Posts Tagged ‘reflexoterapie

Dr.Sucharit Bhakdi (Germania) despre isteria coronavirusului:”Măsurile sunt absurde și primejdioase!”

Ascultați ce spune unul din cei mai citați oameni de știință din cercetarea medicală din Germania!

Tags : , , , , , , , , , , , , ,

Biorezonanța-metodă modernă de investigație și terapie

Terapeutul Nicușor Ploșniță face o trecere în revistă a principalelor atu-uri ale acesteI metode de investigație și terapie! Audiție/ vizionare plăcută!

Biorezonanța este o procedură de evaluare prin care se folosește un semnal electromagnetic de joasă tensiune, semnal prin care determină organismul să retrimită din câmpul acestuia energetic un semnal rezonant.

Acest semnal este interpretat de către un soft care deține toate informațiile privind funcționarea organismului la nivel energetic.

Faptul că acest aparat folosește un semnal electromagnetic și în mod automat primește un răspuns din partea organismului, acest lucru nu cauzează prejudicii organismului.

Aparatul de biorezonanță nu șterge memoria nimănui și nu schimbă cu nimic starea psihoemoțională sau spirituală a persoanei investigate.

Biorezonanța lucrează la nivel energetic, zona din care se manifestă primele semne de boală în organism.

Aceste dezechilibre energetice dacă sunt corectate la timp, organul sau sistemele de organe supuse terapiei își vor reseta programele de funcționare.

Astfel, vor lucra în mod sinergic cu celelalte organe și sisteme de organe.

Noi, nu ne substituim preoților, nu efectuăm procesiuni religioase la cabinetele noastre, nu practicăm vrăjitoria și nici spiritismul.

Biorezonanța este o știință medicală, metodă de investigare care este demonstrată de fizica cuantică și care face parte din medicina viitorului.

Tags : , , , , , , , , , , , , , , ,

“State Of Mind – The Psychology Of Control” (documentar)

Documentarul “State of Mind-The Psychology of Control” (“Starea minții-psihologia controlului”) aduce laolaltă o seamă de cercetători, jurnaliști, medici care explică mecanismele perfide ale manipulării si programării individului. Vizionare plăcută și vă rugăm să-l distribuiți tuturor cunoscuților, pentru a-i ajuta să se trezească!


Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Noul nostru website!


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

Ne  face  plăcere să vă anunţăm lansarea noului nostru website, găzduit de Vodafone S.A., România, care are adresa

http://centruldio.net

Platforma extrem de versatilă pe care a fost creat a permis inserarea unor materiale diverse în modul de vizualizare normal text, casete foto, video precum şi lucru în HTML.

De  asemenea am inclus în dreapta, sus,  siglele pentru:

  • apelare rapidă de pe telefonul mobil sau Skype,    
  • deschide aplicaţia de e-mail,
  • harta Google cu locaţia noastră,
  • Facebook, profilul nostru,
  • Pinterest, profilul nostru,
  • orele de activitate la cabinet.

Fiecare pagină are inserat, în partea de jos, dreapta, player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe România, un post susţinut de Compania Bio Eden Lyfe – România.

Site-ul conţine nouă pagini, care se afişează “prietenos” pe toate dispozitivele – desktop, tabletă sau telefon mobil.

Iată capturi de ecran cu fiecare din ele.

Pagina “Acasă”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 

Pagina “Despre noi”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 
Pagina “Contactaţi-ne”

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 

Pagina “Blog Personal”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 
Pagina “Radio”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 
Pagina “Colaboratori”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 
Pagina “Produse şi Servicii”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 
Pagina “Evenimente”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 
Pagina “Video”

 

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA

 

 

 

 
Pagina “Magazin”

CLICK PENTRU A VEDEA PAGINA
 

 

 
 

 

 
Pentru orice sugestii legate de:

  • designul site-ului sau blogului,
  • conţinutul intern al site-ului sau blogului,
  • colaborări de afaceri,
  • testare cu aparatura de biorezonanţă,
  • altele.

vă invit să mă contactaţi:

telefoane:

  • Vodafone 0721.259.276
  • Orange 0747.128.077
  • Telekom 0766.340.035

e-mail: office@centruldio.net

Facebook: Nicuşor Ploşniţă



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Helioterapia: despre beneficiile razelor solare


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

Emisiunea live “Responsabilitate pentru Sănătate”, difuzată luni 24 iulie 2017 la Radio Bio Eden Lyfe, online, a avut drept subiect terapia cu ajutorul soarelui – helioterapia – care are un succes deosebit mai ales în sezonul de vară.
Redactor:
NICUŞOR PLOŞNIŢĂ, specialist biorezonanţă
Editare audio&video:
DIO PRODUCTION STUDIO
Contact:
Vodafone 0721.259.276
Orange 0747.128.077
Telekom 0766.340.035



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

“Factorul psihoemoţional-Cum ne influenţează emoţiile sănătatea?”

ATENŢIE! Player-ul postului de radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteti opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Emisiunea are loc în fiecare luni, de la ora 20.00, online, live, si poate fi audiată în reluare de marţi până vineri, la aceeaşi oră, pe site-ul www.edenlyfe.ro , sponsorul acestui post de radio.
Invitaţii acestei ediţii, din 13 feb. 2017, au fost:
-dl.Marin Şerban, terapeut psiho-spiritual,
-dl.Gabriel Ilăşoaia, specialist tehnologii bioinformatice.

Tema emisiunii: “Factorul psihoemoţional-Cum ne influenţează emoţiile sănătatea?”
Redactorul emisiunii: dl. Nicuşor Ploşniţă, nutriţionist, maseur şi reflexoterapeut.



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Bio Eden Lyfe se prezintă: Lectorii de Sănătate


Nicuşor Ploşniţă, tehnician nutriţionist, tehnician maseur şi reflexoterapeut

Daniel Tărcuţă, tehnician nutriţionist

Tags : , , , , , , , , , , , ,

Povestea unui cuvânt interzis: «antisemitism»

Semiţii, rasă străveche şi prolifică, avându-şi leagănul în Orientul Apropiat, cu numeroase ramuri de-a lungul istoriei (de la vechile popoare mesopotamiene până la arabii şi evreii de astăzi), îşi trag numele generic de la legendarul lor strămoş comun, biblicul Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe. Unitatea rasială a neamurilor semite nu este însă numai o tradiţie mitică, ci o realitate de necontestat, confirmată istoric, lingvistic şi antropologic.

Nu-i mai puţin adevărat că aceste neamuri au trăit dintotdeauna mai degrabă în vrăjmăşie decât în armonie unele cu altele. Dezbinate la începuturi mai ales de interese politice şi economice, ele s-au diferenţiat radical, cu timpul, şi din punct de vedere religios şi cultural. Deşi mai întotdeauna inferior numeric maselor semite învecinate, poporul evreu (avându-l poate ca strămoş eponim pe biblicul Eber, urmaşul lui Sem), a fost într-o permanentă stare conflictuală cu mai toţi fraţii lui semiţi. În cărţile Vechiului Testament sunt evocate din belşug conflictele adesea foarte sângeroase dintre „seminţia lui Israel” şi celelalte triburi sau popoare semitice. Situaţia aceasta nu s-a schimbat esenţial nici până în ziua de azi. Tensiunile istorice intersemite apar de-acum „cronicizate”, prin problema palestiniană, într-un conflict arabo-israelian generalizat (deopotrivă politic şi religios), constituind unul dintre principalele focare de instabilitate mondială.

Poporul evreu – altminteri admirabil în multe privinţe – se vădeşte a fi, atât în spaţiul său originar, cât şi în diaspora, un popor deosebit de problematic. Aceasta a dus, oarecum în continuitatea anumitor superstiţii ale creştinătăţii medievale[1], la supoziţia exagerată că, mai cu seamă în ultimele două veacuri, toate seismele istorice majore, cu adânci implicaţii internaţionale (Revoluţia franceză, Revoluţia bolsevică, cele două războaie mondiale etc.), ar fi fost cauzate, stimulate, intreţinute sau exploatate de evrei şi de internaţionala masonică (pe care aceştia ar controla-o prin gradele ei superioare). S-a ajuns până acolo încât Al Doilea Război Mondial a putut fi interpretat de unii ca înfruntarea culminantă între Europa tradiţională (reprezentată de frontul general al dreptei) şi Europa „iudaizată” (reprezentată de frontul general al stângii); lumea postbelică n-ar fi, de fapt, decât un „imperiu” evreiesc camuflat, în care s-a instaurat un fel de pax judaica! Evreii se plâng, dimpotrivă, că ei sunt cei în permanenţă persecutaţi. Victimizarea este un leit-motiv al propagandei iudaice. Totuşi, pentru orice minte normală, se iscă întrebarea de bun-simţ:

De ce toată lumea, dincolo de determinaţiile geografice, etnice sau religioase, a avut în permanenţă ceva tocmai cu evreii? Nu cumva evreitatea însăşi are ceva fatalmente provocator la adresa a tot ceea ce nu este evreiesc?”.

Din punctul de vedere al iudaismului tradiţional, explicaţia este simplă: Israel nu poate fi precum celelalte popoare, atât din pricina condiţiilor istorice în care a fost pus („robiile” succesive – egipteană, babiloniană, macedoneană, romană, apoi îndelungata vieţuire în diaspora, cu persecuţiile cunoscute), dar mai ales pentru că el reprezintă, conform tradiţiei mozaice, „poporul ales” de Dumnezeu (Yahve) să stăpânească Pământul[2], celelalte neamuri (inclusiv rudele lui semitice) fiind doar făpturi inferioare (goim)[3], ce trebuie tratate discriminatoriu şi puse, cu orice mijloace, în slujba lui Israel[4]. Această viziune a iudaismului tradiţional (atât de asemănătoare, în esenţa ei, cu rasismul exclusivist al nazismului!), lansată încă de autorii biblici şi radicalizată de cei talmudici, reprezintă şi astăzi ideea cardinală a sionismului[5]. Nu avem de-a face, prin urmare, cu un orgoliu obişnuit, ci cu o formă venerabilă de mesianism rasist, cu o „superioritate” decretată în termeni religioşi (prin răstălmăcirea revelaţiei divine).

Din punctul de vedere al neevreilor, o astfel de situaţie nu este prea măgulitoare. Demnitatea umană şi naţională a popoarelor, la care se adaugă, mai ales în cazul ţărilor creştine şi islamice, şi anumite considerente de ordin religios, sunt de natură să ducă la „reacţii” legitime (chiar dacă uneori în forme reprobabile) împotriva acestui radicalism sionist, asociat adesea cu afirmaţii jignitoare la adresa feluritelor comunităţi etnice şi religioase. De aceea, cum s-a spus, evreii îşi atrag singuri, periodic, „toate fulgerele” asupra lor[6]. Mai mult decât victimele „sălbăticiei” altora, evreii sunt adeseori victimele propriei lor lipse de tact şi de scrupule faţă de lumea neevree.

Oricine încearcă să reacţioneze, fie şi numai defensiv, la anumite sfidări sau abuzuri evreieşti, devine automat „reacţionar”, în sensul teribil pe care presa „democratică” l-a impus acestui cuvânt! Acest „reacţionarism” generic atrage după sine, printr-o asociaţie deja automatizată, regizată de acelaşi tip de propagandă, o grămadă de alţi termeni stigmatizanţi, înghesuiţi de-a valma şi goliţi, cel mai adesea, de semantismul lor originar: „fascism”, „nazism”, „naţionalism”, „şovinism”, „fundamentalism”, „revizionism”, „terorism”, „antisemitism” etc. Dacă eu, ca român onest, îmi apăr personalităţile sau valorile naţionale consacrate, deconspirând cu firească indignare diferitele mistificări sau ireverenţiozităţi evreieşti pe seama acestora[7], de ce oare trebuie să devin automat „fascist”, „fundamentalist” sau „antisemit”? Eu n-o fac decât strict în calitatea mea responsabilă de român sau de creştin. (Desigur, problema vine de acolo că, de pe poziţiile intransigente ale iudaismului tradiţional, suficient exemplificate mai sus, aceste calităţi sunt prin ele însele un handicap. De pe aceste poziţii, pare să nu rămână loc de conciliere. Dar evreii de azi invocă şi pretind poziţii mai nuanţate, iar aceasta e singura şansă a unui dialog pacifizant.)

Dacă majoritatea neevreilor ignoră sau preferă să ocolească problema (aproape tabuizată în publicistica actuală), o anumită minoritate se simte totuşi datoare să ia atitudine: unii o fac poate chiar din sentimente antievreieşti, alţii – cei mai mulţi – din comandamente de conştiinţă. Pe cei dintâi, a căror repulsie ia adeseori forme violente şi retoric-demagogice, nu-i putem nici încuraja, nici respecta, chiar dacă se întâmplă să aibă partea lor de dreptate. Pe ceilalţi, echilibraţi şi oneşti, călăuziţi de principii şi argumente, nu numai că-i aprobăm, dar îi considerăm absolut necesari pe baricadele tot mai pustiite ale responsabilităţii creştine şi naţionale. Cum însă evreii nu au interesul distincţiilor de acest gen, obişnuiesc să-şi vâre toţi adversarii în aceeaşi oală şi să le aplice, în mod deliberat, aceeaşi etichetă infamantă de „antisemiţi”…

Dar confuzia în care este întreţinută problema se vădeşte din chiar această etichetă stupidă. Ţinând seama de precizările făcute mai înainte, să cântărim o clipă acest atât de supralicitat „antisemitism”[8]. Există puţine cuvinte atât de lipsite de temei[9]. Căci „a fi antisemit” vrea să zică, literal, „a fi împotriva a tot ceea ce este semit” (aşa cum, când se spune „antireligios” sau „anticomunist”, se înţelege de la sine o împotrivire generică faţă de tot ce înseamnă sau a însemnat cândva „religie” ori „comunism”). Când spunem „antisemit”, dacă ar fi să luăm cuvântul în serios, ar trebui să înţelegem o aceeaşi împotrivire generică, necondiţionată valoric, temporal sau spaţial. Ar însemna să cuprindem în „potrivnicia” noastră şi pe vechii akkadieni sau fenicieni, şi marile personaje biblice (vetero-, dar si neo-testamentare), ca şi pe toţi arabii şi evreii contemporani, ba chiar şi pe arabii sau evreii creştinaţi, de vreme ce atributul de „semit” trimite la rasă, iar nu la religie! Dacă aşa stau lucrurile, să ni se arate măcar un singur „antisemit” adevărat!

Dar chiar raportându-ne strict la contemporaneitate, termenul ca atare duce numai la absurdităţi. Va să zică, cine îndrăzneşte să se opună anumitor manevre evreieşti, este calificat îndată drept „antisemit”. Dar un Yasser Arafat sau un Saddam Hussein, care numai asta fac, ce sunt ei? Semiţi sau antisemiţi? Iar dacă arabii sunt semiţi şi Israelul îi urăşte de moarte, atunci nu cumva Israelul este el însuşi… antisemit? Din ambele situaţii, s-ar putea trage concluzia că semiţii sunt cei mai straşnici antisemiţi!!!

Putem spune, cu mâna pe inimă, că-n România nu există antisemiţi. Există, poate, anumite atitudini – contextuale – anti-arabe sau anti-evreieşti. (De obicei, în contextul actual, cine „are pică” pe evrei, simte o undă de simpatie pentru arabi. Şi invers. Să însemne aceasta că unul şi acelaşi ins este totodată filosemit şi antisemit? Ba mai mult: că este filosemit… pentru că este antisemit ?!).

Prin urmare, reacţia conjuncturală faţă de evrei, pe care o avem în vedere aici, ar fi mai potrivit să se numească „antiiudaism” sau „antievreism” (în ultima vreme şi-a făcut tot mai mult loc termenul de „antisionism”, mai ales prin Roger Garaudy şi Israel Shahak, principalii deconspiratori ai abuzurilor sioniste din noul stat Israel). Aşa s-ar şti măcar limpede conţinutul pretinsei „aversiuni”! Dar nici aşa termenul n-ar putea fi utilizat orbeşte, pentru că are cusurul de a sugera o atitudine radicală faţă de tot ceea ce ţine de evrei şi de iudaism, ceea ce nu prea se întâlneşte în realitate. Numai cineva care nu este în toate minţile se poate lăsa purtat de o astfel de ură generalizată şi necondiţionată faţă de o întreagă etnie, religie sau cultura! Sunt evrei şi evrei, situaţii şi situaţii. Faptul că cineva este evreu nu-l face în mod automat odios sau periculos. Au existat, există şi vor exista întotdeauna destui evrei oneşti, simpatici, rezonabili, ca şi valori iudaice incontestabile şi universale[10]. Oricare ar fi experienţele noastre concrete în această privinţă, bunul simţ nu ne permite să admitem nediferenţierile, mai ales când stăm pe poziţiile creştinismului. Nu poate exista o singură măsură pentru toţi şi pentru toate în relativitatea vieţii istorice.

Dacă există o stare conflictuală evidentă – fie de idei, fie de fapte – între personalităţi sau grupări evreieşti şi personalităţi sau grupări româneşti (şi creştine în genere), aceasta trebuie atent judecată, în cauzele şi în efectele ei, dincolo de orice absolutizare forţată. Românul care reacţionează, ferm, dar decent, ca român onest, la un afront evreiesc, nu-i „antisemit” sau „antievreu” cu tot dinadinsul, ci doar un naţionalist care veghează la fiinţa şi la onoarea neamului său (aşa cum şi evreii veghează permanent la ale lor). Acelaşi român, din aceleaşi raţiuni, va reacţiona la fel şi la un afront venit din altă parte. De ce adică, la el acasă sau pe aiurea, evreul are dreptul să fie tradiţionalist şi naţionalist, iar celelalte neamuri nu? Oare pentru că el e „ales”, iar ceilalţi sunt goim? Dar atunci ar însemna că, supralicitându-şi tradiţia religioasă, evreii rămân, în mod fatal, cel mai „fundamentalist” şi mai „rasist” dintre popoare…

Mai de folos ar fi pentru toată lumea să-şi cumpănească şi vorbele şi judecăţile. Iar în ce priveşte naţionalismul, acesta să nu mai fie asociat aprioric cu fel de fel de „sperietori” propagandistice. Naţionalismele sunt fireşti şi legitime, fără excepţie, atâta vreme cât nu devin exclusiviste. În vastul complex organic al omenirii, orice „naţie” este chemată să funcţioneze cu determinaţiile ei specifice, conservate şi potenţate prin ceea ce numim azi conştiinţa naţională. Evreii nu greşesc când îşi apără fiinţa şi îşi afirmă specificitatea. Greşesc însă atunci când vor să interzică altora să facă acelaşi lucru.

Dacă nu ne-am lăsa în voia patimilor oarbe, am putea să ne bucurăm laolaltă atât de „unitatea” cât şi de „diversitatea” lumii lui Dumnezeu. Rămânând însă pe calea orgoliilor pătimaşe, acţiunile nesăbuite ale unora vor atrage în permanenţă reacţiunile altora, iar lumea se va preface într-un haos incontrolabil, în care nu se va mai şti care sunt „victimele” şi care sunt „călăii”…

Note
[1] Trebuie însă operată o deosebire principială între „antisemitismul” tradiţional, cu baze preponderent religioase, şi „antisemitismul” modern, pe care Hannah Arendt îl numeşte „antisemitism ideologic laic” (putând avea motivaţiile cele mai diverse: biologice, politice, sociale, economice, culturale).

[2] Pretenţia de a fi „poporul ales” al lui Iahve reprezintă însăşi axa istorică şi religioasă a iudaismului; ideea dominaţiei universale, ca finalitate mesianică a unei istorii sacralizate, nu este deloc o calomnie „antisemită”, ci consecinţa firească a acestei „alegeri” (extrapolate din planul religios în cel istorico-politic):

De vei asculta cu luare aminte glasul său [al „îngerului lui Dumnezeu” – n. n.] şi vei face toate câte îţi poruncesc, şi de vei păzi legământul meu, îmi vei fi popor ales dintre toate neamurile, că al meu este tot pământul, iar voi îmi veţi fi preoţie împărătească şi neam sfânt…” (Ieşirea 23, 22; subl. n.).

Că eşti poporul sfânt al Domnului Dumnezeului tău, şi te-a ales Domnul Dumnezeul tău, ca să-i fii Lui popor ales dintre toate popoarele de pe pământ” (Deutetonomul 7, 6; subl. n.).

Talmudul radicalizează această elecţiune:

Dumnezeuîşi arată măreţia numai în mijlocul evreilor” (Berahot 7a);

Cine loveşte un evreu se face vinovat de crimă, căci e ca şi când i s-ar da o palmă lui Dumnezeu” (Sanhedrin 58b);

Mesia va da evreilor stăpânirea lumii şi lor le vor sluji şi li se vor supune toate celelalte popoare” (Sanhedrin 88c).

Peste tot pe unde se aşază, evreii trebuie să devină stăpâni, iar de nu vor fi stăpâni pe deplin, atunci să se considere ca-n robie şi în surghiun. Şi chiar de vor ajunge la cârmuirea cetăţilor, dar nu le vor stăpâni în întregime, neîncetat să strige: Jale! Grozăvie!” (Sanhedrin 104c).

Talmudiştii de azi recunosc în aceasta dogma capitală a iudaismului:

Populaţia pământului poate fi împărţită între [fiii lui] Israel şi celelalte naţiuni luate în bloc. Israel este poporul ales: dogma capitală!” (A. Cohen, Le Talmud, Payot, Paris, 1986, p. 104; trad. rom.: Talmudul, Editura Hasefer, Bucureşti, 1999, p. 116).

[3]Numai evreilor li se cuvine denumirea de oameni; neevreilor nu li se cuvine această denumire, ci aceea de animale” (Baba Batra 114b). Un rabin contemporan (Schneur Salman, emigrat din Rusia în America) glosează (cit. in Frankfurter Allgemeine Zeitung din 11.03.1994, p. 14):

Sufletele de goim [neevrei] sunt de o cu totul altă natură, fireşte inferioară. Toţi evreii sunt de la natură buni, toţi goim sunt de la natură răi. Evreii sunt încununarea creaţiei [divine], pe când goim reprezintă drojdia, scursura ei” (apud Gabriel Constantinescu, Gâlceava anticomunistului cu lumea. Cronica unui deceniu de tranziţie (1991-2001), Editura Christiana, Bucureşti, 2002, p. 283).

[4] Termenii vechii Legi (Tora, însumând cele cinci cărţi ale lui Moise) sunt de un radicalism nedisimulat:

Când Domnul Dumnezeul tău te va duce în pământul la care mergi să-l moşteneşti şi va izgoni de la faţa ta neamurile cele mari şi multe […] şi le va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale şi le vei bate: atunci să le nimiceşti, să nu faci cu ele legământ şi să nu le cruţi […] Mânca-vei toată agonisita popoarelor pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le va da ţie; să nu le cruţe ochiul tău şi să nu slujeşti dumnezeilor lor, că aceasta-i cursă pentru tine” (Deuteronomul, cap. 7; cf. si 12, 1-4; 20, 10-18 etc.).

Cunoscând aceste antecedente sau odiosul îndemn talmudic Tob sebegoim harog („Pe cel mai bun dintre goim să-l ucizi!”), aproape că nu mai miră afirmaţia rabinului Yitzhaak Ginsburg (cit. in Globe and Mail din Toronto, la 03.06.1986, p. 1):

Uciderea palestinienilor este îndreptăţită, deoarece sângele evreilor şi al neevreilor nu pot fi socotite ca având acelaşi preţ” (apud G. Constantinescu, loc. cit.),

nici cea a rabinului Yaacov Perrina (cit. in London Times din 28.02.1994, p. 1), făcută la funerariile asasinului în masă Baruh Goldstein (care pe 25 februarie 1994 a pătruns în moscheea din Hebron şi a deschis focul automat asupra musulmanilor aflaţi la rugăciune, făcând peste trei sute de victime):

Un milion de arabi nu valorează cât unghia de la degetul mic al unui singur evreu!” (apud G. Constantinescu, op. cit., p. 284).

[5] Este problema pe care o tratează şi gânditorul francez de stânga Roger Garaudy, în Les Mythes fondateurs de la politique israélienne (Paris, 1996), carte ce a declanşat în Franţa un enorm scandal. Autorul pretinde a-şi fi propus să apere „iudaismul profetic” de „sionismul tribal”, după ce combătuse, altădată, „întegrismul islamic” sau devierile romano-catolicismului. Volumul se structurează astfel: Miturile teologice („ţara făgăduită”, „poporul ales”, „purificarea etnică”), Miturile secolului XX (cu accent pe „mitul celor «şase milioane»” – Holocaustul sau Shoah-ul) şi Utilizarea politică a mitului (în diaspora, dar – din 1948 – şi în noul stat Israel).

[6] Expresia e a lui G. Călinescu şi stă în finalul unor interesante consideraţii despre prezenţa evreiască în literatura română (Istoria literaturii române de la origini până în prezent, cap. Specificul naţional; ed. a II-a, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, p. 976). Cf. şi Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu, Fundaţia Anastasia-Arta Grafică, Bucureşti, p. 92:

Antisemitismul nu este o creaţie spontană a românilor, a germanilor, a polonilor, a maghiarilor, a francezilor, a americanilor, ci este provocată de ovrei, prin exces. Există un principiu al tuturor principiilor: principiul acţiunii şi reacţiunii […]. Ei [evreii] provoacă antisemitismul”.

[7] Cum a fost, la noi, campania anti-Eminescu iniţiată la începutul anilor ’80 de rabinul-şef Rosen Moses (ce-a reluat-o spre sfârşitul vieţii, în noul context postcomunist), sau campania anti-Eliade, declanşată în Israel (de publicaţia Toladot), apoi extinsă în Italia (mai ales Furio Jesi), Franţa (mai ales Edgar Reichmann), Statele Unite (mai ales Norman Manea), iar în cele din urmă ajunsă şi în România (dupa 1990), fără a se fi stins până azi. Ca să nu mai vorbim de campania generală dusă în ultimii ani (Z. Ornea, L. Volovici, Vl. Tismaneanu etc.) împotriva valorilor româneşti tradiţionale.

[8] Termenul a fost lansat, pare-se, în 1879, de către agitatorul rasist german Wilhelm Marr, într-un pamflet intitulat Der Sieg des Judentums über das Germanentum (Victoria iudaismului asupra germanismului).

[9] Că termenul e „greşit din punct de vedere ştiinţific” se precizează şi în sursele evreieşti (cf., de pildă, Dicţionar enciclopedic de iudaism, Editura Hasefer, Bucuresti, 2000, p. 57), dar cu toate acestea se uzează de el în mod deşănţat, fără ca nimeni să-i analizeze contradicţiile până la capăt.

[10] Dincolo de numeroasele contribuţii evreieşti la cultura modernă, creştinii n-au voie să uite că evreii sunt cel dintâi popor care a primit monoteismul, că Hristos S-a întrupat în mijlocul lor, că primii apostoli şi martiri ai creştinismului au fost evrei, că mulţi evrei creştinaţi s-au numărat printre marile personalităţi culturale sau duhovniceşti ale Răsăritului şi Apusului (şi că nici cultura şi spiritualitatea românească n-au fost lipsite de notabile contribuţii evreieşti, de la un M. Gaster, evreu talmudist, la un N. Steinhardt, evreu creştinat). Îndreptarul atitudinii creştine faţă de evrei ar trebui să rămână Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel. (Desigur, scrupulele la care ne obligă propria religie vor slăbi întotdeauna, în imediat, poziţia noastră în raport cu evreii, care nu-şi fac scrupule de acelaşi gen, dar sunt foarte abili să profite de scrupulele altora.)

Sursa: razvan-codrescu.blogspot.ro

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Epoca Ceaușescu – cea mai amplă încercare de românizare a instituției numită în chip înșelător “Statul Român”

Epoca Ceaușescu a fost cea mai ampla incercare de românizare a institutiei de adminstrare a patrimoniului material, biologic si spiritual al Neamului Romanesc, institutie numita in chip inselator: “Statul Roman”.

Ca si celelalte incercari anterioare, conduse de Ionel I.C. Bratianu, Miscarea Legionara si Ion Antonescu, si aceasta a esuat. Motivul esecului este grava subestimare a criminalitatii, vicleniei si experientei milenare in inselaciune la scara individuala si colectiva mondiala ale inamicului secular care de peste 300 de ani ne ataca neprovocat.

Statul Roman nu este romanesc. Statul Roman a fost organizat acum 160 de ani de conducerea etniei evreiesti pentru a exploata patrimoniul Neamului Romanesc in folosul exclusiv al etniei evreiesti. Statul Roman este un stat evreiesc sub falsa identitate de stat romanesc.

In mod absolut firesc este deci condus de evrei sub falsa identitate de romani sau prin niste „sclavi de casa” inrolati in organizatia evreiasca de goyimi numita bombastic „masonerie”, serveste exclusiv etnia evreiasca si apara interesul etniei evreiesti in contra tuturor altor etnii in primul rand a celei romanesti. Toate institutiile statului sunt subordonate intereselor evreiesti, sunt conduse de evrei sub falsa identitate de romani sau sclavi de casa evreiesti si executa activitatile dispuse de conducere cu romani care nu inteleg ce se intampla fiind determinati prin mijloace tehnice sa nu realizeze ca sunt derutati si terorizati.

In 300 de ani de cand suntem atacati „original” de aceasta etnie sub false identitati de conducatori de trupe de unguri, austrieci, turci, rusi, germani, americani etc. (fenomenul este identic si in cazul altor etnii) patriotii romani „se mocaie” sa desluseasca ce am patit si cauta solutii. De solutiile patriotilor romani evreii rad de se prapadesc caci au experienta de peste 2,000 de ani de aplicarea a metodelor de inginerie economica, sociala si genetica asupra diverselor popoare astfel incat tot ceea ce noi ne putem gandi sa facem, ei deja au cunoscut in alte locuri, in consecinta pentru ei reactiile noastre sunt banale si bine cunoscute.

Inamicul secular ne omoara fara ezitare tot ce se naste mai bun intre noi cu scopul ca poporul sa ramana fara aparatori, etnia romanesca a fost condamnata la moarte de catre conducatorii etniei evreiesti acum 150 de ani si de atunci Neamul Romanesc este executat de călăi externi si interni incepand cu cei mai buni romani. A pus dl. Coja un citat remarcabil al ideologilor principali pe faţă ai inamicului: “Românii sunt un popor fără istorie, destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pământului va fi un pas înainte.” Karl Marx și Friedrich Engels, OPERE COMPLETE, vol. 8, pag. 229. http://ioncoja.ro/doctrina-nat….

Romanizarea Statului Roman este in esenta sa, porcesul de oprire a punerii in aplicare a condamnarii la moarte a Etniei Romanesti, in fapt salvarea Neamului Roman de la moartea decisa de conducatorii Etniei Evreiesti.

Detalii în continuare:

S-a incercat de 4 ori sa se romanizeze acest stat, fals romanesc, dar de fiecare data s-a esuat, ceea ce este absolut normal, caci e statul evreilor, nu al nostru. Din proiect si din experiență, ei si-au creeat ample instrumente de aparare a acestui stat, instrumente de asigurare a controlului atat prin mijloce clandestine interne cat si externe. Din proiect ne-au lasat portite deschise sa incercam sa iesim din marasm numai pe acolo pe unde el ne pot măcina, ca strunga la oi. Patriotii predecesori nu au stiut despre inamic destul inainte de a se lua la tranta cu el. Sa romanizezi statul organizat de evrei in Romania e ca si cum ai vrea sa palestinizezi statul Israel organizat de evrei in Palestina. E cam caraghios, nu? Cu observatia ca in Romania nu pot veni pe fata niciodata cum o fac in Palestina.

Sa nu ma intrebati care e solutia ca nu stiu. Stiu insa ce nu e solutie, respectiv orice tentativa de romanizare a statului evreiesc din Romania pe caile oferite de sistemul construit de ei. Banii, puterea, inteligenta, geniul, talentul oratoric sau militar, sacrificiul a milioane de romani nu au folosit inca la nimic. Am aflat insa ce sa nu facem. Dar ce sa facem nimeni nu stie inca sau ….. poate se stie dar nu am aflat noi inca.

IDENTITATEA FALSA este O TEHNOLOGIE DE INSELARE perfectionata de aceiasi oameni de peste 2,000 de ani, adunadu-se o considerabila experienta, poate unica in istoria cunoscuta a Lumii. Aceasta tehnologie este aplicata la toate nivelele: la nume de persoane, la nume de institutii, la nume de state, la etnii. In mod identic este utilizata si FALSA CALITATE de conducator, de victima, de faptuitor, de decident iar cand ambele sunt utilizate conjunct, efectul este devastator pentru cei inselati. Tehnologia este adaptata la produse, la alimente, la medicalmente, la domenii profesionale, la istorie, la stiinte. Va puteti imagina ce efect are un caz in care un om sub falsa identiate si falsa calitate prezinta niste informatii false cu un fals scop si i se alatura cateva sute care fac exact acelasi lucru si il sustin? Un intreg popor este dezorientat pe zeci de ani.

Intre 1958 si 1964 Dej si Ceausescu au alungat din functiile de conducere din stat pe toti evreii care au instaurat comunismul cu forta armatei URSS intre 1944 si 1958, dupa care au incercat sa romanizeze statul dar nu au reusit fiind asasinati. Ei au indepartat numai o parte vizibila a conducerii statului evreiesc din Romania, fara sa afecteze pe cei adanc conspirati avand si nume romanesti de zeci si chiar sute de ani, o organizatie secreta, clandestina, invizibila pentru popor, care a subminat pozitia lui Ceausescu pana cand i-au facut de hac iar conducerea etniei evreiesti si-a luat din nou statul inapoi.

Ceausescu a fost preocupat exclusiv de un singur subiect: apararea armata a tarii fata de o invazie a URSS, adica de a impiedica preluarea Statului Roman de catre evrei din nou prin forta armata a armatei URSS. Intreaga economie a fost organizata in acest scop, inclusiv concentrarea industriilor de aparare in Transilvania ca ultim bastion de aparare in caz de invazie (aviatie si transport rutier la Brasov, armament usor la Cugir si Tohani, explozibili la Fagaras si Tg Mures etc.). Ca urmare a acestei politici mai existam intr-o bucata, intrucat s-a impiedicat ocuparea tarii de URSS la 1989. Intre timp, Vadim Tudor se ocupa de spectacolele grotesti pe stadioane acceptate de Ceausescu in dispret doar pentru ca a fost convins de Vadim ca aparenta popularitate va descuraja o invazie a URSS. In acelasi timp, MOSSAD-ul prin Mihai Florescu si altii se ocupa de titlurile academice ale Elenei. Faceti vă rog un inventar cat de romaneasca este Academia Romana, cati romani sclavi de casa la evrei si cati evrei sub falsa identitate de romani au fost si sunt membri ai Academiei, Academie care ascunde continuu adevarul despre istoria noastra reala si atacul concertat pe toate planurile asupra Neamului Romanesc.

Economia fusese dezvoltata in forma UNUI SISTEM INTEGRAT care, contrar propagandei antiromanesti, era extraordinar de eficient si eficace, al carui profit era jefuit intre 70-100% de strainii adanc conspirati de generatii sub false nume de romani. Imediat dupa 1990 a fost dezmembrat in parti componente care, nefiind de la bun inceput concepute sa se sustina independent, s-au asfixiat economic in scurt timp. Astfel toate intreprinderile au ajuns nefunctionale mai putin cele care s-a urmarit a fi preluate operational de care s-a avut grija speciala. A existat un CSP – Comitetul de Stat al Planificarii care se ocupa de coordonarea fluxului economic in tot statul si aranja ca poporul sa fie infometat iar profitul sa ramana in strainatate la firmele evreiesti cumparatoare a productiei subevaluate fara stirea conducerii tarii. In CSP nu prea se gaseau români.

In toate institutiile statului si unitati economice inainte si dupa 1989, precum si in securitate inainte de 1989, au fost si sunt 4 categorii: 1) evrei sub falsa identitate de romani, 2) sclavi de casa ai evreilor, 3) oportunisti si 4) patrioti. primele 2 categorii au o agenda antiromaneasca conspirata, a treia o agenda strict proprie in limitele legale si a patra o agenda in interesul autentic al Neamului Romanesc ancorata in valorile istorice si adanci.

In CSP, in conducerea firmelor de comert exterior, in sectiunea de legatura cu conducerea statului erau doar din categoria 1 si 2.

Subminarea legaturii intre Ceausescu si popor s-a facut prin, in ordinea eficacitatii:

– blocarea comunicarii intre organele functionale ale sistemului si Ceausescu;

– bancuri cu Ceausescu si familia sa;

– zvonuri;

– blocarea utilizarii instrumentelor de comunicare in masa – radio, tv, ziare, reviste – pentru informarea corecta a publicului

– propaganda postului Europa Libera, in intregime operat de evrei si romani sclavi de casa ai evreilor,

– lipsuri materiale, alimentare si discomfort general pentru populatie;

Astfel Ceausescu si grupul de patrioti care au facut si aceasta incercare de romanizare a statului, au facut multe lucruri foarte bine dar le-au facut incomplet. Mostenim de la ei certitudinea ca putem enorm de mult cand nu suntem boicotati si subminati, ce anume trebuie sa faca patriotii, ce anume sa nu faca patriotii dar mai ales a ajutat enorm la identificarea inamicului si metodelor lui de lucru in mare detaliu.

Dar cea mai valoroasa mostenire careia ii vom datora o mare parte din viitor este ca au creat conditiile de regenerare a inteligentei inalte si talentelor avansate in Neamul Romanesc intrucat de la 1958, gratie lor lor, nu ne-au mai fost asasinati sau si distrusi prin diverse mijloace cei mai buni dintre romani. Multi din cei ce citesc aceste randuri nu ar fi exsitat daca Dej si Ceusescu nu ar fi protejat cum s-au priceput, bine, rau, Neamul Romanesc de atacul conducatorilor Etniei Evreiesti. Suntem la a treia generatie de romani care nu au mai fost distrusi dupa ce s-au nascut.

Lucrurile nu sunt nici bune nici rele. Asa sunt. Pentru evrei sunt bune dar nefinalizate ceea ce este foarte enervant pentru ei, pentru romani nu sunt bune de loc. Unii romani inteleg si le convine, altii nu inteleg si se adapteaza supravietuiesc, altii nu inteleg si bombane, altii inteleg si se limiteaza de a da indicatii de actiune in gol, altii inteleg si incearca schimbari cu cunoscutele efecte nule din motivele descrise mai sus.

Asa inteleg eu acum Epoca Ceausescu, dupa ce inainte de 1989 il uram din tot sufletul. Schimbarea de intelegere am facut-o cand am ignorat textele si am studiat exclusiv faptele. Asa am ajuns sa nu ma mai incred in ce cred ca stiu si asa am inceput sa stiu.

Stramosii ne-au invatat: “Dusmanul cunoasterii nu e lipsa cunoasterii ci convigerea ca cunosti, astfel vei respinge informatia noua, chiar daca ti-ar putea salva viata.”

Predecesorii ne-au prevenit şi ne-au arătat ce să facem: Corneliu Zelea Codreanu ne-a lăsat cu limbă de moarte în Testamentul său Politic: „Totul se reduce la cunoaşterea inamicului şi, în momentul în care, noi Românii, îl vom cunoaşte, îl vom învinge.”

Doamne-ajuta!

Adrian Grigoriu, 29 decembrie 2014.

Sursa: https://ceicunoi.wordpress.com/2015/01/08/epoca-ceausescu-cea-mai-ampla-incercare-de-romanizare-a-statului-roman/

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Etapele postului negru

  • Etapa 1 (ziua 1- ziua 2)
  • În prima zi din postul total, nivelul zahărului din sânge scade sub 70mg/dl. Pentru a readuce sângelui nivelul normal de glucoză, glicogenul din ficat este transformat în glucoză și este eliberat în sânge. Această rezervă este suficientă pentru o jumătate de zi. După aceea corpul își reduce rata metabolică bazală. Rata activității chimice interne în țesuturi este scăzută pentru a conserva energia. Inima își încetinește bătăile și presiunea sângelui se reduce. Glicogenul este scos din mușchi cauzând o oarecare slăbiciune. Prima etapă de curățire este de obicei cel mai greu de suportat. Durerile de cap, amețelile, greața, respirația urât mirositoare, ochii injectați și limba foarte încărcată sunt semne ale primei faze de curățare a organismului. Foamea poate fi foarte intensă în această perioadă, cu excepția cazului în care a fost făcută o clismă, întrucât aceasta ajută corpul în a se adapta rapid la modul de funcționare al postului doar cu apa, punând capăt digestiei din colon.

    • Etapa a 2-a (ziua 3 – ziua 7)

    Grăsimile, alcătuite din acizi grași, sunt descompuse pentru a elibera glicerolul din moleculele gliceride și sunt transformate în gucoză. Pielea poate deveni unsuroasă întrucât organismul este epurat de grăsimile râncezite. Persoanele cu ten gras pot avea coșuri câteva zile uneori chiar o erupție semnificativă. Paloarea feței în această perioadă este de asemenea un semn al încărcării toxice a sângelui. Cetonele sunt formate prin incompleta oxidare a grăsimilor. Se presupune că cetonele odată eliberate în sânge suprimă apetitul afectând centrul foamei/sațietății aflat în hipotalamus. Probabil că veți simți foamea în primele câteva zile de post. Acest efect este totuși temporar. Dorința de a mânca va dispare. Lipsa foamei poate dura între 40 si 60 de zile, aceasta în funcție de modul de post adoptat: postul doar cu apa sau postul cu sucuri. Corpul se adaptează postului negru și sistemul digestiv își poate lua astfel o foarte necesară pauză, concentrându-și toate energiile asupra curățării și vindecării. Numărul celulelor albe din sânge (leucocitele) și al activității sistemului imunitar crește. Este posibil să simțiți dureri în plămâni. Organele purificate și plămânii se află în plin proces de vindecare. Periodic, sistemul limfatic expulzează materie mucoasă prin nas și gât. Volumul acestui tip de mucus de culoare gălbuie poate fi neașteptat de mare. Sinusurile trec prin perioade în care sunt înfundate, după care se vor curăța în totalitate. Respirația este în continuare urât mirositoare și limba încărcată. Înauntrul intestinului, colonul este vindecat și resturile compacte de pe pereții intestinali încep să fie eliminate.

    • Etapa a 3-a (ziua 8- ziua 15)

    În această parte a postului negru extins, puteți observa un nivel ridicat de energie, de claritate a minții și să vă simțiți mai bine decât v-ați simțit vreodată, cam ca în copilărie. Pe de altă parte, răni vechi pe care le-ați suferit pot să devină supărătoare și dureroase. Acesta este rezultatul capacității crescute a corpului de a se autovindeca pe timpul postului total. Dacă v-ați rupt o mână acum 10 ani, există țesut cicatrizat în jurul acelei rupturi. În momentul rupturii, capacitatea corpului de a se vindeca era direct asociată cu stilul de viață din acea perioadă. Dacă trăiați consumând mâncare de tip fast-food, capacitatea naturală a corpului de a se vindeca era compromisă. În timpul postului doar cu apă, capacitatea de vindecare a corpului are o eficiență optimă. Deși corpul curăță țesutul mort sau alterat, limfocitele intră în acele țesuturi de mult stricate, secretând substanțe pentru a dizolva celulele alterate. Aceste substanțe irită nervii din zona învecinată și cauzează o revenire a durerilor în zona lovită cândva deși acestea dispăruseră probabil cu mulți ani în urmă. Durerea este bună întrucât ea anunță desăvârșirea ativității de vindecare în regiunea respectivă. Mușchii pot deveni rigizi și inflamați din cauza iritației date de toxine. Picioarele pot fi cele mai afectate, căci toxinele se acumulează în picioare. Ulceratiile sunt ceva obișnuit în această fază din cauza bacteriilor foarte numeroase aflate în cavitatea bucală. Gargara zilnică cu apă sărată va preveni apariția ulceratiilor și le va vindeca pe cele apărute.

    • Etapa a 4-a (ziua 16 – ziua 30)

    Corpul este acum complet adaptat postului negru. Acum se simte o mai mare energie și claritate a minții. Perioadele de curățare vor fi scurte, cu multe zile în care vă veți simți bine intercalate între acestea. Vor fi zile în care limba este roză și respirația este proaspătă. Activitatea de vindecare a organelor interne este încheiată. După detoxifiere, mecanismele pornite de postul total au îndepărtat agentul cauzal al bolilor sau l-au inactivat, corpul funcționând la capacitate maximă și a înlocuit țesuturile afectate cu unele noi. În timp ce un post total de scurtă durată va reduce simptomele bolilor, un post de lungă durată poate vindeca total. Echilibrul homeostatic este la nivele optime. Sistemul limfatic este curat cu excepția unor rare expectorări de mucus prin nas sau gât. După ziua 20, mintea începe să fie influențată. În această perioadă se simte o creștere a clarității mentale și a echilibrului emoțional. Memoria și concentrarea se îmbunătățesc.

    • Etapa a 5-a (Intreruperea postului )

    Mucusul vâscos și toxic care acoperă peretele intestinal este aproape desprins, iar prima mancare ingerată îl va îndepărta de pe peretele intestinal. Toxinele intră în sânge prin colon. Vezica biliară își curăță conținutul murdar printr-o descărcare masivă de bilă. Aceasta poate cauza imediat dupa masă un flux intestinal urmat de o intensă diaree. Dacă simptomele sunt prea deranjante, o clismă vă va fi de ajutor.

    Sursa: https://cirys.wordpress.com/2009/08/05/etapele-postului-negru/

    Centruldio Bacau

    Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,