Posts Tagged ‘gripa

Către fascismul medical. Dezvăluiri despre propaganda vaccinărilor forțate



Cum îţi dai seama dacă o temă este fabricată de forţe contrare interesului public şi propulsată de agenţi de influenţă?

Sunt câteva mecanisme comune pentru o astfel de agendă mediatică ce este împinsă înainte pentru a pregăti terenul unei schimbări legislative:
selectarea/focalizarea asupra unei probleme care este fie reală, deşi minoră, fie total inventată, dar prezentată ca una existentă şi acută;
– amplificarea acestei probleme până la prezentarea ei ca o primejdie iminentă;
prezentarea soluţiei care, singură, poate înlătura primejdia. Cum primejdia e mare, soluţia trebuie impusă cu forţa, prin lege şi poliţie;
– identificarea duşmanului, a celor care se opun soluţiei „salvatoare”.

Alegerea duşmanului e importantă: nu trebuie țintite categorii sociale sensibile, cum ar fi părinţii, mamele etc., căci rişti să-ți atragi ostilitatea opiniei publice. Duşmanul e selectat întotdeauna din categorii facil de demonizat – sunt grupuri sociale minoritare, aflate în răspăr cu concepţiile dominante. Cu cât mai exagerate sunt opiniile acestui duşman social, cu atât mai bine. Dacă nu prea există, atunci li se atribuie păreri exagerate şi bizare, iar dacă nici aşa nu merge, atunci se infiltrează agenţi provocatori în grupul ales pentru defăimare.

Modelul e, practic, universal valabil, însă aici îl aplicăm în cazul recentei campanii de impunere a vaccinărilor cu forţa. Căci asta înseamnă proiectul de lege anunţat de ministrul Sănătăţii N. Bănicioiu: nu imunizare obligatorie, ci vaccinare cu forţa. Căci cuvintele pe care le folosim contează…

Să o luăm pe etape:
I. Campania a început cu definirea manipulatorie a problemei prin care un fapt a fost amestecat cu o opinie: în România rata vaccinărilor scade din cauza propagandei anti-vaccin.

În realitate, scăderea ratei vaccinărilor (pentru unele tipuri de vaccin) este singurul fapt relativ incontestabil. Agenţii de influenţă şi propagandă ai vaccinărilor forţate au amestecat, însă, acest fapt relativ obiectiv din punct de vedere statistic cu opinii nedemonstrate: cauza scăderii vaccinurilor a fost teza propagandistică; este campania anti-vaccin dusă în special, de organizaţii „ortodoxiste”. Nimeni, nicăieri, nu a demonstrat că aceasta este o cauză factuală şi nu o opinie avansată de propagandişti. Nimeni nu şi-a pus problema să verifice această teză. Nimeni nu a măsurat impactul şi influenţa reală a opiniilor anti-vaccin. Toţi au luat-o de bună, deşi confuzia între fapt şi opinie este una din cele mai elementare şi banale trucuri de manipulare a discursului.

Poate că rata vaccinărilor a scăzut, de fapt, de la calitatea proastă a acestora; poate de la proasta organizare sau de la scandalurile prin care industria farmaceutică s-a compromis: gripa aviară, gripa porcină, vaccinul anti-HPV. Esenţial pentru agenţii de influenţă era tocmai ocultarea adevăratelor cauze ale neîncrederii în vaccin. Iar aceste cauze, în opinia noastră, nu sunt de găsit în campaniile anti-vaccin, ci în scandalurile create chiar de Big Pharma şi în maniera absolut scandaloasă în care s-a manipulat frica oamenilor.

Cel.ro

II. Totuşi, chiar şi aşa, scăderea ratei vaccinărilor este relativ moderată. Din nou, cifrele, faptele, nu justificau în niciun caz prezentarea situaţiei drept dramatică, de natură a mobiliza autorităţile, presa, organizaţiile internaţionale (OMS).

La fel ca în prima etapă, s-a mers pe baza inferenţelor, nu a realităţilor, pe baza supoziţiilor, nu pe cea a faptelor: teza prezentată a fost că scăderea ratei de vaccinări ne pune în pericol epidemic. O presupoziţie, practic, nedemonstrată. S-a invocat o epidemie din SUA – însă neconvingător, cu puţine date, fără a se urmări cazul până la capăt pentru a se vedea dacă e vorba de ceva real sau a fost doar o inflamare artificială a temei şi acolo. Important e ca opinia publică să fie „sensibilizată”, adică speriată, înfricoşată. Ne adresăm afectelor, nu raţiunii.

III. „Soluţia” în faţa unei astfel de „primejdii” a fost, în mod previzibil, susţinerea unei legi care să introducă în România vaccinarea forţată.

La noi, legislaţia nu prevede sancţionarea părinţilor pentru evitarea vaccinărilor. Însă şi aici încep problemele: ce fel de sancţiuni? Și cui se vor aplica? În varianta hard, susţinută de unele minţi cufundate în adânci bezne staliniste, se cere urmărirea penală şi închisoarea pentru cei care promovează viziuni anti-vaccin (de pildă, Olivia Steer să fie dată în judecată pentru omor din culpă în cazul în care mor copiii de pojar) şi sancţionarea moderată a părinţilor; în variantele soft, se renunţă la ideea închisorii pentru unele vaccinuri, însă se invocă amenzi grele şi blocarea accesului la educaţie, precum şi cenzurarea punctelor de vedere anti-vaccin.

IV. După cum am menţionat anterior, identificarea duşmanului în acest caz, a însemnat țintirea grupărilor ortodoxe, în special a organizaţiilor care au promovat cartea dr. Christa Todea Gross Vaccinurile: Prevenție sau Boală?, precum şi a unor vedete uşor de atacat, precum Olivia Steer. Disproporţia e covârşitoare: pe de o parte ai autorităţi, presa şi grupuri de interese, pe de alta ai câteva organizaţii şi nişte vedete numai bune de făcut terci prin campanii pe Facebook.

Ca şi în alte cazuri, tot acest mecanism este pus în funcţiune pentru a se evita o dezbatere reală în care să fie incluse toate punctele de vedere rezonabile. Scopul este obţinerea vaccinărilor forţate şi penalizarea celor care „mişcă în front”, mai ales a celor care au argumente. Aici nu este vorba despre Olivia Steer, ci posibilitatea de a pune problema în termenii săi reali, obiectivi, posibilitatea ca publicul să revendice nu doar un cuvânt de spus pe această temă, ci şi controlul asupra procedurilor şi campaniilor de vaccinare.

În opinia noastră, asistăm la un joc făcut în favoarea marilor companii farmaceutice şi nu am fi prea surprinşi dacă peste câţiva ani, într-un scandal de tip pharmaleaks, să vedem nişte contracte şi conflicte de interese… interesante. Vaccinurile sunt produse farmaceutice care se achiziționează pe mulţi bani; asigurarea anuală a unor comenzi de milioane de produse nu este de ici de colo. Un alt argument în acest sens este dat de disproporţia grotescă între mobilizarea pro-vaccin şi starea de ansamblu a sistemului sanitar românesc.

Facem cu toţii, cotidian, experiența spitalelor româneşti. Criza de doctori, de asistente, de medicamente, de locuri este deja cronicizată şi agrava(n)tă. Există un exod al medicilor, îndeosebi al celor specialişti. Ce ne arată nouă acest lucru? Faptul că sistemul public de sănătate se află într-o criză destructurantă. Facem legi care alungă medicii specialişti şi care ne forţează la vaccinare. Nu e ceva schizoid aici?

Dar şi vaccinările intră, cumva, în acelaşi tablou. După cum ştiţi, singurul producător de vaccinuri românesc, Institutul „Cantacuzino” e pe butuci. Impunerea forţată a vaccinărilor este o uşă deschisă profiturilor uriaşe ale Big Pharma. Nu contează că, iniţial, se va începe cu câteva vaccinuri – presiunile vor fi constante spre lărgirea schemei de „imunizare”.

Criza sistemului sanitar şi presiunile spre vaccinare forţată au ceva în comun: aceeaşi presiune spre privatizarea sănătăţii româneşti, spre externalizarea acestor servicii, spre sporirea profiturilor marilor companii.

Cum putem reacţiona noi, cei care nu avem încredere în aceste „heirupisme” interesate?

În opinia noastră sunt câteva revendicări şi teme pe care ar trebui să se concentreze scepticii vaccinărilor în masă: 

Păstrarea libertăţii de decizie a părinţilor. A accepta forţarea vaccinărilor şi sancţionarea părinţilor ar însemna şi promovarea unui principiu prin care statul dobândeşte un drept în plus asupra copiilor în raport cu părinţii. Nu există argumente serioase pentru obligativitatea vaccinărilor, altele decât supoziţii nedemonstrate despre pericolul revenirii epidemiilor şi al efectului de turmă al imunizărilor.

Democratizarea sistemului sanitar.* Există un proces de medicalizare a sănătăţii publice. Publicul este total exclus din deciziile şi din controlul exercitat asupra deciziilor majore din sistemul sanitar, asupra priorităţilor stabilite. Se tinde către un exclusivism al dezbaterilor şi deciziilor care să fie conduse de către cercuri restrânse de „experţi”ce îşi atribuie poziţii infailibile.

Transparenţa în dezbateri şi decizii. În prezent nu avem o dezbatere, ci o manipulare grosieră a temei şi agendei publice. O dezbatere reală nu poate ocoli problemele reale care au dus la neîncrederea în vaccinuri: încălcarea gravă a încrederii prin malversaţiuni ce constau în proceduri nesigure de producere şi comercializare a vaccinurilor; conflicte grave de interese ce constau în legături corupte între marile companii şi experţi ce vorbesc din poziţii oficiale, pretins neutre; excluderea oricăror opinii neconforme cu dogma imunizărilor copiilor exclusiv prin vaccinări în masă şi obligatorii (de pildă, excluderea posibilităţii practicii vaccinărilor „personalizate”, excluderea din discuţie a factorilor complecşi care duc la îmbunătăţirea sistemului imunitar etc.).

Cantonarea discuţiei pe temele autismului indus de vaccinuri şi de alte efecte secundare poate fi o capcană. Este ceea ce doresc agenţii de influenţă ai Big Pharma. Astfel de teme nu trebuie excluse, evident, ci asumate de cei care au capacitatea şi dreptul de a se pronunţa în cunoştinţă de cauză. Trebuie să fie arătate efectele secundare ale vaccinurilor, însă dacă discuţia se duce doar în zona autismului, atunci se pierde din obiectiv problema de ansamblu, pe care am urmărit să o schiţăm aici: transformarea unor servicii medicale în obligaţii polițienesco-sanitare.**

Sistemul sanitar există pentru om şi nu omul pentru sistemul sanitar. La fel şi vaccinurile. Ele sunt un mijloc, nu un scop în sine, iar dacă este aşa şi în plus, achiziţionarea lor depinde de bugetul public, adică de contribuţia noastră, atunci noi, adică publicul trebuie să avem un cuvânt hotărâtor de spus în ceea ce priveşte modalitatea şi condiţiile de organizare a acestui serviciu.

Note:
*Prin democratizare a sistemului sanitar înţelegem forme de participare a celor care susţin sistemul public la decizie, organizare şi implementare, precum şi forme de răspundere pentru oficialităţi, companii şi medici. Nu înseamnă că orice „laic” şi-ar putea da cu părerea pe teme medicale. Ce trebuie prevenit aici însă, este restrângerea dreptului de decizie la un grup exclusivist de oficiali şi experţi pasibili să se afle în conflicte de interese, precum şi cenzura opiniilor.

**La prima vedere, ar părea că există o contradicţie între destructurarea sistemului public de sănătate, tendinţa spre privatizare şi ideea de fascism medical – transformarea unor servicii medicale în obligaţii polițienesco-sanitare. Doar aparent, pentru că statul devine un intermediar între marile companii farmaceutice şi alte grupuri de interese din sfera industrial-farmaceutică şi „beneficiarii” cu forţa (şi pe bani) ai acestor servicii. În acest sens, criza e simptomatică: sistemul sanitar nu mai este în stare să asigure serviciile medicale de care oamenii au nevoie în mod real, dar e coercitiv şi poliţienesc în serviciile pe care sistemul le declară drept necesare şi obligatorii.

Sursa: cuvântul-ortodox.ro

Flag Counter

Cel.ro

Facebook

Nicusor Plosnita likes

Centrul Naturist DIO

Tags : , , , , , , , , , , ,

Sezonul rece si provocarile sale



Pentru sezonul rece se impun o serie de masuri  profilactice, de ordin alimentar in primul rand: consumul constient de cantitati mai  mari de  legume si fructe proaspete, pentru a furniza corpului nutrientii esentiali, simultan cu administrarea  unor suplimente naturale de buna calitate. Vom prezenta trei suplimente cu  rol major in  reglarea  imunitatii: Usturoiul , ciuperca Cordyceps Sinensis si Zincul.

ULEIUL DE USTUROI

Usturoiul este o legumă cu multiple calităţi terapeutice cunoscute de multă vreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman.  Pe langă rolul deosebit pe care îl are in buna funcţionare a sistemului cardiovascular, usturoiul posedă un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul digestiei şi oferă protecţie faţă de agenţii cancerigeni.

Documente dintre cele mai vechi amintesc de efectele terapeutice ale usturoiului. De exemplu, constructorii de piramide din Egiptul Antic consumau usturoi, ceapă şi ridichi pentru prevenirea bolilor contagioase.  De asemenea , legiunile romane foloseau cantităţi însemnate de usturoi în alimentaţie.  În acele vremuri usturoiul era recomandat pentru tratarea a peste 60 de boli.  Medicina populară recomandă usturoiul mai ales în cazuri de hipertensiune şi obezitate.

In China,  preparatele vindecătoare din usturoi se cunosteau cu 2600 de ani î. Hr. și erau folosite ca remedii menite sa crească rezistența si forta fizica, în munci fizice foarte grele.

Uleiul de usturoi era folosit in Babilon cu 4500 ani i.Hr. Cu sucul sau terciul din usturoi se ungeau înțepăturile albinelor sălbatice, mușcăturile de șarpe.

Pentru a elimina problema mirosului puternic al usturoiului s-a creat versiunea suplimentelor alimentare. Astfel, prin presare la rece, se extrag din usturoi substantele active, nealterând calitatea si puterea lor. Rezultatul final este uleiul de usturoi sub forma de capsule gelatinoase. S-a constatat ca doar 1-2 capsule gelatinoase acționează ca 2-3 căpățâni de usturoi în stare naturală.

Cercetatorii de la Emory University School of Medicine din Statele Unite ale Americii au descoperit și o altă calitate a usturoiului și anume aceea de “aparator al inimii” în fața atacului de cord.
Ei susțin că uleiul de usturoi conține o substanță, denumită trisulfura de diallyl, care protejeaza tesuturile coronariene. Administrat oral, in cantitati mici, uleiul de usturoi poate inlocui cu succes tratamentele injectabile folosite pana acum pentru “repararea” tesuturilor cardiace.

Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanţă cu un puternic efect antibiotic.  Acest compus rezultă în urma acţiunii unei enzime- alinaza- asupra alinei din compoziţia plantei.

Usturoiul este un foarte bun aliat al organismului impotriva parazitozelor intestinale.

Uleiul de usturoi este bogat in albumine, grăsimi, vitamine (C, E, P, D, grupa B), minerale (iod, potasiu, sodiu, calciu, seleniu, sulf, crom, fosfor), inulin, uleiuri vegetale.

Usturoiul este singurul antibiotic care elimină bacteriile și protejeaza corpul, in acelasi timp.

 

  1. -    bolile aparatului respirator: bronsita, astm bronsic, pneumonie, tuberculoza;
  2. -    bolile sistemului cardiovascular: hipercolesterolemie, ateroscleroza;
  3. -    dereglari ale microcirculatiei sanguine, hipertensiune arteriala;
  4. -    disbacterioze, gastrite, colite, constipatii cronice, dizenterie;
  5. -    boli ale ficatului, hepatite cronice, ciroze;
  6. -    terapia infectiilor intestinului subtire si a colonului, paraziti intestinali;
  7. -    terapia bolilor oncologice;
  8. -    dereglari functionale ale splinei;
  9. -    boli ale sistemului nervos: migrene, insomnii;
  10. -    boli ale pielii: dermatite, psoriazis, eczeme, furunculoza;
  11. -    dereglari sexuale, diminuarea potentei;
  12. -    boli reumatismale;
  13. -    astenie, oboseala cronica; diabet;
  14. -    boli ale rinichilor,  eliminarea și prevenirea formării litiazei renale (pietre la rinichi).

 

O capsula de Ulei de usturoi contine: ulei de usturoi – 270 mg; excipienti: gelatina – 35 mg, glicerol – 45 mg.

Flacon cu 120 capsule x 0,35g /capsula = 42gr

Se recomanda copii:
•    sub 5 ani, câte 1 capsulă pe zi;
•    de la 5 ani, câte 1-2 capsule pe zi;
Adulti: 1-2 capsule de 2-3 ori pe zi, înainte de masă cu aproximativ o jumatate de ora.

Ulei de usturoi nu va fi administrat femeilor gravide sau celor care alapteaza, persoanelor care suferă de gastrită acută.

 

 

 

 

 

 

CIUPERCA CORDYCEPS SINENSIS

Cu 1500 de ani în urmă în munţii Tibetului a fost descoperită o ciupercă: Cordyceps Sinensis. Legenda spune că un cioban păstorind în acea zonă a observat că animalele sale deveneau mai energice, mai sănătoase după consumarea ciupercii. Ulterior, despre această ciupercă Cordyceps Sinensis s-au interesat medicii de la Curtea Imperială Chineză şi, studiindu-i calităţile, au început s-o folosească în tratarea unor suferinţe ale membrilor familiei imperiale.

Proprietăţile Cordycepsului Sinensis sunt atât de benefice în rezolvarea problemelor de sănătate încât la prima vedere par a nu fi adevărate, dar legenda relatează despre fapte reale a căror veridicitate a fost demonstrată în 1993, când echipa de atletism a Chinei, la Campionatul Mondial din Germania, a cucerit 9 recorduri mondiale la întrecerile pe diferite distanţe, în următorul an, 1994, la Roma, au fost cucerite încă 5 recorduri mondiale. Recordul la 10.000 metri a fost depăşit cu 42 de secunde, la 3.000 metri cu 10 secunde. Secretul acestor succese a fost nutriţia corectă, îmbogăţită fiind şi cu Cordyceps Sinensis, a mărit rezistenţa şi energia sportivilor. Din acel moment savanţii din toată lumea au început să cerceteze Cordyceps Sinensis şi au constatat ca acesta poate fi consumat de către oricine, fiindcă nu dăunează sănătăţii, ci dimpotrivă, restabileşte şi regenerează funcţiile fiziologice ale corpului uman, mărindu-i rezistenţa şi restabilindu-i energia pierdută în timpul eforturilor fizice şi intelectuale.
  • Prin ce se explică aceste proprietăţi aproape magice ale produsului Cordyceps Sinensis?

Cordyceps Sinensis creşte în munţii Chinei, aflaţi la o înălţime de 3.000-5.000m, unde condiţiile climatice sunt grele: temperatura medie anuală este cuprinsă între – 0,2/- 0,8 grade Celsius, umiditatea 50-70%, ninge 140-286 de zile pe an, vara este foarte scurtă şi plouă mai tot timpul. Pentru ca o plantă să supravieţuiască ceva în asemenea condiţii este nevoie să îşi asigure rezerve de substanţe cu proprietăţi speciale. În timpul iernii, Cordycepsul Sinensis supravieţuieşte în sol sub formă de cocon. Odată cu venirea verii, lăstarele coconului iese de sub pământ devenind pe deplin plantă. Vara, sporii acestei ciuperci se împrăştie purtaţi de vânt, se aşează pe larve de fluturi şi îşi încep existenţa ca paraziţi. Larva afectată se acoperă cu pământ şi dezvoltă capacităţi excepţionale de supravieţuire hrănindu-se cu rizomi unor plante alpine: Polygonum Alpinum, Astragal, Ofiopogon.

În corpul ciupercii se găsesc peste 72 de microelemente, peste 80 de fermenţi, aminoacizi, beta-caroten, vitaminele E, C, seleniu, etc..
În organism, Cordycepsul Sinensis este absorbit în totalitate de celulă, îmbunătăţindu-i energia şi capacitatea de funcţionare.

  • Proprietăţile profilactice ale produsului Cordyceps Sinensis recomandă utilizarea acestuia:
  • 1. Ca imuno-modulator perfect, întrucât acţiunea sa reglatoare se manifestă în două direcţii: fie pentru activarea imunităţii atunci când sistemul imunitar este epuizat, sau pentru diminuarea ei în cazurile de manifestare excesivă a stării imune.
  • 2. Ca antibiotic natural – Cordyceps Sinensis are o acţiune bacteriostatică asupra mai multor bacterii patogene, cum ar fi : pneumococul, streptococul, stafilococul.
  • 3.  Antiinflamator.
  • 4.  Vasodilatator moderat al arteriolelor, ameliorează circulaţia din miocard şi plămâni. Datorită faptului că măreşte circulaţia coronariană moderat dar în timp îndelungat cordyceps sinensis preîntâmpină formarea trombilor.
  • 5. Creşte capacitatea de a suporta oboseala şi hipoxia, scade nivelul lipidelor în sânge, măreşte capacitatea antioxidantă a celulelor.
  • Numeroase observaţii clinice au arătat trei particularităţi de bază ale Cordycepsului Sinensis:
  • 1. Spectrul larg de acţiune.
  • 2. Folosirea sa ca adjuvant al medicaţiei de bază într-un mare număr de boli, creşte eficienţa acesteia în mod semnificativ, asigurând obţinerea unor rezultate considerabil îmbunătăţite.
  • 3. Nu are toxicitate şi nici efecte adverse.
  • Cordyceps Sinensis este indicat în:
  • • afecţiuni ale organelor respiratorii: bronşită, pneumonie, astm bronşic, emfizem pulmonar, tuberculoză;
  • • afecţiuni ale sistemului cardiovascular: ateroscleroză, stenocardie, infarct miocardic;
  • • afecţiuni ale căilor urinare: cistită, pielonefrită, glomerulonefrită, colici renale ş.a.;
  • • afecţiuni ale ficatului: hepatite, ciroze, steatoza;
  • • afecţiuni ale sângelui: hemoragii, anemii, leucemii;
  • • afecţiuni imunitare;
  • • tumori maligne ale diferitor organe, chiar în ultimele stadii ale bolii, asigură o toleranţă mai bună la radio şi chimioterapie;
  • • eliminarea activă din organism a substanţelor toxice, în cazul intoxicaţiilor alimentare sau a terapiei cu tratamente dure de sinteză;
  • • reglarea şi mărirea capacităţii de toleranţă în cazul transplantelor de organe;
  • • tratarea bolilor ţesutului conjunctiv: artrită, poliartrită reumatoidă, osteopenie, spondiloză cervicală, osteoporoză, artroză, radiculite, osteomielita, fracturi osoase;
  • • prevenirea îmbătrânirii premature, situaţii de stres;
  • • creşterea performanţelor sportive şi intelectuale.
  • COMPOZIŢIE

O capsulă de Cordyceps Sinensis conţine: miceliu de cordyceps sinensis 392 mg şi stearat de magneziu 8 mg.

  • MOD DE ADMINISTRARE

Se recomandă copii:
- sub 5 ani, câte 1-2 capsule pe zi;
- de la 5 ani, câte – 2-3 capsule pe zi;
Adulţi: 2-3 capsule de 2-3 ori pe zi, înainte de masă cu aproximativ o jumătate de oră.

  • CONTRAINDICAŢII

Cordyceps Sinensis nu va fi administrat femeilor gravide sau celor care alăptează.

O cutie de Cordyceps Sinensis conţine 150 capsule×0.4g.

 

 

 

 

 

 

ZINCUL

Zincul este considerat unul dintre cele mai importante oligoelemente necesare organismului datorită rolului său în numeroase procese indispensabile celulelor corpului. Organismul uman conține aproximativ 2 – 3 grame de zinc, răspândit în oase, dinți, mușchi, piele, ficat, leucocite, ochi, păr și unghii. Aceste țesuturi folosesc zincul în diverse procese, dar, acest element nu formează reserve, de aceea, pentru a avea asigurat permanent un nivel optim de zinc organismul depinde de asimilarea sa din alimentație.

Conținutul de Zinc în organismul omului sănătos atinge aproximativ 1,4-2,3 gr. În medie, necesarul trebuie completat în fiecare zi cca. 10-20 mg de zinc. Pentru copii în perioada de creștere și pubertate sunt necesare în fiecare zi 10 mg de zinc, la sugari – 3,5 mg de zinc. Femeile însărcinate trebuie să asimileze în fiecare zi câte 30 mg de zinc.

Zincul intră în structura a peste 300 de enzime cu funcții vitale pentru organism.

Zincul are proprietăți antiiflamatorii și intervine în funcționarea sistemului imunitar prin reglarea celulelor componente ale acestuia, iar gustul, mirosul și văzul sunt dependente de acest oligoelement.

Sfera de acțiune a Zincului:

11. Zincul întărește sistemul imunitar, are efect asupra 40 de tipuri de viruși și reduce necesarul de antibiotice.

  1. •    Apariția petelor albe pe unghii, despicarea vârfurilor părului și căderea acestuia,
  2. •    Uscarea conjuctivei, pielea solzoasă, psoriazis, acnee, eczeme, diferite boli ale pielii,
  3. •    Clavusuri ale comisurilor gurii, diaree, infecții frecvente, probleme de creștere la copii,
  4. •    Feți subponderali, funcționarea incorectă a testiculelor, ovarelor,
  5. •  Lipsa/scăderea apetitului sexual, sterilitate, impotență, diminuarea cantității de testosteron, calitatea și cantitatea scăzută a spermei,
  6. •    Lipsa hormonilor de creștere, slăbirea mușchilor, depresie, stări de frică, dezvoltarea intelectuală scăzută la copii.

De reținut:

O tabletă de Zinc Tablet conţine: lactat de zinc -16 mg (conținând 4 mg zinc, (40%*DZR)). Excipienţi: sucroză- 600 mg, amidon – 235mg, dextrină – 84 mg, sorbitol – 50 mg, stearat de magneziu – 10 mg, acid citric – 5 mg.
*DZR – Doza Zilnică Recomandată, conform Hotărârii M.S. Nr. 685/2009.

Se recomandă copii:    sub 5 ani, câte 1 tabletă pe zi;
de la 5 ani, câte 1 tabletă pe zi;
Adulţi: 1-2 tablete pe zi, înainte de masă cu aproximativ o jumătate de oră.

O cutie de Zinc Tablet conţine 60 tablete × 1g.

24 luni.

  • CONDIŢII DE DEPOZITARE
Se păstrează într-un loc uscat.


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Antioxidanţii care îţi prelungesc viaţa



Cercetările moderne asupra proceselor metabolice au pus în evidenţă rolul deosebit de important al substanţelor cu efect antioxidant în menţinearea unei bune funcţionări a organismului. Degradarea care apare odată cu vârsta, diminuarea performanţelor sistemului imun precum şi degradarea accentuată ce se observă în cazul bolilor degenerative sau a cancerului, se datorează în mare parte supunerii trupului la un stres oxidativ permanent ca urmare a multitudinii de substanţe chimice pe care le introducem în organism prin alimentele (ce conţin pesticide, îngrăşăminte chimice, conservanţi, potenţiatori de gust, îndulcitori etc.) şi băuturile (ce conţin coloranţi, îndulcitori, conservanţi etc.) pe care le consumăm şi prin aerul tot mai poluat pe care îl respirăm.

Stresul oxidativ este dat de radicalii liberi care se acumulează în organism. Aceştia sunt molecule disfuncţionale cărora le lipseşte un electron şi sunt foarte instabile, iar pentru a-şi redobândi echilibrul „fură” electroni de la moleculele învecinate, care vor „fura” la rândul lor de la alte molecule, şi aşa mai departe, într-un efect de cascadă. În consecinţă, se produce o destabilizare metabolică şi o degradare celulară accelerată. Substanţele antioxidante stopează acest lanţ fatidic, punând la dispoziţia organismului electronii necesari pentru echilibrarea radicalilor liberi rezultaţi în procesele metabolice.

Tocmai de aceea, pentru menţinerea structurilor organismului în stare de bună funcţionare, este necesar ca în alimentaţia noastră să fie prezente legume, fructe, seminţe, uleiuri bogate în antioxidanţi naturali.

Vom prezenta în continuare câţiva din cei mai puternici antioxidanţi naturali.

Resveratrolul

Antioxidant extrem de puternic, resveratrolul exercită în organism o paletă largă de acţiuni menite să prevină îmbătrânirea ţesuturilor şi apariţia diferitelor boli grave, precum şi să readucă starea de sănătate şi vitalitate în caz de boală.

Se spune că resveratrolul este cel mai puternic antioxidant dintre cele care au fost descoperite până în prezent. Diferite studii au arătat că este de 4-5 ori mai puternic decât beta-carotenul, de 20 de ori mai puternic ca vitamina C şi de 50 de ori mai puternic ca vitamina E.

Din punct de vedere chimic, resveratrolul este un polifenol care, pe lângă virtuţile terapeutice pe care le are, prezintă şi proprietăţi colorante. Această substanţă magică, aşa cum o numesc unii cercetători, se găseşte în primul rând în fructele de culoare închisă – indigo-vişiniu spre negru. Dintre acestea amintim: strugurii negri, dudele negre, prunele închise la culoare, lintea neagră, fasolea neagră, cireşele negre, coacăzele negre, corcoduşele negre, afinele, murele, sâmburii de struguri negri. Însă, resveratrol găsim şi în legumele şi fructele de alte culori, cum ar fi ceapă roşie, varză roşie, fragi, alune, varză de Bruxelles. Cu toate acestea, studiile arată că cea mai mare cantitate de resveratrol se găseşte în coaja boabelor de struguri – aproximativ 50-100µg/g, aproape dublu faţă de oricare alt aliment.

Resveratrolul a fost pentru prima dată izolat şi apoi menţionat într-un articol ştiinţific de către cercetătorul japonez Michio Takaoka în 1940. Acesta a reuşit izolarea acestui antioxidant din planta medicinală toxică numită Veratrum album (spânz), varietatea grandiflorum, iar numele compusului i-a fost dat după faptul că este un derivat de rezorcinol (resveratrol) din speciile veratrum (resveratrol). În 1963, resveratrolul a fost izolat din planta Fallopia japonica (troscot japonez), fam. Polygonaceae. De asemenea, resveratrolul se mai găseşte în pinul neted – Pinus strobus. Cercetătorii moderni au început studiile referitoare la virtuţile acestui compus abia în anii ’70, după ce au observat că viţa de vie producea resveratrol dacă era infectată cu fungi. Ulterior, cercetările au arătat că plantele produc resveratrol ca răspuns faţă de vătămări sau boli, ca un mecanism de protecţie menit să limiteze rana sau infecţia.

Factor antioxidant şi antitumoral

În cazul fiinţei umane s-a constatat că acest compus polifenolic, resveratrolul, adună şi îndepărtează din organism radicalii liberi, ceea ce înseamnă că limitează şi face să scadă stresul oxidativ din organism şi acidoza conexă care apare. Prin acţiunea antioxidantă pe care o are resveratrolul împiedică acumularea de stres oxidativ în organism. Cercetările din ultimii ani au arătat că în cazurile de cancer organismul prezenta o încărcare acidă masivă, de aceea acţiunea puternic antioxidantă a resveratrolului se poate spune că este şi antitumorală.

În plus, acţiunea anti-cancerigenă a resveratrolului nu se rezumă doar la activitatea sa antioxidantă, ci şi la intervenţia directă asupra ratei de multiplicare a celulelor tumorale, scăzând-o cu 50% şi, în anumite cazuri, chiar stopând acest proces care reprezintă, de fapt, creşterea tumorii în dimensiuni. Experimental s-a arătat că resveratrolul inhibă proliferarea celulelor în liniile celulare de cancer de pancreas. De asemenea, în anumite linii celulare tumorale s-a observat că resveratrolul induce chiar apoptoza (moartea celulară programată a) acestor celule.

Cercetătorii au mai observat că resveratrolul are acţiune antiangiogenică – împiedică formarea vascularizaţiei tumorilor, oprind astfel „hrănirea” şi, prin urmare, stopând şi pe această cale creşterea masei tumorale. Studii ale diferitelor echipe de cercetători au arătat că acest proces menţionat anterior se realizează prin blocarea, de către resveratrol, a exprimării în celulele tumorale a factorului de creştere a endoteliului vascular, VEGF (factor de creştere endotelial vascular). De asemenea, s-a observat că resveratrolul împiedică apariţia altor tumori în organism, în cazul în care în organism deja există o anumită tumoră. S-a constatat că prezintă o activitate antitumorală, în special, faţă de cancerul de piele (melanomul malign), cel digestiv, de colon sau de sân. Mai putem menţiona şi efectele benefice ale resveratrolului în caz de eroziune cervicală, fibrom uterin, nodul mamar.

Factor pro-regenerant şi anti-îmbătrânire

Diferite studii au arătat că resveratrolul stimulează capacitatea de regenerare a celulelor sănătoase şi înmulţirea lor. Mai mult decât atât, a fost descoperit faptul că resveratrolul prezintă o acţiune pro-regenerantă şi anti-îmbătrânire asupra ţesuturilor. Aceasta se pare că se datorează capacităţii resveratrolului de a induce formarea de celule stem pluripotente, după cum arată rezultatele unui studiu realizat de un grup de cercetători chinezi şi publicat în 2011 în revista de specialitate Aging Cell.

La nivel celular resveratrolul stimulează producerea şi activitatea unor receptori răspunzători de metabolismul normal, aducător de sănătate, al grăsimilor şi carbohidraţilor, declanşând un set de procese celulare care susţin un profil metabolic de tinereţe, acţiune care şi ea explică acţiunea anti-îmbătrânire a resveratrolului. Prin activarea acestor receptori s-a observat că celulele ţesutului gras sunt împiedicate să mai absoarbă zahăr şi să îl transforme în grăsime, este redusă inflamaţia şi rezistenţa la insulină a celulelor adipoase şi este puternic stimulată funcţia mitocondriilor pentru producerea de energie.

Resveratrolul conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear, ADN-ului, ferindu-l de mutaţii, contribuind şi prin aceasta la prevenirea apariţiei tumorilor. În plus acesta ajută la refacerea structurii genelor afectate – împiedicând astfel transmiterea ereditară a aspectelor genetice care ar putea susţine diabetul şi hipertensiunea arterială.

De curând a fost dovedit faptul că resveratrolul este implicat în stimularea diferitelor procese mitocondriale pentru producerea de energie – oxidarea acizilor graşi, respiraţia mitocondrială, precum şi în stimularea gluconeogenezei, în producerea de glucoză din precursori neglucidici, şi deci refacerea rezervelor glucidice atât de necesare funcţionării organismului.

Protector al aparatului cardiovascular

Acest polifenol este un bun vasodilatator arterial care se opune expansiunii fibroase a cicatricei ce apare la nivelul muşchiului inimii după infarctul miocardic şi îmbunătăţeşte circulaţia sanguină la nivelul ţesuturilor şi organelor. El contribuie la scăderea colesterolului cu densitate mică (LDL), colesterolul „rău”, şi creşte nivelul colesterolului cu densitate mare (HDL), colesterolul „bun”. De asemenea, scade vâscozitatea sângelui, îmbunătăţind astfel circulaţia. Scade riscul apariţiei bolilor cardiovasculare cu aproape 50%. Susţine trombocitele în exercitarea funcţiei lor de oprire a sângerării în caz de hemoragie.

Cercetătorii afirmă că resveratrolul conferă o protecţie vasculară foarte puternică, prevenind apariţia bolilor de inimă, a hipertensiunii arteriale, a infarctului miocardic şi aterosclerozei.

O dovadă practică, în acest sens, o regăsim în ceea ce se numeşte „paradoxul francez”: deşi francezii au o alimentaţie foarte bogată în grăsimi, ei includ în consumul lor şi binecunoscutul pahar de vin roşu căruia acum îi putem atribui şi o valenţă salutară, pe lângă cea hedonistă.

Factor anti-diabetic

Diferite studii au arătat că resveratrolul este extrem de util în caz de diabet, deoarece ajută la scăderea nivelul glicemiei. Independent de această boală (diabetul zaharat), resveratrolul îmbunătăţeşte vederea. Aceste două efecte enumerate susţin eficienţa resveratrolului în caz de retinopatie diabetică. Cercetările ştiinţifice au arătat, de asemenea, că resveratrolul este util în prevenirea şi tratarea afectării retinei.

La nivel celular, resveratrolul exercită o influenţă favorabilă asupra metabolismului glucozei într-un mod care mimează restricţia calorică prelungită, reducând producerea de glucoză în celulele ficatului. În cazul animalelor de laborator care prezintă diabet, resveratrolul ajută la readucerea nivelului glicemiei la normal, prin modularea activităţii mai multor enzime implicate în metabolismul glucidelor.

Protector al sistemului nervos

Prin capacitatea pro-regenerantă şi antioxidantă puternică, resveratrolul  menţine buna funcţionalitate a celulelor nervoase. Este eficient împotriva disfuncţiilor neuronale şi a morţii neuronale fapt care, teoretic, ar fi de luat în seamă pentru boala Huntington (boală progresivă neurodegenerativă ereditară) şi boala Alzheimer. Resveratrolul îmbunătăţeşte şi memoria. Folosit în diferite experimente ştiinţifice, fiind injectat în doze mari la şoareci, resveratrolul a scăzut rata de creştere a neuroblastoamelor (tumori ale sistemului nervos).

Stimulent imunitar

Diferite studii au arătat că resveratrolul creşte imunitatea fiind extrem de eficient în revenirea la normal a funcţiei sistemului imun când aceasta este afectată din cauza stresului. Acestor acţiuni li se adaugă un puternic efect antiinflamator, antibacterian şi antialergic.

Îmbunătăţeşte calitatea vieţii

Studiile ştiinţifice au arătat că resveratrolul are capacitatea de a creşte durata şi calitatea vieţii având un efect de potenţare a tuturor mineralelor şi vitaminelor cu care intră în contact în organism, stimulând astfel metabolismul general şi îmbunătăţirea stării ţesuturilor. Prin stimularea regenerării ţesuturilor, resveratrolul menţine fermitatea şi elasticitatea acestora, inclusiv a pielii, împiedicând îmbătrânirea prematură şi fiind unul dintre cei mai puternici fixatori de calciu în oase, fapt care ajută la prevenirea osteoporozei.

În caz de intervenţii chirurgicale, resveratrolul ajută la refacerea organismului într-un ritm susţinut.

Resveratrolul creşte eliminarea renală de acid uric, are efect fotoprotectiv, creşte semnificativ producerea naturală de testosteron, în cazul femeilor ajută la reglarea ciclului menstrual şi este foarte util persoanelor care locuiesc sau lucrează în medii poluate, precum şi celor care au probleme alergice, ca, de exemplu, astm bronşic.

Iată cum o cură de legume şi fructe care conţin acest miraculos antioxidant ne pune la dispoziţie o modalitate simplă, eficientă şi încântătoare de reîntinerire şi refacere a vitalităţii ţesuturilor.

Iata un produs care contine molecule de flavonoide, in concentratie mare:

(va urma)

Articol preluat de pe site-ul www.yogaesoteric.net


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,