Posts Tagged ‘stalin

Regele Mihai a fost decorat de Stalin cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice

ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.

Dacă de 2 săptămâni toate televiziunile spală creierul românilor cu propaganda deșănțată despre așa-zisa casă regală a României, haideți să citim adevărul istoric despre această șleahtă ce a jecmănit România cca.80 de ani.

O contribuție însemnată la consolidarea Statului Român modern a avut-o domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a fost alungat din țară de către monstruoasa coaliție dintre liberali și conservatori.

-Fosta Casă Regală nu a fost păstrătoarea tradițiilor naționale din România. Așa-zisa regină Ana, de fapt principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, nu a solicitat niciodată cetățenia română și ca urmare nu a avut această cetățenie și a REFUZAT să învețe limba română, fetele ei, aproape toate, NU vorbesc românește. Sunt câteva exemple care confirmă că familiile regale din România au disprețuit Poporul Român și Limba Română.
-Așa-zisul prestigiu ridicat al Casei Regale a României este infirmat de adevărul istoric ascuns românilor. Iată câteva exemple:

Constituția României, la art.7, prevedea că nu puteau dobândi drepturi civile cetățenii străini care nu sunt credincioși. El nu a cunoscut Limba Română și, în ziua de 10 mai 1866, nu a putut depune în Parlament jurământul prevăzut de Constituție pentru domnitorul României. Domnitorul Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cu școală puțină, a fost străin de Poporul Român, de Limba Română și de România. El a condus țara și Academia Română prin TRANSLATORI pentru Limba Română. După ce s-a căsătorit, și-a făcut soția ACADEMICIAN.

Regele Carol I a ordonat înăbușirea în sânge a răscoalelor țărănești din anii 1888 și 1907 în care au fost împușcați peste 20.000 de țărani români.
Carol I s-a căsătorit, în Prusia, la 15 noiembrie 1869, cu prințesa Paulina-Elisabeta-Otilia-Luiza de Wied. Mincinoșii științifici oficiali i-au zis regina Elisabeta, care a semnat cu pseudonimele E.Wedi și Carmen Sylva.
În perioada 1866-1870, domnitorul evreu prusac Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a semnat trei acte normative ținute la secret de către mincinoșii științifici oficiali, care se autointitulează istorici, respectiv:

-A schimbat dispunerea culorilor pe Drapelul României. Așa au fost dispuse culorile și pe drapelele purtate la Blaj în 1848 și la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.
-A modificat denumirea Insulei Albe sau Leuce și a botezat-o Insula Șerpilor.
Nepotul lui Carol I, Ferdinand-Victor-Albert-Minrad von Hohenzollern-Sigmaringen, autodidact și extrem de modest, s-a căsătorit (în 29 noiembrie 1892) cu principesa evreică Maria-Alexandra-Victoria de Saxa Goburg Gotha, din Marea Britanie. Mincinoșii științifici oficiali i-au zis regina Maria. Ferdinand a fost rege al României în perioada 1914-1927.
La vârsta de 25 de ani a fost primit ca membru de onoare al Academiei Române, iar după ce în anul 1914 a devenit Președinte de onoare al Academiei a făcut-o “academiciană” pe soția sa, în vârstă de 40 de ani.

-În ziua de 27 august 1918, în plin război, acesta a dezertat din Armata Română din funcția de comandant al Regimentului 8 Vânători pentru a se căsători (în 31 august 1918) la Odessa cu Ioana Maria Valentina Lambrino. Atunci a renunțat în scris la calitatea de moștenitor al tronului.
La 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat actul de căsătorie. Din concubinajul cu Ioana Lambrino s-a născut, la 8 ianuarie 1920, băiatul Mircea Grigore Lambrino.

-La 20 februarie 1920 i-a cerut regelui Ferdinand să considere nulă abdicarea sa.
-La 10 martie 1921 s-a căsătorit la Atena cu Elena, principesă de Grecia, iar la 25 octombrie 1921 s-a născut copilul Mihai căruia Pamfil Șeicaru i-a zis Mihai Viteză, pentru că s-a născut prematur și a avut o greutate la naștere mai mare decât a unui copil născut după nouă luni. Se zice că a fost, de fapt, băiatul șefului gărzii regale de la palatul din Atena. Probabil, de aceea regele Carol al II-lea a abandonat-o pe soția sa Elena la București și a luat-o de nevastă pe Magda Grunberg-Wolf, cunoscută românilor sub numele de Elena Lupescu, cu care a plecat în Franța renunțând, din nou, la calitatea de moștenitor al Casei Regale. El și-a luat numele de Carol Caraiman. La 21 iunie 1928, soția sa Elena a divorțat de principele Carol al II-lea.

-După moartea regelui Ferdinand (în anul 1927) nepotul său Mihai devine rege – la vârsta de șase ani. Pentru că acesta era minor s-a constituit Regența formată din: unchiul regelui, principele Nicolae; patriarhul Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Române; Gheorghe Buzdugan, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Regența a depus jurământul în Parlament și a exercitat atribuțiile cuvenite regelui.

-Micuțul Mihai nu putea sta pe tron pentru că era prea mic şi nu pricepea nimic. La 8 iunie 1930, principele Carol al II-lea a revenit în țară, l-a detronat pe fiul său Mihai și a fost instalat rege. Micuțul Mihai a fost proclamat moștenitor al tronului și Mare Voievod de Alba Iulia. În același an a revenit în România și Elena Lupescu. Regele Carol al II-lea i-a refuzat titlul de regină fostei sale soții, mama fiului său Mihai Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen.
Mai mult, acesta a alungat-o pe fosta lui soție în Italia, la Florența.

-Regele Carol al II-lea, în timpul domniei sale, a fost poreclit Zece la sută, deoarece atâta pretindea din valoarea marilor contracte încheiate de Guvernul României cu firme din străinătate și firme din țară. Românii trebuie să știe adevărul, că Principele Carol și, apoi, regele Carol al II-lea a fost „abonat” în cartierul „Crucea de Piatră” din București, la prostituata Foamea Neagră.
Probabil, fiind preocupat de prestigiul ridicat al Casei Regale.

-La 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea a instaurat dictatura regală, a scos în afara legii partidele politice și a suspendat Parlamentul și Constituția țării. Regele Carol al II-lea, mareșal al României și Președintele de onoare al Academiei Române a cedat: Basarabia și Bucovina (la 26 iunie 1940) către Uniunea Sovietică; Cadrilaterul către Bulgaria (la 21 august 1940) și Ardealul de nord-vest către Ungaria (la 30 august 1940). Regele Carol al II-lea a ordonat executarea prin împușcare, de către Boieru, infiltrat în Mișcarea Legionară, a marelui patriot și istoric Nicolaie Iorga, după discursul pe care acesta l-a ținut în plenul Academiei Române în care a prezentat nebunia de care suferă unii membri ai familiei regale.

La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a abdicat și s-a lepădat și de Academia Română. În 7 septembrie 1940 a plecat din țară, împreună cu amanta sa Elena Lupescu, cu un tren având 12 vagoane pline cu bunuri de mare valoare furate din averea Poporului Român, bunuri din patrimoniul național. Cei doi au vândut multe din bunurile furate din România și au plecat în Spania, Portugalia, Mexic, Brazilia (unde s-au căsătorit la 3 iulie 1947) și apoi s-au reîntors în Portugalia, unde și-au dat obștescul sfârșit în anul 1953 și, respectiv anul 1977. Osemintele lor au fost aduse în România, în anul 2003, fiind reînhumate în paraclisul construit lângă Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.

Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a fost rege neconstituțional al României, de la vârsta de 19 ani, după abdicarea regelui Carol al II-lea, care se pare nu a fost tatăl lui natural. La 14 septembrie 1940, la vârsta de 19 ani, Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a fost avansat la gradul de general de divizie şi la 10 mai 1941, la 20 de ani, a devenit mareşal al României.

Aşa a fost umilită Armata Română de monarhia ereditară din România.

Numai Academia Română a ratat şansa de a-l face cel mai tânăr membru al său. Dar, Academia Română l-a făcut, la 19 ani, pe Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen cel mai tânăr Președinte de onoare (fără să fie membru al ei) și protector al ei. Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen nu a fost rege constituțional al României.
El nu a depus niciodată în Parlament, „în sânul Adunărilor întrunite” jurământul prevăzut în Constituția din anul 1923, art.82, pentru succesorul la tron, respectiv:

Jur a păzi Constituțiunea și legile poporului român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului”.

Ca urmare, el nu a fost nici rege, nici ex-rege al României. Pe cale de consecință, toate actele semnate de acest cetățean ca rege al României sunt nule de drept, iar toate proprietățile pe care le-a dobândit pe calea retrocedărilor, după 1989, trebuie cercetate de către Direcția Națională Anticorupție și să fie recuperate de Statul Român.

După abdicarea regelui Carol al II-lea, fiul lui Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia și succesor la tronul României, a depus în ziua de 6 septembrie 1940 un jurământ în fața mareșalului Ion Antonescu, Patriarhului Nicodim Munteanu și a Dr.G.Lupu, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Titlurile pe care le atribuie cu generozitate mincinoșii științifici oficiali lui Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen și cei din așa-zisă familie regală nu au nicio acoperire legală. Sunt contrare Constituției României și, ca urmare, nu au nicio acoperire legală, titlurile de: Rege pentru Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen;

Regină pentru principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma cu care s-a logodit neoficial la Lausanne (în 6 decembrie 1947) și cu care a făcut o nuntă la Atena (în 10 iunie 1948), fără să fie încheiat însă vreun act de căsătorie, fără consimțământul Papei Pius al XII-lea și fără participarea familiei Annei de Bourbon-Parma; Altețele Regale și Principese pentru fiicele lor Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria, născute în perioada 1949-1964 după ce Mihai I a abdicat ca rege la 30 decembrie 1947, a renunțat la cetățenia română și a făcut numai nunta cu mama lor, fără a fi căsătoriți la starea civilă și în Biserică;

Alteța Sa Regală Principele Radu Duda, Principe de Hohenzollern-Veringen, Principe al României, care după ce a făcut armata la termen redus (ca actor), din sublocotenent în rezervă a fost ilegal promovat la gradul de colonel activ al Armatei Române, este doctor în științe militare și a ajuns consilier personal al premierului Călin-Constantin Anton Popescu Tăriceanu pe probleme de apărare națională și apoi, reprezentant special al Guvernului României pentru integrarea în N.A.T.O. și Uniunea Europeană, funcție pentru care a fost plătit cu 400-600 milioane lei pe lună, fără nicio decontare și fără nici un control asupra cheltuirii banilor publici.

Alteța Sa Regală Radu Duda, principe de Hohenzollern-Veringen a candidat pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din anul 2009. S-a retras din competiție, chipurile, din lipsă de bani. Acum, își dorește ca soția sa, Margareta Duda, viitoarea Șefă a Casei Regale să-l numească director al serviciului administrativ al Casei Regale a României. Autorii propunerii legislative și Președinți ai Senatului și Camerei Deputaților nu știu că un serviciu administrativ are în fruntea sa un șef de serviciu și nu un director. În istoria lumii speră autorii propunerii legislative, să apară primul serviciu condus de un director, de numitul Radu Duda.

Subliniez că, în istoria familiei regale din România nu există consemnată data căsătoriei cetățeanului elen Mihail Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, în perioada 1948-2016. Se pare că, ei au trăit într-un concubinaj internațional.

Mihai I de România era căsătorit, încă din anul 1939, cu mama lui Dieter Stanzeleit. În urma demersurilor legale făcute în Grecia de către domnul Dieter Stanzeleit, fiul legitim al fostului rege Mihai I, au rezultat următoarele:
-La data de 10 iunie 1948, Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen avea cetățenia elenă (după mama sa Elena) și ca membru al Familiei Regale, în vederea încheierii căsătoriei cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, avea nevoie de consimțământul Regelui Greciei dat printr-un Decret Regal. Fără acest Decret căsătoria este ilegală și copiii lor sunt considerați născuți în afara căsătoriei.
Acest Decret Regal nu există.

Nu a fost găsită nici declarația de căsătorie care trebuia semnată de către cei doi tineri, de nașul lor de botez și de preotul care a oficiat căsătoria în ziua de 10 iunie 1948. Pentru perioada 1 ianuarie 1948 – 31 decembrie 1950 nu a fost găsit nici un act de stare civilă care să certifice căsătoria fostului rege Mihai I cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.

-Până în anul 1957 încă nu a fost botezată ( crestină ) fiica lor Margareta.
-În arhiva Registrelor de stare civilă ale Familiei Regale a Greciei nu a fost găsit nici un document care să confirme căsătoria fostului rege Mihai I cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
-În certificatul de naștere al doamnei Margareta Duda nu s-a menționat că principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma a fost soția ex-regelui Mihai I.
-Pentru că nu a fost niciodată Șef al Statului Român, Mihail Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen și camarila regală, a beneficiat ilegal, cu încălcarea Legii nr.406/2001, de folosința gratuită a Palatului Elisabeta din București și de acoperirea cheltuielilor anuale, fără limită de sumă, din Bugetul de Stat al României.

-Procurorul general al României și Curtea de Conturi a României ar fi trebuit demult să se autosesizeze și să pună capăt lanțului de ilegalități săvârșite de așa-zisa familie regală, unde Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma NU au fost căsătoriți, după cum scrie în cartea „Familia Regală. O istorie în imagini”, editată de Muzeul Național de Istorie a României, apărută în anul 2009.

-Parchetul ar fi trebuit, dar nu e târziu nici acum, să acţioneze pentru recuperarea bunurilor din Patrimoniul Național pe care le-a scos din România, cu trenul, fostul rege Carol al II-lea și încărcate în 12 vagoane (în ziua de 7 septembrie 1940).

Românii din Țara-Mamă și românii de pretutindeni, inclusiv procurorii D.N.A. trebuie să știe următoarele Adevăruri care au fost ascunse în legătură cu cetățeanul Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen care se zice că a fost regele României, în perioada 1940-1947:

-A fost căsătorit din anul 1939 și are un băiat care a fost botezat Vasile-Nicolae, care în prezent poartă numele de Dieter Stanzeleit acesta fiind stabilit în Germania, cu mențiunea că este cunoscător și vorbitor de Limba Română.
-Nu a fost încoronat niciodată ca rege al României. Ca urmare, nu a fost publicată nicio fotografie de la încoronarea sa și nu există nicio dată a încoronării sale.
-Până la începutul anului 1948, când a părăsit România și a rămas fără cetățenia română, tânărul Mihai I a mai avut doi băieți născuți la Săvârșin, pe care i-a conceput cu două femei care lucrau la Palatul Regal. Băieții au semănat foarte bine cu tatăl lor. Detalii se pot afla de la locuitorii din Săvârșin, unde cei doi băieți au urmat școala.
-Mihai I s-a aflat la conducerea României, în perioada 1940-1944, când funcția de Șef al Statului a fost exercitată de generalul și, apoi, mareșalul Ion Antonescu. Conform Decretului Regal dat de regele Carol al II-lea în ziua de 6 septembrie 1940 și publicat în Monitorul Oficial nr.206 bis/1940 a fost numit generalul Ion Antonescu „cu puteri depline pentru conducerea statului român”.

-A trădat Poporul Român, România și Armata Română la 23 august 1944 și a predat circa 200.000 de soldați și ofițeri români care au fost luați prizonieri de către U.R.S.S. și exterminați (marea lor majoritate) în lagărele din Siberia.
-A predat Țara și Armata Română către inamicul Uniunea Sovietică (U.R.S.S.) fără nicio garanție. Este singurul caz din istoria lumii când regele unei țări și capul oștirii a predat inamicului întreaga Armată.

El a fost un rege trădător de Neam și Țară.
-A blocat încheierea armistițiului dintre România și Puterile Aliate (U.R.S.S., S.U.A. și Anglia) negociat de mareșalul Ion Antonescu și a acceptat capitularea necondiționată a României care a fost semnată la Moscova, în 12 septembrie 1944. În această acțiune vizând capitularea necondiționată a României, regele Mihai I a fost sprijinit de către conducătorii partidelor politice istorice, precum și de către domnii Iuliu Maniu, C.C. Brătianu și Niculescu-Buzești.

Armistițiul negociat de mareșalul Ion Antonescu cu Națiunile Unite sau Puterile Aliate prevedea că: România este considerată țară cobeligerantă; România își reîntregea teritoriile pierdute în anul 1940 și revenea la granițele avute la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918; România nu plătea datorii de război; România nu intra în sfera de influență a Uniunii Sovietice; pe teritoriul României nu mai aveau loc lupte.
-A mințit Poporul Român prin „Proclamația” citită la Radio, în seara zilei de 23 august 1944 când a spus că:

România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii…Națiunile ne-au garantat independența țării și neamestecul în treburile noastre interne.”

Adevărul istoric este că la 23 august 1944 nu a existat nici un armistițiu cu Puterile Aliate și România s-a aflat în stare de război cu Națiunile Unite până la 12 septembrie 1944 când țara noastră a acceptat și semnat condițiile înrobitoare ale capitulării. Regele Mihai I a acceptat pierderea Basarabiei și nordului Bucovinei către Uniunea Sovietică.

-A refuzat să-l grațieze pe mareșalul Ion Antonescu care a fost condamnat la moarte după ce a salvat și trimis în Palestina peste 400.000 de evrei români, care au constituit majoritatea populației la înființarea statului Israel, la 14 mai 1948, când acesta avea 600.000 de locuitori evrei.
-A acceptat și girat trecerea la Regimul comunist în România și acțiunile ateilor pentru distrugerea Creștinismului.
-A colaborat cu Regimul comunist și a contribuit la: instaurarea dictaturii roșii împotriva Poporului Român; jefuirea avuției naționale; genocidul împotriva românilor și sărăcirea populației.

-Pentru actul său de trădare de la 23 august 1944 a primit de la I.V.Stalin, conducătorul Partidului Comunist și al URSS: titlul de Erou al Uniunii Sovietice; ordinul „Victoria”; două avioane pentru familia sa și o rentă viageră lunară, foarte mare, în ruble.

-A colaborat cu autoritățile comuniste de la București (în perioada 23 august 1944 – 30 decembrie 1947) și a acceptat ca floarea Armatei Române, a intelectualității românești și mii de preoți și călugări să fie anchetați de Securitate, trimiși și exterminați în închisori și la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
-A negociat cu conducătorii României, comunişti -evrei -sovietici şi români, condiţiile abdicării sale, respectiv:
a) Să fie lăsat să plece din România cu doar două valize???
b) Să primească o rentă viageră de 10.000 dolari U.S.A. pe lună.
Ambele condiţii au fost îndeplinite şi în perioada 1948-1989 fostul rege Mihai a beneficiat din partea Regimului comunist de 10.000 dolari pe lună, o Rentă Republicană.

-Regele Mihai I a aprobat, în anul 1947, Legea privind confiscarea aurului și a valutei, în urma căreia zeci de mii de români au fost arestați și întemnițați.

-În timpul monarhiei din România (1881-1947) averea strânsă de rege a aparținut „Domeniilor Coroanei” și NU regilor. Familiile regale au avut statutul de Chiriași.
-La 30 decembrie 1947 a abdicat definitiv din funcția de rege al României și a acceptat instaurarea republicii de către comuniștii cu care a condus împreună Țara, după 23 august 1944. Înainte de abdicare regele Mihai I s-a înțeles cu conducătorii Regimului comunist și au stabilit de comun acord data și condițiile renunțării la tronul României.
-În actul de abdicare dat la București în ziua de 30 decembrie 1947, semnat de regele Mihai I scrie următoarele:

„…în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României. În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român, A B D I C pentru mine și pentru urmașii mei de la Tron, renunțând pentru mine și pentru EI la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.”

În timpul monarhiei ereditare din România, conform legii salice, a existat numai titlul de rege. În Anglia există o regină, iar soțul ei nu este rege, ci prinț. În timpul regelui Carol al II-lea, Elenei Lupescu nu i s-a spus că este regină. Situația a fost similară în relația dintre fostul rege Mihai I și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma care NU a fost regina României și care NU a știut Limba Română. Aceasta, în peste 60 de ani NU a fost în stare să învețe Limba Română și să vorbească românește.

– Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a rămas fără cetățenia română, din 22 mai 1948, iar la 10 iunie 1948 a avut loc la Atena numai nunta sa cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
– Fostul rege Mihai I era căsătorit, din anul 1939, cu o evreică, rudă de sânge cu actuala regină Elisabeta a II-a a Angliei, care a fost domnișoară de onoare la Palatul Peleș din Sinaia. Căsătoria lui Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, cu domnișoara Nerissa Bowes-Lyon a avut loc, în ziua de 7 septembrie 1939, la Primăria din Azuga și în Biserica „Sfânta Treime” din Azuga.

– El nu împlinise 18 ani, iar ea avea 19 ani. Biografii Casei Regale au ținut la secret această căsătorie și pe fiul lor Vasile-Nicolae. Cunoscând realitatea, Papa Pius al XII-lea a refuzat să-și dea acordul pentru căsătoria lui Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, care a fost catolică. Ca urmare, în Grecia nu a participat la nuntă familia principesei Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
– Biografii familiei regale din România nu au prezentat, până acum, certificatul de căsătorie dintre fostul rege Mihai I și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, dar nici fotografii de la cununia lor religioasă.
-Cu toate că principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma a fost catolică și NU a avut cetățenia română, aceasta a fost înmormântată în România, după 13 zile de la deces și într-o zi declarată de doliu național, de către Guvernul Cioloș. Preotul nu i-a spus niciodată toate prenumele răposatei. Slujba de înmormântare a fost făcută pentru regina Ana, cu toate că ea NU a fost niciodată și nicăieri regină, iar pe piatra de mormânt scrie numai Ana, prenume pe care răposata NU l-a avut.

Custodele și Șeful Casei Regale țin la secret certificatul de deces al răposatei Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, care a murit în Elveția. La înmormântarea ei nu a participat Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen sub pretextul că era bolnav.

Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen
-A semnat în Elveția, în ziua de 4 iulie 1989, împreună cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, alături de alți trădători de Neam și Țară, DECLARATIA de la Budapesta privind anexarea Ardealului la Ungaria.

-A ascuns Adevărul că: principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma nu a fost niciodată regina României, nu a avut cetățenia română și a refuzat să învețe și să vorbească Limba Română;
fiicele sale nu s-au născut într-o familie regală și nu sunt nici altețe regale și nici principese ale Republicii România; ginerii săi nu sunt nici altețe regale și nici principi ai României.

-După ce la 30 decembrie 1947 a abdicat de bună voie de la tron, niciodată fostul rege Mihai, în perioada 1947-2017, NU a renunțat la actul de abdicare și nu l-a contestat la nicio instanță internațională, primind lunar cei 10.000 de $.
-A pretins și i-au fost retrocedate multe palate, castele și cabane, precum și zeci de mii de hectare de terenuri agricole și păduri. Fostul rege Mihai I a devenit cel mai bogat cetățean al României, cu o avere de câteva miliarde de euro.

– Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a redobândit cetățenia română abia la data de 21 februarie 1997.
-În anii 1998 și 2008, așa-zisa familie regală nu a sărbătorit 50 de ani și nici 60 de ani de la căsătoria dintre Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, pentru că NU au găsit certificatul de căsătorie.
– Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a beneficiat de prevederile Legii nr.406/2001 cu toate că NU a fost Șef de Stat, în perioada 1927-1930, la vârsta de 6-9 ani, dar nu a completat și nici nu a depus declarația de avere, cu toate că a beneficiat lunar de 75% din indemnizația Președintelui României.

Cel mai bogat cetățean al României, prin demersurile făcute de fiica sa Margareta și ginerele Radu Duda, cu implicarea Președintelui Senatului, domnul Călin-Constantin Antonn Popescu-Tăriceanu și a Președintelui Camerei Deputaților, Nicolae-Liviu Dragnea, a cerut MILA PUBLICA Poporului Român, respectiv pentru moștenitorii săi să primească: Palatul Elisabeta, în folosință gratuită pe 49 de ani;
o camarilă regală – republicană plătită foarte bine din bani publici;
25.000.000 euro, în fiecare an, pentru cheltuieli diverse.

Semnatarii propunerii legislative vizând acordarea statutului juridic pentru Casa Regală a României, care de câţiva ani acţionează ILEGAL ca firmă privată cu sediul nelegal în Palatul Elisabeta din Bucureşti, ştiu că toţi cei patru regi au fost Preşedinţi de onoare ai Academiei Române, respectiv: Carol I, în perioada 1879-1914; Ferdinand, între anii 1914-1927; Carol al II-lea, în perioada 1930-1940; Mihai I, între anii 1940-1947.

Domnitorul Karol Eitel Friedrich–Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a fost declarat, la 15 septembrie 1867, membru de onoare şi protector al Societăţii Academice Române, care avea ca scop „cultura limbii și istoriei naționale, a literelor, a științelor și frumoaselor arte”. Cei patru “regi” ai României, împreună cu academicienii români au avut misiunea ca sub firma Academiei Române să acționeze pentru: falsificarea Istoriei Poporului Român; falsificarea Limbii Române și prezentarea ei ca o limbă latină; scrierea și falsificarea Dicționarelor Explicative ale Limbii Române.

O parte însemnată din aceste Adevăruri ascunse românilor sunt cunoscute Președinților Senatului și Camerei Deputaților. Ei știu că:
-În perioada 1927-1930, micuțul Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen, la vârsta de 6-9 ani, nu a fost șeful Statului Român, iar în perioada 1940-1947 nu a depus niciodată în Parlament jurământul ca rege al României și nu a fost niciodată încoronat ca rege.
-Nu există în România, începând cu anul 1948, nici rege, nici Casă Regală și nici familie regală. Semnatarii propunerii legislative s-au gândit, probabil, să înființeze Muzeul Casei Regale a României, dar au uitat cuvântul muzeu.
-Fostul rege Mihai I nu s-a căsătorit legal la Atena (la 10 iunie 1948) cu principesa Anna de Bourbon-Parma și nu există consimțământul regelui Greciei pentru această căsătorie și nici consimțământul Papei de la Roma.
-Fiicele fostului rege Mihai I sunt din afara căsătoriei și s-au născut după abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947. Ca urmare, titlurile de Principese și Altețe Regale nu au nicio acoperire și sunt jignitoare în spațiul public.
-Fostul rege Mihai nu putea îndeplini atribuțiile înscrise în propunerea legislativă, ca Șef al Casei Regale, un muribund. Fostul rege Mihai I nu și-a dat acordul pentru a fi batjocorit ca Șef al Casei Regale a României.
-Nu poate exista o Casă Regală fără regat.

România este republică.

Sursa: Dr. Gheorghe Funar



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , ,

Despre Edenline şi privitul pe gaura cheii…


Pentru “urmaritorii” nostri, mai mult sau mai  putin binevoitori, articolul de fata ar  trebui sa-i trezeasca la realitate.
In vara anului 2016 am luat  decizia de a ma desparti de firma privata Edenline, cu sediul la  Iasi, decizie pe care am  facut-o publica  in cateva materiale video, in care justificam in termeni de bun simt atitudinea. Hotararea de a parasi un venit frumusel si relativ  sigur, de a iesi din “zona de confort” a  venit in urma  unor framantari teribile. Paraseam o munca de 4 ani, eforturi, sacrificii, stradanii pentru o viata mai buna. Plecam spre incertitudine, spre un nou inceput, spre  o speranta  care abia se intrezarea… Plecarea de la Edenline a  fost  determinata  de chestiuni principiale, de  diferente de opinii si  am crezut si  cred  inca  in libertatea unui cetatean european de a-si  alege prietenii, de a se asocia cu  oameni in functie  de credintele si  aspiratiile individuale. Dar  se pare ca libertatea mea de asociere a insemnat  chinul si durerea liderilor Edenline, in special a patronului acestei firme, dl.Budeanu Constantin. Acesta nu suporta gandul ca din “ograda” sa au plecat libere doua “oratanii” valoroase: Gabriel Ilasoaia si Nicusor Plosnita, pe care le credea  “pasari de curte” incapabile sa zboare sau sa “ciripeasca” melodios. Cand a descoperit ca “pasarile” sale  “de curte” au  trecut  in alta “ograda” si, mai mult, chiar  “ciripesc” fericite si par  sa se simta mai bine,  a luat  foc, literalmente.

Comparatia anterioara este menita  sa va creeze  o imagine asupra modului in care sunt tratati  cei care contribuie consistent la veniturile firmei Edenline. Ei sunt  vazuti  strict  ca “vaci bune de muls” ori “gaini cu oua de aur”. Pana la un punct, cand  ei decid sacrificarea “vacutelor”/”gainilor”. De ce? “Vacutele”/”gainile” vor sa traiasca in  adevar, vor sa promoveze sanatatea in deplina libertate, fara cenzura. Deodata, “vacile bune de muls” au devenit dusmanii publici, inamicii  publici ai  statului de drept  si  ordinii constitutionale! O gandire tipica, provenita din regimurile totalitare, si promovata  cu maiestrie  si  viclenie  in interiorul firmei Edenline, ca  norma de viata. Noi, cei ce am trait intr-un sistem totalitar pana in ’89, ne aducem aminte de expresia “cine nu e  cu noi e  impotriva noastra”, ce se pare ca  a devenit  un leitmotiv al intalnirilor de varf ale liderilor firmei Edenline.
Rog onoratul  public ce va citi acest articol sa caute in trecutul nostru acele idei  sau actiuni care pot  fi numite ostile, agresive, la adresa firmei Edenline. Va asigur cu  tot respectul pentru timpul si inteligenta dvs. ca aceste cautari vor fi zadarnice – nicio manifestare in spatiul public nu are aceste trasaturi care sa indreptateasca pe cineva sa ne considere “inamici”, “dusmani” etc.  Tot ce  am incercat  sa facem, dupa desprinderea de Edenline, a fost  sa informam oamenii asupra a ceea ce am considerat  neconform cu  principiile enuntate in primii ani de activitate, nicidecum sa ne dezicem de colaboratorii si  prietenii sinceri  din Edenline, sau de  produsele de calitate  pe care le ofera. Nu am  pornit atacuri la persoana, pentru ca  nu ne-am  preocupat, in anii de activitate  alaturi de  Edenline, sa faurim “dosare” unuia sau altuia. Am pornit de la premiza ca  in Edenline sunt doar oameni cinstiti, binevoitori, loiali, demni si care aspira mereu la bine, frumos si adevar.
Descopar cu  durere si profunda dez-amagire faptul ca imaginea pe care ne-o creasem atunci, la inceputuri, despre  aceasta firma mlm era  una idilica, o “Fata Morgana” dupa care alearga  multi oameni insetati  din timpurile noastre. Am scris “dez-amagire” pentru a marca  astfel “iesirea dintr-o stare de amagire”. Firma e  construita de oameni, care vin acolo cu  gandul  ca vor avea  o viata mai buna, ademeniti de promisiunile liderilor, care baiguie ceva despre “sanatate”, “responsabilitate”, “medicina traditionala chineza” etc. Si e  condusa de un patron care si-a petrecut mare parte din viata in linia intai a luptei  socialiste, cu carnetul rosu de partid in buzunar, faurind societatea “omului nou” in Moldova de peste Prut… Si cum deprinderile vechi dispar greu sau niciodata, domnul patron a gasit  ca cea  mai buna metoda de a  elimina “dizidentii” din firma sa este  prin a  le construi “dosare”, cu care sa santajeze pe  eventualii nemultumiti care ies din coloana.
Interesant  in toata  aceasta desfasurare de forte este  ca argumentele firmei Edenline provin dintr-o zona gri, unde  oamenii cu onoare si demnitate nu intra niciodata, si anume viata intima a persoanei. Tot ce  au  putut  produce niste lideri frustrati si  ingamfati au fost niste secvente video intime plus o selectie din conversatii picante, intre doua persoane mature (una fiind Nicusor Plosnita), care chipurile reprezinta  un atentat  la  pudoare si morala… Nu  ne putem explica cum vorbesc de morala si pudoare acei lideri care au  in trecutul lor tocmai fapte pe care acum le arata cu degetul  la noi (ma refer la mini-orgii, numite in limbajul cunoscatorilor “threesome”, despre care exista marturia participantilor directi, mai putin a unui “lider” marcant din Edenline, ori  nenumarate acte adultere etc. ).
Toata aceasta graba a lor de a “dezvalui” adevarata fata a lui Nicusor Plosnita vine dupa o serie de activitati publice pe  care le-am anuntat si care au avut  un oarecare ecou in viata  urbei ori  a comunitatii  virtuale (prelegeri publice in fata auditoriului format din elevi de la colegii, pensionari , emisiuni televizate , conferinte si  emisiuni radio online etc.). Si mai straniu este insa faptul ca “lupii moralisti” au tinut dosarul  in asteptare, vreme de cativa ani, timp in care s-au  complacut in starea de beneficiari ai activitatii mlm prestate de dl.Nicusor Plosnita, in calitate de lider de nivelul 7 in firma Edenline. Si cand  au vazut  ca nu mai e  nimic de salvat, exact ca  in piesele lui Caragiale “pac la gazeta”, adica  au inceput sa inunde spatiul public cu  dosarul intim al fostului colaborator de nivelul 7, Nicusor Plosnita, sperand ca astfel  il vor putea “linisti”, adica scoate complet din activitate. Nenumarati membri Edenline, persoane care nu au  de-a face cu  firma  decat tangential, oameni  onesti, au inceput sa ne dezvaluie tesatura mizerabila care a fost aruncata, ca un navod, doar-doar o  prinde pe careva. Unii au cazut in plasa aceasta si s-au trezit  brusc indignati, altii insa au  preferat  o atitudine demna, detasata, prin care sa arate ca ceea ce  fac cei din Edenline ii descalifica total. Pentru ca zona gri, aceea a intimitatii, ar  trebui sa ramana  un aspect  sacru, in care  cei care intra cu  bocancii sa fie sanctionati.  Sigur, ca urmare a  acestei atitudini, cei care erau  prieteni doar cu numele isi vor arata adevarata lor  fata si  vor face un pas in spate, cei insa, putini, care au construit o relatie  bazata pe  onoare, loialitate, incredere, aspiratie spre adevar – aceia vor ramane  alaturi de noi si timpul, speram , le va demonstra  ca alegerea a fost  una inteleapta.
Ar mai fi o chestiune pe care   o propun onoratului public cititor: daca  oferta  pornografica a firmei  Edenline nu  este atat de consistenta, cautati pe internet si veti afla lucruri si mai “fierbinti”. Daca fanteziile “colectate” la dosar de firma Edenline nu reusesc sa va trezeasca mare lucru, putem veni cu altele, care sa  fie pe masura asteptarilor, imaginatie  avem, slava Cerului, ca doar  am trecut printr-o facultate de litere…Iar daca pozele ori filmuletele nu sunt destul de clare, le lipseste rezolutia, apelati-ma, dragi prieteni, si  promit sa  va  ofer  altele, mult mai  bune, actualizate…Asta daca sufletul dv. tanjeste spre asa ceva. Daca nu, atunci va multumesc pentru rabdarea de a parcurge acest articol, in care nu doresc sa atac pe nimeni, dar care, inca o data, va arata  adevarata fata  a liderilor firmei Edenline, care nu suporta gandul ca exista si concurenta pe piata  suplimentelor, dar mai  ales  exista oameni cu principii, care  trag mai greu in balanta decat  zecile de mii de distribuitori care cumpara cu ochii inchisi…Convingerea pe care o am este ca cei care se aseamana se aduna si daca cineva  poate  avea curiozitati bolnave, morbide nu este  un lucru de condamnat, insa  este grav cand acela isi construieste  o politica  bazata pe astfel de mizerii, incercand sa-si distruga concurenta exclusiv prin astfel de mijloace dezonorante.
Aviz toturor micilor intreprinzatori din firma Edenline: maine puteti fi  voi la rand!
Iar  acelora a caror  minte  le-a fost deja “otravita” de informatiile puse la dispozitie de “liderii” lor, le recomand sa cantareasca aceste informatii si peste cateva  saptamani sau luni, sau pur  si simplu sa-si  vada de viata lor si sa astupe gaura cheii de la usa vecinului, pentru a nu fi tentati  sa se  uite pe  ea, cand  e vecinul in extaz!

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

“Piaţa Universităţii” (Stere Gulea) – documentar

Cei care nu-şi cunosc istoria vor avea de suferit prin repetarea ei!JOS COMUNISMUL BOLŞEVIC!

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , , ,

Legea 217 reîntemeiază instrumentele de presiune şi cenzură



Augustin Buzura despre Legea 217 (legea Elie Wiesel): anticonstituţională, de o mare perfidie, scrisă de stafii staliniste

O stafie cutreieră Europa – stafia comunismului”. Vă mai amintiţi? Afirmaţia face parte din Manifestul Partidului Comunist al lui Marx şi Engels, apărut la Londra în 21 februarie 1848 – una dintre cele mai importante scrieri politice ale tuturor timpurilor.

Aşa cum ştim, stafia a colindat lumea, oprindu-se în cele din urmă în Răsărit, unde, schimbându-i-se înfăţişarea şi rostul, a luat, prin contribuţia decisivă a lui Lenin şi mai ales a lui Stalin, înspăimântătorul chip al morţii. Foametea cumplită, represiunile, Gulagul înseamnă zeci de milioane de morţi, ca să nu mai vorbim de suferinţele şi umilinţele îndurate de cei rămaşi în viaţă. Cum lumea-i plină de oameni raţionali care sunt convinşi că aşa ceva nu se poate, că numai la alţii, mai puţin evoluaţi, se întâmplă asemenea orori, s-a făcut ce s-a făcut pentru ca stafia stalinistă să existe, cu acelaşi chip şi cu aceleaşi obiceiuri, până în zilele noastre. Să fi fost fie şi numai Pol Pot, şi planeta ar trebui să se înfioare când aude vorbindu-se despre comunismul care a colindat şi mai colindă încă lumea, cu chipul şi psihologia create de Stalin.

Din nefericire, stafia nu vrea să moară, ci aşteaptă momentul potrivit, ba mai mult, reuşeşte să facă mereu act de prezenţă. În paranteză fie spus, îmi amintesc foarte bine că eram într-o ţară din Occident chiar pe vremea când apăreau primele volume din Soljeniţîn şi fusesem invitat la masă acasă la un ministru socialist, soţia lui fiind o celebră scriitoare feministă care polemizase cu Simone de Beauvoir pe nu mai ţin minte ce temă. Pentru a începe într-un fel conversaţia, domnul ministru s-a interesat dacă mi-am cumpărat ceva: aflase, cred, de la şoferul pus la dispoziţie de Ministerul Culturii că celălalt membru al delegaţiei, colegul meu, care din motive personale refuzase să mă însoţească, îşi cumpărase două valize încăpătoare de pantofi. Cât ar părea de ciudat, în acea capitală foarte culturală, refuzase orice contact, chiar şi unul epidermic, cu arta şi cultura în general. De exemplu, la un mare muzeu de artă, unde ne aştepta directorul, colegul meu i-a spus acestuia direct, fără ezitare: „Pe mine nu mă interesează muzeul dumneavoastră, dar, dacă tot sunt aici, îmi puteţi spune unde se pot mânca nişte stridii bune în acest oraş?”. Ca şi mine, directorul n-a prea înţeles cum de era posibilă o astfel de atitudine şi, în loc de orice alt răspuns, m-a luat de braţ şi m-a condus prin muzeu. Mă întrebasem atunci câţi români vor mai trebui să treacă prin acel birou pentru a şterge impresia lăsată de colegul meu? Iar pentru că vorbele zboară, şi mai ales cele proaste, m-am gândit că domnul ministru aştepta să-i vorbesc despre pantofi sau despre stridii, spre dezamăgirea lui, însă, am scos din geantă volumul întâi din Arhipelagul Gulag. „Tu vii din Est şi îţi dai banii pe o carte ca asta, reacţionară?” s-a revoltat el. N-am crezut nicio clipă că vorbeşte serios, mai ales că soţia lui scrisese şi teatru, ceea ce mă îndemna să-l suspectez de oarecari aptitudini actoriceşti. Şi, ca de atâtea ori când nu eram sigur pe ceva, mai amânam replica întrebându-mă: „Dar dacă…? Dar dacă e sincer?” Spre uimirea mea, nu mi-a lăsat timp de gândire. „Soljeniţîn este un scriitor reacţionar care spune pe faţă, fără echivoc: Uite ce se petrece dacă construiţi socialismul!” „Dar în cartea aceasta sunt zeci de milioane de morţi, ca să nu mai vorbesc de frică, umilinţă, disperare, foame…”, am încercat să-i răspund, însă nu mi-a lăsat timp pentru alte explicaţii. „Asemenea fapte se pot întâmpla numai în ţările subdezvoltate, primitive…”, m-a asigurat el şi nu l-am mai contrazis.

Aveam în minte toate numele mari ale politicii şi civilizaţiei noastre – morţi prin închisori sau la Canal ori luptători în munţi, care, cu arma în mână, amăgiţi că vor fi ajutaţi, apărau totuşi demnitatea unui popor vândut de prieteni. Dar pe atunci poporul acesta încă nu era învins. Abia acum, împotriva oricărei logici, prostia şi incultura au repurtat o victorie decisivă.

Din păcate, indiferent la ce oră a istoriei se află lumea, noi, românii, ne despărţim foarte greu de primul deceniu de după ultimul război, adică de primul deceniu comunist. Agresivitatea, ura, mârlănia, frica, delaţiunea şi minciuna nu erau excepţii, ci reguli de supravieţuire în anii în care lupta de clasă se ascuţea tot mai mult. În anii aceia am văzut cum se ardeau cărţi, m-am convins de performanţele şi eficienţa delatorilor, am văzut oameni împuşcaţi la câţiva paşi de mine, oameni înstăriţi, chiaburii, care populau închisorile, Canalul sau minele de aur şi de cărbune pentru simplul motiv că fuseseră mai harnici decât alţii.

Ştiam cine erau cei care „au băgat spaima-n burgheji”: „Ana, Luca şi cu Dej“, desigur, şi cui trebuia să-i fim recunoscători: „Du-te pasăre-n zbor lin/ La fereastra lui Stalin/ Şi-i spune că noi muncim/ Planul să-l îndeplinim“. Pe atunci, dacă a apărut un tractor, Stalin l-a făcut! S-a născut un copil? Stalin l-a făcut, cum glumise N.D. Cocea. Activiştii erau atotputernici şi lumea trebuia să ţină seamă de capriciile lor. Unul dintre cei mulţi care au trecut prin satul meu se lăuda că la o masă mânâncă 25 de plăcinte şi poate bea aproape un kil şi jumătate de ţuică, după care reuşeşte să ajungă acasă fără însoţitor. El ştia ce trebuie şi ce nu trebuie să citeşti, cu ce nu e bine să-ţi strici ochii.

Mi-am amintit de toată atmosfera din acei ani citind de acum celebra Lege 217: pare că a fost scrisă atunci de nişte stafii staliniste, iar acestea, bizar, au găsit nişte călăuze credibile care să le bage pe poarta din dos în cetate. Legea este nu numai anticonstituţională, ci de o mare perfidie, căci în spatele vorbelor se ascund doritorii unei viziuni unice, ca în deceniul evocat, asupra culturii şi istoriei românilor. Marile noastre valori trecute printr-un umilitor filtru politic, ceea ce înseamnă automat cenzură, poliţie politică, liste cu cărţi interzise, cărţi cu celebrele croşete etc.

Cu alte cuvinte, să ne iubim marile valori numai cu aprobare, numai în limitele unor sentinţe date de vreun institut specializat în a întreţine ura? De ce este nevoie de un nou război cu morţii din închisorile comuniste sau cu luptătorii din munţi? De câte ori pedepseşti post mortem pe cineva pentru aceeaşi faptă? Căci nu trebuie decât să fii onest pentru a ajunge la concluzia că nicio etnie, mare sau mică, puternică sau slabă nu are dreptul să ridice prima biblica piatră. Niciuna nu este fără de cusur şi fără de pată. Şi nicio convingere nu poate fi impusă prin legi, ordine, ordonanţe, ci numai şi numai prin dialog şi cunoaştere.

Cei tineri nu îşi pot imagina ce a însemnat cenzura şi dictatura unor analfabeţi şi nici nu au cum să simtă aerul de grotă ce însoţeşte o asemenea lege. Mai ales la noi, unde ignoranţa şi lenea intelectuală sunt la loc de cinste. Şi unde, imensa majoritate a intelectualilor nu dau semne că ar vrea ceva, că ar dori să impună vreo idee, vreun proiect în folosul ţării. O singură lozincă poate fi citită pe buzele tuturor: „Să ni se dea!”.

Am citit lista domnului Alexandru Florian, adică a Institutului Elie Wiesel, şi după cum se poate observa, incriminaţii – Eliade, Cioran, Vulcănescu, Crainic şi câţi vor mai fi fiind – le-ar face faţă cu uşurinţă tuturor cenzorilor şi teroriştilor culturali. Aşa cum s-a petrecut şi în cazul lui Eminescu, denigratorii nu sunt, în ultimă instanţă, decât nişte lustruitori de socluri sau nişte porumbei a căror „operă” o spală ploaia sau cei ce întreţin curăţenia oraşului.

Autorii legii pomenite nu au nicio autoritate intelectuală sau morală. Nu există. Şi atunci, de ce îi plăteşte guvernul? Pentru a stârni ura împotriva comunităţii evreieşti, o comunitate mică şi unanim respectată, la ale cărei sărbători sau festivităţi, toţi, indiferent pe ce poziţie socială ne-am afla, ne simţim onoraţi să participăm? N-aş spune că nu m-au întristat profund textele citite în ultimele zile. Institutul Wiesel egal un „gestapo evreiesc”. Ca să nu mai vorbim de numele unor torţionari sau al celor care ne-au adus comunismul „pe şenilele tancurilor sovietice”. Cam asta e tot ce a produs această lege, dincolo de marea gafă cu poetul şi eroul martir Ion Şiugariu, gafă care, printre altele, a dovedit că Ministerul de Externe este foarte departe de cultură şi că diplomaţii săi de la Bratislava, Steluţa Arhire şi Radu Coantă, nu sunt potriviţi nici măcar să măture frunzele din curtea Ambasadei.

Altfel, duşmanul nostru cel mai statornic este, deocamdată, prostia. Nu trebuie reinventaţi alţi duşmani, nici legionari, nici comunişti. Şi legionarii şi comuniştii aparţin istoriei şi trebuie să rămână în istorie. În sfârşit, şi ei merită o judecată dreaptă. Iar dacă nu facem niciun efort pentru a ne cunoaşte propria noastră istorie, ne-o vor preda alţii şi s-a văzut ce a ieşit din strădaniile unui Roller şi ceea ce începe să se vadă din strădaniile noilor internaţionalişti-globalişti.

În fine, în afară de năravuri, avem ceva şi din Evul Mediu: vrăjitoarele, care, se vede, nu şomează, dimpotrivă. În Transilvania, au fost arse pe rug vreo 500 până când Maria Tereza a curmat osteneala Inchiziţiei. O lege împotriva Inchiziţiei sau a vrăjitoarelor ar fi la fel de îndreptăţită ca şi aceasta contra legionarilor. Şi n-am nicio îndoială că s-ar găsi trei oameni cu suflet bun care să o treacă prin filtrele intelectuale ale Parlamentului. De fapt, sunt sigur că s-ar putea apela pentru acest oficiu tot la cei trei: Antonescu, Gerea, Scutaru…

(Augustin Buzura: Lustruitorii de socluri, Revista Cultura)

Memorie Culturală: Scrisoare deschisă către Președintele României, Guvernul României, Parlamentul României, Avocatul Poporului

Noi, profesori universitari, artiști plastici, scriitori, cercetători, doctoranzi în domeniul literelor, artei și științelor umane, membri și colaboratori ai Fundației „Credință și Creație”, reuniți la Mănăstirea Putna cu ocazia colocviului „Etica memoriei” (20-23 august 2015), atragem atenția asupra riscurilor pe care le generează promulgarea Legii 217/2015, o lege de inspirație stalinistă, o lege neconstituțională, discriminatorie și abuzivă.

Ea nu răspunde unei nevoi sociale, în schimb instituie delictul de opinie. Pe baza ei vom avea din nou deținuți politici, ca în anii ’50 ai secolului trecut, vor fi arestați din nou oameni nevinovați, la fel ca în timpul totalitarismului comunist. Cine își arogă dreptul de a stabili că o părere critică sau o judecată de valoare exprimate cu referire la o persoană, la un popor sau la o altă cultură reprezintă „ură rasială”? Cu ce drept atașamentul față de valorile naționale, față de tradiția și identitatea proprie ar putea fi echivalate de cineva cu promovarea „superiorității unei rase” sau „incitarea la xenofobie”?

Rolul unei legi nu este să rescrie istoria. Cu atât mai mult, o lege nu poate să interzică memoria, să îngrădească libertatea de exprimare și de evaluare în domeniul culturii naționale. Legea 217 reîntemeiază instrumentele de presiune și cenzură, la fel ca în timpul regimului comunist. Prin litera ei, sunt incriminate personalități pentru apartenența lor ideologică. Trebuie știut însă că, în Constituția României, niciun cetățean nu este discriminat pe motiv de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.

În orice democrație autentică, oricare cetățean are dreptul să-și exprime ideile și oricine le poate combate, uzând tot de dreptul la libera exprimare.
Noi pledăm, prin urmare, pentru libertatea memoriei, pentru posibilitatea de a cerceta din punct de vedere științific trecutul, fără autocenzură, fără teama că „promovăm” persoane sau personalități care au trăit înaintea noastră.

Nu suntem un popor de „bandiți”, „fasciști”, „legionari” sau „xenofobi”, cum ne-a calificat totalitarismul comunist, regim vinovat de atâtea crime. Astfel de false etichete le-au fost aplicate, în timpul comunismului (regim calificat în mod oficial drept „ilegitim și criminal”), unora dintre marii intelectuali interbelici, care constituiseră adevărate modele culturale pentru generații întregi și care, din punct de vedere spiritual, au influențat benefic societatea noastră, în întreaga ei evoluție.

În cadrul Fundației „Credință și Creație” – și în jurul ei – suntem oameni iubitori ai literelor, artei și culturii românești și universale, adepți ai unui umanism autentic și respingem orice extremism și orice violență – de oriunde ar veni ele –, ca și răsturnarea ordinii constituționale.

Solicităm, în consecință, abrogarea Legii 217/2015, ca fiind antidemocratică și generatoare de nedreptăți, punând în pericol armonia socială.

Alături de noi, inițiatorii acestei scrisori, au aderat – și pot să adere în continuare la această solicitare – asociații, semeni de-ai noștri, oameni cu demnitate, onorabilitate și respect pentru libertatea de opinie.

Centruldio Bacau

Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , ,