar cei care l-au scris s-au aflat sub îndrumarea directă a cazarei Zoaie Petre, fiica jidanului Emil Condurachi care ne-a cam șters din istoria acestor pămînturi, aducîndu-i pe greci, traci, eleniști, sarmați, sciți, alani, cumani, pecenegi și alte seminții. În această scriere răbojul timpului pentru strămoșii noștri începe cu anul 106, cînd romanii sătui pînă în gît de grozăviile dacilor asupra populației din imperiul civilizaților, au venit cu sabie și puhoi de legionari să nimicească pentru totdeauna această adunătură de triburi sălbatice, care formau ,,poporul dac”, însă după mintea acestor mincinoși îi fac pe strămoșii noștri o încropeală pusă numai pe jaf și crime! După ce i-au stîrpit pînă la unul, au umplut golul lăsat cu coloni din tot imperiul roman, astfel ca și femeilor celor măcelăriți să aibă cu cine se ține la prăsit. Ne spune capelmaistrul manualului Zoaie Petre din prepuța întunecatei ei minți că dacii erau poligami, cu haremuri de 15-20 de femei și aveau a trăi numai în împerecheri fiind neam focos și stricăcios, iar de restul trebuiau să se ocupe alții. Istoria antică a meleagurilor carpatine nu există în această lucrare fiind în fapt o dovadă clară ca lumina zilei prin care ni se fură și falsifică istoria în numele statului român, adică al românilor și numai pe banii acestora.

NNR_4

Primele trei fotografii din rîndul de sus, de la stînga spre dreapta sînt ale istoricului cazar Zoaie Petre, care ne-a falsificat manualele de istorie în anul 2007 cu complicitatea celor care au condus Ministerul Educației și Ministerul Culturii. Născută în 1940, este fiica istoricului și arheologului cazar Emil Condurachi, iar facultatea a făcut-o mai mult la fără frecvență. În perioada 1996-2000 a fost consilier al președintelui României, Emil Constantinescu, român după cetățenie și jidan după etnie.

Fotografiile bărbatului cu ochelari, din rîndul de sus sînt ale lui Mihai Roller(1908-1958), fiul unui rabin din Buhuși, de profesie inginer școlit la Moscova, în anul 1947 a condus grupul de istorici care au ticluit Istoria României, scriere prin care ne este falsificată în totalitate atît istoria poporului român cît și a originii limbii române.
La capătul rîndului, spre dreapta sînt două fotografii ale lui Aurel Vainer, născut în anul 1932 la Ștefănești Botoșani, deputat și Președintele Confederației Comunităților Evreiești din România.
Primele două fotografii din rîndul de jos de la stînga, îl prezintă pe Elie Wiesel născut în anul 1928, patronul industriei holocaustului care ne-a acuzat – blasfemie însușită și de Academia Română – că armata română a ucis în Transnistria 400.000 de mozaici, numai din ura lor antisemită.
Lîngă Wiesel, spre dreapta este părintele Tadei (1914-2003) care a trăit și slujit la mănăstirea Vitovnița – Serbia; mai departe în dreapta lui este părintele Cleopa (1912-1998) ce a trăit mai mult la mănăstirea Sihăstrie – Neamț; lîngă el spre dreapta este părintele Justin Pîrvu, născut în anul 1919 în Poiana Largului județul Neamț, și în capătul rîndului este părintele Arsenie Papacioc(1914-2011) de la mănăstirea Techirghiol.
Poporul român are o zicere care lămurește scopul înșiruirii acestor fotografii și ea sună așa: chipul și ochii omului sînt oglinda sufletului său. Dar acest aforism este și în filozofia budistă sub forma: sîntem ceea ce gîndim! De la aceste precepte am plecat atunci cînd am vrut să prezint micul tablou antropologic, pentru a dovedi influența gîndurilor noastre asupra chipului de-a lungul vieții. Vedem în fotografiile prezentate a mutrelor cazarilor o urîțenie înspăimîntătoare însoțită de ură, dispreț, vulgaritate, batjocură, trufie nemărginită și dorință de mărire prin fățărnicie, înșelătorie, lăcomie și teroare. Ori toate aceste trăsături de pe chipurile lor sînt tocmai conceptele fundamentale ale mozaismului, unde pe lîngă cele menționate, mai au dreptul lor de a lua de la goimi orice bun material sau spiritual fiindcă Iahwe numai lor le-a dat spăpînirea pămîntului, iar ceilalți nu pot fi decît robi, toate fiind îmbinate armonios în conceptul lor satanist: răul lor este binele nostru! Fiind educați în aceste concepte de la ieșirea din găoace, ei nu pot arăta decît așa cum îi prezintă fotografiile de mai sus și orice psiholog priceput în a citi mutrele oamenilor va putea desluși destul de ușor ce se ascunde sub fețele semenilor noștri chiar dacă ei ne cîntă altceva din gură.
În contrast evident cu figurile cazarilor sînt cele ale părinților ortodocși, dintre care Cleopa, Arsenie Papacioc și Justin Pîrvu sînt români, iar Tadei este sîrb și a trăit numai în Serbia, unde se vede pe chipul lor liniștea, împăcarea cu sine, existența dusă în simplitate și modestie. Toate acestea vin din conceptele religiei strămoșești – creștinismul arimin – ce spune că omul are o viață trecătoare pe pămînt și una veșnică în cerurile de lumină și energii primare ale creației. Aici, printre semenii lui el trebuie să se îngrijească de suflet pentru a ajunge la condiția spirituală de OM, trăind în înțelegere și într-ajutorare cu ceilalți, îngrijindu-se de nevoile lui, de cele ale celor din jur dar și de liniștea și dăinuirea neamului din care face parte, întărindu-și și îmbogățindu-și sufletul. Sînt două lumi spirituale opuse care se exclud, iar jegurile iudeo-cretine tocmai asta au făcut după anul 381 cînd, ajungînd stăpînii imperiului roman, i-au scos pe strămoșii noștri geți din istoria antichității furîndu-le nu numai bunurile materiale, dar mai ales pe cele spirituale. Azi asistăm la același proces de falsificare și scoatere a românilor din istoria Europei, de data asta de către jidani sau cazari, fiindcă monștrii sataniști vreau să-și șăruiască de un Iahweland sau Cazarie taman pe capul nostru și cum locul ochit de sutașii întunericului este încă ocupat, îl vor elibera ei de români dintr-un condei mînuit măiastru de feciorașii Satanei arătați în acest text și alții încă neștiuți.

În anul 2011, Institutul Cultura Român condus de cazarul Horia Roman Patapievici, odraslă de cominternist bolșevic, pe banii noștri, adică vreo 6-7 meleoane de euroi, a finanțat lucrărica România Medievală în două volume ce au împreună 400 de file din care 266 sînt cu fotografii iar restul este text scris în limbile română, germană, engleză și franceză. Făcătura este scrisă de cazarul elvețian Chrzanovsky Laurent care pretinde că este arheolog. Dau cîteva rînduri din gîndirea prepuțială și antiromânească a acestui gunoi: „Proiectul vrea să arate publicului că România este un mozaic etnic absolut extraordinar, prin prisma căruia se poate înţelege toată Europa… Părțile din care este compusă, în acest moment, România sînt foarte diferite: legătura pe care a avut-o cu imperiul bizantin, cu o parte din Europa Centrală şi o legătură cu lumea slavă. Astfel s-a creat un mozaic de popoare şi de influențe artistice, arhitectonice, absolut pasionant şi unic în Europa. În carte sînt enumerate 17 neamuri ce ar fi colonizat în timp plaiurile carpatine printre care: sarmaţi, alani, avari, huni, goţi, vizigoţi, ostrogoţi, gepizi, lombarzi, maghiari, bulgari, pecenegi, cumani, mongoli, saxoni, secui, otomani, însă lipsesc cu desăvîrșire românii ceea ce trebuie să înțelegem că noi nu avem nici o legătură cu geții sau dacii care au fost spîrcuiți pînă la unu cum zicea cu ceva vreme în urmă și cazarul R. Roesler! Dacii sînt amintiți că au migrat în Europa, dar nu se știe cînd fiindcă vămile nu erau prea bine păzite, iar celălalt nume sub care sînt menționați epigrafic de către greci și romani strămoșii noștri – geții – nici o suflare de nici o culoare! Și au mai fost uitați de la acest răboj chiar cazarii sau jidanii cum i-a amintit ca băștinași carpatini jidanul Eliezer Shein(Lazăr Șăineanu) la anul 1900 într-o scriere publicată la Londra, adică strămoșii celor care ne falsifică astăzi istoria prin această făcătură drăcească.

Cartea România medievală prefațată de cazarul Theodor Bakonsky, atunci ministrul de externe al României și aflată sub patronajul Președintelui României, Traian Braunovici Băsescu, ne spune că în jurul Carpaților pe parcursul a mai bine de o mie de ani se afla „un mozaic de civilizații, într-un teritoriu al nimănui”, iar mai tîrtziu cînd românii își întemeiază mai multe state, domnitorilor amintiți în scriere li se omite tocmai naționalitatea română. Și săracul autor buimăcit de atîta revelație jidovească, pică în drumul căutării neostoite ca o balegă de vită și se minunează singur la fila 9 a făcăturii pentru ce a descoperit: ,,La toate acestea se adaugă o enigmă filologică şi istorică de anvergură, care constă în faptul că această ţară, care nu s-a constituit decât foarte recent ca naţiune… a reuşit să îşi făurească o limbă şi o identitate proprie.”
Asaltul dat astăzi de cazari asupra istoriei și culturii identitare a românilor pentru a fi șterse complet din memoria colectivă a acestora și a fi înlocuite cu născocirile lor globalist-aneantizante de cea mai odioasă factură antiromânească, este asemănător cu cel făcut de aceeași adunătură blestemată începînd cu mijlocul secolului XlX prin pretinsul dicționar al limbii române ticluit de cazarul din Germania Alexandre Hirth care nici nu ne știa limba, la fel ca autorul blestemăției România medievală cazar din Elveția care nu știe o iotă din limba română. Laurent Chrzanovsky părințelul scriiturii sataniste antiromânești, și-a făcut „documentarea” despre istoria și cultura românilor în Rusia și Ucraina dar deloc în România chiar dacă lucrarea este despre țara noastră și tipărită tot pe banii noștri, dar sub îndrumarea leprelor cazare de la noi Zoaie Petre și H. R. Patapievici.
În aceeași direcție a maculării totale a istoriei și culturii noastre este proiectul pornit de Ministerul Culturii – Operațiunea Genensis – care urmărește deshumarea rămășițelor pămîntești a mai multor domnitori români printre care Vlaicu Vodă şi Mircea cel Bătrân, apoi cercetarea ADN-ului acestora pentru a se dovedi că au făcut parte dintr-unul din popoarele menționate mai sus ce au colonizat spațiul carpatin, dar nicidecum ar fi avut origine română fiindcă acest popor nu exista în acele vremuri, ci și-a arătat mutra ,,patibulară” numai la mijlocul secolului XlX, ca să-i alunge pe băștinașii cazari/jidani! Părți din rămășițele pămîntești ale acestora vor fi trimise atît unor centre din străinătate cît și Universității Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, unde le va studia cercetătorul jidan Alexandru Simon/Șimon. Dacă despre popoarele menționate de lepre că ar fi colonizat spațiile carpatine și au dus la formarea în secolul XlX a națiunii române, nu există nici un indiciu antropologic descoperit pînă în prezent, atunci întreb aceste jeguri cum pot face comparație între ADN-ul domnitorilor românilor și ADN-ul martor al unuia din popoarele menționate?
Pe site-ul http://www.romanianhistoryandculture.com/ , făcătură a unor jidani din SUA, scriu nemernicii că Darius s-a bătut cu geții din Mesia și cu SAKA de la nordul Istrului. Tot acești întunecați stabilește geților o patrie și pe Nistru sau undeva mai la est, urmărind să dovedească ,,istoric” că spațiul mioritic era locuit de strămoșii lor sacii sau sciții și doar mai tîrziu a fost cucerit de geți care au supus cu sabia neamul saka, tot așa cum susține și L. Chrzanovsky în făcătura România medievală. Mai scriu ei că neamul saka trăia în țara Dahia, adică Dacia după urechea daciștilor români, că Hiperboreea era undeva la sud-estul munților Urali pe acolo pe unde se plimbau strămoșii cazarilor, că poporul român s-a format în sudul Dunării dar nu se prea știe unde și alte felurite născociri mai vechi sau mai noi, prin care se urmărește să ne scoată din istoria acestor locuri. Povestea despre Dacia clădită de miște migratori veniți de la mama ciorilor dar într-o altă variantă, o behăie atît Gabriel Gheorghe cît și alte lepre nebunele care suferă de damblaua revelațiilor.
Vedem că există o coordonare perfectă între diferitele grupuri care scot numai revelații pe hornurile lor sataniste, urmărind să ne falsifice universul spiritual astfel ca să nu mai rămînă nimic din adevărata istorie și cultură identitară a românilor!
Dicționarul lui Hirth a fost tradus în română abia în anul 1976, așa ca să știm ce stă la căpătîiul etimologiei românești sau a lingvisticii, adică temelia acestei discipline a fost un tabu să nu știe românii de unde le vine otrava minciunilor care ne spun că ne-am format ca neam la sudul Dunării. Și atunci întreb prin de uimire și groază: pe ce se bazează lingvistica românească dacă această scriere a fost cunoscută numai în limba franceză iar autorul ei nu cunoștea deloc limba română? A. Hirth și-a publicat dicționarul etimologic al limbii daco-române la Berlin, Frankfurt și Paris ca să știe civilizata Europă ce limbă vorbesc românii și originea ei. La București a apărut odată cu tipăriturile din Berlin dar numai în limba franceză – atunci limba intelectualității subțiri și cu educație aleasă – fiindcă el habar nu avea de limba română. La fel s-a procedat și cu România medieval, făcătura cazarului elvețian L. Chrzanovsky; a fost tradusă și publicată în franceză, germană, engleză – limbile cele mai vorbite azi în Europa – și împrăștiată în toată lumea. Dar are o variantă și în limba română care însă nu este publică în România fiindcă românii, după zisele din carte, nu sînt un popor, ci o adunătură de tîmpiți care au învățat să vorbească între ei o ciudățenie lingvistică numită limba română. Așa cum A. Hirth cazarul german care nu cunoștea deloc limba și cultura românilor însă nu s-a rușinat să ne scrie primul dicționar explicativ al limbii nostre în anul 1870 fiind considerată lucrarea fundamentală a lingvisticii românești și tradusă în românește după mai bine de 100 de ani în 1976, tot așa și cazarul elvețian L. Chrzanovsky care nu cunoaște limba și nu știe nimic despre istoria și cultura identitară a românilor, ne-a tras o Românie medievală, care, cu sprijinul boaitei Zoaie Petre și a liotei ei de întunecați demitizatori conduși de Lucian Boia, va ajunge peste ceva vreme dacă românii nu vor pune mîna pe par, cartea de căpătîi a noii istoriografii românești!
Dar să spunem cîteva cuvinte și despre cel care a finanțat cu 7 milioane de euro cartea arătată mai sus, cazarul Horia Roman Patapievici, în calitate de Președinte al Institutului Cultural Român, organism subordonat Președinției României, adică taman lui Traian Braunovici Băsescu. Numit de T. B. Băsescu, odată ce acesta a ajuns președinte în noiembrie 2005, H. R. Patapievici a fost un nimeni din punct de vedere intelectual, pînă să-l scoată în lume Virgil Măgureanu-Astaloș ce deținea funcția de șef al serviciilor secrete române. Fiul agentului NKVD Dionis Patapievici, jidan din Cernăuți, ajuns în Partidul Comunist din Austria în anul 1940, apoi redirijat în 1948 către România pentru a-i învăța pe mioritici ce înseamnă bolșevismul.
În anul 1996, la editura Humanitas, îi apare lui H. R. Patapievici scriitura intitulată Politice, unde fizicianul pretins filozof – la neamul lui jidovesc tot nebunul care are vedenii și neobrăzare se consideră profet sau filozof – ne porcăiește atît istoria cît și cultura identitară cum nu a mai făcut-o altul pînă atunci. Fiindcă nimeni nu l-a plesnit pe rîtan peste spurcata trîmbiță, am s-o fac eu folosindu-mă de vorbele lui duhnitoare ca pucioasa și otrăvitoare ca aspida, aruncate la adresa celor care mai simt românește.
Zice peniță-guriță plin de obidă și dorință de răzbunare la fila 64, pentru cîte a îndurat pe aceste locuri: „Îmi este rușine că sînt român”! Poate că are dreptate dihania atîta timp cît el este de neam jidan, dar de cetățenie român, însă trebuie să-i fie rușine în primul rînd de mă-sa și de ta-su ca agenți KGB și spioni antiromâni, două stîrpituri degenerate și odioase care s-au împreunat pe aceste meleaguri străine lor și au prăsit o asemenea pocitanie grobiană. Dacă ar fi rămas în Ucraina sau Galiția lor strămoșească sigur nu i-ar fi fost rușine de realizările mărețe ale bandelor criminale cazare ce s-au stăpînit pe imperiul rus mai bine de 25 de ani. Înrușinatul poate oricînd să scape de această ,,povară” umilitoare, renunțînd la cetățenia română și ducîndu-se ca orice jidan sadea în USA, Israel sau la mama Dracului fiindcă acolo nu-i va fi rușine de nimic.
Despre istoria noastră pe care dospitul înțelept-fizician nu o cunoaște deloc, ne scuipă în obraz la fila 63 cu gînduri din filozofia lui prepuțială și plină de iluminări ieșite din legămîntul tartorului pe care îl slujește. „Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră constă în a ridica mereu gura zvântată iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfârşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o băşică a udului mai mare(de, beţiile…) i-au dovedit.” Cum nu ești român jeg satanist, nu poți vorbi ca un român, ci numai ca un antiromân venetic cazar fiind prima generație a acestor ucigani aciuați pe la noi. Băgînd în istoria noastră mădularul cu ușurarea firească drept argument al logicii adevărului, golănia mă obligă să-mi amintesc de sexualitatea voastră maladivă ieșită din closetul satanist numit mozaism, toată antichitatea fiind oripilată de dezmățul care domnea în ghetourile mozaicilor pripășiți printre Neamuri. Voi care nu aveți nici istorie, nici cultură identitară, nici țară de care să fiți legați și cu care să vă spălați obrazul plin de lepră, venin și ură, agățîndu-vă existența numai de falusul Talpei Iadului și al Satanei, scuipați pe fața celor care v-au dat adăpost și masă fiindcă asta vă este toată existența voastră cuprinsă în zicerea: răul lor este binele nostru!
La fila 64 ne învață filozofic această chizducă zbîrcită, leacul pentru a ieși din nenorocirea în care se află neamul românesc de mai multe secole: „Numai violența, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de ţoapă a acestei populaţii ignare… Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag.” Așa au procedat mă-ta și ta-tu cu noi românii trimițînd în pușcării, lagăre și alte locuri ale groazei pentru privare de libertate, peste 1800000 de români antibolșevici și deci antipatapievici în timpul iadului iudeo-comunist, înroșind cu sînge nevinovat pămîntul acestei țări și umplîndu-l cu munți de oase din trupurile celor asasinați de voi, urdie de criminali și monștri ai Satanei.
Îngrețoșîndu-se de locurile pe unde a călcat cînd era mucea și nu de mult ieșit din clisa mă-sii, înveninatul rapangan cu papion ne mai trage o spurcare din vîrful inteligenței prepuțiale, la fila 63 ca să știm ce damf au plaiurile strămoșești: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.” Cînd v-ați revărsat după mijlocul secolului XlX ca niște roiuri de lăcuste hămesite peste meleagurile românilor, erați cei mai mulți dintre voi care azi vă pretindeți băștinașii acestor plaiuri, o adunătură de cerșetori, hoți, vagabonzi și coate goale, iar documentele vremii vorbesc despre mizeria materială și morală în care trăiau majoritatea jidanilor din România, turmă de dobitoace urlătoare strunită însă dibaci de către rabini și ceilalți tartori ai întunericului. Acuma, după ce i s-a uscat mucii de la nas, viermele latrinar se bîrzoaie și strănută prin dos numai fudulie bubonică. Ca tine au mai fost asemenea prooroci, care, după ce și-au întins pielea pe burtă de cîte fasole au băgat în ea, odată numai au descoperit că îi apucă ,,revelațiile”! Așa cum nu mai dă nimeni doi bani pe scornelile din Tora, Talmud, ale lui J. Flavius, Filon, H. Graetz și ceilalți tartori ai întunericului, tot așa și tu un clitoris libidinos și îmbufnat te-ai trezit, sărind ca ars din closetul existenței tale vermaculare să ne arăți cît ești de porcos! Să-ți fie de bine și să te țină pînă la adînci bătrînețe această patologie paranoică, fără Virgil Măgureanu-Astaloș și T. Braunovici Băsescu nu erau decît un cur neșters de care trebuia să se ferească oricine.
Îmbățoșindu-se în propria gîndire imundă, limbricul înnebunit de fericirea scîrbavnicei viețuiri, ne ia din scurt la batjocorit și scuipat cultura identitară și limba strămoșească cum vedem din citatele pe care le voi da în continuare. „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…”(fila 64); „Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.”(fila 49); „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.“ (Viorel Patrichi în Revista Rost nr. 24 / 2005) Să îi spun că numai ei pe unde s-au atîrnat, au otrăvit cu satanismul și internaționalismul lor gregar viața și cultura băștinașilor, de aceea pe unde și-au tîrit existența larvară, au fost priviți de majoritari ca o pegră. Ura nemărginită a acestei jigodii care ne consideră cuib de bacterii aducătoare de boli, ne obligă să privim povestea Israelului european din estul Carpaților ca pe un plan la care ei lucrează de zor și azi. Dacă peste 3,5 milioane de români au fost obligați de mafia securisto-comunistă condusă de jidani, să plece din țară după anii 2000 fiindcă le-au fost distruse sau furate peste 4 milioane de locurile de muncă, de ce această fecală puturoasă nu și-a mișcat hoitul pestilențial către alte tărîmuri mai binecuvîntate, dar își lasă scumpetea de viață să-i fie chinuită de amărala mioritică. Nimeni nu te va jeli și nici te va pomeni de bine vreodată, poate numai cele două pocitanii cu care discuți mereu pe banii noștri la televiziunea publică – Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu – credincioșii tăi susținători.
Încearcă să ne mai pună încă odată în genunchi putoarea jidovească scriind: „Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.”(fila 56) și „România are o cultură de tip second hand”(Revista Rost 24/2005, citat după o emisiune tv.). Am să-ți amintesc doar cîțiva români, care, cu această educație au dat lumii foarte mult: N. Paulescu, H. Coandă, Gogu Constantinescu, C. Brîncuși. Și din tagma lui Ucigă-l Toaca, sutașii întunericului, care, tot așa au dat lumii cît nu a putut săraca să ducă pînă a picat îngheboșată în sînge și munți de cadavre: K. Marx, F. Engels, V. I. Lenin, Alois Hidler(Adolf Hitler), I. V. Stalin și alții!
Despre neamul mioritic, zice tîrîtura destrăbălîndu-se pe propria noastră identitate: Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.”(fila 64), sau „Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (fila 34) și „23 de milioane de omuleţi patibulari.”(fila 53). Vedem la pocitania cazară o ură patologică însoțită de o demență nativă, fenomen caracteristic tuturor ,,proorocilor” și ,,înțelepților” adică filozofilor sataniști din oastea lui Israel. Îmi dovedesc aceste afirmații cu vorbele de ,,mîngîiere” pe care ni le spuneau cazarii în anul 1910, în Calendarul Muncii, tipărit de către partidul lor socialist din România. „Nesăţioasă bandă de reptile… Suflete perverse, vulpi, lupi, hiene,/ cu chipuri omeneşti, cu veninul negru,/ nemernici farisei, şerpi înveninaţi,/ putrede gunoaie.”  Ura lor care poate fi subiect pentru orice studiu de demență viscerală se transmite odată cu primul lapte supt și primele cuvinte auzite, astfel ca răul făcut goimilor să fie jertfă de mulțumire adusă Talpei Iadului și iubitului Satana.
Surprinde pe cei care au o leacă de habar despre istoria noastră, afirmația că poporul român este o mîlitură „daco-romano-slavă”, zicere care nu se găsea în cărțile de istorie românești, dar se discuta și diseca cu frenezie de către boaitele jidovești care știau că avem o altă istorie cum au pus-o ei în cărți după anul 2007 datorită boanghinei cazare Zoaie Petre.
Ideile acestui vierme despre istoria, limba și cultura identitară a românilor făcute publice în anul 1996 prin scriitura Politice se vor regăsi în totalitate în lucrarea România medievală finanțată de către Institutul Cultural Român, unde jegoșenia cazară era președinte, cartea a doua fiind tipărită în anul 2011 tot pe banii noștri, fiindcă sîntem ,,turmă… cu substanță tarată” cum ne batjocorește subțire dumnealui filozoful sulică muc cel mic.
Pentru aceste golănii nemaiauzite vreodată rostite la adresa poporului român și a culturii noastre de către un alogen jidan, Universitatea de Vest din Timișoara la data de 17 martie 2012 i-a oferit lui H. R. Patapievici distincția de Doctor Honoris Causa!
Dacă Banatul se ține că este fruncea cu asemenea stîrpitură cazară, mă întreb cu groază: cam cum arată dosul?

După moartea suspectă a lui Gh. Gheorghiu Dej, la mijlocul lunii martie 1965, Nicolae Ceaușescu preia frîiele puterii bolșevice în România, dar cu o particularitate care mai tîrziu va supăra rău jegurile jidovești. Și-a zis pingică-meșterică după adînci chibzuințe că modelul social bolșevic ar trebui tras pe calapod românesc – de aceea avem noi vorba: omul potrivit la locul potrivit – începînd să elimine din structurile puterii de partid, de stat și al aparatului de control și represiune pe jidani și unguri care controlau cam totul după ce îi înstăpînise bolșevicii ruși în anul 1945. Asta nu a plăcut deloc jidanilor care au început să clocească ouă de basilisc chiar pe malurile Dîmboviței la cît venin adunaseră sărmanii. Și putem constata cu uimire că adversarii tiranului scornitor care s-au tot chitit și răzgîndit după anii 1980 cum să-i vină de hac meseriașului peltic, au fost mai toți jidani dar dintre cei bolșevici care au stat călare pe gîtul bietului român după 1944 pînă l-au adus în stare de îndobitocire nemărginită cum este azi. Dau numai numele a cîtorva dintre cei ce au conspirat cu gîndul și cu fapta: Gh. Apostol, Silviu Brucan, C. Pîrvulescu, Ion Iliescu, Nicolae Militaru, A. Bîrlădeanu, iar scrisoarea celor șase(11 martie 1989) a fost semnată de C. Pîrvulescu, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Gheorghe Răceanu, Silviu Burcan și Corneliu Mănescu, dintre aceștia numai ultimul fiind român. Atacul presei pornit din Occident și USA în anii 1980 avea ca scop înrăirea românilor împotriva lui Ceaușescu, datorită lipsurilor care erau în țară impuse de plata datoriei externe și pe cale de consecință să-i coacă neascultătorului comunist de o lovitură de stat pe care ei specialiștii în făcături de tot felul au numit-o revoluție. Să-i punem la răboj și pe revoluționarii de profesie care i-au tras o revoluție în decembrie 1989 chiar dumnealui, căpetenia acestor profesioniști ai întunericului: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Nicolae Militaru, Alexandru Bîrlădeanu, V. A. Stănculescu, Cico Dumitrescu și lista poate fi lungită dar ne ajunge numai atît cît să știm cine ne-a distrus Țara și Neamul, toți fiind agenți sau spioni KGB! Însă pe V. A. Stănculescu trebuie să-l punem deoparte fiindcă el, după ce i-a luat toată puterea lui Ceaușescu, i-a predat-o fără nici o fandoseală ,,cîrpei kaghebiste” Ion Iliescu de la care ne-a venit cam tot răul.
Au existat și alte grupuri care doreau debarcarea lui Ceaușescu, iar unul dintre acestea a fost cel condus de Vlăduț Nisipeanu. Mergînd în 23 decembrie la Palatul Cotroceni și văzînd ce faună se adunase în jurul lui Iliescu, l-a întrebat pe acesta ce caută acolo vechii jidani comuniști și fiii acestora, de la care a primit un răspuns năucitor sub forma întrebării: poate ești antisemit? Și așa ajunși încă odată la frîiele României bandele criminale ale neprihăniților  ,,semiți” cazari, au reactivat planul de distrugere a patriei mioriticilor pentru a o pustii, iar în urmă să înalțe – tot ei – un tărîm al veșnicei fericiri mozaice numit Iahweland, Cazaria Carpatină sau Jidania.

Constantin Olariu Arimin

Sursa: http://www.justitiarul.ro/11705-2/ ;    http://www.ariminia.ro/ro/nimicirea-neamului-rumun-sectiunea-2/



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

“Doina”, de Mihai Eminescu




ATENŢIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la incarcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.



Mihai Eminescu medalion

De la Nistru pân-la Tisa
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.

Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s-a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s-aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Ci sa-i scoata ochii corbii
Sa ramâe ‘n drum cu orbii
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii
Mânca-i-ar inima cânii
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Doina, de Mihai Eminescu

Tags : , , , , , , , , ,

Adolf Hitler vs. The Jew World Order-documentar

Se spune că “învingătorii scriu istoria”, şi acest lucru este perfect adevărat iar exemplul cel mai notoriu din timpurile moderne este probabil abordarea pe care o are mass media vis-a-vis de Adolf Hitler şi Germania de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Adolf Hitler a fost vegetarian, iubitor de animale, autor, artist, activist politic, reformator în domeniul economic şi chiar nominalizat pentru premiul Nobel. El a elaborat primele legi de protecţie a animalelor, împotriva poluarii cât şi anti-fumat. În pofida portretului demonic pe care “aliaţii” i l-au zugrăvit, Hitler era iubit de germani, nu dorea altceva decât pace şi, potrivit informaţiilor pe care le veţi putea viziona, niciodată nu a ordonat exterminarea nici măcar a unui singur evreu. Mass media controlată în cea mai mare parte de evrei l-a zugrăvit în culori sumbre pe Hitler iar Ordinea Mondiala a Evreilor chiar a promulgat legi in 16 tări europene prin care se interzice dezbaterea liberă pe subiecte cum sunt iudaismul, Hitler şi Holocaust (în Romania pedeapsa este 10 ani de inchisoare!) . În acest documentar se află compilate şi editate informaţii care sperăm să aducă lumină în unele din cele mai întunecate secrete ale istoriei omenirii. Descărcaţi, re-incărcaţi şi apoi distribuiţi aceste informaţii către toţi oamenii de bine, deoarece documentarul este tot mai des cenzurat de JewTube (denumirea corectă a YouTube). Mulţumiri speciale realizatorilor “Hellstorm”, “The Greatest Story Never Told”, “The Great Taboo”, “A Devil in Disguise”, “Jewish Ritual Murder”, şi toate celelalte surse video originale.

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi : http://www.atlanteanconspiracy.com/se…
Cei care intampina dificultati in vizionarea documentarului, il puteti descarca de la aceasta adresa, gratuit: http://www.mediafire.com/watch/88htsc…
Filmul este in limba engleza. Vizionare placuta!

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Adolf Hitler-discurs despre sionism, de mare actualitate…

Posted by Ramond Gregh on Thursday, October 15, 2015

Cum au ajuns evreii din întreaga lume să declare război Germaniei, în 1933:

Centruldio Bacau

Tags : , , , ,

Textul pentru care vor să-l interzică pe Petre Ţuţea



petre-tuteaÎn 1935, Petre Țuțea și alți patru autori scriau Manifestul Revoluției Naționale. Textul este o analiză fără menajamente a devenirii României ca stat modern. Țuțea și ceilalți co-autori afirmă că România modernă este o creație a intereselor economice occidentale și a naționalismului românesc.
Aceștia fac o aprigă critică situației statului român modern, pe care-l numesc “o colonie”. În volum sunt criticate liberalismul, bolșevismul, dar și conservatorismul. Zilele trecute, directorul Institutului “Elie Wiesel”, domnul Alexandru Florian, spunea despre Țuțea că face parte dintre “autorii morali” ai crimelor din perioada interbelică și cultul său trebuie interzis.

Iată prefața acestui volum:

Rostul nostru
Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român

Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea).

Naţionaliştii români din secolul 19 nu sunt altceva decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei. În ei vorbea şi lucra energia şi tenacitatea unui neam al căruia act de naştere e columna lui Traian, despre a căruia copilărie prodigioasă – o mie de ani – nu ştim nimic şi a căruia vajnică adolescenţă ne-o povestesc cronicarii.

Utilizând cu măiestrie interesele banului occidental în părţile noastre, dar mai cu seamă asigurându-i câştiguri coloniale şi safisfăcându-i dorinţe privind însăşi forma de stat, regimul politic şi acordarea calităţii de Român – lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevărat suveran – şi chemând în fruntea ţării o dinastie în stare să ne reprezinte prin strălucitele ei legături în diplomaţia europeană (noi fiind la vremea aceea prea neam prost ca să ne reprezentăm singuri) şi să ne organizeze în interior datorită incomparabilei pregătiri dobândită în sânul unei familii regale specializată în construcţii şi diriguiri statale, naţionaliştii români din secolul 19 au întemeiat şi au pus pe drum statul român actual, care e în zilele noastre obiectul de aprigă dispută al ursitoarelor lui: al cui e?
Un tânăr inginer român şomează în cafeneaua târgului natal cu diploma de la Charlottenburg în buzunar, întâlneşte un Ovreiu, fost coleg de liceu, tot inginer, dar nu şomer, căruia îi povesteşte din vorbă în vorbă durerea lui, ca să audă imediat exclamaţiile Ovreiului scandalizat de atâta lipsă de informaţie asupra bursei internaţionale a muncii: „De ce nu te duci, dragă, în Palestina? Acolo e de lucru acum! Un căpitan de artilerie cumpără nişte nutreţ pentru cai şi îl încarcă pe jurgoane. Rămânându-i un rest – cam o căruţă ţărănească – vrea să angajeze un sătean, să i-l ducă: „Nu merg, Domnule Căpitan, zău, nu merg, că… mi-am făcut suma”.

Într-un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.

Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei româneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei – ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea. Naţiunea e în rezistenţă pasivă. De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. De aceea suntem ţara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă”.

Una dintre ursitoare – naţionalismul român – a fost înşelată: în loc de sfat propriu s-a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

Sursa: http://gandeste.org/general/acesta-este-textul-pentru-care-vor-sa-l-interzica-pe-petre-tutea-statul-acesta-ii-apara-pe-straini-de-noi-ca-n-colonii-aici-sta-cauza-indolentei-noastre-in-exploatare-de-ce-si-pentru-cine-sa-munc/57044

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , ,

Un act de acuzare adevărat împotriva evreilor



 

Marcus Eli Revici (1884-1965) a fost un scriitor evreu născut în România, la Bârlad. Părinții săi, Loeb Revici și Bella Rosenthal, au emigrat în 1900 în America, unde și-au luat numele de Ravage. Aici, Marcus Eli a beneficiat de o educație aleasă, studiind la Universităţile din Missouri, Illinois şi Columbia NY, unde şi-a luat și doctoratul. În 1915 s-a căsătorit cu franțuzoaica Jeanne Martin, cu care a avut cinci copii. A scris o serie de cărți și articole despre imigrația în America, precum și cartea autobiografică An American in the Making (Un american în devenire) și cea biografică Five Men of Frankfort: The Story of the Rothschilds(Cinci bărbați din Frankfurt: Povestea familiei Rothschild). Dar ceea ce i-a adus notorietate internațională a fost articolul satiric la adresa propriei nații, din 1928, intitulat A Real Case Against the Jews (Un act de acuzare adevărat împotriva evreilor), publicat în Century Magazine, vol. 115, nr. 3, pp. 346-350. De atunci, acest text a fost deseori folosit ca dovadă că lumea este dominată de evreii conspiratori, începând cu Ministerul Propagandei Naziste din Germania lui Hitler. Pentru cei cărora până acum nu le-a căzut sub ochi acest articol surprinzător, îl reproducem mai jos:

«Pe bună dreptate au goimii [n.n.: ne-evreii] ciudă pe noi. N-are niciun sens să afirm contrariul. De aceea, să nu pierdem timp cu minciuni sau alibiuri. Mulţi goimi au prieteni evrei. Pe mine personal, deşi sunt un evreu dintre cei mai îndoctrinaţi, nu vor să mă atace direct când pornesc atacul contra noastră, ceea ce înseamnă că ei mă consideră aproape unul de-al lor. Însă această excepţie nu mă obligă deloc să le fiu îndatorat. Goimii sunt arţăgoşi, tind să ajungă sus, sunt necinstiţi şi materialişti, exact precum evreii pe care îi urăsc, dar eu nu vreau să-i critic.

Doamne fereşte, eu nu reproşez nimănui faptul de a nu putea suferi pe cineva. Ceea ce însă mi se pare curios în această afacere antisemită este lipsa totală de materie cenuşie din capetele lor. Umblă pe ocolite şi folosesc scuze fantasmagorice şi transparente. Sunt teribil de aroganţi şi, dacă jocul n-ar fi grotesc, aş putea cu adevărat să mă supăr. Nu afirm că voi (goimii) aţi fi lipsiţi de profesionalism în ceea ce priveşte activitatea antisemită; de 15 secole vă îndeletniciţi cu această treabă. Dar când mă uit la voi, când aud argumentele voastre copilăreşti, am impresia că n-aveţi nici cel mai mic habar despre ceea ce se petrece în jurul vostru. Sunteţi plini de ură contra noastră dar nu sunteţi în stare să spuneţi de ce! Vă bateţi capul o zi întreagă să formulaţi un pretext sau, cum îl numiţi voi, dovadă. De secole aţi adunat dovezi una peste alta pentru acţiunile voastre antisemite, dar fiecare nouă găselniţă e mai ridicolă decât cea veche, pretextele voastre se contrazic şi astfel se reduc la zero.

Nu demult s-a putut auzi că noi suntem vânduţi banului şi când facem afaceri ne gândim numai la punga noastră. Acum se vorbeşte la fiecare colţ de stradă că nu există domeniu în care evreii să nu fi pătruns. Noi suntem, după părerea voastră, în acelaşi timp sociabili şi neasimilabili, pentru că nu vrem să ne încuscrim cu voi! Suntem ambiţioşi, tindem să ne căţărăm sus şi suntem un pericol pentru puritatea rasei voastre. Noi suntem atât de săraci, încât v-am ajutat să intraţi în posesia unor întreprinderi în care puteţi exploata şi înşela, şi suntem atât de bogaţi, încât v-am alungat din cartierele cele mai nobile.

În război, ne eschivăm de la datoria faţă de patrie pentru că „firea noastră este pacifistă”. Noi suntem însă iniţiatorii conflictelor şi tragem cele mai mari foloase din războaiele locale şi mondiale. Noi întruchipăm în aceeaşi persoană pe întemeietorul şi pe reprezentantul capitalismului. În acelaşi timp, noi suntem mecanismele care învârtesc roata revoluţiilor contra capitalismului. Istoria nu cunoaşte un alt exemplu pentru o asemenea diversitate. Dar, stai! Era să uit motivul tuturor motivelor. Noi suntem poporul cel mai îndărătnic, care nu a adoptat niciodată creştinismul, şi poporul nelegiuit care l-a crucificat pe întemeietorul creştinismului. Dar eu vă spun că vă înşelaţi. Sau sunteți ignoranți, sau vă lipseşte curajul să priviţi faptele făţiş şi să recunoaşteţi adevărul. Îi urâţi pe evrei nu pentru că l-au trimis la moarte pe Cristos, după cum cred mulţi, ci pentru că s-a născut din noi, din poporul nostru. Adevăratul motiv al luptei voastre contra noastră nu este faptul că noi n-am devenit creștini, ci acela că v-am silit pe voi să deveniţi. Şi pentru că istoria a consemnat demult nelegiuirea noastră, acuzaţia voastră nu face doi bani.

Ne acuzaţi de a fi instigatorii revoluţiei din Moscova. Să presupunem că e adevărat. Ei şi? În comparaţie cu ceea ce a înscenat evreul Pavel din Tars în Roma, revoluţia bolşevică e doar o banală răfuială pe uliţă. Faceţi mare scandal că noi evreii avem o influenţă nefastă asupra teatrelor şi cinematografelor voastre. Perfect! De acord! Aveţi dreptate. Dar ce importanţă are asta în comparaţie cu influenţa noastră asupra bisericii voastre, asupra şcolilor voastre, asupra legislaţiei voastre, asupra guvernelor voastre, chiar şi asupra întregii voastre vieţi spirituale!

Un rus prostănac a scos o carte numită „Protocoalele Sionului”. În ea scrie că noi am complotat spre a dezlănţui războiul mondial. Da! Recunoaştem că dovezile sunt autentice. Dar ce înseamnă asta pe lângă activitatea conspirativă de netăgăduit dusă de noi de-a lungul istoriei? Dacă voi luaţi în serios vorbăria despre comploturile evreieşti, atunci daţi-mi voie să vă atrag atenţia asupra unui lucru demn de comentat. Ce sens are să ne aduceţi acuzaţii privind controlul nostru asupra opiniei publice prin oameni ai finanţelor sau jurnalişti şi magnaţi evrei ai cinematografiei, când întreaga voastră civilizaţie este bazată pe mitul evreiesc?

Nici nu vă daţi seama de adevărata mărime a vinovăţiei noastre. Noi suntem penetranţi, suntem distructivi, suntem revoluţionari. Am luat în posesie întregul vostru univers. Am introdus răul în idealurile voastre, în soarta voastră. Suntem cauza nu numai a ultimului război, ci și a tuturor războaielor. Am fost iniţiatorii nu doar ai revoluţiei bolşevice, ci ai tuturor revoluţiilor din istoria voastră. Am introdus neînţelegere şi haos în viaţa voastră privată, politică şi socială. Acest lucru îl facem şi azi. Nimeni nu ştie cât timp o vom mai face.

Priviţi în trecut o clipă şi veţi vedea ce s-a întâmplat. Acum 20 de secole aţi fost o masă de oameni nevinovaţi, păgâni și fără griji. V-aţi închinat mai multor zei şi zeiţe – ai luminii, ai apelor şi ai pădurilor. Aţi fost mândri de goliciunea voastră, nu rușinați. Aţi făurit zeilor chipuri cioplite, după înfăţişarea voastră. Aţi găsit plăcere în lupte şi războaie. Bătăliile şi sclavagismul erau deciziile voastre politice. Aţi străbătut şi cercetat natura şi aţi aflat misterele vieţii, punând temelia ştiinţelor naturale şi filozofiei. V-aţi creat o cultură, o conştiinţă socială şi o viziune sentimentală cu privire la egalitatea indivizilor. Cine ştie la ce apogeu sublim aţi fi ajuns dacă noi v-am fi lăsat în pace. Dar nu v-am lăsat. V-am luat în cleştele nostru şi am dărâmat ce aţi clădit voi frumos şi solid. Am schimbat tot cursul istoriei voastre. V-am înjugat la carul nostru atât de tare, cum niciun popor din Africa sau Asia n-a fost înjugat. Și am făcut asta fără arme, fără gloanţe, fără sânge şi bătălii zgomotoase, fără violenţă. Noi am săvârşit asta numai prin puterea irezistibilă a spiritului, a inteligenţei, a ideilor şi a propagandei noastre.

Noi am făcut din voi purtătorii inconştienţi ai misiunii noastre pe întreg globul. Fără să vă daţi seama la ce v-am supus, v-aţi transformat în mijlocitorii principali ai tradiţiilor rasei noastre şi aţi răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului mitologia noastră. Poruncile clanului nostru strămoşesc constituie acum sâmburele vieţii voastre morale. Legile strămoşilor noştri sunt baza tuturor constituţiilor şi legislației voastre. Legendele şi poveştile noastre sunt mesajele sfinte pe care le şoptiţi copiilor voştri cu o voce plină de mister. Istoria noastră naţională face parte din învăţătura pe care preoţii şi învăţătorii voştri o propagă. Regii şi profeţii noştri sunt eroii voştri. Ţărişoara noastră din trecut este pământul vostru sfânt. Literatura noastră tradiţională este Biblia voastră. Ceea ce poporul nostru a gândit şi propovăduit aţi împletit indisolubil în limba şi tradiţia voastră, încât niciunul dintre voi nu poate fi considerat cult dacă nu cunoaşte valorile poporului nostru. Pescarii şi păstorii evrei sunt sfinţii voştri, ale căror chipuri sunt imortalizate în mii de statui şi icoane, pentru care aţi ridicat nenumărate catedrale. O tânără evreică reprezintă pentru voi simbolul maternităţii şi feminităţii. Un evreu rebel este punctul cardinal al religiei voastre. Noi v-am dărâmat zeii și v-am eliminat tradiția strămoşească, substituind-o cu dumnezeul şi tradiţia noastră. În istoria lumii nu există o cucerire asemănătoare cu aceasta, prin care v-am făcut supuşii noştri.

Cum se explică această reuşită? Pot să afirm că aproape din întâmplare. Acum 2000 de ani, în Palestina, religia noastră căzuse pradă materialismului. Cămătarii erau stăpânii templelor noastre. Preoţii noştri depravaţi şi egoişti storceau vlaga poporului şi înotau în bogăţie. Deodată s-a ridicat din popor un patriot idealist, care a început să cutreiere ţara pentru a purifica credinţa. El nu a vrut o nouă biserică. Voinţa lui a fost să dea o viaţă nouă credinţei. A pornit contra preoţilor şi i-a alungat pe cămătari din templu. Asta l-a pus în conflict cu stăpânirea. Reprezentanţii Romei, care stăpâneau Palestina, s-au temut de agitaţia lui revoluţionară, l-au arestat, l-au judecat și l-au condamnat la moarte pe cruce, pedeapsă obișnuită pe atunci. Adepţii lui Iisus din Nazaret, sclavi şi meseriaşi dezamăgiţi şi părăsiţi, au renunțat la viaţa de toate zilele şi s-au grupat într-o frăţie a pacifiştilor.

După distrugerea Ierusalimului de către romani, credința lui Iisus a ieşit din nou la suprafaţă. Un evreu pe nume Saul/Pavel şi-a pus în gând să predice soldaţilor romani pacifismul, iubirea aproapelui etc., pentru a submina Imperiul Roman. El a devenit apostolul păgânilor şi şi-a desfășurat atât de bine activitatea, încât în 400 de ani, jumătate de glob a devenit un morman de dărâmături, iar legea mozaică, izvorâtă din Sion, a devenit religia oficială a Romei. Acesta a fost începutul puterii noastre în lumea voastră. Dar a fost doar începutul. De la această dată, istoria voastră este o luptă neîntreruptă între spiritul vostru strămoşesc păgân şi spiritul nostru iudaic.

Jumătate dintre războaiele voastre mari sau mici au fost religioase, purtându-se în numele unei doctrine sau alteia. Să privim cele trei revoluţii recente din istorie, cea franceză, cea americană şi cea bolşevică. Ce altceva au fost decât triumful ideilor evreieşti, bazate pe dreptate, ordine socială, politică și economică. Sfârşitul e încă departe. Noi suntem încă stăpânii. În momentul de faţă, credinţa voastră a intrat în conflict cu fundamentaliştii, pe de o parte, şi internaţionaliştii, pe de alta. Un război între cei ce încearcă să ne combată şi să ne înlăture şi voi, care ţineţi de învăţătura noastră.

Se duce neîncetat o luptă contra interesele noastre, fără ca oamenii să bage de seamă contradicţia. Puritanismul iudaic, ca și alte interdicții, se manifestă sub forma cenzurii în teatru, legislaţie, presă şi biserică. Şi în timp ce asta se întâmplă sub ochii voştri, voi pălăvrăgiţi despre influenţa evreilor asupra cinematografiei. E de mirare că ne urâţi? Noi am pus un bolovan în calea progresului vostru. V-am pus în mână o carte şi o credinţă străină, pe care nu le puteţi digera şi din care cauză sunteţi în permanenţă neliniştiţi. În acelaşi timp, nu aveţi tăria sufletească nici să le respingeţi, nici să le acceptaţi cu toată inima. Bineînţeles că, sufletește, n-aţi aderat niciodată total la religia creştină. În străfundul inimii voastre sunteţi încă păgâni. Iubiţi încă războaiele şi statuile de lemn. Sunteţi mândri de goliciunea corpului uman. Cu toate democraţiile şi răsturnările sociale, ordinea voastră socială e încă imperfectă, jalnică. Noi v-am produs dezbinare în suflet, v-am tulburat simţurile, am făcut ca dorinţele voastre să fie de neîndeplinit.

În vâltoarea neajunsurilor zilnice, a luptei pentru bani şi pentru existenţă, vă vine în minte predica de duminică: „să n-ai grijă de ziua de mâine”; în lupta pentru un salariu mai bun, vă amintiţi: „fericiţi cei săraci”. Dacă sunteți tentați să cădeţi în ispită, în spiritul învăţăturii iudaice, o mână nevăzută vă atinge pe umăr şi vă ia paharul de la gură. Totuşi, voi nu veţi fi niciodată niște creştini adevăraţi. În această privinţă, noi v-am ales rău. Dar v-am stricat pentru totdeauna plăcerea de a fi păgâni. În locul vostru, și noi am face la fel. Numai că noi nu ne-am pierde timpul explicându-ne ura. N-am căuta să formulăm pretexte sau motive cusute cu aţă albă.

Având în vedere milioanele de afaceriști evrei, nu vom vorbi de comunism ca despre o invenţie evreiască; având în vedere milioanele de lucrători evrei, nu ne vom face noi înşine ridicoli vorbind de capitalismul internaţional ca fiind un monopol evreiesc. Nu, noi vom merge direct la ţintă. Vom analiza amestecul confuz de creştinism şi păgânism care se numeşte civilizaţie şi vom declara sus şi tare: Mulţumim, nu vrem acest talmeş-balmeş, profeţii voştri, Biblia voastră!

Voi, creştinii, vă jeliţi şi ne acuzaţi pentru influenţa noastră în cultura voastră. Afirmaţi că noi suntem o naţie internaţionalistă, o minoritate unitară în mijlocul vostru, cu tradiţii, interese, năzuinţe şi scopuri ce se deosebesc mult de-ale voastre. Și adăugaţi că această situaţie este un pericol pentru dezvoltarea voastră normală, vă slăbeşte puterea de acţiune şi vă întunecă drumul pe care trebuie să-l urmaţi. Eu nu văd deloc în acestea un pericol. Voi aţi fost întotdeauna guvernaţi de o minoritate şi mie mi se pare total neimportant de unde vine şi ce credinţă are această minoritate. Influenţa noastră este însă reală şi este mult mai mare şi mai vicleană decât sunteţi voi în stare să pricepeţi.

Această luptă a voastră contra evreilor ne întristează, dar ne şi amuză. Voi faceţi pe grozavii. Alergaţi încoace şi-ncolo şi vorbiţi îngroziţi că influenţa evreiască e pretutindeni. Acest lucru ne face să „tremurăm”. Recunoaştem nedreptatea pe care v-am făcut-o silindu-vă să îmbrățișați o tradiţie străină. „Tremurând”, vă pun această întrebare: Când veţi înţelege, în sfârşit, că credinţa voastră, educaţia, morala, sistemul vostru social, administrativ şi legislativ sunt la origine croite după modelul jüdisch? Apoi, vorbiţi de evreii finanțiști şi regi ai cinematografului. Deodată încetăm să tremurăm şi ne apucă râsul. Respirăm uşuraţi, constatând că goimul nu va cunoaşte niciodată gravitatea crimei noastre. Pentru noi, acest lucru e inexplicabil. Sau sunteţi proşti, sau vă lipseşte curajul să ne acuzaţi de această nelegiuire care se vede limpede şi pe care orice avocat sau judecător inteligent o poate examina liniştit şi fără enervare.

De ce să ne contrazicem pentru mărunţişuri fără sens, când e mult mai lesne să ne acuzaţi pentru fapte capitale? De ce ne acuzaţi de un fals vizibil şi grosolan, ca Protocoalele Sionului, când ne puteţi confrunta cu Apocalipsa Sfântului Ioan? De ce pierdeţi timpul cu acuzaţiile la adresa lui Marx şi Troțki, când puteţi să ne puneţi în încurcătură cu Iisus din Nazaret şi Pavel din Tars? Voi ne numiţi revoluţionari, instigatori şi provocatori ai revoluţiilor. Aveţi dreptate, mă închin în faţa acestei descoperiri! Se pot aduce dovezi, fără să mistificăm lucrurile, că noi suntem cei care au tras sforile în toate revoluţiile voastre. Incontestabil, în revoluţia lui Luther am avut un amestec. E un lucru dovedit că în revoluţiile burghezo-democratice din ultimele secole, cum e cea franceză sau americană, noi am făcut începutul. Dacă n-am fi făcut asta, ar fi însemnat că nu ne cunoaştem interesele. Imaginaţia voastră ne acuză de marele război mondial şi de revoluţia bolşevică, dar e la mintea copiilor că lucrurile nu puteau lua decât această cale.

Dar toate aceste comploturi şi revoluţii nu înseamnă nimic în comparaţie cu marea noastră conspiraţie de la începutul acestei ere, când am reuşit să facem ca religia unei mici secte evreieşti să fie preluată de întreaga lume apuseană. Prin Reformă, noi am aşezat Biblia noastră la loc de cinste. Revoluţiile republicane antimonarhice ale secolului al XVIII-lea ne-au eliberat de îngrădirile politice şi sociale. Noi am avut câştig de cauză iar voi aţi fost lăsaţi în pace. Ba chiar v-ați îmbogățit şi aţi ajuns în posturi înalte. Acestor revoluţii le datoraţi supremaţia voastră în lume.

Răsturnarea pe care a adus-o creştinismul în Europa, lucru uşor de dovedit, a fost pusă la cale şi realizată de evrei, drept răzbunare contra unui stat neiudaic. Şi dacă tot vorbiţi mereu despre aceste comploturi, nu înţeleg de ce nu menţionaţi şi distrugerea Romei şi a civilizaţiei antice, care au pierit de mâna creştinismului iudaic. E greu de înţeles că voi, creştinii, nu cunoaşteţi originea religiei voastre şi nu vă întrebaţi „de ce” şi „cum” în legătură cu religia. Istoricii voştri, cu excepţia câtorva, nu vă spun nimic. Cât despre documentele care alcătuiesc Biblia voastră, nu faceţi decât să le căutaţi, dar nu le citiţi cu atenţie. Am făcut o treabă bună, căci voi ascultaţi orbeşte propaganda noastră.

Pentru voi, creştinismul nu este un eveniment istoric, ci împlinirea unei profeţii divine, evreieşti. După cum vedeţi, creştinismul n-a distrus cultura noastră înaltă, evreiască, şi n-a aruncat omenirea pentru o mie de ani în barbarie şi întuneric. Creştinismul a fost o mişcare revoluţionară pornită din Palestina, finanţată cu bani evreieşti și răspândită în popor de agitatori evrei prin toate mijloacele posibile. Și asta, într-o epocă în care iudaismul şi Roma erau duşmani de moarte. A fost o luptă pe viaţă şi pe moarte, care s-a terminat cu prăbuşirea statului ne-evreiesc. Dar voi nu vedeţi nimic din toate astea, deşi chiar și un copil care nu este încă îndobitocit de vrăjitorie teologică, prin simpla studiere a faptelor poate să vă spună despre ce-i vorba. Voi însă o luaţi razna şi vorbiţi întruna de comploturi în legătură cu revoluţia rusă şi războiul mondial. Nu-i de mirare că nu prea ne pasă de antisemitismul vostru, atâta timp cât nu recurgeţi la violenţă.

Amintiţi-vă că un istoric respectabil ca Gibbon a încercat mai demult să vă facă lumină. Acum 150 de ani a publicat „Declinul şi căderea Imperiului Roman”, care a dat cărţile pe faţă. Gibbon n-a explicat sfârşitul Imperiului Roman prin decăderea lui morală, n-a susţinut prostia cu degradarea credinţei şi a vieţii unui imperiu tocmai când se afla la apogeu. El a trăit la Londra într-o vreme când, ca şi la Roma, moravurile erau decăzute. A fost arian şi admirator al culturii păgâne a Vestului, un istoric cu minte şi vederi clare. Pentru el n-a fost greu să vadă cauza prăbuşirii culturii antice. Creştinismul, legea pornită din Sion, şi porunca lui Dumnezeu, pornită din Ierusalim, au fost cauzele care au pierdut Roma şi valorile ei culturale, scria Gibbon. Până aici, totul e în regulă, dar n-a adâncit problema. După cum ştiţi, el s-a născut şi a murit cu o sută de ani înainte de apariţia „antisemitismului ştiinţific”. A descris religia care a venit de la Răsărit şi s-a răspândit repede peste toate popoarele înfloritoare ale Vestului. Nu s-a gândit că acest plan, ce părea că duce la mântuire, a dus la distrugere. Daţi-mi voie să expun pe scurt întreaga poveste, fără s-o împodobesc cu minuni, profeţii şi magii:

Cortina se ridică. Suntem în anul 65 î.Hr. Drama se petrece în Iudeea şi la Roma. Iudeea este o ţărişoară în estul Mării Mediterane și timp de 500 de ani n-a fost altceva decât un punct geografic. Mereu a fost pârjolită de războaie, iar locuitorii ei trimişi în exil sau luaţi ca sclavi de vecinii puternici. După lege, era independentă, dar în pragul unui război civil. Imperiul Roman, cu capitala republicii lui, Roma, era pe cale de a deveni stăpânul lumii. Era cea mai mare putere militară, urmașul Greciei Antice şi centrul civilizaţiei. Până la această dată, aceste două ţări nu veniseră aproape deloc în contact. Și iată că Roma, fără voia ei, a fost împinsă să se amestece în treburile Iudeei. A izbucnit o ceartă între doi fraţi pentru tronul acestei mici ţări. Pompei, un general roman aflat în Damasc cu treburi importante, a fost chemat să medieze între aceşti fraţi. Pompei, un soldat al republicii, drept şi corect, a trimis pe unul din fraţi în exil, a pus în capul statului un rabin şi a desfiinţat dintr-o lovitură tronul. Intenţia lui a fost să facă din Iudeea o provincie romană. Bineînţeles că evreii s-au opus unui asemenea plan. Pentru a-i linişti şi a domoli rezistenţa locală, romanii au introdus din nou demnitatea regală, dar Roma a pus un rege ales de ea. Acesta era fiul unui perceptor născut în Idumeea, pe nume Irod. Evreii n-au fost mulţumiţi şi au iscat noi tulburări, iritând autorităţile romane.

Aceste evenimente au fost prologul. Nemulţumirea evreilor a devenit din ce în ce mai puternică şi a dus la revoltă deschisă atunci când stăpânii neevrei au început să introducă în Ierusalim binecuvântata cultură apuseană: idoli ciopliți, lupte în arenă între gladiatori și drame greceşti. Evreul habotnic vedea toate astea ca un afront la adresa lui Iehova, chiar dacă funcţionarii romani afirmau că sunt pentru amuzamentul garnizoanelor ne-evreieşti. De asemenea, evreii s-au opus vehement perceptorilor romani. Dar, mai presus de toate, ei voiau un rege din sângele lor regal. Masele în stare de rebeliune au început din nou să spere în venirea lui Mesia, credinţă veche la ei – un mântuitor trimis de Dumnezeu să dezrobească poporul de jugul străin. Nu puţini au fost cei care s-au dat drept mântuitori. În Galileea, un anume Iuda a provocat o revoluţie puternică, susţinută de popor; Ioan Botezătorul a acţionat în regiunea Iordanului; un alt bărbat din nord, Iisus, împreună cu primii doi, a acţionat ca un maestru, declanşând acțiuni politice, răzmeriţe, toate într-un iscusit înveliş teologic. Toţi trei foloseau aceeaşi lozincă: „Timpul a sosit” şi curând au fost arestaţi şi condamnaţi la moarte, cei doi din Galileea fiind crucificaţi.

Iisus din Nazaret, ca înaintaşii lui, a fost un instigator politic ce voia să-şi elibereze patria de asupritorii străini. Există dovezi că el voia să se așeze cu forţa pe tronul Iudeei independente. Biografii lui au pretins că provenea din familia regelui David. Dar linia lui după tată este confuză. Acelaşi biograf care susţine originea lui după mamă din regele David scrie că Iisus este fiul lui Iehova şi recunoaşte că Iosif n-a fost tatăl lui.

Se pare că Iisus a întrevăzut lipsa de perspectivă în misiunea lui politică, deoarece și-a folosit popularitatea şi talentul oratoric pentru o altă cauză: predica primitiv şi populist socialismul şi pacifismul. Această schimbare în program i-a adus ura clasei bogate a preoţilor şi a redus numărul adepţilor săi la cei săraci, lucrători şi sclavi. După ce a murit, apostolii lui s-au unit într-o asociaţie comunistă. O predică pe care odată a ţinut-o conducătorul lor pe un deal a devenit pentru ei cadrul atotcuprinzător al învăţăturilor lui, din care şi-au croit programul vieţii. A fost o ideologie valabilă mai ales pentru oamenii subjugaţi. Ea promitea, în schimbul suferinţelor pe acest pământ, fericire în viața de apoi și făcea din nevoi şi neputinţă o virtute. Oamenilor fără perspectivă li s-a spus să nu-şi facă griji pentru ziua de mâine. Cei supuşi ofenselor şi opreliştilor, cei fără apărare erau învăţaţi să nu răspundă răului cu rău. Oamenilor condamnaţi o viaţă întreagă la chinuri şi nevoi li se arăta demnitatea sărăciei şi trudei. Cel slab, dispreţuit, dezmoştenit, călcat în picioare urma să fie pe lumea cealaltă cel ales şi iubit de Dumnezeu.

Fructul misiunii lui Iisus a fost naşterea unei noi secte în Iudeea. Aceasta nu a fost nici prima, nici ultima. Ca şi America, Iudeea a fost un teren propice pentru forme religioase curioase. Ebionimii – cerşetorii, cum se intitulau ei – n-au privit credinţa lor ca pe o nouă religie. Ei s-au născut evrei şi au rămas evrei. Învăţătura dascălului lor era de natură social-filozofică, o etică a vieţii și o călăuză în viaţă. Creştinismul modern nu încetează să se întrebe de ce evreii nu l-au acceptat pe Iisus și nu i-au adoptat credinţa. Răspunsul e că la început numai evreii au fost adepţii lui. Nu-i de mirare că poporul evreu nu s-a alăturat ebionimilor. Putem compara situația cu americanii, care nu toţi s-au alăturat Unitariştilor, Baptiştilor sau altor secte.

În timpuri normale, nimeni n-ar fi băgat în seamă această adunătură de zdrenţăroşi – sclavi şi muncitori influenţați de clasele suspuse. Dar într-o luptă care se duce cu o putere străină în propria ţară, părerea despre lume poate lua forme periculoase. Fiind o credinţă a dezamăgirii și a resemnării, era un pericol ca morala celor ce apărau patria să fie subminată la vreme de război. Mântuirea sufletului, a întoarce şi celălalt obraz sau „iubeşte-ţi propriul duşman” aveau caracterul unei slăbiri a voinţei poporului în timpuri de criză, uşurând astfel victoria duşmanului. Așa că nu-i de mirare că autorităţile evreieşti au început cu oprimarea ebionimilor. Adunările lor au fost împrăştiate, căpeteniile lor au fost aruncate în închisoare, învăţătorii lor au fost judecaţi.

S-a crezut că această sectă a dispărut cu desăvârşire. Dar cortina s-a ridicat pentru actul 3 şi evenimentele au luat o altă întorsătură. Cel mai aprig duşman al acestei secte a fost Saul (Pavel) din Tars, care avea o educaţie grecească. El dispreţuia această nouă învăţătură, considerând-o contrară vieţii şi lumii. Ca evreu patriot, s-a temut ca ea să nu influenţeze cauza naţională. Călătorise mult şi cunoştea mai multe limbi. Era deci omul potrivit să pornească ofensiva contra acestei doctrine pacifiste şi să unească comunităţile evreieşti, atât de risipite. Astfel, autorităţilor din Ierusalim l-au numit principalul conducător în urmărirea şi persecuţia ebionimilor.

Într-una din zile, pe când era în drum spre Damasc spre a aresta o grupare din această sectă, lui Pavel i-a venit o idee. În scrierile apostolilor, această întâmplare este povestită ca o viziune pe care a avut-o. El a văzut clar cât de mici erau şansele de izbândă pentru minuscula Iudee într-un conflict armat cu cea mai puternică forţă armată a vremii. Apoi, ceea ce a fost și mai important, el și-a dat seama că această doctrină nouă, a vagabonzilor, pe care o combătea, ar putea fi o armă împotriva duşmanului. Pacifismul, supunerea oarbă, resemnarea, iubirea aproapelui erau arme periculoase. Răspândite în rândul legiunilor romane, ele puteau submina caracterul bărbătesc al acestora şi astfel Ierusalimul putea triumfa. Cu alte cuvinte, putem afirma că Pavel a fost primul om care a intuit șansele unui război prin propagandă. Ajuns la Damasc, spre marea uimire a celor pe care-i persecutase, a anunţat că se converteşte la credinţa lor şi a cerut să fie primit în comunitatea lor frăţească. Întors în Ierusalim, și-a expus planul Înţelepţilor Sionului. După dezbateri şi discuţii pro şi contra, acest plan a fost aprobat. A întâmpinat împotrivire în rândul căpeteniilor ebionimilor, dar până la urmă, Pavel i-a convins şi pe aceştia. Şi aşa s-a transformat Saul, cel mai înverşunat prigonitor al lui Iisus, în Apostolul Pavel, convertitor al păgânilor. Aşa a început să se împrăştie peste ţările păgâne din Vest o nouă religie orientală.

Din nefericire, acţiunea lui Pavel s-a dovedit eficientă. Această dogmă, cârpăcită şi cu multe înflorituri, a adunat repede mai mulţi adepţi decât s-a sperat şi s-a dorit. Planul lui, să nu uităm, fusese urzit doar pentru apărare. Intenţia lui n-a fost să dea lumii o nouă Evanghelie; el a sperat numai să-şi descurajeze inamicul din interior. După ce şi-a atins scopul şi garnizoanele romane au părăsit Palestina, el a fost gata să încheie un armistiţiu. Sclavii şi asupriţii imperiului, exilaţii nefericiţi şi proletariatul nevoiaş din capitală au găsit în învăţătura bine croită a lui Pavel mai multă alinare decât în învăţătura de odinioară, a învăţătorului lor crucificat. Rezultatul a fost că duşmanului i s-au deschis ochii. Ştiri alarmante din partea comandanţilor despre nesupunerea trupelor romane veneau necontenit dinspre Palestina şi altele dinspre Roma. Dar în loc ca autorităţile imperiale s-o lase mai moale, acestea au devenit şi mai rigide în deciziile lor. Precum o pasăre răpitoare, Roma s-a aruncat asupra Ierusalimului cu foc şi spadă şi, după un asediu înverşunat de 4 ani, a distrus cuibul conspiratorilor (70 d.Hr.). Sau cel puţin aşa au crezut ei. Istoricii din acea vreme ne arată exact intenţiile Romei. Ei ne povestesc că Nero i-a dat ordin lui Vespasian şi fiului său, Titus, să distrugă Palestina şi creştinismul.

Pentru romani, creştinismul n-a însemnat altceva decât iudaism militant, o părere care nu diferă mult de realitate. În ceea ce priveşte planul lui Nero, jumătate s-a îndeplinit. Palestina a fost distrusă total şi a rămas până azi o ruină. Creştinismul însă nu s-a putut distruge. După căderea Ierusalimului, programul lui Pavel s-a realizat în întregime. Cum am spus, tactica lui avusese ca scop să-i sperie pe cuceritori, aşa cum a făcut Moise cu faraonii. El a pornit la acţiune prudent, ferindu-se să-şi enerveze adversarul. Pavel și-a ascuțit noua armă sub nasul lui Nero şi l-a făcut să-i simtă tăișul, dar n-a avut curajul s-o folosească cu toată forţa. Acum, când răul se întâmplase şi Iudeea nu mai avea ce să piardă, Pavel a renunţat la orice scrupule şi a pârjolit cu război ţara inamicului. Scopul lui a fost să îngenuncheze Roma, aşa cum a fost îngenuncheat Ierusalimul, şi s-o radă de pe hartă, aşa cum a fost ras Ierusalimul.

Dacă scrierile lui Pavel nu vor reuşi să vă redea un tablou complet al activităţii lui, atunci vreau să vă atrag atenţia asupra tovarăşului lui mai sincer şi mai obiectiv, Ioan. În timp ce Paul, acţionând în umbra Palatului Imperial şi jumătate din timp ca prizonier în închisorile romane, încerca să se facă înţeles prin parabole şi aluzii camuflate, Ioan, care se adresa cetăţenilor nemulţumiţi din Asia, își putea permite să vorbească deschis. În orice caz, broşura lui, „Apocalipsa lui Ioan”, este o descriere exactă a celor întâmplate. Roma, numită fantezist Babilon, este descrisă, în limbajul lui plină de ură, ca mama tuturor prostituatelor şi oroarea întregului pământ, ca o femeie beată de sângele sfinţilor (creştini şi evrei), opresoare a „popoarelor, naţiunilor şi limbilor” şi – pentru a nu lăsa vreun dubiu asupra identităţii ei – ca „oraşul cel mare care domneşte peste regii acestui pământ”. Un înger strigă triumfător: „Babilonul cel mare a căzut!” Urmează apoi descrierea distrugerii, un tablou al orgiei. Comerţul, industria şi navigaţia au fost blocate. Arta, muzica şi „vocea mirilor şi mireselor” au amuţit. Întunericul şi jalea au acoperit totul, ca un giulgiu. Cuceritorii creştini înotau în sânge până la hăţul cailor: „Bucuraţi-vă de căderea ei, tu cerule şi voi sfinţi apostoli şi profeţi, Dumnezeu v-a răzbunat!”

Care este sfârşitul şi scopul final al acestui haos şi al acestei pustiiri? Ioan nu este reticent şi ne spune totul. El îşi încheie profeţia cu o viziune minunată a noului, reclădirea Ierusalimului, capitala unui mare regat, ce cuprinde „cele 12 seminţii ale Israelului”.

Desigur, nicio civilizaţie nu poate ţine piept unui asemenea asalt de durată. În anul 200 străduinţele lui Pavel şi Ioan precum şi ale urmaşilor acestora au făcut progrese atât de mari în rândul tuturor claselor societăţii romane, încât creştinismul a devenit cultul dominant al întregului imperiu. Aşa cum a prezis Pavel, morala şi disciplina se degradaseră complet, astfel încât din ce în ce mai mult legiunile împărăteşti, care fuseseră odinioară spaima întregii lumi şi şira spinării a culturii vestice, fiind în continuă decădere, n-au mai putut face faţă năvălirilor barbare. În anul 326, împăratul Constantin s-a supus convertirii la creştinism şi l-a declarat ca religie oficială, sperând însă să poată ţine în frâu această boală vicleană. Dar era prea târziu. După el, împăratul Iulian a mai încercat încă o dată s-o controleze prin asuprire. Dar nici împotrivirea şi nici concesiile n-au mai fost de vreun folos. Aparatul de stat roman a devenit, prin propaganda venită din Palestina, găunos şi mâncat de viermi. Victoria a fost de partea lui Pavel.

Aceasta a fost metoda prin care o credinţă iudaică modificată a pătruns în lumea vestică. Cel puţin aşa aş argumenta eu, dacă aş fi antisemit şi dacă aş căuta un exemplu demn de crezare de conspiraţie subversivă evreiască.»

Sursa: https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2015/07/11/un-act-de-acuzare-adevarat-impotriva-evreilor-video-ro/
Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , , ,

Epoca Ceaușescu – cea mai amplă încercare de românizare a instituției numită în chip înșelător “Statul Român”



Epoca Ceaușescu a fost cea mai ampla incercare de românizare a institutiei de adminstrare a patrimoniului material, biologic si spiritual al Neamului Romanesc, institutie numita in chip inselator: “Statul Roman”.

Ca si celelalte incercari anterioare, conduse de Ionel I.C. Bratianu, Miscarea Legionara si Ion Antonescu, si aceasta a esuat. Motivul esecului este grava subestimare a criminalitatii, vicleniei si experientei milenare in inselaciune la scara individuala si colectiva mondiala ale inamicului secular care de peste 300 de ani ne ataca neprovocat.

Statul Roman nu este romanesc. Statul Roman a fost organizat acum 160 de ani de conducerea etniei evreiesti pentru a exploata patrimoniul Neamului Romanesc in folosul exclusiv al etniei evreiesti. Statul Roman este un stat evreiesc sub falsa identitate de stat romanesc.

In mod absolut firesc este deci condus de evrei sub falsa identitate de romani sau prin niste „sclavi de casa” inrolati in organizatia evreiasca de goyimi numita bombastic „masonerie”, serveste exclusiv etnia evreiasca si apara interesul etniei evreiesti in contra tuturor altor etnii in primul rand a celei romanesti. Toate institutiile statului sunt subordonate intereselor evreiesti, sunt conduse de evrei sub falsa identitate de romani sau sclavi de casa evreiesti si executa activitatile dispuse de conducere cu romani care nu inteleg ce se intampla fiind determinati prin mijloace tehnice sa nu realizeze ca sunt derutati si terorizati.

In 300 de ani de cand suntem atacati „original” de aceasta etnie sub false identitati de conducatori de trupe de unguri, austrieci, turci, rusi, germani, americani etc. (fenomenul este identic si in cazul altor etnii) patriotii romani „se mocaie” sa desluseasca ce am patit si cauta solutii. De solutiile patriotilor romani evreii rad de se prapadesc caci au experienta de peste 2,000 de ani de aplicarea a metodelor de inginerie economica, sociala si genetica asupra diverselor popoare astfel incat tot ceea ce noi ne putem gandi sa facem, ei deja au cunoscut in alte locuri, in consecinta pentru ei reactiile noastre sunt banale si bine cunoscute.

Inamicul secular ne omoara fara ezitare tot ce se naste mai bun intre noi cu scopul ca poporul sa ramana fara aparatori, etnia romanesca a fost condamnata la moarte de catre conducatorii etniei evreiesti acum 150 de ani si de atunci Neamul Romanesc este executat de călăi externi si interni incepand cu cei mai buni romani. A pus dl. Coja un citat remarcabil al ideologilor principali pe faţă ai inamicului: “Românii sunt un popor fără istorie, destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.” Karl Marx și Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229. http://ioncoja.ro/doctrina-nat….

Romanizarea Statului Roman este in esenta sa, porcesul de oprire a punerii in aplicare a condamnarii la moarte a Etniei Romanesti, in fapt salvarea Neamului Roman de la moartea decisa de conducatorii Etniei Evreiesti.

Detalii în continuare:

S-a incercat de 4 ori sa se romanizeze acest stat, fals romanesc, dar de fiecare data s-a esuat, ceea ce este absolut normal, caci e statul evreilor, nu al nostru. Din proiect si din experiență, ei si-au creeat ample instrumente de aparare a acestui stat, instrumente de asigurare a controlului atat prin mijloce clandestine interne cat si externe. Din proiect ne-au lasat portite deschise sa incercam sa iesim din marasm numai pe acolo pe unde el ne pot măcina, ca strunga la oi. Patriotii predecesori nu au stiut despre inamic destul inainte de a se lua la tranta cu el. Sa romanizezi statul organizat de evrei in Romania e ca si cum ai vrea sa palestinizezi statul Israel organizat de evrei in Palestina. E cam caraghios, nu? Cu observatia ca in Romania nu pot veni pe fata niciodata cum o fac in Palestina.

Sa nu ma intrebati care e solutia ca nu stiu. Stiu insa ce nu e solutie, respectiv orice tentativa de romanizare a statului evreiesc din Romania pe caile oferite de sistemul construit de ei. Banii, puterea, inteligenta, geniul, talentul oratoric sau militar, sacrificiul a milioane de romani nu au folosit inca la nimic. Am aflat insa ce sa nu facem. Dar ce sa facem nimeni nu stie inca sau ….. poate se stie dar nu am aflat noi inca.

IDENTITATEA FALSA este O TEHNOLOGIE DE INSELARE perfectionata de aceiasi oameni de peste 2,000 de ani, adunadu-se o considerabila experienta, poate unica in istoria cunoscuta a Lumii. Aceasta tehnologie este aplicata la toate nivelele: la nume de persoane, la nume de institutii, la nume de state, la etnii. In mod identic este utilizata si FALSA CALITATE de conducator, de victima, de faptuitor, de decident iar cand ambele sunt utilizate conjunct, efectul este devastator pentru cei inselati. Tehnologia este adaptata la produse, la alimente, la medicalmente, la domenii profesionale, la istorie, la stiinte. Va puteti imagina ce efect are un caz in care un om sub falsa identiate si falsa calitate prezinta niste informatii false cu un fals scop si i se alatura cateva sute care fac exact acelasi lucru si il sustin? Un intreg popor este dezorientat pe zeci de ani.

Intre 1958 si 1964 Dej si Ceausescu au alungat din functiile de conducere din stat pe toti evreii care au instaurat comunismul cu forta armatei URSS intre 1944 si 1958, dupa care au incercat sa romanizeze statul dar nu au reusit fiind asasinati. Ei au indepartat numai o parte vizibila a conducerii statului evreiesc din Romania, fara sa afecteze pe cei adanc conspirati avand si nume romanesti de zeci si chiar sute de ani, o organizatie secreta, clandestina, invizibila pentru popor, care a subminat pozitia lui Ceausescu pana cand i-au facut de hac iar conducerea etniei evreiesti si-a luat din nou statul inapoi.

Ceausescu a fost preocupat exclusiv de un singur subiect: apararea armata a tarii fata de o invazie a URSS, adica de a impiedica preluarea Statului Roman de catre evrei din nou prin forta armata a armatei URSS. Intreaga economie a fost organizata in acest scop, inclusiv concentrarea industriilor de aparare in Transilvania ca ultim bastion de aparare in caz de invazie (aviatie si transport rutier la Brasov, armament usor la Cugir si Tohani, explozibili la Fagaras si Tg Mures etc.). Ca urmare a acestei politici mai existam intr-o bucata, intrucat s-a impiedicat ocuparea tarii de URSS la 1989. Intre timp, Vadim Tudor se ocupa de spectacolele grotesti pe stadioane acceptate de Ceausescu in dispret doar pentru ca a fost convins de Vadim ca aparenta popularitate va descuraja o invazie a URSS. In acelasi timp, MOSSAD-ul prin Mihai Florescu si altii se ocupa de titlurile academice ale Elenei. Faceti vă rog un inventar cat de romaneasca este Academia Romana, cati romani sclavi de casa la evrei si cati evrei sub falsa identitate de romani au fost si sunt membri ai Academiei, Academie care ascunde continuu adevarul despre istoria noastra reala si atacul concertat pe toate planurile asupra Neamului Romanesc.

Economia fusese dezvoltata in forma UNUI SISTEM INTEGRAT care, contrar propagandei antiromanesti, era extraordinar de eficient si eficace, al carui profit era jefuit intre 70-100% de strainii adanc conspirati de generatii sub false nume de romani. Imediat dupa 1990 a fost dezmembrat in parti componente care, nefiind de la bun inceput concepute sa se sustina independent, s-au asfixiat economic in scurt timp. Astfel toate intreprinderile au ajuns nefunctionale mai putin cele care s-a urmarit a fi preluate operational de care s-a avut grija speciala. A existat un CSP – Comitetul de Stat al Planificarii care se ocupa de coordonarea fluxului economic in tot statul si aranja ca poporul sa fie infometat iar profitul sa ramana in strainatate la firmele evreiesti cumparatoare a productiei subevaluate fara stirea conducerii tarii. In CSP nu prea se gaseau români.

In toate institutiile statului si unitati economice inainte si dupa 1989, precum si in securitate inainte de 1989, au fost si sunt 4 categorii: 1) evrei sub falsa identitate de romani, 2) sclavi de casa ai evreilor, 3) oportunisti si 4) patrioti. primele 2 categorii au o agenda antiromaneasca conspirata, a treia o agenda strict proprie in limitele legale si a patra o agenda in interesul autentic al Neamului Romanesc ancorata in valorile istorice si adanci.

In CSP, in conducerea firmelor de comert exterior, in sectiunea de legatura cu conducerea statului erau doar din categoria 1 si 2.

Subminarea legaturii intre Ceausescu si popor s-a facut prin, in ordinea eficacitatii:

– blocarea comunicarii intre organele functionale ale sistemului si Ceausescu;

– bancuri cu Ceausescu si familia sa;

– zvonuri;

– blocarea utilizarii instrumentelor de comunicare in masa – radio, tv, ziare, reviste – pentru informarea corecta a publicului

– propaganda postului Europa Libera, in intregime operat de evrei si romani sclavi de casa ai evreilor,

– lipsuri materiale, alimentare si discomfort general pentru populatie;

Astfel Ceausescu si grupul de patrioti care au facut si aceasta incercare de romanizare a statului, au facut multe lucruri foarte bine dar le-au facut incomplet. Mostenim de la ei certitudinea ca putem enorm de mult cand nu suntem boicotati si subminati, ce anume trebuie sa faca patriotii, ce anume sa nu faca patriotii dar mai ales a ajutat enorm la identificarea inamicului si metodelor lui de lucru in mare detaliu.

Dar cea mai valoroasa mostenire careia ii vom datora o mare parte din viitor este ca au creat conditiile de regenerare a inteligentei inalte si talentelor avansate in Neamul Romanesc intrucat de la 1958, gratie lor lor, nu ne-au mai fost asasinati sau si distrusi prin diverse mijloace cei mai buni dintre romani. Multi din cei ce citesc aceste randuri nu ar fi exsitat daca Dej si Ceusescu nu ar fi protejat cum s-au priceput, bine, rau, Neamul Romanesc de atacul conducatorilor Etniei Evreiesti. Suntem la a treia generatie de romani care nu au mai fost distrusi dupa ce s-au nascut.

Lucrurile nu sunt nici bune nici rele. Asa sunt. Pentru evrei sunt bune dar nefinalizate ceea ce este foarte enervant pentru ei, pentru romani nu sunt bune de loc. Unii romani inteleg si le convine, altii nu inteleg si se adapteaza supravietuiesc, altii nu inteleg si bombane, altii inteleg si se limiteaza de a da indicatii de actiune in gol, altii inteleg si incearca schimbari cu cunoscutele efecte nule din motivele descrise mai sus.

Asa inteleg eu acum Epoca Ceausescu, dupa ce inainte de 1989 il uram din tot sufletul. Schimbarea de intelegere am facut-o cand am ignorat textele si am studiat exclusiv faptele. Asa am ajuns sa nu ma mai incred in ce cred ca stiu si asa am inceput sa stiu.

Stramosii ne-au invatat: “Dusmanul cunoasterii nu e lipsa cunoasterii ci convigerea ca cunosti, astfel vei respinge informatia noua, chiar daca ti-ar putea salva viata.”

Predecesorii ne-au prevenit şi ne-au arătat ce să facem: Corneliu Zelea Codreanu ne-a lăsat cu limbă de moarte în Testamentul său Politic: „Totul se reduce la cunoaşterea inamicului şi, în momentul în care, noi Românii, îl vom cunoaşte, îl vom învinge.”

Doamne-ajuta!

Adrian Grigoriu, 29 decembrie 2014.

Sursa: https://ceicunoi.wordpress.com/2015/01/08/epoca-ceausescu-cea-mai-ampla-incercare-de-romanizare-a-statului-roman/

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , , , , ,

Istoria necenzurată a României (documentar)

PARTEA 1-INTRODUCERE

PARTEA A 2 A-PREISTORIE

PARTEA A 3 A-TRACII

PARTEA A 4 A-DACII (I)

PARTEA A 5 A-DACII (II)

PARTEA A 6 A-CULTURA

PARTEA A 7 A-CONTINUITATE

PARTEA A 8 A-UNGARIA (I)

PARTEA A 9 A- UNGARIA (SECUII)

PARTEA A 10 A-CONDUCATORI

PARTEA A 11 A-SECOLUL 19

PARTEA A 12 A-PRIMUL RAZBOI MONDIAL

PARTEA A 13 A-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL (I)

PARTEA A 14 A- AL DOILEA RAZBOI MONDIAL (II)

PARTEA A 15 A-HOLOCAUST

PARTEA A 16 A-PREZENT


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Eu nu sunt Charlie!



images

Au trecut doar câteva zile de la atentatele din Franța și deja mi s-a acrit de acest subiect. Întreg mapamondul deplânge moartea acelor „eroi” uciși pentru libertatea de exprimare și se identifică cu ei, în timp ce blamează islamismul. Presa ne repetă încontinuu cuvântul „teroriști”, ca să ne intre bine în cap, liderii noștri pregătesc legea „Big Brother”, iar noi nu știm pe unde să ne ascundem de teama teroriștilor. Nici în ziua de azi majoritatea nu au învățat să cearnă informațiile primite de la mass-media, după cum bine se vede, preferând să înghită tot ce li se bagă pe gât, fără a se obosi să și gândească singuri. Măcar puțin. Dacă vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat în Franța, ar trebui să știm contextul în care au avut loc acele atentate.

Pe 26 ianuarie 2014, francezii au protestat în Paris și Lyon împotriva evreilor sioniști și a francmasonilor, cerând Armatei să preia controlul țării pentru a salva poporul francez. Printre scandările celor peste o sută de mii de oameni se numără: „DA des-manifestants-du-jour-de-colere-en-train-de-faire-le_1586794_800x400pentru Faurisson (un francez revizionist)! Holocaustul e o făcătură!”, „Jurnaliștii sunt pișat de curvă”, „Francmasonii la pușcărie!” sau „Evreilor, dispăreți, Franța nu este a voastră!”. „Ne-am săturat de finanțe internaționale, loji masonice și sionism,  poporul francez a fost lobotomizat de către mass-media”, declara atunci unul dintre protestatari într-un interviu. Nemulțumirile francezilor sunt de înțeles: economia țării e la pământ, căsătoriile homosexuale le-au fost impuse prin lege iar o mulțime de activiști au ajuns la închisoare pentru că au negat Holocaustul. Ultimii doi președinți ai Franței, Sarkozy și Hollande, prezintă caracteristici fizice evreiești, după părerea multor francezi. Actualul președinte, François Hollande, întrunește în sondaje dezaprobarea a 80% dintre francezi, deși are susținerea a 87% dintre membrii Parlamentului. La fel ca în Germania interbelică, francezii dau vina pe evreii care îi conduc pentru situația dezastruoasă în care se află țara lor. Un sondaj arată că 37% dintre ei își exprimă în mod deschis opiniile antisemite. O altă statistică de acum un an spune: „cu 40% au crescut actele de violenţă cu caracter antisemit în primul trimestru al anului 2014, comparativ cu acelaşi trimestru al anului trecut”. Legea care interzice libertatea de exprimare cu privire la problema Holocaustului este „legea Fabius-Gayssot”, aprobată de Parlamentul francez în 1990 și redactată de bogătașul evreu Laurent Fabius, cel care a provocat moartea a mii de hemofilici francezi prin importul de sânge contaminat cu SIDA de la negrii din Atlanta, Georgia. Nemulțumirile francezilor față de dictatura dieudonne-election-posterevreiască s-au aplificat și din cauza unui actor de comedie foarte popular în Franța, pe nume Dieudonné, căruia i-a fost interzis să mai glumească pe seama evreilor și a Holocaustului. El inventase în 2009 un nou tip de salut, numit „la quenelle” (supozitorul), adresat evreilor, care semnifică un fel de „ba pe-a mă-tii!”. Acel salut a prins în special în rândurile imigranților musulmani, care simpatizează cu cauza palestiniană și sunt împotriva evreilor și a statului Israel. Francezii nu s-au lăsat înrobiți și au continuat sfidarea evreilor, cu riscul de a încălca legea. De exemplu, a prins la public un activist comunist, pe nume Alain Soral, care și-a bătut joc de camerele de gazare în parodia sa, intitulată „Camere de gazare pentru idioți”. Să menționăm și că Franța găzduiește cea mai numeroasă comunitate evreiască din Europa (la fel ca Germania în perioada interbelică), formată din aproximativ 600.000 de evrei. În Germania lui Hitler erau cu doar 100.000 mai puțini…

Chiar și de acum celebra publicație Charlie Hebdo s-a lovit de problema antisemitismului. În 2008, revista a concediat un caricaturist care făcuse mișto de familia prezidențială franceză. Fiul președintelui de atunci, Sarkozy, s-a căsătorit cu o tânără evreică, iar caricaturistul a insinuat că fiul președintelui a trecut la mozaism din considerente materiale. Editorul revistei, Philippe Val, i-a cerut caricaturistului Siné (pe numele real Maurice Sinet) să-și prezinte scuzele printr-o scrisoare. Siné a refuzat, astfel încât a fost concediat, fiind acuzat de antisemitism, poziție la care s-a raliat și intelectualitatea franceză în frunte cu filosoful evreu Bernard-Henri Lévy. Mai mult, caricaturistul a primit  amenințări cu moartea de la Liga Pentru Apărarea Evreilor, mesajul lor fiind: „20 de centimetri de oțel inoxidabil în intestine ar trebui să-l oprească pe bastard”. Siné a dat în judecată publicația Charlie Hebdo pentru concediere abuzivă și a primit în 2010 despăgubiri în valoare de 40.000 de euro. În decembrie 2012, Curtea de Apel din Paris a confirmat sentința împotriva publicației, ridicând despăgubirea caricaturistului la 90.000 de euro. Urâte dedesubturi ale unei publicații care consideră că libertatea de exprimare îi conferă dreptul de a-și bate joc de orice religie, în special de islamism și creștinism, însă își concediază angajații care îndrăznesc să-i deranjeze pe evrei…

În iulie 2014, în toate marile orașe ale Franței au avut loc proteste împotriva masacrului comis de israelieni în Fâșia Gaza. Deși interzise de Guvern, manifestațiile nu au putut fi oprite, mii de oameni scandând: „Israelul asasin, Hollande complice!” saufrenchcairoprotestSuntem cu toții palestinieni!”. În Paris, manifestanții au încercat să spargă barajul ridicat de polițiști, situația degenerând în conflicte extrem de dure. Liderii comunității evreiești din Franța au declarat că evenimentele petrecute atunci sunt de o gravitate extremă, nemaivăzută până în acel moment în Franța, mai multe sinagogi fiind atacate de oameni care strigau „Moarte evreilor!”. „Conflictul din Orientul Mijlociu este doar un pretext. Are loc o acţiune ce vizează excluderea evreilor din comunitatea naţională. Noi suntem acum primelele victime şi urmează atacuri ale musulmanilor împotriva altor categorii de cetăţeni francezi de alte religii. Franţa este în pericol!”, declara Roger Cukierman, președintele Consiliului reprezentativ al instituțiilor evreiești din Franța (CRIF). Să reținem ultima parte a declarației lui, o adevărată „profeție” demnă de un veritabil urmaș al lui Nostradamus: „urmează atacuri ale musulmanilor împotriva altor categorii de cetăţeni francezi de alte religii. Franţa este în pericol!”.

În urma acestor proteste, fără îndoială pentru a-și calma populația, conducătorii Franței și-au modifiJe-ne-suis-pas-Charliecat politica de apărare a evreilor. La sfârșitul lunii iulie, autoritățile franceze au făcut apel la încetarea imediată a focului în Orientul Mijlociu. La începutul lunii august, ministrul francez de externe, Laurent Fabius, a criticat atacurile lansate de Israel în Fâșia Gaza. „Relațiile tradiționale de prietenie între Israel și Franța sunt vechi și dreptul Israelului la securitate este total, dar nu justifică uciderea copiilor și masacrarea civililor”, a afirmat el într-un comunicat dat publicității la Paris. Alături de Germania și Marea Britanie, Franța a cerut atunci redeschiderea ucharlie-hebdo-netanyahunei misiuni de monitorizare aparținând Uniunii Europene în Fâșia Gaza. Mai mult, în decembrie 2014, Parlamentul francez a recunoscut independența statului palestinian, ceea ce a enervat Israelul. Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a calificat drept o „greșeală gravă” acea decizie a Franței. Comentariu care cam sună a amenințare…

În luna noiembrie 2014, fostul consilier economic al lui Vladimir Putin, Andrei Ilarionov, declara pentru televiziunea poloneză TV Republika: „țările și națiunile europene nu ar trebui să fie surprinse dacă, să spunem, la anul, în primăvară, apare o masivă mișcare politică islamistă, o primăvară islamică în Europa, care va destabiliza țările europene și va consuma energia și atenția liderilor europeni, în timp ce Putin va încerca să-și ducă la capăt proiectele sale neo-imperiale”. Declarația lui Ilarionov a trecut neobservată, chiar dacă era o completare indirectă a celei din iulie a președintelui CRIF, care anunța „atacuri ale musulmanilor împotriva altor categorii de cetăţeni francezi de alte religii”.

La începutul lunii decembrie 2014, după o vizită în Kazahstan, președintele francez François Hollande a făcut o escală la Moscova, unde s-a întâlnit cu omologul său rus, Vladimir Putin. După cum scria site-ul 4thmedia.org pe 9 decembrie 2014 (http://www.4thmedia.org/2014/12/terrified-france-warns-russia-of-obama-terror-spectacular/), Hollande l-ar fi anunțat pe Putin că regimul Obama pregătește un atentat terorist în Franța, pentru care va da vina ulterior pe Rusia. Previziunea s-ahollande-putin-khodorkovsky îndeplinit măcar parțial, din moment ce atacurile teroriste au avut loc la Paris după o lună… Pentru a-și arăta susținerea, Putin s-a oferit să sponsorizeze împodobirea celui mai mare brad de Crăciun din Paris, amplasat în fața Catedralei Notre Dame, achitând și costurile transportului bradului din Rusia. Cu acea ocazie, Alexander Orlov, ambasadorul Rusiei în Franța, a evidențiat prietenia dintre cele două popoare: „Cu acest gest vrem să arătăm că, în ciuda eforturilor occidentale de izolare a Rusiei, prietenia dintre țările noastre este atât de puternică și de profundă încât niciun joc politic nu o poate distruge”. Prietenie care se observă și din faptul că Franța a livrat Rusiei în octombrie o navă de luptă, dar și din declarația președintelui Hollande de pe 5 ianuarie 2015, când a cerut ridicarea embargoului aplicat Rusiei. Este binecunoscut conflictul de fațadă dintre Rusia și Statele Unite ale Americii, americanii apărând dintotdeauna interesele statului Israel. Și asta doar pentru că SUA, la fel ca toate marile puteri ale lumii, sunt conduse de elita sionică evreiască.

Previziunile s-au îndeplinit. Pe 7 ianuarie 2015, 12 persoane au fost ucise de niște teroriști islamiști, frații Cherif și Said Kouachi. A doua zi, un prieten al celor doi frați, Amedy Coulibaly, a atacat un magazin evreiesc. Au urmat alte victime, numărul persoanelor ucise ridicându-se la 20. Presa din întreaga lume și-a făcut datoria, repetând obsesiv cuvântul „teroriști”, pentru a ne intra bine în capete, și subliniind la fel de obsesiv dreptul la liberăcharlie hebdo killers policeman exprimare a ziariștilor francezi de la Charlie Hebdo. Însă povestea are câteva lacune, care nu pot fi ignorate. Atacul a fost unul atipic. Teroriștii musulmani apelează întotdeauna la bombe, pistoale sau sticle incendiare. Aceștia au avut armament de război: arme automate și un lansator de rachete, pe care nu l-au folosit nici măcar când au fost încercuiți de polițiști. Specialiștii care au analizat imaginile cu atacatorii au remarcat imediat faptul că acțiunea trăda un antrenament militar. Felul în care foloseau armele, felul în care acționau ca echipă, totul demonstra că a fost vorba despre profesioniști din trupe de elită. Teroriștii musulmani întotdeauna încearcă să se sinucidă în astfel de cazuri, considerând că pierzându-și viața în lupta cu „infidelii” le garantează un loc în Rai. Aceștia nu au făcut acest lucru, ci au încercat să scape. Nu foarte bine însă. În loc să dispară rapid din țară, ei s-au plimbat haotic prin Franța, s-au lăsat văzuți într-o benzinărie pe care au și jefuit-o, apoi s-au baricadat într-o tipografie. Mai mult, unul dintre ei și-a uitat actul de identitate în mașină. Cum ar putea niște profesioniști, așa cum au demonstrat că erau, să facă astfel de greșeli? De ce și-ar lua cineva la el actul de identitate atunci când s-ar duce să ucidă niște oameni? Pe care l-a mai și pierdut, atât de convenabil pentru autorități. De ce nu a apelat la acte _80126535_1b497c1e-6b7d-4baa-a989-e8f6c291d9d8false, așa cum procedează teroriștii de obicei? Ce voia al treilea terorist, care a luat ostatici? Doar ca poliția să înceteze urmărirea primilor doi? Pare pueril, ținând cont că o asemenea revendicare nu putea fi sub nicio formă aplicată. De ce a lăsat telefonul deschis, pentru ca poliția să știe în orice moment ce se întâmplă? De ce le-a dat ostaticilor ocazia să evadeze atunci când a început să se roage? De ce poliția franceză a dispus o asemenea desfășurare de forțe pentru capturarea a doi oameni? Cumva pentru a se accentua amploarea evenimentului în ochii publicului? Să presupunem că jurnaliștii au fost uciși din cauza caricaturilor la adresa profetului Mohammed. De ce ar fi așteptat musulmanii câțiva ani pentru a se răzbuna? De ce n-au făcut-o mai devreme, ci la o lună după recunoașterea independenței statului palestinian de către Parlamentul francez și la două zile după ce președintele Franței cerea eliminarea sancțiunilor impuse Rusiei? De ce au făcut-o într-o țară solidară cu islamiștii, în care antisemitismul atinsese cote maxime, în loc să se bucure de acel sprijin împotriva dușmanilor lor? De ce declarațiile oficiale sunt diferite? De exemplu, presa franceză a relatat că ostaticul de la tipografia din Dammartin-en-Goele a fost eliberat, iar președintele Hollande a anunțat că toți ostaticii au murit. De ce nicio grupare teroristă nu a revendicat oficial atentatul, Al-Qaeda și ISIS preferând doar să salute gestul celor doi frați musulmani? Abia după două zile, frații au declarat că sunt membri Al-Qaeda, iar un cleric al Statului Islamic a revendicat atentatul în numele grupării sale. Până la urmă, cei doi erau membri Al-Qaeda sau ISIS? Statul Islamic sau ISIS a continuat teroarea din Franța spărgând site-urile primăriilor a două orășele, Ezanville și Goussainville, pe care au postat mesajul: „Statul Islamic rămâne cu voia lui Allah. Eliberaţi Palestina. Moarte Franţei. Moarte lui Charlie”. Atât?!? Ăsta e un mare act terorist din partea celei mai fioroase grupări teroriste din lume? De ce n-au apelat la bombe, mașini-capcană, avioane deturnate sau grenade, așa cum fac de obicei? De ce s-a sinucis Helric Fredou, unul dintre polițiștii care anchetau atentatul de la sediul publicației franceze, fără să lase în urmă măcar un bilet de adio? De ce presa mondială nu spune nimic despre îngrădirea dreptului la opinie a francezilor în privința evreilor, însă îi transformă pe jurnaliștii uciși în simboluri ale libertății de exprimare? De ce presa continuă să înfricoșeze populația subliniind amenințarea teroristă a islamiștilor, ignorând mesajele pașnice ale comunității islamice? Liderul Charlie-Hebdo-office-attack-vigilpartidului francez de extremă dreapta, Marine Le Pen, a anunțat că „Islamiștii au declarat război Franței”, deși Consiliul Musulman al Franței și cel al Marii Britanii au condamnat atacurile din Franța, la fel ca mii de musulmani în mediul online. De exemplu, Mohammed al Binatee afirma: „Coranul spune: Oricine ucide un suflet inocent este ca și cum ar fi ucis întreaga omenire”. Pentru Emre Soncan, „un musulman nu poate fi terorist și un terorist nu poate fi musulman”. Un alt musulman, Zainab Akhtar, nota că uciderea unor oameni nevinovați „este mai josnică și ofensatoare decât ar putea fi orice caricatură”. Iar acestea sunt doar trei din miile de opinii ale musulmanilor din întreaga lume, ignorate de mass-media ce preferă înfierarea islamului. De ce? Cine are de câștigat de pe urma acestor evenimente nefericite?

În primul rând, totul pare o răzbunare a evreilor, o plată pentru acea „greșeală gravă” de a recunoaște indcharlie-hebdo-publisher-charb1-481x640ependența statului palestinian, după cum anunța prim-ministrul Israelului. Nu ar fi prima oară când Israelul s-ar răzbuna. La sfârșitul lui 2013, un tribunal din Malaezia a găsit statul Israel vinovat de genocid. În 2014, trei avioane malaeziene dispar sau se prăbușesc. În 2011, aripa tânără a Partidului Muncii din Norvegia a inițiat o campanie agresivă pentru ca guvernul de la Oslo să impună o blocadă totală asupra Israelului. Nu după mult timp, întreaga conducere a aripei tinere a Partidului Muncii a fost măcelărită printr-o operațiune atribuită unui nebun, Anders Breivik. Să fie vorba despre niște coincidențe?

Dacă Franța este într-adevăr condusă de evrei, așa cum bănuiesc francezii, acest atentat ar rezolva măcar parțial problema antisemitismului. Multă vreme francezii au solidarizat cu musulmanii împotriva evreilor. Atentatele din ianuarie 2015 vor face poporul să își schimbe părerea, ceea ce deja se întâmplă. De pe 7 ianuarie până în prezent, trei grenade folosite pentru exerciții militare au fost aruncate înspre o moschee din Mans, două focuri de armă au fost trase împotriva unei săli musulmane de rugăciune din Port-la-Nouvelle iar un restaurant din apropiere de Lyon, ce vindea kebab, situat lângă o moschee, a fost ținta unei explozii. Practic peste noapte s-a schimbat totul, iar evreii nu mai sunt dușmanii francezilor, ci musulmanii.

Doctorul Paul Craig Roberts, fost asistent al secretarului Trezoreriei americane în administrația Reagan și editor asociat al Wall Street Journal susține că atacurile teroriste din Franța au fost o operațiune a serviciilor secrete americane, având ca scop „asigurarea statutului Franței de vasal al Statelor Unite”. „Amintiți-vă toate situațiile create de FBI pentru a transforma amenințările teroriste la adresa americanilor în realitate”, nota el pe site-ul personal. Doctorul Roberts a amintit că, la începutul acestei săptămâni, Hollande a declarat că sancțiunile impuse Rusiei ar trebui ridicate. „A fost mai multă independență manifestată de Franța decât putea suporta Washingtonul”, a comentat fostul funcționar al Casei Albe. Bineînțeles că nu putem crede pe cuvânt un fost funcționar al Casei Albe, care a ieșit din sistem acum cel puțin 26 de ani. Cât timp nu știm de unde își ia informațiile, afirmațiile lui rămân la stadiul de ipoteze, precum toate celelalte. Ipoteza lui o confirmă pe cea din decembrie 2014, în care se spunea același lucru. Dacă într-adevăr a fost totul regizat de americani, datele problemei nu se schimbă deloc. Se știe că Statele Unite ale Americii sunt și ele conduse de sioniști, prin urmare prea puțin contează dacă atentatele au fost organizate de CIA ori de Mossad, cât timp ambele îndeplinesc ordinele acelorași stăpâni.

Câștigul cel mai mare al celor care ne conduc este implementarea legilor care permit controlul mai sever al cetățenilor. Procurorul general al României, Tiberiu Nitu, a declarat deja că sunt imperios necesare legi eficiente, care să permită prevenirea bigbrother_main_0actelor de terorism, așa cum este legea 82/2012, cunoscută ca legea Big Brother. Șase asociații civice cer deja implementarea acestei legi, subliniind faptul că tragedii precum cele din Franța readuc aminte de nevoia esențială a cetățenilor de a se simți protejați de statul în care trăiesc. Sub nicio formă România nu va fi singura țară care va implementa astfel de măsuri ce îngrădesc libertatea cetățenilor. Sub pretextul luptei împotriva terorismului ne vom pierde dreptul la viață privată, activitatea noastră de orice tip urmând a fi atent supravegheată de serviciile secrete, așa cum s-a întâmplat și după atentatele de la World Trade Center din 2001. Iar acesta nu este decât un nou pas pentru instituirea Noii Ordini Mondiale. Europarlamentarul liberal Renate Weber a declarat la Radio France International că se așteaptă ca autoritățile române să încerce să ia măsuri care îngrădesc drepturile omului, pe fondul atacurilor din Franța, dar și că vor exista încercări similare și în alte țări. Pentru a înțelege că atentatele recente din Franța au fost planificate din timp și orchestrate de elita sionistă ce conduce marile puteri ale lumii, să ne amintim de scrisoarea masonului american Albert Pike, trimisă italianului Giuseppe Mazzini pe 15 august 1871: „Al treilea război mondial va trebui creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura Illuminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp celealte naţiuni ca întotdeauna divizate în această chestiune vor fi obligate să lupte până la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică”. Oare nu asta se întâmplă din ce în ce mai mult în ultimul timp? Conflictul dintre evrei și musulmani ia amploare, iar națiunile lumii se împart în două tabere. Fără să-și dea seama că astfel ajută la implementarea Noii Ordini Mondiale. Pentru acest lucru, jurnaliștii de la Charlie Hebdo sunt declarați eroi ce și-au dat viața în numele libertății de exprimare, martiri cu care se identifică mii de oameni ce postează mesajul „Je suis Charlie” („Eu sunt Charlie”). Revista Charlie Hebdo va primi titlul de cetățean de onoare al Parisului. În numele jurnaliștilor uciși s-a organizat un miting de solidaritate la Paris, printre cei un milion de participanți aflându-se și președintele Franței, François Hollande, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, premierul Marii Britanii, David Cameron, premierul Spaniei, Mariano Rajoy, șeful Guvernului Italiei, Matteo Renzi și președintele Consiliului European, Donald Tusk. Legile împotriva libertății cetățenilor se vor înmulți, mascate sub forma luptei împotriva terorismului. Întreg mapamondul va alege fără voia lui să participe la un război demult programat, împotriva musulmanilor ori a evreilor. Lupta împotriva religiei în general și a islamului în special se va înteți, mulțumită manipulării la care suntem supuși de către conducătorii din umbră, adevărații teroriști. Iar noi ne vom ucide între noi, bucuroși de „democrația” pe care o impunem semenilor noștri la ordin.

Implicarea masoneriei se vede și din „semnătura” pe care o lasă întotdeauna în urmă. Au fost ucise 12 persoane în primul atac terorist, 12 fiind unul dintre cele mai importante numere ale masonilor și, implicit, ale sioniștilor care îi conduc. Numerologia fiind extrem de importantă pentru masoni, ar fi o greșeală să o ignorăm. Drept pentru care, analizând data primului atentat, 7.01.2015, observăm că suma cifrelor anului este aceeași cu suma cifrelor zilei și a lunii, adică 8. Departe de a fi o coincidență, 8 este cifra zeiței masonilor. Nici orașul nu pare să fi fost ales la întâmplare; dacă troianul Paris a cauzat un crâncen război în miturile elene, întâmplările din Paris pot provoca și ele un război în toată regula împotriva islamului, mascat sub forma unui război mondial împotriva terorismului. Legendarul Paris i-a oferit mărul Discordiei zeiței Afrodita; administrația de la Paris pare să fi făcut același lucru, alegând să o slujească pe zeița sioniștilor care, la fel ca Afrodita grecilor, și ea era considerată zeița frumuseții și a iubirii. Parisul are multe porecle, cea mai cunoscută fiind „Orașul Luminilor”, nume care se datorează în primul rând faptului că a fost un centru de educație și al ideilor în epoca iluminismului (fiind oraș95F1EF95-2ACB-4776-939F-308B6D8233FF_mw640_mh360_sul care a dat naștere acestei epoci) și mai târziu datorită adoptării iluminatului stradal. Orașul Luminilor, iluminismul și organizația Illuminati ne duc cu gândul la iluminarea adusă de Lucifer, al cărui nume înseamnă „aducătorul luminii”. La fel ca îngerul decăzut, Parisul le-a adus și el oamenilor iluminarea în secolul al XVIII-lea, eliberându-i de îndelungata dictatură a creștinismului.

O altă ipoteză, mai incredibilă decât restul, vine din asemănarea sloganului „Je suis Charlie” cu „Jesus Charlie”. „Jesus” este numele lui Iisus în multe limbi, precum franceza, engleza sau spaniola. Iar „charlie” în limba engleză se traduce ca „om liber”. Puțini știu însă că, în argoul britanic, „charlie” înseamnă „prost, idiot, imbecil”. Dacă și acest slogan a fost pregătit tot de organizatorii atentatelor, ar avea sens, ținând cont că sioniștii nu pierd nicio ocazie de a-l jigni pe zeul creștinilor. În Talmud, Iisus este descris ca un desfrânat, fiu al unui soldat roman, iar mama sa, Maria, ca o târfă a romanilor. Prin urmare, o nouă jignire la adresa lui Iisus nu ar mira pe nimeni. Dacă asemănarea dintre slogan și numele lui Iisus poate fi întâmplătoare, mai există câteva elemente care ar mări șirul coincidențelor. Crima de la -11Charlie Hebdou a avut loc pe 7 ianuarie, când se sărbătorea Crăciunul pe stil vechi. Un slogan ce seamănă cu numele lui Iisus, un atentat în ziua nașterii lui Iisus… Dacă în Biblie nașterea lui Iisus a fost anunțată de o mare stea, noaptea dinaintea Crăciunului pe stil vechi și a atentatului a fost ultima dintr-o serie de șase în care a avut loc o ploaie de meteoriți, observată în mare parte a mapamondului. În noaptea dintre 6 și 7 ianuarie, chiar a explodat unul deasupra României. 12 oameni au murit în atentatul de la sediul publicației, 12 fiind și numărul apostolilor lui Iisus. Unul dintre apostoli, Iuda, este în Biblie trădătorul Domnului; la fel l-au considerat și teroriștii pe polițistul musulman pe care l-au ucis, Ahmed Merabet, care a ales să încerce să-i protejeze pe cei care i-au batjocorit religia, în loc să fie de partea celor de aceeași credință cu el. Iuda s-a sinucis în ziua în care a fost arestat Iisus; Helric Fredou, un polițist care ancheta crimele de la sediul revistei, s-a sinucis în ziua atentatului în condiții suspecte. Teroriștii au fost în număr de 3, exact ca magii veniți odată cu steaua să-l vadă pe Iisus. Culmea coincidenței, magii veneau din Orientul Mijlociu, acolo unde se spune că s-au antrenat cei trei teroriști. În Biblie, Iisus a fost ucis din cauza religiei; același lucru ni se spune și despre caricaturiștii din Paris. În Noul Testament, Iisus a înviat după 3 zile; exact același număr de zile au durat atentatele din Franța. În plus, se observă că mass-media încearcă să le creeze caricaturiștilor asasinați o imagine ușor mesianică, transformându-i în martiri ce și-au dat viețile pentru o cauză nobilă. Să fie toate acestea doar niște coincidențe? Ori sioniștii au plănuit o batjocorire intenționată a lui Iisus, pentru a-și mulțumi zeița?

Pe 9 ianuarie, președintele Franței, François Hollande, a făcut la televiziunea națională o dezvăluire șocantă: „Cei care au comis illuminatiaceste acte, acești teroriști, acești iluminați, acești fanatici, nu au nimic de-a face cu religia musulmană”. Illuminati (adică „iluminații” în limba latină) sunt o facțiune a francmasoneriei, considerați a fi elita acestei organizații malefice. Prin această declarație, Hollande a confirmat ceea ce deja bănuiam, că atentatele au fost organizate de masonerie! Mai mult, confirmarea a venit 2 zile mai târziu, la marșul de solidaritate din Paris. Politicienii de elită ai lumii au mărșăluit separat de milionul de manifestanți, grupul lor având, în mod surprinzător, forma unui triunghi. În mijlocul acelui triunghi, după cum se observă din fotografii, a fost lăsat un mic spațiu libeIlluminati-Parisr. Triunghiul cu un cerc nu reprezintă decât triunghiul cu un ochi în interior, vârful piramidei masonice și unul dintre simbolurile masonilor. Mai exact, este simbolul divinităților lor. Și astfel, prin această „semnătură”, avem confirmarea că totul a fost orchestrat de către masonerie, care ne târăște către Noua Ordine Mondială.

Nu încape nicio îndoială că atentatele din Franța nu au avut loc pe fond religios, ci politic. Nu încape nicio îndoială că totul a fost regizat conform planului masoneriei. Poate nu vom putea opri instaurarea Noii Ordini Mondiale, însă cu siguranță putem alege să nu intrăm în jocul celor ce ne vor răul. Ceea ce pare aproape imposibil, ținând cont de numărul mare al celor care se identifică cu jurnaliștii de la Charlie Hebdo, postând mesajul „Je suis Charlie”, spre amuzamentul celor care trag sforile din umbră, amintindu-ne de sensul cuvântului „charlie” în argoul britanic. Cine erau acei caricaturiști și de ce ar trebui sau nu să îi considerăm eroi ori simboluri ale libertății de exprimare?

În primul rând, nu erau jurnaliști, ci caricaturiști. Asta e altă mâncare de pește. Acei oameni nu își informau cititorii, nu luptau pentru adevăr și dreptate, nu încercau să schimbe ceva în bjmir4cbrhsrfdwzxiuxbine, ci doar făceau caricaturi, cele mai multe fără pic de umor. Și făceau asta de mulți ani, fără să ia în seamă rugămințile, amenințările sau procesele intentate de cei care le cereau să se oprească. Pentru a înțelege cât mai bine cu ce fel de caricaturi avem de a face, nu trebuie decât să aruncăm o privire pe câteva dintre cele pe care mass-media le ignoră. Cele care i-au jignit cu adevărat pe musulmani nu sunt cele pe care le charliehebdo31vedem la TV, ci două cu adevărat insultătoare. Într-una dintre ele, profetul Mahommed este înfățișat în 4 labe, gol, cu organul sexual la vedere și cu o stea în fund. Desenul este însoțit de cuvintele: „Mahommed: o stea s-a născut!”. În altă caricatură, profetul islamului este tot gol, întins pe burtă, și îi cere unui cameraman să-i filmeze fesele. Nici creștinismul nu a scăpat de batjocură. Pe coperta unui număr al revistei apare Maria în timp ce îl naște pe Iisus, care are față de porc. Prima pagină a unui alt număr e dedicată Sfintei Treimi a creștinismului, prinsă într-un act pornografic homosexual: Dumnezeu Tatăl este penetrat pe la spate de Iisus, căruia i s-a înfipt în anus Sfântul Duh. Ce rost au aceste desene care nu au nici măcar umor? Care este rolul lor? Unde este acea exprimare liberă pentru care merită acei oamenicharlie 2 să fie transformați în eroi? Este o diferență enormă între libertate de exprimare și bătaie de joc. Dreptul la liberă exprimare îmi permite să critic ceea ce e de criticat în religie, însă nu și să fac publice caricaturi erotice cu zeități sau profeți. Legile nu-mi permit să jignesc pe cineva în public. Am dreptul să critic, atât timp cât îmi sprijin acuzațiile pe dovezi, însă nu și să jignesc. Dacă aș face asta, sunt sigur că aș fi pedepsit de lege. Pentru acei caricaturiști nu se aplica legea? Ori se credeau mai presus de ea? Nu vreau să fiu înțeles greșit, nimic nu scuză crima. Însă ar trebui să renunțăm la vechea zicală „despre morți numai de bine”, să o înțelegem pe cea care spune că „cine seamănă vânt culege furtună” și să nu îi transformăm în eroi pe unii care nu sunt. Mai mult, să nu ne identificăm cu ei din solidaritate, exceptând cazul în care suntem și noi genul de persoane care își bat joc de ceilalți. Să ne considerăm și noi Charlie e ca și cum ne-am identifica cu bătăușii din școala generală, care se luau de toți copiii. Din câte se observă, acei caricaturiști nu erau pamfletari, nu încercau să facă umor și nici nu poate fi vorba despre o critică decentă a religiei, ci par să fi căutat să provoace scandaluri. Se așteptau la represalii, dovada fiind polițistul pe care îl aveau mereu în redacție. În acest caz, ce urmăreau prin jignirile repetate aduse religiilor? Revista Cațavencii chiar scria astăzi: „Am senzația că au murit la fel cum ar muri unii care vor să demonstreze că dacă umbli noaptea prin savană cu un platou de mici în mînă, la un moment dat te mănîncă leii”. Sunt sigur că erau conștienți de efectele acțiunilor lor. Să înțeleg că exact ăsta era scopul pe care îl urmăreau? Au fost puși să lovească în religii cât mai josnic cu putință, pentru a atrage represalii de care să profite alții? Acea „finanțare proprie” a publicației lasă loc de interpretări. Dacă e așa, înseamnă că au fost victime nu doar ale celor care i-au împușcat, ci și ale celor cărora le făceau jocul, dar și ale propriei lor inconștiențe. Ceea ce nu-i transformă sub nicio formă în martiri ori în modele ale luptei pentru libertatea de exprimare. Andrei Pleșu chiar spunea într-un interviu: „Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie, şi de cultură, şi de bună cuviinţă, şi de civilizaţie interioară, până la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar. Eu nu spun că e normal să reacţionezi cu gloanţe la bezmeticeala unor oameni care se distrează pe socoteala unor tradiţii, dar nici nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi”. Sunt curios cum ar fi reacționat cei care postează mesajul „Je suis Charlie” și care acuză islamul de crimă dacă ar fi fost direct implicați într-o poveste asemănătoare. Cum ar fi fost dacă cineva le-ar fi batjocorit timp de mulți ani o persoană foarte dragă, cum ar fi mama, soția, sora sau fiica? Să spunem că acel cineva ar fi publicat timp de câțiva ani imagini pornografice cu persoana dragă. Ce ar fi făcut armata de susținători Charlie pentru a opri free-speech-515x430batjocura? În primă fază, i-ar fi cerut acelui cineva să se oprească. Apoi ar fi recurs la amenințări și chiar ar fi apelat la Instanță. Dacă nici așa nu s-ar fi oprit bătaia de joc? Dacă ar fi ajuns în fața acelei persoane, nu i-ar fi dat cu ceva în cap? Sunt sigur că majoritatea așa ar fi procedat. Și atunci, de ce îi înfierăm pe unii, deși am fi procedat ca ei? Repet, crima nu are nicio scuză și nu se acceptă sub nicio formă. În același timp, consider că trebuie dată vina nu doar pe cei trei teroriști, ci și pe cei care le-au dat misiunea. Iar caricaturiștii în niciun caz nu trebuie priviți ca niște martiri / eroi / modele de urmat / luptători pentru dreptul fiecăruia de a se exprima liberi. Suntem aproape tentați să o credem pe Luce Lapin, secretara de redacție a publicației, care declara în presă, pentru a stârni mila publicului: „Această redacție nu a fost decât râs și bunătate. O adevărată blândețe, o adevărată dragoste. Când i-am văzut pe Cabu și Wolinski, oameni cu adevărat, cu adevărat buni, nu am înțeles…”. Din păcate pentru ea, din ce în ce mai mulți înțeleg adevărata lor față, care reiese nu doar din caricaturile batjocoritoare, ci și din declarația lui Bernard Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo, care nu se afla în redacție în timpul atentatului, declarație făcută cotidianului olandez Volkskrant: „Vomităm pe toate aceste persoane care spun dintr-o dată că sunt prietenii noștri”. Trebuie să luăm lucrurile și persoanele exact așa cum sunt, nu cum par a fi. Sau cum vor unii să pară.

Eu nu sunt Charlie. Nu sunt nici Cherif, Said sau Amedy. Sunt Claudiu. Și sub nicio formă nu mă voi lăsa transformat într-un pion pe marea tablă de șah a celor ce se joacă cu viețile noastre.

Articol preluat de pe site-ul https://klaudyu1.wordpress.com


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , ,

Enigmele atentatului terorist asupra publicației Charlie Hebdo. Răzbunare sau conspirație?

Anul 2015 a debutat, neaşteptat, sub semnul terorii şi al morţii. De această dată obiectivul nu a fost un zgârie-nor sau vreun maraton american, ci redacția unei publicații satirice franceze, Charlie Hebdo, al cărei colectiv de redacție a fost foarte preocupat de câțiva ani să caricaturizeze personaje biblice și islamice deopotrivă. Mass media corporatistă de pe întregul mapamond și-a fixat atenția asupra atentatului, făcând să curgă multă cerneală și arătând cu degetul către pericolul crescând al terorismului internațional. Desfășurarea tragicelor evenimente din Paris a fost prezentată întregii lumi cu lux de amănunte, totul părând foarte clar și evident. Dar oare așa să fie?

O analiză atentă scoate însă la iveală unele elemente ciudate, care nu pot fi explicate rațional decât dacă luăm în calcul ipoteza înscenării. În primul rând „dovada“ grăitoare constând în actul de identitate al unuia dintre teroriști, Said Kouachi, seamănă izbitor de mult cu o secvență din episodul american „New York 9/11“. Acolo, a fost descoperit, printre ruinele fumegânde ale celor două turnuri, pașaportul intact al unuia dintre teroriștii aerului. Să fim clar înțeleși: nu au fost găsite cutiile negre ale aparatelor de zbor, nici resturile acestora, însă pașaportul a rezistat. Și pentru că acest „amănunt“ ciudat a prins la cei naivi în 2001, el este repetat, iată, și în 2015, cu șanse mari să prindă și a doua oară.

Vizionarea uneia dintre scenele „Operaţiunii Charlie Hebdo“, prezentată la televiziune, scoate în evidenţă o altă ciudăţenie care contrazice bunul-simț și logica: operatorul care, cu un calm de invidiat în astfel de momente, a filmat secvenţa împușcării în cap a polițistului, adaptând zoom-ul camerei video fără nici cea mai mică teamă că ar fi putut fi văzut de teroriși și ucis la rândul său. Mai mult decât atât, efectul împuşcării în cap a poliţistului francez – deja rănit şi căzut la pământ – este de neacceptat. Experţii în domeniu pot confirma că un foc de armă de calibrul 7,65 executat cu o armă de asalt AK-47 de la distanţa de circa un metru ar fi avut un efect devastator asupra craniului victimei, or, în filmarea respectivă, nu se poate observa nici cel mai mic șoc, absolut normal în cazul unui impact de o asemenea natură. Nu este exclus ca glonțul (dacă a fost vreunul) ce a fost tras înspre ţintă să nici nu fi atins capul poliţistului, ci să fi ricoşat în asfalt; nicio picătură de sânge nu a fost văzută, chiar acceptând că s-ar fi utilizat gloanţe de calibrul 5,45… De altfel, o altă filmare, ce a fost postată pe YouTube, nu concordă cu cea para-mediatizată; nu mai apare coloana de maşini staţionată, existentă în prima filmare, iar timpul derulării acţiunii este diferit; până şi poziţionarea maşinii teroriştilor arată altfel. Din motive lesne de înţeles, finalul „Operaţiunii Charlie Hebdo“ era mai mult decât previzibil: autorii asasinatelor au fost trecuţi în lumea umbrelor, de unde nimeni nu s-a mai întors şi nu a transmis mesaje. Pentru că, într-adevăr, morții nu vorbesc…

Din fericire, însă, reacția opiniei publice din întreaga lume arată că lecția 9/11 nu a fost predată doar corijenților. Din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume, inclusiv politicieni, arată cu degetul către serviciile secrete americane și israeliene, sugerând că acestea s-ar afla în spatele atacurilor de la redacția Charlie Hebdo și de la magazinul evreiesc din Paris.

Într-un articol publicat în cotidianul rus Komsomolskaya Pravda, citat de CNS News, colonelul Alexander Jilin se întreabă dacă nu cumva americanii sunt cei care au pus la cale sângeroasele atacuri din capitala Franței. Colonelul își bazează teoria pe diferendele care au apărut între Statele Unite și Uniunea Europeană privind sancțiunile împotriva Rusiei, după criza ucraineană. Autorul, care conduce o organizație numită „Centrul pentru Studii asupra Problemelor Aplicate din Moscova“, scrie că, imediat după ce președintele francez François Hollande a afirmat pe 5 ianuarie că sancțiunile asupra Rusiei ar trebui să înceteze, el, Jilin, ar fi prezis că Franța va fi victima unor atacuri teroriste.

Întrebat fiind cine a avut mai mult de profitat de pe urma atacurilor de la Paris, economistul rus Mihail Kazin, directorul firmei de consultanță Neoconomics, a afirmat într-un interviu care a apărut în același cotidian: „În elita americană se află mai multe grupuri, fiecare dintre ele având capacitatea de a organiza asemenea atacuri.”

În Iran, Press TV a publicat pe site-ul său un articol al editorialistului Paul Craig Roberts, fost membru în conducerea Trezoreriei Statelor Unite în timpul administrației Reagan și adept convins al teoriei înscenărilor organizate de serviciile secrete americane în cazul evenimentelor din 11 septembrie 2001. Roberts scrie că atentatele de la Paris „pot fi privite și ca având rolul de a întări relația de vasalitate a Franței față de Statele Unite. […] Suspecții pot fi deopotrivă vinovați și marionete. Amintiți-vă de toate comploturile create de FBI, care au avut rolul de a face din terorism un pericol real pentru America.”

Pe propriul său site, Roberts citează o serie de surse de la Paris care afirmă că atacurile au fost, de fapt, „operațiuni de tip steag fals“ (în engl. false flag operation), adică acțiuni sub acoperire menite să îi scoată vinovați pe alții decât pe autorii reali, în scopul denigrării acestora. El afirmă în continuare: „Atacurile au fost folosite în scopuri mult mai mari. Acestea ar putea fi readucerea Franței pe orbita Washingtonului, atenuarea simpatiei europenilor pentru cauza palestiniană sau contracararea opoziției occidentale față de războaiele din Orientul Mijlociu. […] Franța suferă din cauza sancțiunilor impuse de Washington împotriva Rusiei. Șantierele navale franceze sunt incapabile să livreze comenzile rusești datorită statutului de vasal pe care Franța îl are față de Washington. În aceeași situație se află și alte ramuri ale economiei franceze. [...] Săptămâna aceasta, președintele Franței a afirmat că sancțiunile împotriva Rusiei trebuie să înceteze (la fel a afirmat și vicecancelarul Germaniei). Pentru Washington, această declarație reprezintă un exces de independență politică din partea Franței. A reactivat Washingtonul Operațiunea Gladio, prin care CIA a organizat și săvârșit atacuri teroriste cu bombe după cel de-al Doilea Război Mondial, acuzând apoi comuniștii de săvârșirea acestora pentru a le distruge credibilitatea în rândul electoratului european? Pentru că, iată, scenariul se repetă: așa cum lumea a fost manipulată să creadă că în spatele Operațiunii Gladio s-au aflat comuniștii, acum musulmanii sunt învinuiți pentru săvârșirea atacurilor asupra publicației satirice franceze.“
Giulietto Chiesa, jurnalist și om politic italian, membru în Parlamentul European în 2004-2009, acuză Occidentul și SUA că s-ar afla în spatele atentatelor din Franța. Invitat la o emisiune transmisă în direct de postul de televiziune italiană LA7, Chiesa a făcut o serie de declarații incendiare: SUA și o parte din tările Occidentale „au creat terorismul islamic” care acum „s-a dezlănţuit – cu acordul lor tacit – asupra Europei”; serviciile secrete din Arabia Saudită, Turcia sau Qatar sunt „filiale ale CIA”, care finanţează cu „milioane şi miliarde de dolari din impozite o armată de 50.000 de terorişti”. Jurnalistul italian mai afirmă și că serviciile secrete ale țărilor europene sunt subordonate CIA, și tocmai de aceea Franța a fost în imposibilitatea de a se apăra.


Și președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, acuză Occidentul de complicitate la atacurile teroriste de la Charlie Hebdo. El afirmă că Vestul face jocuri periculoase cu lumea islamică, adăugând că: „Evenimentele urmează un scenariu scris dinainte și ar trebui să fim conștienți că este vorba de un complot împotriva lumii islamice. […] Cetățenii francezi săvârșesc masacre, iar islamicii plătesc prețul.“ Președintele turc a afirmat că serviciile secrete franceze au știut de atacuri înainte ca acestea să se producă și le-a acuzat de complicitate, menționând că cei doi acuzați fuseseră de curând eliberați din închisoare și, conform protocolului, se aflau sub supravegherea serviciilor secrete. „Eșecul“ acestora ne reamintește de „eșecul“ CIA-ului în fatidica zi de 11 septembrie 2001. Stranie coincidență, nu-i așa?

Erdogan nu este singurul politician turc care denunță existența unei conspirații în jurul cazului Charlie Hebdo. Melih Gokcek, primarul capitalei Turciei, Ankara, a sugerat implicarea în atacuri a Mossad-ului, serviciul secret israelian. El a făcut această afirmație duminică, de la tribuna unui congres al Aripii Tineretului a Partidului Islamist al Dreptății și Dezvoltării. Potrivit lui Gokcek, Israelul ar fi fost deranjat de votul din Parlamentul Franței, venit în sprijinul recunoașterii statului Palestina. „Evident că Israelul nu vrea ca simpatia față de independența Palestinei să se răspândească în Europa. De aceea, este sigur că Mossad-ul se află în spatele acestui tip de incidente. […] Mossad-ul inflamează islamofobia provocând asemenea incidente.“

Parlamentarul turc Ali Sahin a scris pe site-ul de socializare Twitter că atacul de la Charlie Hebdo „a fost regizat ca o scenă dintr-un film“ de forțe care vor să discrediteze islamul.

În Rusia, câțiva comentatori politici acuză Statele Unite și CIA ca fiind autorii atacurilor teroriste. Unul dintre ei, Alexei Martynov, director al Institutului Internațional pentru State Noi, afirmă: „Sunt sigur că americanii sunt responsabili pentru atacurile teroriste din Paris…“

Spre deosebire de Rusia și Iran, ale căror orientări anti-americane sunt notorii, Turcia este membră a NATO, un aliat al Statelor Unite și, teoretic, un stâlp al luptei împotriva terorismului la porțile Orientului Mijlociu.

Cotidianul The International Business Times India a publicat în paginile sale un articol în care acuză serviciul secret israelian, Mossad: „Deși nu avem nicio dovadă că Mossad-ul a fost în spatele atacurilor, modul în care acestea s-au desfășurat lasă să se întrevadă această posibilitate. Mossad se ocupă de colectarea informațiilor și a realizat multe operațiuni sub acoperire în Europa pentru a susține cauza evreiască.“ Ulterior, din motive pe care le putem doar bănui, publicația a retras articolul, cu mențiunea: „nu ar fi trebuit publicat“…

O altă personalitate, cunoscută pentru activitatea sa de cercetare a atacurilor asupra turnurilor gemene din 2001, Kevin Barrett, afirmă și el, la rândul său, că atacul a fost organizat de israelieni sub „steag fals“. El detaliază: „Conform Ministrului de Interne al Franței, Bernard Cazeneuve, terorișii care au atacat Charlie Hebdo nu ar fi putut fi prinși dacă nu ar fi făcut o greșeală fatală: ei au uitat un act de identitate în autoturismul abandonat. De când criminalii își uită actele de identitate în mașinile pe care le abandonează? Un cetățean obișnuit, care nu este din cale afară de atent, își poate uita portofelul în mașina parcată. Personal, am condus automobile de aproximativ 50.000 de ori în întreaga mea viață și este posibil ca portofelul să-mi fi căzut din buzunar în spațiul dintre scaun și portieră… o singură dată. Care sunt însă șansele ca niște teroriști versați, ce dovedesc un stil de atac super-profesionist, să-și piardă actul de identitate în mașina pe care o abandonează? Răspunsul este: practic zero. Atunci de ce poliția raportează un eveniment care nu s-a petrecut de fapt? Presupunând că poliția chiar a găsit actul de identitate al lui Said Kouachi în respectiva mașină abandonată, este aproape cert faptul că acesta a fost «plantat» de cineva care a vrut să-l incrimineze pe Kouachi. Chiar și legendarul inspector idiot Clouseau ar fi ajuns la această concluzie evidentă și strigătoare la cer.

Descoperirea actului de identitate nu-l învinovățește pe Kouachi, ci dimpotrivă, îl exonerează. Ea arată că Kouachi este un biet țap ispășitor, căruia i-a fost înscenat acest atac terorist de către adevărații teroriști. Este o metodă des practicată de poliție și serviciile secrete, care plantează așa-zise dovezi incriminatoare pentru a condamna oameni nevinovați și a se disculpa pe ei înșiși. Poliția americană care ucide cetățeni neînarmați plantează adesea o armă lângă cadavru pentru a putea afirma ulterior că au acționat în legitimă apărare. Astfel de arme, pe care poliția le numește «sandwich cu șuncă», se află în dotarea poliției pentru a fi folosite la «nevoie». În mod identic, documentele de identitate și alte documente «incriminatoare» sunt folosite de serviciile secrete, de armată și de forțele speciale care orchestrează operațiuni sub «steag fals».

Să aruncăm o privire scurtă asupra mamei tuturor operațiunilor sub «steag fals»: 11 septembrie 2001. Agenții speciali au «plantat» atunci nu unul, ci două «genți magice», ce urmau să-l incrimineze pe Mohamed Atta, nevinovatul țap ispășitor, căruia i s-a înscenat crimele din 11 septembrie. Potrivit cărții În culisele 9/11: Ce s-a petrecut cu adevărat, ce a fost publicată de ziarul Der Spiegel, prima geantă a fost predată poliției germane de un hoț ce s-a descris pe sine însuși ca fiind un «bun samaritean». Așa-numitul hoț a pretins că a furat geanta lui Atta în cursul unei banale acțiuni de furt și, descoperind în ea documente ce descriau în amănunt planurile unor acțiuni teroriste, s-a simțit «presat» de propria conștiință, ca un bun cetățean ce era, să predea geanta autorităților. Potrivit publicației Der Spiegel, Poliția germană s-a prins că așa-zisul hoț nu era cine spunea, ci un agent care a plantat o probă falsă împotriva lui Atta. Publicația citează mai departe Poliția germană: «Întrebarea care mai rămânea era pentru ce agenție lucra așa-zisul hoț?» «CIA și Mossad», a fost răspunsul pe care fostul ministru german al serviciilor secrete, Andreas Von Bülow, l-a dat în cartea sa, CIA și 11 septembrie.“

A doua geantă „magică“ a „pierdut“ printr-un miracol Zborul 11 în care se îmbarcase Atta și cu care acesta a intrat în Turnul de Nord. Ea conținea toate probele necesare pentru ca cei 19 presupuși teroriști să fie identificați în mai puțin de 24 de ore de la atac. Nicio listă de pasageri nu conținea vreun nume arab, niciun angajat nu și-a amintit să fi îmbarcat pe vreunul dintre presupușii teroriști și nicio cameră de supraveghere din cele câteva sute care împânzesc aeroporturile Logan (Boston), Dulles (Washington D.C.) sau Newark (New York) nu au captat măcar un singur cadru cu chipul vreunuia dintre cei 19 arabi învinuiți în cazul 9/11.
Geanta nu conținea doar lista cu numele celor 19 așa-ziși teroriști, ci și… testamentul lui Atta. (De ce și-ar fi luat testamentul cu el dacă știa că avionul pe care urma să-l piloteze urma să fie pulverizat?) Decanul jurnaliștilor britanici pentru Orientul Mijlociu, Robert Fisk, a ridiculizat presupusul testament al lui Atta, arătând că el începea cu următoarele cuvinte: „În numele lui Allah, al meu și al familiei mele…“ Niciun musulman n-ar fi scris vreodată așa ceva. Așa cum sugerează Fisk, testamentul a fost falsificat de un agent incompetent, iar geanta a fost cu siguranță „plantată“.

A aflat adevărul?

O altă victimă ce are legătură cu atacul de la Charlie Hebdo este comisarul de poliție Helric Fredou, în vârstă de 45 de ani, care, zice-se, s-a sinucis cu propria armă în biroul său în timp ce își scria raportul privind evenimentele de la Paris. Părerile privind cauza morții comisarului sunt împărțite: în timp ce rapoartele oficiale pretind că victima suferea de depresie, sugerând indirect că acesta ar fi fost motivul pentru care el a decis brusc să-și pună capăt vieții, diferite alte surse și-au arătat scepticismul privind ipoteza sinuciderii, lansând ipoteza intervenției brutale a unei terțe părți, deranjate probabil de o posibilă intenție a comisarului de a publica anumite informații-cheie pe care le-a aflat în urma investigației.

În mod straniu, un incident aproape identic a avut loc cu peste un an în urmă, în noiembrie 2013, în Limoges, când al treilea ofițer ca rang din SRPJ s-a sinucis cu propria armă, în circumstanțe similare, într-o cameră din hotelul poliției.

Terorismul ca preț al răzbunării

Greta Berlin, liderul „flotilei“ Gaza din 2010 și co-fondatoare a mișcării „Gaza Liberă“ a scris pe pagina ei de Facebook că atacul asupra redacției Charlie Hebdo a fost răzbunarea Israelului pentru recunoașterea de către Franța a independenței Palestinei: „Mossad-ul a lovit birourile din Paris ale publicației Charlie Hebdo printr-o operațiune sub steag fals, stângaci mascată, menită să strice acordul dintre Palestina și Franța… Să sperăm că poliția franceză va fi capabilă să întrevadă amestecul serviciului secret israelian, bine antrenat, și nu să arunce vina asupra musulmanilor, devreme ce, se știe, Franța este prietena lor. Israelul a avertizat Franța că vor fi consecințe grave dacă aceasta va vota pentru Palestina. Chiar și un copil de patru ani ar putea să-și dea seama cine este vinovat pentru acest teribil atac.“

Mai mult de 660.000 de utilizatori Facebook sunt de acord cu Anonymous Kollectiv, un german, care a afirmat pe pagina sa că „Precizia cu care teroriștii au acționat amintește de comandourile Mossad-ului“ și aduce argumente privind cooperarea dintre CIA și Mossad în această operațiune sub steag fals. Pentru cazul în care nu s-a putut face înțeles, Anonymous a postat figura zâmbitoare a președintelui israelian, Benjamin Netanyahu, împreună cu un citat al acestuia în care critica Franța pentru că a recunoscut statul palestinian.

Ideea că Israelul a săvârșit aceste masacre abominabile a devenit atât de răspândită încât ea a fost preluată de presigioasa publicație International Business Times, care a acordat un spațiu generos articolului intitulat „Charlie Hebdo Attack and Mossad Link: Is Israel Venting Its Fury For France’s Recognition of Palestine State?“ („Atacul de la Charlie Hebdo și legătura israeliană: Se răzbună Israelul pentru recunoașterea de către Franța a statului palestinian?“) Articolul a fost însă dezmințit foarte curând după aceea împreună cu scuzele de rigoare în care erau menționate cuvintele: „sub standardele noastre“ și „o greșeală în gândire“. Nu este greu de ghicit care a fost cauza acestei dezmințiri.

În plus față de întrebările la care nimeni nu a reușit să dea un răspuns plauzibil, analiștii cazului Charlie Hebdo au ridicat în sprijinul ipotezei înscenării și alte aspecte la fel de stranii:
1. Mascații cunoșteau cu precizie data și ora când a avut loc întâlnirea consiliului de conducere al publicației;
2. Teroriștii au reacționat la o caricatură ce fusese publicată doar cu o oră înainte de evenimente, timp insuficient pentru ca aceștia să găsească desenul, să organizeze acțiunea, să se pregătească, să se echipeze și, în cele din urmă, să acționeze atât de precis, cum numai prin filme putem vedea;
3. Imaginile video ce au apărut pe canalele de știri revelează precizia cu care au acționat teroriștii și faptul inexplicabil că, deși era zi lucrătoare, prin zona respectivă nu treceau mașini, deși în mod obișnuit, traficul era foarte intens la acea oră.
Toate aceste aspecte pot fi explicate totuși cu excepția uneia. Nu există nicio informație verificabilă cum că teroriștii au atacat redacția Charlie Hebdo în urma publicării unei caricaturi, înfățișându-l pe Mahomed, ce apăruse în ziua respectivă. Ultima caricatură publicată de Charlie Hebdo înainte de atac îl înfățișa pe liderul organizației ISIS, Al-Baghdadi.

Acest fapt contrazice ipoteza lansată oficial cum că teroriștii și-ar fi declarat apartenența la Al-Qaeda, iar nu la ISIS. Mai mult, conducerea publicației se afla permanent sub protecția poliției, iar în 2013 unul dintre ei, pe nume Charb, ajunsese pe lista neagră a Al-Qaeda.

Din ce în ce mai mulți oameni din toate colțurile lumii încep să creadă că există un grup de oameni foarte influenți, care se află mai presus de guverne și legi, și care influențează după placul lor cursul firesc al evenimentelor peste tot în lume. Acest grup ocult sponsorizează terorismul pentru a impune din ce în ce mai multe măsuri restrictive asupra populației lumii.

Războiul îi face pe unii oameni extrem de bogați și influenți, iar terorismul este calea ideală de a justifica declanșarea unui război. Unii autori văd acest grup ocult în spatele ascensiunii grupării ISIS. Nu este greu să admitem că același grup finanțează și alte organizații ideologice cum ar fi Al-Qaeda, de exemplu.

În spatele acțiunii teroriste ar putea fi interese economice

Mass media internațională a lansat știrea că cei trei teroriști, Cherif Kouachi, Said Kouachi și Hamid Mourad ar avea conexiuni cu o organizație teroristă din Yemen. Nu după mult timp, Al Qaeda din Yemen a revendicat atentatele de la Paris.
[Nu este însă cazul să ne lăsăm păcăliți și să ne imaginăm că întreaga responsabilitate a desfășurării atentatelor revine acestei organizații. Este o stratagemă ieftină, care a fost folosită și în cazul lovirii turnurilor gemene din New York, la 11 septembrie. De fapt, toate operațiunile sub steag fals organizate și executate de americani – sau cu ajutorul lor – s-au derulat după un scenariu asemănător, ele servind intereselor meschine ale ocultei mondiale, care nu se dă în lături de la nimic pentru a-și satisface insațiabila lăcomie de bani și de putere.]

Dar ochii întregii lumi s-au ațintit către Yemen. De ce ar fi cineva interesat de Yemen?

Ei bine, un raport întocmit de Center of Research on Globalization, ce a apărut pe site-ul InfoWars în 5 ianuarie 2010 și intitulat „The Yemen Hidden Agenda: Behind the Al-Qaeda Scenarios, A Strategic Oil Transit Chokepoint“ pare să facă legătura cu cazul de față. Semnificația strategică a regiunii Bab el-Mandab, situată între Yemen și Somalia, devine un punct de interes geopolitic pentru guvernul Statelor Unite întrucât aici se întâlnesc mai multe rute de transport al petrolului. Agenția de Informații privind Energia (Energy Information Agency) precizează că „apropierea de Bab el-Mandab ar putea împiedica petrolierele care vin din Golful Persic să ajungă la rețeaua de conducte din Canalul Suez, acestea fiind nevoite să ocolească prin sudul Africii. Strâmtoarea Bab el-Mandab face legătura între Africa și Orientul Mijlociu și, strategic, între Marea Mediterană și Oceanul Indian.“

Un motiv pentru militarizarea de către Statele Unite și NATO a apelor din apropierea regiunii Bab el-Mandab ar oferi Washingtonului posibilitatea de a controla un alt punct strategic esențial pentru transportul petrolului, plan prin care strategii americani urmăresc să oprească rutele către China, Rusia și a altor state care nu sunt de acord cu politica sa. Dat fiind faptul că cea mai mare cantitate de petrol arab trece prin strâmtoarea Bab el-Mandab, controlul militar american ar zădărnici orice intenție a Arabiei Saudite de a tranzacționa prețul petrolului cu China sau cu alte state în altă valută decât dolarul.

Pe lângă aceste considerente, rapoartele indică faptul că Yemen este deținătoarea unora dintre cele mai mari zăcăminte de petrol neexploatat din lume, estimate, după o sursă bine informată de la Washington, la o cantitate „suficientă încât să acopere necesitățile întregii omeniri timp de 50 de ani“.

Scăderea prețului petrolului îi îngrijorează pe magnații petrolului care ar face orice să-și țină buzunarele pline. Invadând Yemenul pentru a extermina „organizațiile Al-Qaeda“ din această țară, corporațiile vor putea pune mâna pe terenurile petrolifere ale acestui stat, fapt ce le va da posibilitatea să dicteze încă o dată prețul petrolului.

În urma revendicării atentatelor de la Paris de Al Qaeda din Yemen, țara a fost aruncată în haos. Joi seara (22 ianuarie), noul guvern, instalat de numai trei luni, și-a anunțat demisia. Decizia executivului, caracterizată drept irevocabilă, a fost urmată la scurt timp de demisia președintelui, respinsă însă de Parlament. Milițiile șiite își consolidează controlul asupra capitalei Sanaa, iar unitățile militare din patru provincii din sudul Yemenului, inclusiv din principalul oraș Aden, au decis să refuze comenzile transmise din capitală de către forțele de securitate…

Statele Unite se află în spatele terorismului internațional

Veți spune probabil: „Bine, dar asta ar presupune o colaborare între americani și Al Qaeda. Or, asta este imposibil…“ Ei bine, acelora le răspundem că această colaborare nu numai că este posibilă, dar ea este chiar reală, fiind confirmată de personalități politice de prim rang, dintre care îi amintim pe Hillary Clinton, Zbigniew Brzezinski și nu numai.

Directorul Agenției Naționale de Securitate (NSA) în timpul administrației Reagan, Generalul William Odom, a declarat: „Din cauza faptului că Statele Unite au o experiență bogată în finanțarea grupărilor teroriste și în utilizarea tacticilor teroriste, sloganurile folosite în prezent în lupta împotriva terorismului fac Statele Unite să pară mai degrabă ipocrite decât credibile în ochii întregii lumi.“ Tot Odom a adăugat: „Statele Unite s-au folosit de pretextul terorismului cu orice ocazie. Prin anii ’78-’79, Senatul încerca să introducă o lege împotriva terorismului internațional. În fiecare variantă redactată, Statele Unite apăreau ca fiind afectate.“

Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate al președintelui american Jimmy Carter, a recunoscut pe postul de televiziune CNN că Statele Unite i-a finanțat pe Bin Laden și pe alți capi ai Al Qaeda-ei în anii ’80 pentru a lupta împotriva sovieticilor. Directorul CIA și Secretarul Apărării, Robert Gates, confirmă aceasta în memoriile sale. El afirmă că marea expansiune a operaţiunii americane sub acoperire din Afganistan a început în 1984. În timpul acestui an, „amploarea programului sub acoperire pentru a-i ajuta pe mujaheddini a crescut de câteva ori”, atingând suma de aproximativ 500 de milioane de dolari în Statele Unite și Arabia Saudită, plăți făcute prin intermediul regimului Zia din Pakistan. După cum îşi aminteşte Gates, „în această perioadă [1985] am început să aflăm despre o creştere semnificativă a numărului de cetăţeni arabi din alte ţări, care călătoriseră în Afganistan pentru a lupta în Războiul Sfânt împotriva sovieticilor. Ei veneau din Siria, Irak, Algeria şi alte țări şi cel mai mult s-au luptat cu grupurile fundamentaliste islamice de mujahedini”, în special cu cel condus de Abdul Resaul Sayyaf.

În fotografia alăturată: de la stânga la dreapta: Gen. Hamid Gul, Director general al Serviciilor Secrete pakisteneze; William Webster, Director general al CIA; Clair George, Director adjunct de Operațiuni; un colonel ISI; Milt Bearden, oficial CIA, la o tabără de antrenament a mujahedinilor aflată în nord-vestul Pakistanului, în 1987

Fostul Secretar al Afacerilor Externe din Marea Britanie, Robin Cook, a afirmat în fața Camerei Comunelor a Parlamentului britanic că Al Qaeda „a fost indiscutabil un produs al serviciilor secrete occidentale“. Cook a explicat că numele Al Qaeda se traduce literal prin „bază de date“, aceasta fiind inițial baza de date în care au fost înregistrați miile de extremiști musulmani ce erau antrenați de CIA pentru a lupta contra rușilor în Afganistan.

Intervenția Statelor Unite nu s-a rezumat însă la atât. Publicația Washington Post scria în 2002: „Statele Unite au cheltuit milioane de dolari pentru a aproviziona școlile afgane cu manuale pline cu imagini ce denotă violență și cu învățături fundamentaliste islamice… În chiar primii ani de școală, elevii învățau despre jihad, arme, soldați, gloanțe și mine.“

Ziaristul Robert Dreyfuss scria într-un articol: „Timp de o jumătate de secol, Statele Unite și mulți dintre aliații săi au văzut în ceea ce eu numesc Dreapta Islamică, partenerul lor convenabil în timpul Războiului Rece.“

Nu vrem să sugerăm că fără susținerea Statelor Unite nu ar mai fi existat organizații islamice fundamentaliste. Ar fi existat cu siguranță. Însă este la fel de sigur faptul că virulența și eficiența acestei mișcări, pe care o vedem amplificându-se parcă pe zi ce trece – și cu care se confruntă multe țări din Orientul Mijlociu dar și din Occident – ar fi fost mult mai mici dacă aceasta nu ar fi fost susținută financiar, logistic și ideologic de Statele Unite și aliații săi.

Cine este Charlie Hebdo?

Nu dorim să vorbim de rău pe cei trecuți în Lumea cealaltă și nici să-i judecăm. Totuși, fiecare acțiune își are propriile sale consecințe. Că sunt mai mult sau mai puțin dure, justificate sau nu, aceasta nu putem aprecia. Redăm câteva paragrafe edificatoare din articolul jurnalistei Mihaela Bărbuş, ce a fost publicat în Ziua Veche:

„Redactorii de la Charlie Hebdo și-au bătut joc de creștinism și islamism, echidistant și multicultural.
La Paris s-a întâmplat o mare tragedie. […] O societate liberă e mereu fragilă în fața barbarilor, astfel că trebuie să fie apărată mereu și integral, nu doar pe bucățele, pentru că Dumnezeu ne-a dat libertatea «la pachet». Cu alte cuvinte, cine își bate joc sistematic și mitocănește de libertatea religioasă nu este un apărător credibil al libertății. […] Redactorii de la Charlie Hebdo nu au înțeles ce li s-a petrecut. Cum ei nu au observat diferența dintre creștinism și islam, și-au bătut joc de ambele, echidistant și multicultural. […] Charlie Hebdo are o ironie jignitoare, grosieră și stupidă. Nu e doar lipsă de politețe, ci dispreț generalizat. […] Charlie Hebdo e o miniatură tristă a actualului comportament al Europei, un continent dominat de diverși «Charlie Hebdo», mai mici sau mai mari, care își taie craca de sub picioare. Își bat joc de fundamentele societății în care trăiesc și deschid porțile barbarilor care stau să năpădească cetatea. Pentru că nu înțeleg că libertatea începe din domeniul ideilor și că unele idei au un foarte mare potențial de a submina civilizația.“
Încheiem cu cuvintele – considerăm inspirate – ale lui Dmitri Rogozin, Viceprim Ministru al Rusiei, care a scris pe blogul său: „Terorismul este ceva rău. Nimic nu îl justifică. Totuși, să nu confundăm libertatea de exprimare cu libertatea de a răni credințele profunde ale oamenilor.“

Sursa: hyperboreus.ro

Articol preluat de pe site-ul www.yogaesoteric.net

Tags : , , , , , , , , , , , , ,