Posts Tagged ‘vaccinare

“Epidemia de rujeolă este doar o epidemie mediatică!”


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.



Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Monopolul Big Pharma în lumea modernă


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.






Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , ,

“Vaxxed”, documentar despre vaccinare, regia Robert de Niro


ATENŢIE! Player-ul postului de Radio Bio Eden Lyfe se deschide automat, la încărcarea paginii. Îl puteţi opri sau îi puteţi ajusta volumul, după preferinţe.


Catherine Frompovich este o activistă ardentă în ceea ce priveşte sănătatea fiinţei umane. A profesat ca specialist în nutriţie naturală, având o pregătire înaltă în ceea ce priveşte alimentația şi sănătatea holistică. Lucrările sale au fost publicate începând cu 1980. În cele ce urmează vă oferim comentariul pe care Catherine Frompovich l-a făcut după ce a vizionat filmul Vaxxed.

După decenii de cercetare cu atât de multe studii, materiale, date, prospecte de vaccinuri şi alte documentaţii referitoare la vaccinurile produse de Big Pharma şi făcute obligatorii de CDC/FDA, în cele din urmă am fost capabilă să anulez orice posibilă „prezumţie de nevinovăţie” pe care aş mai fi putut-o avea despre autenticitatea informaţiilor răspândite de CDC/FDA, sub controlul Big Pharma, ca adevăruri de necontestat despre vaccinurile toxice, în timpul urmăririi documentarului Vaxxed. L-am văzut nu doar o dată, ci de două ori, în două zile consecutive!

A doua oară am luat notiţe, pentru că m-am gândit că cititorii vor dori să ştie nu doar ce gândesc despre cel mai important, mai promițător şi excepţional de revelator documentar, dar de asemenea ce s-a petrecut după a doua vizionare a sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a urmat imediat după premiera filmului. Atunci dr. Andrew Wakefield şi două dintre participantele la documentar, mame ale căror copii au fost afectaţi de vaccinuri, au onorat teatrul cu prezenţa lor şi au interacţionat cu audienţa, în mod evident implicată.

Vaxxed a fost pus pe lista neagră şi scos din Festivalul de Film Tribeca. Actorul Robert De Niro, care are un copil afectat de vaccinuri, a făcut declaraţii revelatoare legate de modul în care el şi organizatorii festivalului de film au fost puternic presați pentru a scoate acest film din festival. El şi-a exprimat comentariile faţă de omul de televiziune Al Roker sub forma: „Este ceva care nu e tocmai kosher în toată treaba asta”.

În primul rând şi mai presus de toate, mass-media a răspândit calomnii despre Vaxxed, spunând că este un film despre un medic britanic discreditat profesional, Andrew Wakefield.

Filmul este un documentar autentic, care foloseşte toate modalitățile şi tehnologia posibile pentru a proba frauda absolută care transpare de la nivelul CDC, în ceea ce priveşte aruncarea la gunoi a analizelor şi studiilor care au arătat că autismul este cauzat de vaccinul MMR. Aceasta în special la băieţii afro-americani cu vârsta sub trei ani. Aceste studii au fost în mod deliberat omise, ascunse iar mai apoi folosite în mod eronat în studiul DeStefano, susținut de William Thompson, doctor în ştiinţe, care se dovedește astfel a fi un regretabil conspirator şi complice care vrea însă acum, datorită unei treziri a conștiinței, ca faptele şi adevărul să fie cunoscute!

Vaxxed are două linii de derulare:

Se pare că Thompson a realizat că nu are de-a face cu un tată nătâng!
Pe această linie a documentarului ni se prezintă dialogul Thompson-Hooker, un schimb de informaţii şi conversaţii telefonice înregistrate în care Thompson mărturiseşte frauda şi evidentele crime ştiinţifice comise în numele industriei farmaceutice şi scopul aparent al protejării intereselor legitime ale oamenilor, protejându-se în schimb, pe ascuns, interesele Big Pharma, CDC şi FDA, precum și ale cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă plătiți de acestea.

În film se arată că dr. Thompson i-a spus doctorului Hooker în mod specific într-o convorbire telefonică înregistrată care se poate auzi în film, că dacă Hooker l-ar asculta pe Thompson şi ar face ce zice Thompson, Hooker „va fi capabil să acceseze un cufăr de comori de date”.

Dr. Hooker a realizat în mod evident cum a fost ghidat şi ascultat deoarece se aude o înregistrare a dr. Thompson spunând ca răspuns la afirmaţia „rasa (umană – n.r.) în general este înşelată”, „Oh!Ai găsit!”.

Thompson a confirmat astfel că Hooker era capabil să sorteze rezultatele pe care i le-a furnizat şi care demonstrau corelaţia şi legătura între vaccinul MMR şi autism la băieţii de culoare afro-americani cu vârsta sub trei ani!

Mai mult, dr. Thomson a afirmat că a primi vaccinul MMR după cum este în schemele de vaccinare CDC/FDA creşte riscul de îmbolnăvire de autism de 2,6 ori faţă de situaţia în care s-ar primi vaccinul MMR după vârsta de trei ani.

Mai mulţi profesionişti din domeniul sănătăţii sunt intervievaţi în film, iar unii accentuează faptul că autismul, sau sindromul Kanner – aşa cum a fost numit în anii ’40, era un caz la 15.000 de oameni înainte de 1978! În prezent, există diferite statistici, inclusiv cea care spune că acum se înregistrează un caz la 48 de indivizi!

Dr. Wakefield își joacă propriul rol în film, chiar dacă tot el l-a regizat. Wakefield a fost contactat de părinţi englezi ai căror copii sufereau de probleme gastrointestinale grave după ce au fost vaccinaţi. Wakefield era un eminent gastroenterolog în Marea Britanie, așa că el a fost apelat de mulţi părinţi pentru orice ajutor le putea oferi în diagnosticarea problemelor cu care se confruntau copiii. Wakefield a spus că dr. John Walker-Smith, unul dintre coautorii materialului Wakefield retras a fost medicul care a decis că acei copii trebuie investigaţi, alături de un membru al echipei de cercetare care a produs controversatul material care în mod ostentativ a fost „demascat” de un jurnalist englez fără nicio pregătire medicală!

Pentru a scurta povestea, atât Walker-Smith, cât şi Wakefield au fost degradaţi din statutul de profesionişti englezi în domeniul sănătăţii; Walker-Smith şi-a recăpătat creditul profesional, dar Wakefield a continuat să fie discreditat şi lăsat în bătaia vântului, aşa cum spun chiar ei.

Din moment ce Walker-Smith a fost reinstaurat în funcţie, de ce nu a fost reacceptat şi Andrew Wakefield? Bună întrebare! În film se poate vedea şi auzi o audiere în care întrebări referitoare la problemele gastrointestinale la copii au fost în mod specific direcţionate către dr. Wakefield care a răspuns la ele, la cererea conducătorului grupului!

Cea mai ironică parte despre întregul fiasco medical din Marea Britanie legat de Wakefield este că în Concluziile acelui material făcut de Wakefield şi care apoi a fost retras – iar aceasta este dovedit de o imagine prezentată în film a materialului – se spune că articolul nu dovedeşte o corelaţie cauză-efect între MMR şi autism, şi că SUNT NECESARE MAI MULTE INVESTIGAŢII! Dacă Big Pharma, CDC/FDA şi alţi cercetători ar fi continuat cercetările după concluziile materialului lui Wakefield, la nivel global nu s-ar experimenta această creştere exponenţială a numărului cazurilor de autism.

Unul dintre medicii din film, dr. Sears, pediatru, pare sceptic în privința posibilității ca vaccinurile să determine autism şi întreabă despre vaccinul MMR pentru fiul său. Spre finalul documentarului, când îi sunt date rezultatele studiului Thompson pentru a le evalua, rezultate care au fost oferite congresmanului Posey şi sunt disponibile tuturor celor care le solicită, dr. Sears – aproape într-o neîncredere totală, spune în faţa camerei –

mă simt ca şi cum am fost minţit… aici există date pe care ei au ales să le ignore”.

Mai departe, el se lamentează puţin spunând că simte că tot ceea ce a spus părinţilor tuturor copiilor consultaţi în ultimii 10 ani se baza pe o minciună şi o muşamalizare. Cât de tragic trebuie să fie pentru un pediatru să ajungă la această concluzie şi să o și mărturisească apoi. Dar dr. Sears nu a fost singurul; au fost şi alţi medici care şi-au exprimat îngrijorările.

Rachel Rose, medic, a spus:

Este într-adevăr uimitor modul în care datele au fost prezentate tocmai pe dos… Despre ce oare am mai fost minţită?

Stephanie Seneff, medic, cercetător la Massachusetts Institute of Technology, afirma în faţa camerei că vom avea nişte copii foarte bolnavi iar societatea noastră nu va mai fi capabilă să se focalizeze pe altceva!

O catastrofă completă, dacă îi permitem să se petreacă! Aceasta este cheia pentru această întreagă fraudă medicală oribilă făcută de om, mai ales când CDC/FDA încurajează, susţine şi promovează cercetarea FRAUDULOASĂ în domeniul vaccinurilor!!

James Moody, avocat public în Washington, a afirmat că la mii de oameni li se neagă dreptul onest la proces iar copiii sunt sacrificaţi, deoarece Curtea pentru vaccinuri în mod aparent neagă hotărârea reală dată de Congres care spune că toţi vaccinaţii afectaţi de vaccinuri trebuie să fie compensaţi!

Aş putea să mai aduc în atenţie mii de aspecte în ceea ce priveşte documentaţia, revelaţiile şi alte lucruri evidente din documentarul Vaxxed. Încurajez pe toţi cititorii să ceară cinematografelor să facă rost de acest film şi să îl ruleze.

Sunt foarte multe de spus despre acest film, dar cele mai importante aspecte sunt:

Cel mai important lucru pe care fiecare îl poate face – indiferent în ce zonă a lumii trăieşte – este să contacteze agenţiile de sănătate guvernamentale şi să le ceară datele ştiinţifice reale, concrete despre vaccinuri, şi să refuze vaccinurile care consideră că nu sunt sigure, deoarece cu toții avem acest drept. Mai mult, cei care cer ca dvs. să fiţi vaccinat furnizează informații frauduloase; nu există studii ştiinţifice care să arate că vaccinurile multivalente au fost testate sau studiate pentru interacţiunile biochimice posibile şi/sau negative şi/sau probabilitatea de a cauza boli acute sau pe termen lung datorită tuturor neurotoxinelor şi a altor substanţe chimice toxice din vaccinuri, sau care să fi fost supuse altor studii, la fel cum se petrece şi cu substanţele farmaceutice.

Cea mai impresionantă parte din Vaxxed şi mai ales din înregistrarea evenimentului de întrebări și răspunsuri de după premieră a fost când un spectator s-a ridicat şi a pus această întrebare revelatoare, care pare că aduce răspunsul ultim pentru întregul fiasco cu vaccinurile – inclusiv hotărârilor bazate pe o ştiinţă falsă, care pot fi amendate şi corectate:

De ce nu este pusă sub urmărire penală frauda din interiorul CDC, FDA şi Big Phrama, în virtutea legii RICO (2) din SUA, din moment ce ceea ce se petrece este cu adevărat fulminant?





Tags : , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Către fascismul medical. Dezvăluiri despre propaganda vaccinărilor forțate



Cum îţi dai seama dacă o temă este fabricată de forţe contrare interesului public şi propulsată de agenţi de influenţă?

Sunt câteva mecanisme comune pentru o astfel de agendă mediatică ce este împinsă înainte pentru a pregăti terenul unei schimbări legislative:
selectarea/focalizarea asupra unei probleme care este fie reală, deşi minoră, fie total inventată, dar prezentată ca una existentă şi acută;
– amplificarea acestei probleme până la prezentarea ei ca o primejdie iminentă;
prezentarea soluţiei care, singură, poate înlătura primejdia. Cum primejdia e mare, soluţia trebuie impusă cu forţa, prin lege şi poliţie;
– identificarea duşmanului, a celor care se opun soluţiei „salvatoare”.

Alegerea duşmanului e importantă: nu trebuie țintite categorii sociale sensibile, cum ar fi părinţii, mamele etc., căci rişti să-ți atragi ostilitatea opiniei publice. Duşmanul e selectat întotdeauna din categorii facil de demonizat – sunt grupuri sociale minoritare, aflate în răspăr cu concepţiile dominante. Cu cât mai exagerate sunt opiniile acestui duşman social, cu atât mai bine. Dacă nu prea există, atunci li se atribuie păreri exagerate şi bizare, iar dacă nici aşa nu merge, atunci se infiltrează agenţi provocatori în grupul ales pentru defăimare.

Modelul e, practic, universal valabil, însă aici îl aplicăm în cazul recentei campanii de impunere a vaccinărilor cu forţa. Căci asta înseamnă proiectul de lege anunţat de ministrul Sănătăţii N. Bănicioiu: nu imunizare obligatorie, ci vaccinare cu forţa. Căci cuvintele pe care le folosim contează…

Să o luăm pe etape:
I. Campania a început cu definirea manipulatorie a problemei prin care un fapt a fost amestecat cu o opinie: în România rata vaccinărilor scade din cauza propagandei anti-vaccin.

În realitate, scăderea ratei vaccinărilor (pentru unele tipuri de vaccin) este singurul fapt relativ incontestabil. Agenţii de influenţă şi propagandă ai vaccinărilor forţate au amestecat, însă, acest fapt relativ obiectiv din punct de vedere statistic cu opinii nedemonstrate: cauza scăderii vaccinurilor a fost teza propagandistică; este campania anti-vaccin dusă în special, de organizaţii „ortodoxiste”. Nimeni, nicăieri, nu a demonstrat că aceasta este o cauză factuală şi nu o opinie avansată de propagandişti. Nimeni nu şi-a pus problema să verifice această teză. Nimeni nu a măsurat impactul şi influenţa reală a opiniilor anti-vaccin. Toţi au luat-o de bună, deşi confuzia între fapt şi opinie este una din cele mai elementare şi banale trucuri de manipulare a discursului.

Poate că rata vaccinărilor a scăzut, de fapt, de la calitatea proastă a acestora; poate de la proasta organizare sau de la scandalurile prin care industria farmaceutică s-a compromis: gripa aviară, gripa porcină, vaccinul anti-HPV. Esenţial pentru agenţii de influenţă era tocmai ocultarea adevăratelor cauze ale neîncrederii în vaccin. Iar aceste cauze, în opinia noastră, nu sunt de găsit în campaniile anti-vaccin, ci în scandalurile create chiar de Big Pharma şi în maniera absolut scandaloasă în care s-a manipulat frica oamenilor.

Cel.ro

II. Totuşi, chiar şi aşa, scăderea ratei vaccinărilor este relativ moderată. Din nou, cifrele, faptele, nu justificau în niciun caz prezentarea situaţiei drept dramatică, de natură a mobiliza autorităţile, presa, organizaţiile internaţionale (OMS).

La fel ca în prima etapă, s-a mers pe baza inferenţelor, nu a realităţilor, pe baza supoziţiilor, nu pe cea a faptelor: teza prezentată a fost că scăderea ratei de vaccinări ne pune în pericol epidemic. O presupoziţie, practic, nedemonstrată. S-a invocat o epidemie din SUA – însă neconvingător, cu puţine date, fără a se urmări cazul până la capăt pentru a se vedea dacă e vorba de ceva real sau a fost doar o inflamare artificială a temei şi acolo. Important e ca opinia publică să fie „sensibilizată”, adică speriată, înfricoşată. Ne adresăm afectelor, nu raţiunii.

III. „Soluţia” în faţa unei astfel de „primejdii” a fost, în mod previzibil, susţinerea unei legi care să introducă în România vaccinarea forţată.

La noi, legislaţia nu prevede sancţionarea părinţilor pentru evitarea vaccinărilor. Însă şi aici încep problemele: ce fel de sancţiuni? Și cui se vor aplica? În varianta hard, susţinută de unele minţi cufundate în adânci bezne staliniste, se cere urmărirea penală şi închisoarea pentru cei care promovează viziuni anti-vaccin (de pildă, Olivia Steer să fie dată în judecată pentru omor din culpă în cazul în care mor copiii de pojar) şi sancţionarea moderată a părinţilor; în variantele soft, se renunţă la ideea închisorii pentru unele vaccinuri, însă se invocă amenzi grele şi blocarea accesului la educaţie, precum şi cenzurarea punctelor de vedere anti-vaccin.

IV. După cum am menţionat anterior, identificarea duşmanului în acest caz, a însemnat țintirea grupărilor ortodoxe, în special a organizaţiilor care au promovat cartea dr. Christa Todea Gross Vaccinurile: Prevenție sau Boală?, precum şi a unor vedete uşor de atacat, precum Olivia Steer. Disproporţia e covârşitoare: pe de o parte ai autorităţi, presa şi grupuri de interese, pe de alta ai câteva organizaţii şi nişte vedete numai bune de făcut terci prin campanii pe Facebook.

Ca şi în alte cazuri, tot acest mecanism este pus în funcţiune pentru a se evita o dezbatere reală în care să fie incluse toate punctele de vedere rezonabile. Scopul este obţinerea vaccinărilor forţate şi penalizarea celor care „mişcă în front”, mai ales a celor care au argumente. Aici nu este vorba despre Olivia Steer, ci posibilitatea de a pune problema în termenii săi reali, obiectivi, posibilitatea ca publicul să revendice nu doar un cuvânt de spus pe această temă, ci şi controlul asupra procedurilor şi campaniilor de vaccinare.

În opinia noastră, asistăm la un joc făcut în favoarea marilor companii farmaceutice şi nu am fi prea surprinşi dacă peste câţiva ani, într-un scandal de tip pharmaleaks, să vedem nişte contracte şi conflicte de interese… interesante. Vaccinurile sunt produse farmaceutice care se achiziționează pe mulţi bani; asigurarea anuală a unor comenzi de milioane de produse nu este de ici de colo. Un alt argument în acest sens este dat de disproporţia grotescă între mobilizarea pro-vaccin şi starea de ansamblu a sistemului sanitar românesc.

Facem cu toţii, cotidian, experiența spitalelor româneşti. Criza de doctori, de asistente, de medicamente, de locuri este deja cronicizată şi agrava(n)tă. Există un exod al medicilor, îndeosebi al celor specialişti. Ce ne arată nouă acest lucru? Faptul că sistemul public de sănătate se află într-o criză destructurantă. Facem legi care alungă medicii specialişti şi care ne forţează la vaccinare. Nu e ceva schizoid aici?

Dar şi vaccinările intră, cumva, în acelaşi tablou. După cum ştiţi, singurul producător de vaccinuri românesc, Institutul „Cantacuzino” e pe butuci. Impunerea forţată a vaccinărilor este o uşă deschisă profiturilor uriaşe ale Big Pharma. Nu contează că, iniţial, se va începe cu câteva vaccinuri – presiunile vor fi constante spre lărgirea schemei de „imunizare”.

Criza sistemului sanitar şi presiunile spre vaccinare forţată au ceva în comun: aceeaşi presiune spre privatizarea sănătăţii româneşti, spre externalizarea acestor servicii, spre sporirea profiturilor marilor companii.

Cum putem reacţiona noi, cei care nu avem încredere în aceste „heirupisme” interesate?

În opinia noastră sunt câteva revendicări şi teme pe care ar trebui să se concentreze scepticii vaccinărilor în masă: 

Păstrarea libertăţii de decizie a părinţilor. A accepta forţarea vaccinărilor şi sancţionarea părinţilor ar însemna şi promovarea unui principiu prin care statul dobândeşte un drept în plus asupra copiilor în raport cu părinţii. Nu există argumente serioase pentru obligativitatea vaccinărilor, altele decât supoziţii nedemonstrate despre pericolul revenirii epidemiilor şi al efectului de turmă al imunizărilor.

Democratizarea sistemului sanitar.* Există un proces de medicalizare a sănătăţii publice. Publicul este total exclus din deciziile şi din controlul exercitat asupra deciziilor majore din sistemul sanitar, asupra priorităţilor stabilite. Se tinde către un exclusivism al dezbaterilor şi deciziilor care să fie conduse de către cercuri restrânse de „experţi”ce îşi atribuie poziţii infailibile.

Transparenţa în dezbateri şi decizii. În prezent nu avem o dezbatere, ci o manipulare grosieră a temei şi agendei publice. O dezbatere reală nu poate ocoli problemele reale care au dus la neîncrederea în vaccinuri: încălcarea gravă a încrederii prin malversaţiuni ce constau în proceduri nesigure de producere şi comercializare a vaccinurilor; conflicte grave de interese ce constau în legături corupte între marile companii şi experţi ce vorbesc din poziţii oficiale, pretins neutre; excluderea oricăror opinii neconforme cu dogma imunizărilor copiilor exclusiv prin vaccinări în masă şi obligatorii (de pildă, excluderea posibilităţii practicii vaccinărilor „personalizate”, excluderea din discuţie a factorilor complecşi care duc la îmbunătăţirea sistemului imunitar etc.).

Cantonarea discuţiei pe temele autismului indus de vaccinuri şi de alte efecte secundare poate fi o capcană. Este ceea ce doresc agenţii de influenţă ai Big Pharma. Astfel de teme nu trebuie excluse, evident, ci asumate de cei care au capacitatea şi dreptul de a se pronunţa în cunoştinţă de cauză. Trebuie să fie arătate efectele secundare ale vaccinurilor, însă dacă discuţia se duce doar în zona autismului, atunci se pierde din obiectiv problema de ansamblu, pe care am urmărit să o schiţăm aici: transformarea unor servicii medicale în obligaţii polițienesco-sanitare.**

Sistemul sanitar există pentru om şi nu omul pentru sistemul sanitar. La fel şi vaccinurile. Ele sunt un mijloc, nu un scop în sine, iar dacă este aşa şi în plus, achiziţionarea lor depinde de bugetul public, adică de contribuţia noastră, atunci noi, adică publicul trebuie să avem un cuvânt hotărâtor de spus în ceea ce priveşte modalitatea şi condiţiile de organizare a acestui serviciu.

Note:
*Prin democratizare a sistemului sanitar înţelegem forme de participare a celor care susţin sistemul public la decizie, organizare şi implementare, precum şi forme de răspundere pentru oficialităţi, companii şi medici. Nu înseamnă că orice „laic” şi-ar putea da cu părerea pe teme medicale. Ce trebuie prevenit aici însă, este restrângerea dreptului de decizie la un grup exclusivist de oficiali şi experţi pasibili să se afle în conflicte de interese, precum şi cenzura opiniilor.

**La prima vedere, ar părea că există o contradicţie între destructurarea sistemului public de sănătate, tendinţa spre privatizare şi ideea de fascism medical – transformarea unor servicii medicale în obligaţii polițienesco-sanitare. Doar aparent, pentru că statul devine un intermediar între marile companii farmaceutice şi alte grupuri de interese din sfera industrial-farmaceutică şi „beneficiarii” cu forţa (şi pe bani) ai acestor servicii. În acest sens, criza e simptomatică: sistemul sanitar nu mai este în stare să asigure serviciile medicale de care oamenii au nevoie în mod real, dar e coercitiv şi poliţienesc în serviciile pe care sistemul le declară drept necesare şi obligatorii.

Sursa: cuvântul-ortodox.ro

Flag Counter

Cel.ro

Facebook

Nicusor Plosnita likes

Centrul Naturist DIO

Tags : , , , , , , , , , , ,

Înfloritoarea sănătate a copiilor nevaccinaţi

articol preluat de pe site-ul www.yogaesoteric.net
de dr. Françoise Berthoud

Cu ceva timp în urmă, în aprilie 2009 mai exact, am fost invitată să vorbesc la o conferinţă despre vaccinare. Rândul meu venea după discursurile a doi dintre cei mai buni vorbitori pe care îi are Franţa pe acest subiect, jurnalista Sylvie Simon şi biologul Michel Georget. Îi mai ascultasem şi cu alte ocazii şi îmi devenise absolut clar că cel mai bine pentru sănătate este să te ții cât mai departe posibil de vaccinuri.

Ca pediatru şi homeopat calificat să vorbesc despre acest subiect, am decis împreună cu prietenii mei Sylvie and Michel să susţinem o conferinţă numită „Minunata sănătate a copiilor nevaccinaţi”. Mai târziu, împreună cu Michel Georget și François Choffat am dezvoltat totul într-o carte – La (bonne) santé des enfants non vaccinés: Au-delà de la polémique! (Sănătatea înfloritoare a copiilor nevaccinați: dincolo de controverse!) – care analizează diverse opţiuni considerate de familiile care nu-şi vaccinează copiii, inclusiv despre naşterea acasă, alăptare, terapii simple şi eficiente, alimentație sănătoasă, un mediu liniştit de viaţă şi încrederea în capacitatea organismului de a se vindeca singur.

Pe parcursul experienţei mele ca pediatru, am petrecut foarte mult timp în dialog cu părinţi care şi-au exprimat temerile legate atât de vaccinuri, cât şi de boli. Împreună am găsit cea mai bună cale pentru copiii lor. Unii au ales să nu vaccineze deloc copiii. Alţii erau conduşi de frica lor de boli, mai ales de tetanie, iar în cazurile respective am amânat vaccinarea cât mai mult posibil şi am folosit o protecţie homeopată.

Am lucrat în Elveţia, unde nu există obligativitatea legală de a vaccina, ci doar o presiune socială imensă. La acea vreme, în Franţa, la doar câţiva kilometri de cabinetul meu, patru vaccinări erau obligatorii (din fericire, în 2007 a fost anulată obligativitatea vaccinării BCG, deci au mai rămas trei – Di Te Pol). O mare parte din abilitatea mea de a vorbi despre minunata sănătate a copiilor nevaccinaţi vine din experienţa acumulată ca medic ce a avut posibilitatea să urmărească, de-a lungul a multor ani, evoluţia copiilor.

Foarte des am putut să aud astfel de observații:
- „Copilul meu a început să tuşească imediat după vaccinare.”
- „De la vaccinare, el a avut constant probleme (dureri) cu urechile.”
- „Fiica mea de 16 ani nu a fost niciodată vaccinată. Aproape că nu este niciodată bolnavă. Şi chiar dacă se îmbolnăveşte, nu durează mai mult de două zile până se face bine.”
- „Copiii vecinului meu au urmat programul de vaccinare normal. În mod constant sunt bolnavi şi pe antibiotice.”

Aceste exemple nu sunt însă suficiente pentru a scrie o carte, nu? Dar, aşa cum s-a dovedit ulterior, aceste observaţii ale părinţilor se regăsesc identic şi în alte părţi ale globului. Vă inivit să mă urmaţi în jurul lumii!

EUROPA

În Anglia, medicul Michel Odent a arătat în două studii o scădere de 5-6 ori a prezenţei astmului la copiii care nu au fost vaccinaţi pentru Pertussis, comparativ cu cei care au fost vaccinaţi. Primul studiu a fost realizat pe 450 de bebeluşi din La Leche League; al doilea studiu a fost realizat pe 125 de copii de la şcoala Steiner.

Tot în Europa, un grup format în majoritate din pediatri a studiat 14 893 de copii din şcolile Steiner din Austria, Germania, Olanda, Suedia şi Elveţia şi au descoperit că aceşti copii ce trăiesc într-o „cultură antroposofică”, unde vaccinarea este larg evitată, au o stare de sănătate mai bună decât cea din grupurile de control.

În Germania, unul dintre cercetătorii ce au studiat copiii de la una dintre şcolile Steiner Europene a scris:

„În partea estică a Berlinului, înainte de căderea zidului, am descoperit mai puţine alergii în rândul populaţiei decât în partea de vest. Această populaţie (din estul Berlinului) era mai săracă, mai aproape de natură şi mai puţin vaccinată”.

În Spania, dr. Xavier Uriarte și dr. J. Manuel Mar MarÃn au publicat în 1999 un studiu realizat pe 314 copii a căror evoluţie a fost monitorizată între anii 1975 -  2000. Acest grup de copii are câteva caracteristici: majoritatea naşterilor au avut loc acasă sau au fost naşteri naturale, copiii au fost alăptaţi o perioadă lungă, nu au fost vaccinaţi, educaţia lor legată de sănătate este holistică şi nu au fost trataţi cu medicamente alopate.

Rezultatele studiului evidențiază că în acest grup nu există boli serioase, au fost înregistrate foarte puţine spitalizări (majoritatea pentru traume – accidente), iar incidenţa de astm este de 3.3% comparativ cu 20%, cât este media generală în rândul populaţiei. Şi, evident, o mulţime de bani au fost economisiţi!

SUA

Rata autismului în SUA a atins un incredibil nivel de 1 la 100. Cifrele care corespund comunităţilor cu copii nevaccinaţi sunt şocant de contrastante comparativ cu media naţională. Majoritatea cititorilor sunt familiarizaţi cu investigaţiile jurnalistului american Dan Olmsted în legătură cu incredibila absenţă a autismului în rândul populaţiei Amish din Pennsylvania şi Ohio.

La fel de impresionantă este şi situaţia comunităţii deservite de Homefirst Medical Clinic Chicago, condusă de un grup de medici avându-l în frunte pe  directorul Mayer Eisenstein. Ei nu au cazuri de autism şi alergii teribile în rândul copiilor, mulţi dintre aceşti copii fiind născuţi acasă şi fiind nevaccinaţi.

În 1985 am tradus în limba franceză cartea pediatrului Robert Mendelssohn, How to Raise a Healthy Child in Spite of Your Doctor (Cum să creşti un copil sănătos în ciuda opiniilor medicilor). Acum descopăr rezultate concrete în minunata sănătate a acestor copii îngrijiţi de doctori ce au fost elevi ai acestui pediatru. Îmi plac aceste sincronicităţi în viaţa mea.

AUSTRALIA

În 1942, Leslie Owen Bailey, fondatorul Natural Health Society of Australia, a acceptat să aibă grijă de 85 de copii ai căror mame nu îi puteau îngriji. Aceşti copii nu au fost niciodată vaccinaţi, nu au fost trataţi cu medicamente alopate şi nu au avut nevoie de nicio intervenţie chirurgicală. Singura problemă care a apărut a fost atunci când 34 de copii s-au îmbolnăvit de varicelă. Atunci ei au fost imediat puşi în paturile lor şi au primit apa pură sau suc proaspăt de fructe. Toţi s-au însănătoşit repede şi fără efecte secundare. Investigaţiile ulterioare au arătat că în timpul petrecut la şcoală, copiii au înlocuit gustările sănătoase cu mâncarea convenţională nesănătoasă şi astfel apariţia focarului de varicelă nu este deloc surprinzătoare.

Mulţi dintre aceşti copii au moştenit o sănătate precară datorită bolilor şi malnutriţiei mamelor lor. În ciuda acestui aspect şi chiar dacă nu au fost niciodată alăptaţi şi nu au beneficiat de legătura normală dintre mamă şi copil, aceşti copii au crescut robuşti şi încrezători.

NOUA ZEELANDĂ

Două studii realizate în 1992 şi 1995 în Noua Zeelandă arată clar că alergiile, otitele, amigdalitele, epilepsia şi ADHD-ul sunt cu mult mai puţin frecvente în rândul copiilor nevaccinaţi comparativ cu cei vaccinaţi.

JAPONIA

O perioadă interesantă în Japonia a fost între 1975 şi 1980 când s-a luat decizia ca vaccinarea să înceapă la vârsta de doi ani în loc de vârsta de două luni. Motivul acestei decizii a fost descoperirea a din ce în ce mai multe legături între vaccinuri şi SIDS (moartea subită a sugarului). În studiul publicat în revista Pediatrics se arăta că în Japonia, între 1970 şi 1975, au fost înregistrate 57 de cazuri de reacţii adverse serioase datorate vaccinării, inclusiv 37 de decese.

Din februarie 1975 şi până în august 1981 au fost 8 cazuri de reacţii adverse serioase datorate vaccinării, inclusiv 3 decese. Din păcate, atât pentru părinţi cât şi pentru copii, planurile de vaccinare în Japonia au fost „normalizate” din nou (se începe vaccinarea la două luni). Acest studiu arată clar că sistemul imunitar este mai puternic la vârsta de doi ani comparativ cu vârsta de două luni. Cât de bine le-ar fi mers acestor copii dacă nu erau niciodată vaccinaţi?

Un studiu publicat în Journal of Allergy and Clinical Immunology conduce la aceeași concluzie. Cercetarea a inclus 11 531 de copii în vârstă de șapte ani, având următoarele rezultate: în cazul copiilor vaccinaţi începând cu vârsta de două luni – 13,8% sunt astmatici, la copiii vaccinaţi începând cu vârsta de 2-4 luni procentul asmaticilor este 10,3%; în cazul copiilor la care vaccinarea a început după vârsta de patru luni, procentul de asmatici este de 5,9 %. Din nou ne putem pune aceeaşi întrebare – cât de bine le-ar fi mers acestor copii dacă nu ar fi fost deloc vaccinaţi?

Ca medic pediatru pot să ajung la o singură concluzie. Copiii nevaccinaţi au cu mult mai multe şanse să se bucure de o sănătate înfloritoare. Orice vaccinare micşorează şansa copiilor de a fi mai mereu sănătoși.

Sursa: site-ul asociației International Medical Council on Vaccination



Tags : , , , , , , , , , , , , ,